P. 1
Cauze Ale Blocajelor de Comunicare Profesor-Elev Sava Ana

Cauze Ale Blocajelor de Comunicare Profesor-Elev Sava Ana

|Views: 1,678|Likes:
Published by Sava Daniel

More info:

Published by: Sava Daniel on Mar 29, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/14/2013

pdf

text

original

Cauze ale blocajelor de comunicare profesor- elev

Comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Nici un fel de activitate nu poate fi concepută în afara procesului de comunicare. Comunicarea didactica este o formă particulară a comunicării umane indispensabilă în vehicularea unor conţinuturi determinate, specifice unui act de învăţare; ea presupune un raport bilateral profesor– elev şi calitate deosebită. Potrivit dicţionarului de pedagogie (Sorin Cristea, 2000), comunicarea didactică poate fi considerată …”un principiu axiomatic al activităţii de educaţie care presupune un mesaj educaţional elaborat de subiectul educaţiei (profesor), capabil sa provoace reacţia formativă a obiectului educaţiei (elevul), evaluabilă în termen de conexiune inversă externă şi internă”. În comunicarea didactică, etalonarea cunoştinţelor ia forme diferenţiate funcţie de destinatar (şcolar de o vârsta anume si un nivel de pregatire diferit). Se poate aprecia, din acest punct de vedere, că “limbajul” în comunicarea didactică are un destinatar bine definit Pentru mulţi oameni neînţelegerile dintre ei ţin de incompetenţa lingvistică a vorbitorilor sau, într-un plan mai general, de incompetenţa lor comunicaţională care poate fi determinată de ignoranţă, de stări emoţionale, de conjuncturi sau de situaţii atipice, cum ar fi stările patologice. La unii profesori există o adevărată dispoziţie comunicativă şi de influenţare cu componentele ei: vorbire expresivă, gestică, capacitate de demonstraţie instructivă şi logică, adecvare la timpanul mediu al elevilor, expuneri semnificative şi inteligente, dialogul colocvial antrenant, totul concentrându-se pe activitatea mentală a copilului. Specificul comunicării didactice este imprimat de caracteristicile relaţiei profesor-elevi, la clasă. În activitatea la clasă, profesorul competent conduce cu pricepere dialogul cu elevii, astfel încât el influenţează cu tact pedagogic personalitatea copiilor şi, în acelaşi timp, tot cu tact pedagogic, se lasă el însuşi influenţat de personalitatea acestora, stimulându-se, deci, reciproc. Astfel, elevii vor recepta mai eficient mesajul pornit de la profesor, iar acesta, la rândul lui, prin întrebările şi intervenţiile elevilor va obţine un feedback adevărat în legătură cu eficienţa şi defecţiunile actului de predare-învăţare. Profesorul nu trebuie doar să informeze, el trebuie să comunice cu elevii săi. Informaţiile sale variază ca amplitudine şi profunzime, în funcţie de informaţiile primite de la elevi. Acestea fac dovada a ceea ce ei aşteaptă de la profesorul lor, a ceea ce sunt dornici să afle. Astfel, profesorul

este un rezonator, ca şi elevul. Dacă profesorul nu descriptează la timp reacţiile elevilor săi şi nu-şi reglează la timp conduita comunicaţională, întreaga activitate educaţională poate fi compromisă. După Cerghit (2002), comunicarea didactică include în structura ei următoarele componente: Subiecţii sau participanţii la acţiune, ad ică un emiţător care îndep lineşte funcţia d e transmitere, în sensul cel mai larg al cuvântului, profesorul şi un receptor, elevul. De obicei, d istincţia dintre recep tor şi emiţător este relativă, deoarece în schimbul de informaţii fiecare partener îndeplineşte ambele roluri. Mesajul sau conţinutul, adică ceea ce face obiectul transmiterii şi receptării, de care se leagă ceea ce sunt profesorii şi elevii, ceea ce îi caracterizează. Conţinutul, cu specific didactic, deţine un rol central în comunicare. El reprezintă o informaţie structurată după anumite legi epistemologice, logice, sintactice, pedagogice. Conţinuturile se disting prin:     natura subiectului de tratat (domeniul despecialitate), modul de structurare şi prezentare a informaţiei, sensul, simplu sau complex, pe care îl presupune, încărcătura motivaţională.

