Academia de Studii Economice Bucuresti

Merkozy Nucleul dur al Uniunii Europene

Anoaica Andra, Bocancea Andreea, Bauer Robert, Ciobanu Cristian 2011 .

Cuprins
Franta .....................................................................................................3 Pozitionare geografica ...............................................................................3 Istoria ultimelor decenii .............................................................................4 Economia Frantei .....................................................................................4 Germania..................................................................................................5 Pozitionarea geografica ..............................................................................5 Germania secolului XX................................................................................5 Economia ...............................................................................................6 Pozitia la inceput de UE ................................................................................6 Scopul Frantei in UE .....................................................................................8 Evolutia Germaniei in Europa si in Uniunea Europeana ............................................9 Armamentul nuclear in Franta si Germania ........................................................ 10 Sfere de influenta ................................................................................... 11 Triunghiul strategic: Germania-Franta-SUA ........................................................ 12 Relatiile cu China ...................................................................................... 12 Relatia Germania-Rusia ............................................................................... 13 Cele mai recente evenimente ....................................................................... 14 Concluzii ................................................................................................ 14 Bibliografie ............................................................................................. 15

Merkozy
Nucleul dur al Uniunii Europene

Franta
Pozitionare geografica
Franta este delimitata in sud-est de catre Alpi, in sud de catre Marea Mediterana, iar de Atlantic atat in vest cat si in nord. In est Franta este strabatuta de catre Rin si muntii josi, Ardennes, Vosges si Jura. In consecintia rauri, mari, oceane si lanturi muntoase inconjoara Frantasi cel mai important: Platoul Nord European. Accesul la platou ii da Frantei cea mai importanta caracteristica geografica. Pentru ca este situata la punctul terminus al platoului, Franta are avantajul de a avea nevoie sa apere doar o parte de teren in partea sudica. In acelasi timp este centrul acelorasi tentatii, oportunitati si amenintari pe care le poate oferi Platoul Nord European. In interior, cu exceptia Masivului Central Francez, Franta este o tara joasa, cu dealuri, podisuri. Este traversata de multe rauri ce curg incet, multe deschise transportului cu putine sau chiar fara modificari, ce au fost conectate prin canale pentru a facilita comertul. Teritoriul cu cele mai mari avantaje- rauri navigabile, climat cald, ploi, sol fertil este regiunea Beauce. A fost baza puterii agricole pentru secole si poseda cea mai mare parte a pamantului agricol. Astazi este cea mai integrata, prin intermediul unei retele robuste de infrastructura, cu restul Europei. Regiunea Beauce este in consecinta nucleul Frantei. In granita de nord, unde raurile Marne si Seine se intalnesc, se afla Parisul. Cine controleaza Parisul controleaza si transportul din regiunea Beauce in restul Europei prin Platoul Nord European. Parisul se afla de asemenea in apropierea Atlanticului- conectata prin Sena - beneficiand de rutele de comert oceanice, dar destul de departe pentru a fi protejata de o invazie navala directa. In comparatie cu vecinii ei, Franta s-a aflat aproape intotdeauna in avantaj economic datorita geografiei sale. In consecinta Franta a avut abilitatea de a transfera avantajul economico-geografic catre agricultura. Inaintea aparitiei industrializarii i s-a oferit Frantei un avantaj asupra rivalilor sai continentali.

