Sunteți pe pagina 1din 9

Pentru a explica comportamentul social al individului nu este suficient a considera doar motivatiile sale interne, ci si modul in care acestea

reusesc sa se adapteze cerinelor sociale, normelor si valorilor culturale. Comportamentele pro sau antisociale nu sunt inascute, ci se dobandesc prin invatare. Comportamentele prosociale se refera la acte valorizate pozitiv de societate. Ele sunt comportamente intentionate, realizate n afara obligatiilor profesionale i orientate spre conservarea i promovarea valorilor sociale. Aceasta categorie de comportamente include: comportamentul de ajutorare, comportamentul altruist, atractia interpersonala, prietenia, simpatia,increderea, sacrificiul, cooperarea. Factorul determinant ramane criteriul social: agresiunea, este considerata de obicei un comportament antisocial, dar daca este valorizata de societate (ca atunci cand individul trebuie sa lupte pentru a-si apara tara), ea devine comportament prosocial. O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca la fel ca si alte genuri de comportamente, cel prosocial este invatat in timpul socializarii primare. Invatarea sociala, atat prin mecanismul direct al recompensei, pedepsei si reintaririi, cat si prin observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane ce interprind actiuni prosociale (invatarea directa, prin modele), conduce la insusirea de conduite altruiste la copii. De altfel, s-a dovedit experimental ca reintarirea influenteaza substantial si comportamentele adulte de ajutorare. Conceptul de comportament prosocial definit astfel capata o extensie mult mai mare si cuprinde fenomene foarte variate: ajutorarea semenilor, apararea proprietatii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru independenta patriei. Locul central in sistemul compotamentului prosocial este ocupat de intrajutorarea, protejarea si sprijinirea dezvoltarii semenilor nostri, omul fiind valoarea sociala suprema. Nu orice comportament ce ar avea consecinte pozitive, poate constitui comporamentul prosocial, ci numai acel comportament ce are o intentionalitate de sprijinire a valorilor sociale si care este produs in mod constient. Dupa sociologul polonez Janusz Reykowski, unul din fondatorii noii orientari de studiu, comportamentul prosocial se defineste prin aceea ca este orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fara asteptarea unei recompense externe. Alti autori considera ca acest tip de comportament poate fi definit ca actiunea care nu aduce beneficii decat celui ce primeste ajutor. In fine, A. Baum, J.D. Fisher, J.E. Singer inteleg prin comportamente prosociale acele acte intentionate care ar putea avea consecinte pozitive pentru altii, fara a se anticipa vreo rasplata. Hans Werner Bierhoff (1987) mentiona cele doua conditii necesare si suficiente, dupa opinia sa, pentru identificarea comportamentelor prosociale:

a. intentia de a ajuta alte persoane; b. libertatea alegerii, acordarea ajutorului in afara obligatiilor profesionale. Definitiile puse in circulatie de autorii citati, au meritul de a indica notele esentiale ale conceptului, dar si confera acestuia un inteles prea ingust, reducandu-l la sfera altruismului. Comportamentul prosocial nu trebuie confundat cu altruismul, care nu constituie decat o subspecie a celui dintai. Altruismul este definit ca fiind acel comportament intentionat, realizat in afara obligatiilor profesionale si orientat spre sustinerea, conservarea si promovarea valorilor sociale. Comportamentele prosociale, aducand, in general, beneficii grupurilor sociale,sunt promovate la cote inalte de societate. S-au sedimentat si norme in acest sens, trei aparand mai semnificative:

Norma responsabilitatii sociale pretinde ca oamenii sa-i ajute pe cei ce depind de ei: parintii pe copii, profesorii pe elevi, superiorii pe subordonati. Colectivitatile umane au dezvoltat si instante -formale si informale- care vegheaza la buna functionare a acestei norme, dintre care legile juridice si institutiile corespunzatoare sunt cele mai eficiente. Dar si religia si codul moral al oricarei culturi includ printre restrictiile fundamentale datoria de a-ti ajuta semenul, si cu atat mai mult pe cei apropiati.Iubirea aproapelui expresia superioara a prosocialului este valoarea sociala in crestinism.

Norma reciprocitatii (Gouldner, 1960), daca ai fost ajutat, sa ajuti si tu pe facatorii tai de bine, desi aici accentul se muta de pe asistenta dezinteresata situandu-ne in paradigma schimbului social avem de-a face totusi cu acte prosociale, intrucat schimbul nu este direct si imediat, nu se negociaza, si in totcazul, norma trimite la decentrarea de pe egoismul pur. Altfel spus, teoretic, ai putea fi ajutat, fara ca, in timp, sa returnezi ajutorul. si, de fapt, cazurile de acest fel sunt multiple. Norma reciprocitatii pretinde sa-i ajuti pe cei ce te-au ajutat, chiar daca pe viitor nu vei mai avea beneficii din partea lor.

O alta norma ce trimite la conduite prosociale este cea a justitiei sociale, care spune ca trebuie sa existe o distributie cinstita (justa) a resurselor si beneficiilor intre oameni si grupuri de oameni. Intr-o formula mai tehnica, ea se regaseste in principiul echitatii, (Adams, 1965) potrivit caruia starea de echitate dintre cei doi actori sociali se realizeaza atunci cand raportul dintre ceea ce da (investeste) si ceea ce primeste (castiga) a unuia, e egal cu acelasi raport al celuilalt.