Intenţiile sau finalităţile comunicării (scopuri, obiective pedagogice). Din acest punct de vedere, comunicarea d idactică este o relaţie cu dublă finalizare: una cognitivă (de construire a sensului a ceea ce elevii ascultă, citesc, văd) şi alta formativ-educativă (efect al faptului că elevii gândesc, văd, citesc) . Suportul material al mesajului, format dintr-un cod transmisibil, de care se leagă actele de codare şi decodare ind ispensab ile comunicării mesajului. A coda presupune transformarea în semne adecvate (cuvinte, simbo luri matematice, grafice etc) ideile, gândurile şi trăirile care se intenţionează a fi împărtăşite elevilor. Competenţa comunicativă didactică presupune ca profesorul să deţină un cod de comunicare pedagogică cât mai bine pus la punct. Elevii trebuie să decodeze informaţia. Pentru eficienţa comunicării trebuie ca atât profesorul cât şi elevii să deţină coduri comune. Forme sau modalităţi de prezentare a conţinutului. Comunicarea în clasă este complexă, totală, variată, comb inând forme, tipuri şi mijloace de comunicare d iferite; este formală (planificată) şi informală, uneori exp licită şi imp licită, directă şi indirect (prin intermed înregistrărilor, imprimatelor), verbală şi neverbală, în acelaşi timp. Canalul de comunicare. Informaţia poate fi transmisă pe cale verbală, oral- vizuală sau combinată. iul

Factori perturbanţi. Acestea sunt obstacole de natură să provoace unele deformări, distorsiuni sau interferenţe. - Cadrul psiho-social, fizic şi temporal de tip şco lar. Feed-back-uri- informaţii care se întorc de la receptor la emiţător. Acestea pot fi pozitive, de confirmare, care semnalează că totul decurge no rmal, sau negative sesizând că trebuie mod ificări în comportamentul de comunicare. Efectele, influenţele pe care comunicarea le are asupra elevilor. Comunicarea d idactică este purtătoare de efecte: cognitive (achiziţii de cunoştinţe, de operaţii şi strategii rezolutive), afective (dezvoltarea unor trăiri afective, impresii, interese, sentimente, reacţii atitudinale), comportamente sociale (dezvo ltarea unor cond uite participative, de cooperare, de responsab ilitate şi decizie) Comunicarea didactică, ca şi comunicarea generală interumană, este supusă unor perturbări numeroase şi variate. Dorina Sălăvăstru(2004) clasifică aceste perturbări astfel: A. blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate în comunicarea didactică (profesorul pe de o parte, elevul pe de alta); B. blocaje determinate de relaţiile social-valorice existente între participanţii la relaţia de comunicare didactică; C. blocaje determinate de particularităţile domeniului în care se realizează comunicarea didactică.

A. Blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate în comunicare În drumul parcurs de mesajul ştiinţific, de la professor la elev, se produc multe pierderi ale stării iniţiale a acestuia. Fără îndoială că înţelegerea mesajului de către elevi este dependentă de inteligenţa şi capacitatea de înţelegere a acestora, precum şi de cultura lor. Elevii cu un IQ mic nu vor putea recepţiona, în mod adecvat, cunoştinţele care li se predau, capacităţile lor cognitive mediocre reprezentând un factor blocant manifestat în relaţia de comunicare cu profesorul. Există, apoi, elevi care nu au suficientă încredere în capacităţile personale, timizi, indecişi, care nu se pot implica în suficientă măsură în sarcina didactică. Aceştia necesită o intervenţie plină de tact pedagogic pentru creşterea încrederii în ei înşişi. Oboseala, diferitele deficienţe(fizice, senzoriale etc.) produc şi ele perturbări în comunicarea didactică. La nivelul persoanei-receptor (elevi) pot apărea situaţii de neatenţie, apatie, rumoare, fenomene perturbatoare care pot fi înlăturate printr-o atitudine fermă din partea profesorului, dar plină de atenţie şi respect faţă de elevi pentru că altfel, dacă în relaţia de comunicare profesor-elev

