-

Deci lasa-ma sa vad daca am inteleseu trebuie sa te iubesc pe tine iar tu sa iubesti lumea.. Exact. De ce? Pentru ca nu este alta cale; pentru asta am fost facuti. Dar..nu este corect.. De ce nu ar fi? Eu nu am cerut sa ma iubesti si nici lumea nu a cerut sa fie iubita de catre mine si totusi o facem. O facem pentru ca asta ne tine in viata, asta ne da speranta, asta ne face fericiti. Ce rost mai are sa ceri ceva inapoi pe langa senzatia de implinire pe care ti-o confera faptul de a fi liber sa actionezi si sa simti asa cum vrei? Ai dreptul de a alege si de a da singur un scop vietii tale, in functie de ceea ce te face fericit. Orice in plus pe langa asta nici nu ar fi sesizabil. Nu poti fi prea fericit sau insuficient de fericit. Dar asta ar implica oactiune fara reactiune, un cerc deschis Viata noastra in sine este un circuit inchis, cum ar putea actiunie tale sa nu aiba o finalitate? Nimic din ceea ce oferim nu are unde sa se piarda ci totul se rasfrange asupra noastra intr-o forma sau alta.Orice gest al nostru implica energie iar aceasta energie nu se stine, ea exista in permanenta si se transmite dintr-oactiune in alta pentru a se intoarce in cele din urma la cel care a creat-o. Totul se rezuma la noi pentru ca noi nu putem avea decato unica perspectiva asupra vietii si anume, a noastra. Acum fa-ne pe toti egoisti. A fi egoist e doar un termen folosit intr-un anumit context pe care trebuie sa il intelegem doar intr-o anumita situatie. Egoist nu poate fi un termen general pentru ca nu este de sine statator. Nu putem percepe lumea decat prin noi si simturile noastre pentru ca sunt singurele in care avem incredere ca nu ne pot furniza informatii gresite. Cand ajungi sa vezi un lucru, sa il auzi, sa il simti mintea ta reactioneaza si il plaseaza undeva intr-un timp si spatiu,astfel conferindu-I valoare existentiala. Singurele dimnsiuni la care ne putem raporta ca fiind reale sunt cele cu care am fost nascuti si care fac parte din noi. Astfel, privind din interiorul nostru cum am putea sa nu raportam lumea la noi? Si de ce nu ne-am urmari binele nostru din moment ce existenta noastra o traim si pe noi trebuie sa ne satisfacem? Se intampla ca binele nostru sa fie comun cu al altcuiva sau cu al mai multor personae dar asta nu inseamna ca raportam lumea la ei mai intai. Deci acum afirmi ca eu iubindu-te pe tine si tu iubind lumea sunt doua procese ce tin strict de noi si ca de fapt nici nu asteptam un raspuns din partea acestora pentru ca primim in permanenta ceea ce avem nevoie. Bineinteles. Dar eu caut sa imi sacrific binele personal pentru tine..pentru a te vedea pe tine fericit. Pentru ca te bucura pe tine in primul rand. Daca eu nu as exista, nici actiunile tale nu ar exista si astfel existenta ta ar putea fi contestata. Si cu toata sinceritatea si naivitatea caracteristica-ti, ai afirmat-o chiar singura. Iti place sa ma stii fericit, pentru ca te face pe tine fericita. Daca fericirea ta nu ar depinde de asta si toate actiunile tale nu ar fi indreptate in aceasta directie acum nici tu nu m-ai iubi pe mine ci asemeni mie, ai iubi lumea. Dar tu nu ma iubesti inapoi?... De ce ai crede ca lumea pe care o iubesc atat de mult te-ar exclude? Nu..nu cred asta dar nu ar trebui sa ma iubesti intr-un mod diferit? Intr-un mod unic pe care sa nu il imparti cu toata lumea ci sa fie doar al nostru? In orice alt mod te-as iubi, ar fi insuficient. Eu iubesc lumea la nebunie si nu te pot exclude de aici. Obiectul fericirii mele se intampla sa fie diferit de al tau dar sa urmeze acelasi curs. Tine de tristeturi si sacrificii dar sunt lucruri pe care eu aleg sa le fac intrucat sunt intru fericirea mea. Iar daca-mi ceri sa te iubesc mai putin ori mai mult decat mi-o cere binele meu sa stii ca mi-e imposibil ne-ar fi greu copila sa ne masuram trairile in unitati atat de inexacte precum cuvintele.

Tu ma iubesti in gandul tau, in limba ta, in dorurile tale in timp ce eu iubesc prin lume totul. Niciodata nu le vom putea compara si niciodata eu nu voi putea da valoare trairilor tale iar tu alor mele. Important e sa iubim nebuneste orice caci oriceul ne iubeste pe noi. Fiintei umane nu ii este dat sa cunoasca nimicul.