Recompensa (intarirea pozitiva) si sanctiunea (intarirea negativa) sunt consecintele sociale ale comportamentului care influenteaza probabilitatea repetarii lui. Demersul de socializare pe directia empatiei inductoare de motivatii altruiste poate folosi ca strategie actiunile de modelare a perceptiei altuia aflat in nevoie, adoptarea perspectivei acestuia, experimentarea emotiei empatice si realizarea unor comportamente prin care sa fie atinse scopuri altruiste. Cu certitudine ca unele culturi sunt mai prosociale decat altele. Practicile de cresterea copiilor, pregatirea religioasa si educatia (in sensul cel mai larg) pot determina masura in careoamenii sunt motivati sa isi ajute semenii.Interesul pur pentru altii este o floare fragila ce poate fiusor strivita de interese egoiste si ingrijita pentru a prinde rod atunci cand binele grupului este mai presus decat dorintele individualiste.

Comportamentele antisociale sunt cele care sfideaza ordinea sociala convenita, contrariaza prin neluarea in seama a normelor si institutiilor sociale. Ele sunt fie voite, intentionate, savarsite de persoane care incalca n mod constient legile juridice si normele morale, fie de persoane bolnave, cu tulburari grave de personalitate. In perioadele de mutatii sociale si de profunde crize n evolutia societatii se inregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale in randul tinerilor, a actelor cu violenta si a agresivitatii indreptata atat impotriva celorlalti cat si asupra sinelui. Tanarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste intr-o lume disconfortanta, amenintatoare. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar incarcerat. Neavand vreun statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. Mai mult, fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni, fie ca pe toti ii considera asemanatori, el nu-i apreciaza si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor. O trasatura fundamentala a comportamentului antisocial al adolescentului o reprezinta transformarea resurselor personale in mecanisme de aparare de-a lungul dezvoltarii sale personale. Acest dezechilibru se datoreaza dorintei de indepartare prin toate mijloacele a surselor care ar putea sa genereze teama (anxietatea) cu scopul de a nu o lasa sa patrunda in constiinta. La baza acestor mecanisme de aparare este negarea. In realitate, persoana angajata intr-un astfel de efort consuma o cantitate foarte mare de energie psihica orientata distructiv, iar

nu constructiv. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el in vederea incercarii de a-l reeduca. In acest sens, cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui profil psihologic al acestora: a) inclinatie catre agresivitate, fie latenta, fie manifesta, bazata pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor social acceptate; b) instabilitate emotionala, generata de carente educationale, si in ultima instanta de fragilitatea eului; c) inadaptare sociala, provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul cauta sa-l suprime, de exemplu prin schimbarea frecventa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate; d) duplicitatea conduitei, manifestata n discordanta dintre doua planuri: unul, cel al comportamentului tainic, intim in care se prepara infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie cu societatea, prin care isi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea; e) dezechilibru existential, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurda a banilor. Unii autori considera ca individul cu o conduita antisociala, este un individ cu o insuficienta maturizare sociala si cu dificultati de integrare sociala care intra in conflict cu cerintele unui anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice. Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci, al dezvoltarii personalitatii poate apare in mai multe variante precum: - decalaje intre nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectivmotivationale si caracterial-actionale; - decalaje intre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale; - perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala.

Irina Holdevici relateaza cateva caracteristici ale individului cu personalitate antisociala: - lipsa totala de respect fata de drepturile celorlalti - respingerea oricaror reguli sociale - impulsivitate si incapacitatea de a finaliza orice lucru inceput. Gradul crescut de agresivitate sociala manifestat in societatea contemporana afecteaza relatiile noastre cotidiene si conduce la comportamente indezirabile care prefigureaza, adesea, actele antisociale. Reprimate si scapate de sub control, uneori, tendintele agresive se indreapta impotriva sinelui, imbracand forma comportamentului suicidar care poate fi explicat prin indiferenta si dezinteres fata de viata; mecanismul de satisfactie trait in urma acestui act se datoreaza faptului ca gestul suicidar poate provoca n constiinta celorlalti oameni un sentiment de vinovatie cu care ei insisi se lupt (Beberi, 2002). Respectarea normelor sociale inseamna promovarea unor mecanisme de adaptare sociala in functie de valorile unanim acceptate de cultura unei tari. Dezvoltarea individuala reprezinta trecerea prin etape de varsta, in conditii care sa asigure continuitatea legaturii dintre lumea interioara a individului si cea exterioara, satisfacerea prescriptiilor sociale. Comunitatile au avut intotdeauna carente in rezolvarea problemelor acestor persoane. Totusi, preocuparea pentru inlaturarea efectelor unor comportamente antisociale a stat la baza proiectarii unor programe de ajutorare a lor, insuficiente, insa faa de nivelul nevoilor. Comunitatea nu are suficienta sustinere legislativ din partea statului si nici posibilitatea promovarii unor programe educative care sa aduca un aport substantial in invatarea deprinderilor de adaptare si insertie sociala.

BIBLIOGRAFIE

CHELCEA, S. (1996), Comportamentul prosocial in A. Neculau (coord), Psihologie sociala.Aspecte contemporane,Iasi, Polirom, MOSCOVICI, S. (1998), Formele elementare ale altruismului in S. Moscovici (coord.), Psihologia sociala arelatiilor cu celalalt, Iasi, Polirom, ZLATE M. (1994), Fundamentele psihologiei, partea a-III-a, Ed. Hyperion

Bucuresti, NECULAU A. (1996), Psihologie Sociala, Editura Polirom, Iasi HOLDEVICI I.,(2003), Psihoterapia cazurilor dificile Abordri cognitivcomportamentale, Editura Dual Tech, Bucuresti.

UNIVERSITATEA BUCURESTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA SOCIALA COMPORTAMENTUL PROSOCIAL SI ANTISOCIAL

NEACSU STEFAN AN I ID SERIA 2

BUCURESTI 2011