nu există o încărcătură afectivă adecvată, elevii pot manifesta atitudini de retragere, de evitare, chiar de opoziţie. Alte perturbări se produc în comunicarea didactică datorită profesorului. Există profesori care nu respectă principiile didactice, cum este de exemplu principiul accesibilităţii. Aceştia realizează o comunicare abstractă, insuficient adaptată la nivelul de înţelegere al elevilor. Superficialitatea în pregătirea sarcinilor didactice, graba, neatenţia se repercutează negativ asupra relaţiei de comunicare. La fel, trăsăturile negative de personalitate vor fi controlate. În clasă elevii nu trebuie să se simtă nişte victime. Este corect ca ei să trăiască sentimente de securitate şi de afecţiune. B. Blocaje de natură social-valorică În această categorie este menţionat, în primul rând, conflictul de autoritate. Profesorul este considerat autoritate epistemică, pentru că el stăpâneşte mai bine un domeniu. Elevul este doar cel care beneficiază sau nu de autoritatea cognitivă a profesorului său. Dacă elevii îl consideră pe profesor ca autoritate ştiinţifică reală şi autentică, atunci comunicarea cu el va fi benefică, îi va apropia pe elevi de educator pentru a afla de la el cât mai multe informaţii în legătură cu o problemă sau alta. Dacă însă profesorul respectiv va fi considerat autoritate excesivă, care, prin caracteristicile lui de personalitate imprimă teamă, datorită căreia elevii nu-şi pot permite analize sau păreri proprii, atunci apare conflictul de autoritate care provoacă distorsiuni în comunicarea didactică. D. Sălăvăstru prezintă şi o altă categorie de perturbări sau obstacole în comunicarea didactică, care ţin de natura relaţiilor valorice ale partenerilor acestui tip de comunicare. Astfel de perturbări sau conflicte valorice pot fi legate de valorile morale, estetice sau de cele existente la nivelul vieţii în comun. Conflictele de natură morală, precizează autoarea, îşi au originea în mediul familial din care provine elevul. Dacă profesorul nu va reuşi ca în decursul comunicării să-i determine pe elevi să înţeleagă valorile autentice atunci mesajele educaţionale vor avea mult de suferit. Tot astfel, şcoala, educaţia, sunt opere de dirijare socială, care pun accentul pe acţiunile normate şi pe respectarea normelor. Unii elevi însă, resimt aceste cerinţe ca atentate la libertăţile individului, ca restricţii. C. Perturbări la nivelul canalelor de transmisie Perturbările la nivelul canalelor de transmisie pot fi provocate, mai întâi, de tot felul de zgomote: declanşarea alarmei unui autoturism, şuşotelile elevilor în bănci, căderea unei cărţi sau

rechizite pe duşumea, neadecvarea vocii educatorului etc. De asemenea, distanţa prea mare a elevilor faţă de profesor (în sălile de clasă spaţioase sau amfiteatre) poate obstrucţiona transmisia mesajului. Una dintre cele mai cunoscute perturbări ale canalelor de transmisie o reprezintă pronunţia deficitară din partea profesorului care, în cursul transmiterii se poate amplifica. De asemenea, defectele de auz la unii elevi determină ca transmisia de la profesor să nu fie receptată în mod satisfăcător. Distorsiunile la nivelul canalelor de transmisie (zgomote, vibraţii) perturbă fidelitatea transmisiei, între mesajul expediat şi cel receptat nu se constată corespondenţa necesară. Se deteriorează astfel înţelesul cuvintelor, al propoziţiilor, al sensului global al celor ce se comunică. D. Blocaje determinate de particularităţile domeniului O serie de perturbări ale comunicării didactice sunt determinate de nestăpânirea în suficientă măsură a limbajului sau comunicării în contextul unor discipline şcolare: matematică, fizică, biologie, filozofie etc, situaţie în care pentru a înţelege este necesar ca elevii să înţeleagă cuvintele de specialitate din domeniul respectiv. Ei trebuie să fie posesorii unor competenţe cognitive (pentru a înţelege informaţiile ştiinţifice) dar şi a unei competenţe lingvistice (să cunoască sistemul respectiv de semne care exprimă conţinutul de idei specializat). Evident că elevii trebuie să înveţe treptat limbajele respective, iar profesorii să folosească termenii pe care elevii îi cunosc, respectând astfel regula de bază a oricărei comunicări, aceea ca interlocutorii să folosească acelaşi limbaj. Elena Truţa şi Sorina Mardar (2005) prezintă surse de blocaj, manifestări dar şi soluţii de trecere peste blocajele de comunicare dintre professor şi elev. S-au identificat cîteva cauze ale blocajelor cum ar fi: a) „cod inaccesibil” – codul este limba, şi mai ales nivelul la care apelează atât emiţătorul, cât şi receptorul pentru a se înţelege. Astfel că, dacă profesorul împachetează esenţa într-o formă inaccesibilă sau greu accesibilă elevilor, aceştia nu vor putea comunica, nu-i vor putea răspunde profesorului. Acest blocaj duce la cel de-al doilea despre care o să vorbim, şi anume: b) „absenţa feedback-ului/feedback dificitar”. Soluţia înlăturării celor două bariere în realţia profesor-elev este aceea de a adapta codul, limbajul la particularităţile individuale ale elevilor şi de a solicita un feedback permanent. Când se observă absenţa acestuia, activitatea trebuie oprită pentru întreaga clasă sau pentru elevul cu probleme, după caz.

c)

„motivaţia deficitară a receptorului”, adică a elevului. În timpul lecţiei, dacă elevul nu

este motivat, interesat de informaţiile predate, acesta poate să îşi găsească diverse preocupări, de aceea e important să trezim interesul lor pentru fiecare oră în parte. d) „climat de muncă necorespunzător”- gălăgia, agitaţia duc la perturbarea orei şi elevii nu mai pot urmări mesajul; neurmărirea acestuia duce la neînţelegerea lui, iar pentru a evita această agitaţie, barieră, e nevoie ca toţi elevii să fie prinşi în lucru; e) „neînţelegerea semnificaţiei şi intenţionalităţii comportamentului celuilalt” – acesta e punctul ce duce la ruperea relaţiei profesor-elev. Dacă între cei doi nu există o apropiere şi o înţelegere, totul se duce de râpă; în acest sens profesorul trebuie să rupă această barieră şi să fie atent la fiecare elev, de la fiecare să aştepte atât cât îi poate oferi, nu mai mult, pentru că riscă să-şi arunce elevul în derizoriu. Aici trebuie să amintim, ca mijloc de remediere, de un sistem de notare al profesorului bine întemeiat, dar şi de o transparenţă în notare. f) „atitudine excesiv de critică sau de necritică în faţa celorlalţi” – bariera aceasta poate fi înlăturată încet pornind de la sistemul transparent de notare despre care am vorbit, pentru că profesorul trebuie să-şi noteze elevii în funcţie de cât au învăţat într-un moment dat, nu să-şi creeze preconcepţii, cu unii elevi să fie excesiv de critic, iar cu alţii excesiv de lejer. Neîncrederea, dezamăgirea sau imposibilitatea cooperării pot fi eliminate dacă se analizează zilnic această relaţie şi mai ales dacă profesorul va folosi metode cât mai diversificate în predare, iar notarea se va face atunci când elevul a fost activ, pentru motivarea acestuia. g) „iluzia profesorului ideal / elevului ideal”- trebuie pornit de la ideea că nu există nici profesor, nici elev ideal, aceştia doar pot tinde spre ideal, de aceea profesorul trebuie în permanenţă să-şi amintească şi să-i amintească şi elevului despre acest lucru. Cei doi poli trebuie să-şi autoregleze comportametul şi trebuie să realizeze un joc de rol, cu scopul de a se putea înţelege unul pe celălalt. h) „insuficienta antrenare a elevilor în procesul de predare a cunoştinţelor” – totul depinde de noi, profesorii; dacă nu vom fi activi şi nu le vom induce elevilor pofta de a activa, de a participa la oră, aceştia vor cădea în dezamăgire, blazare. De aceea, trebuie să purtăm un dialog viu cu elevii, să le punem în faţă diferite probleme în care să se implice, îndreptând astfel cunoştinţele teoretice înspre aplicare, iar totul va fi pentru ei mult mai fascinant. i) „competiţia” este o barieră în relaţia elevului cu ceilalţi colegi din clasă şi, în viitor, în societate. Dacă tot timpul îi angrenăm în competiţii, aceştia s-ar putea să devină individualişti, acum şi mai târziu (după cum spuneam), de aceea trebuie să ştim să înlăturăm această barieră atunci când apare. Elevii trebuie să vadă competiţia ca pe un joc, ca pe o activitate cu caracter cooperant, de aceea, acest gen de activităţi e foarte bine de realizat în grupe, şi nu individual.

j)

„stilul de conducere al profesorului (autoritar şi laissez-faire)”. Această barieră constă

în cele două extremităţi la care recurg de obicei profesorii, aceştia pot fi „buni”, iar elevii profită de această lejeritate şi uită că au de îndeplinit unele sarcini de şcoală sau că între ei şi profesori există o treaptă. Acest comportament riscă să se extindă nu numai în relaţia cu acel profesor, ci în relaţia elev-profesor, în general. De cealaltă parte, profesorii autoritari îşi predau foarte bine materia, sunt respectaţi de elevi, dar materia predată de aceştia nu este înţeleasă, pentru că elevii nu îndrăznesc să-şi lămurească anumite neclarităţi, nu îndrăznesc să-i pună profesorului întrebări care l-ar ajuta, ei doar o memorează şi atunci procesul de învăţământ nu mai este axat pe competenţe. Leonard Saules consideră că în procesul de comunicare pot interveni: a. Bariere de limbaj: -aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane; -cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca pregătire şi experienţă; -starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce aude; -ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea; -dificultăţi de exprimare; -utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze. b. Bariere de mediu: -climat de muncă necorespunzător (poluare fonică ridicată etc.); -folosirea de suporturi informaţionale neadecvate; Poziţia emiţătorului şi receptorului în comunicare poate constitui o barieră datorită: -imaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre interlocutor; -caracterizării diferite de către emiţător şi receptor a situaţiei în care are loc comunicarea; -sentimentelor şi intenţiilor cu care interlocutorii participă la comunicare. Bariere de concepţie:

c.

-existenţa presupunerilor; -exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător; -concluzii pripite asupra mesajului; -lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj; -rutina în procesul de comunicare.

B. Sidney Shore identifică trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în realizarea procesului de comunicare. a. Blocaje de ordin emoţional: -teama de a nu comite greşeli, de a nu părea extravagant; -teama de a fi un „pionier”, de a fi în minoritate; -neîncrederea faţă de superiori, colegi, colaboratori; -dificultatea de a schimba modelul de gândire; -dependenţa excesivă de opiniile altora; -lipsa capacităţii de a depune un efort susţinut în rezolvarea unei probleme: de la identificarea ei până la soluţionare. b. Blocaje de ordin cultural: -dorinţa de a se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă; -„conformism” la ideile vechi, dar şi la cele noi; -slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile. c. Blocaje de ordin perceptiv:

-incapacitatea de a se interoga asupra evidentului; -incapacitatea de a distinge între cauză şi efect; -dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a sesiza, de a releva; -incapacitatea de a defini lucrurile; -îngustarea excesivă a punctului de vedere. Zgomotul (semantic, mecanic şi de mediu) este considerat, de asemenea, o barieră în transmiterea mesajului. Deşi îmbracă forme diferite, constituind reale perturbaţii ale comunicării, barierele nu sunt de neevitat. Pentru înlăturarea lor se vor lua în considerare mai multe aspecte:  Se atacă problema, şi nu persoana Trebuie evitată tendinţa de a judeca. Convingerea unor persoane că cei din jurul lor îşi vor îmbunătăţii comportamentul doar dacă sunt criticaţi, constituie o barieră în calea unei comunicări eficiente. În loc de: „Tu eşti vinovat pentru această situaţie…”, se spune: „Să vedem cum putem rezolva problema…”.  Se vorbeşte la concret, şi nu la general Nu se permite folosirea etichetelor în caracterizarea unei persoane care a greşit sau a avut un comportament neadecvat. Urmează să precizăm locul, timpul şi condiţiile în care a greşit.

Ascultarea suportivă înseamnă recepţionarea mesajelor prin modul de ascultare şi

prin reacţiile de feedback. Felul în care ascultăm trebuie să-i sugereze interlocutorului că suntem interesaţi de persoana sa, că îi respectăm sentimentele, emoţiile, gândurile şi, chiar dacă nu împărtăşim punctul său de vedere, avem convingerea că acesta este important şi valid pentru el.  Există şi alte modalităţi de a surmonta barierele de comunicare, de a evita -planificarea comunicării; -determinarea scopului fiecărei comunicări; -alegerea momentului potrivit pentru comunicare; -clasificarea ideilor înaintea comunicării; -folosirea unui limbaj adecvat. Pentru o comunicare eficientă trebuie să se respecte o serie de reguli cum ar fi: -să se utilizeze mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe comportamentul interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare. Procesul de comunicare este mai complet, se pot comunica emoţiile şi descrie comportamentele fără a face evaluări şi atacuri la persoană; -să fim spontani în exprimarea opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de vedere. Manipularea este şi ea o formă de comunicare însă transmite un mesaj de nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate. -să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde, care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare. Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de interlocutor. -să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre ceilalţi, sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă. -să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi noi de rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema. -să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane. -să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative; -să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane; -să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea; declanşarea şi menţinerea situaţiei conflictuale:

-să nu dăm dovadă de superioritate pentru că aceasta determină formarea unei relaţii defectuoase de comunicare. Egalitatea înseamnă acceptarea necondiţionată şi respectarea fiecărei persoane, indiferent de nivelul său de cultură sau pregătire profesională; -să utilizăm parafrazarea dar nu foarte des, aceasta fiind o metodă care are rolul de a clarifica mesajul, de a comunica mai eficient. -să dăm posibilitatea explorării soluţiilor alternative prin folosirea brainstorming-ului, a ascultării reflexive, a discutării posibilelor rezultate ale alegerii uneia dintre alternative etc. -să folosim tactica devierii când dorim să schimbăm cursul conversaţiei de la preocupările celeilalte persoane la propriile preocupări; -să citim limbajul corpului, concentrându-ne atenţia pe factorii cheie: expresia feţei, tonul, ţinuta corpului sau gesturile.

BIBLIOGRAFIE:

1.

Cerghit Ioan – Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi Cristea Sorin – Dicţionar de pedagogie, Editura Litera Internaţional, Chişinău, 2000; Hameline Daniel - Profesori şi elevi, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978; Sălăvăstru Dorina – Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2004; Stan Emil - Profesorul între autoritate şi putere, Editura Teora, Bucureşti, 1999; Truţa Elena, Mardar Sorina - Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje, Editura

strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2002; 2. 3. 4. 5. 6.

Aramis, Bucureşti, 2005;

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->