Istoria ultimelor decenii

Dupa incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial un nou conflict s-a nascut, unul cu potential la fel de periculos, dar care s-a manifestat mai mult ca o stare de incordare la nivel global. In problemele centrale ale Razboiului Rece, Franta a fost un aliat loial, dedicat si determinat pentru America. In cazul Blocadei Berlinului, cat si in Criza Rachetelor din Cuba, nu a existat nicio indoiala in legatura cu statornicia Frantei, dar suportul Frantei pentru NATO a fost temperat, de dorinta simultana de a exercita o identitate politica separata si de a conserva libertatea de actiune, in special in chestiuni care se refereau la statutul global al Frantei sau la viitorul Europei. Franta nu este in prezent capabila sa inchege o uniune la nivel european, de una singura. Aceasta realitate, dureroasa a devenit evidenta dupa reunificarea Germaniei. Pana atunci reconcilierea Franco-Germana pastra imaginea Frantei ca lider politic conducand dinamismul economic al Germaniei. La momentul respectiv, de pe urma acestei conceptii, ambele tabere aveau de castigat. Pe de-o parte demola frica traditionala intregului continent pentru Germania, in acelasi timp avea efectul de a da Frantei impresia ca Europa era construita de la Paris. Dupa reunificarea Germaniei, s-a schimbat dramatic intreaga scena politica europeana. Franta nu mai avea de cooperat cu un protejat, din contra, cu un partener care din punct de vedere fianciar lasa Franta mult in spate. Pentru Franta, diminuarea puterii in acest cuplu a avut drept consecinta necesitatea regandirii politicii externe. Aceasta a trebuit sa redobandeasca o mai mare influenta in interiorul NATO, de unde se retrasese in mare parte ca un protest impotriva dominatiei Statelor Unite. Reintoarcere Frantei in NATO i-a permis acesteia sa influenteze mai mult SUA si sa flirteze ocazional si cu Moscova si Londra pentru a depune presiuni asupra Germaniei si SUA. Suportul initial al Frantei lipsit de entuziasm pentru extinderea NATO catre est a fost practic pentru a trage de timp si de a obtine parghiile necesare pentru a negocia cu Statele Unite. Pentru ca Germania si SUA erau principalii sustinatori ai extinderii NATO, i se potrivea Frantei rolul de a isi juca linistita cartile, de a merge mai departe cu scepticism si de a fi cel mai sensibil interlocutor european in relatie cu Moscova. Pentru cateva puteri europene, parea ca Franta nu este impotriva unei sfere de influenta a Rusiei in Europa de Est.

Economia Frantei
Economia Franei este o combinaie de multe ntreprinderi private (peste 2,5 milioane companii nregistrate) i de importante (dar n scdere) intervenii ale guvernului care pstreaz o influen puternic asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acionar la numeroase societi considerate drept strategice (cale ferat, electricitate, contrucii de aeronave, etc.). Totui guvernul a nceput s i relaxeze controlul asupra anumitor sectoare i a nceput s vnd o parte din aciunile sale la anumite companii cum ar fi France Tlcom, Air France, precum i numeroase societi din domeniul asigurrilor, finanelor i din industria aprrii.75% din electricitate Franeti provine din energia nucleara. Aceasta de datoreaza unei politici bazate pe securitatea energiei. Franta este cel mai mare exportator net de electricitate datorita costurilor foarte mici de generare si castiga peste 3 miliarde de euro in fiecare an din aceste exporturi.

5 Franta a fost foarte activa in dezvoltarea tehnologiei nucleare. Reactoarele si combustibilii de reactie au o pondere ridicata in exporturi.

Germania
Pozitionarea geografica
Situata in inima Europei, Republica Federala Germania, cu o suprafata de aproximativ 357000 km2, are noua vecini: Danemarca in nord, Olanda, Belgia, Luxemburg si Franta in vest, Elvetia si Austria in sud si Republica Ceha si Polonia in est. Aflandu-se in centru, RFG este mai mult decat o punte de legatura esentiala intre Europa de vest si cea de est, dar si o punte importanta intre peninsula Scandinavia si tarile mediteraneene. Ca populatie, este pe locul 2 in Europa, dupa Rusia. Desi are o populatie mai mare decat cea a Frantei (81 milioane loc.), are o suprafata mult mai mica. Populatia nu este repartizata uniform, fiind mai numeroasa de-a lungul fluviilor si a estuarelor. Dezvolatarea rapida a industriei a avut ca rezultat migrarea poulatiei rurale la orase, astfel incat azi, 84% din total reprezinta populatia urbana. Aceasta s-a dezvoltata pe baza unor resurse de subsol foarte importanta-carbuni (lignit-locul I pe glob- si huila), sare, minereu de fier- si pe baza combustibililor si materiilor prim importate. Germania este a doua producatoare europeana dupa Rusia de energie electrica, obtinuta mai ales in termocentrale si atomocentrale.

Germania secolului XX
Germania, din punct de vedere constitutional, este o democratie republicana federala reprezentativa. In anul 1871, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Germania. In 1914, Germania a intrat in Primul Razboi Mondial alaturi de Austro-Ungaria, insa in 1918 razboiul s-a incheiat, iar imparatul a fost obligat sa abdice. In 1919 in timpul Tratatului de la Versailles Germania a fost considerata responsabila pentru razboi. In urma problemelor economice si crizei mondiale din 1929, in1933 Hitler primeste functia de cancelar, iar in 1935 preia tot controlul si creaza o alianta cu Italia si Japonia numita Axa Berlin-Roma-Tokyo. Politica lui Hitler a avut un rol esential in izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, inceput pe 1 septembrie 1939. In prima parte a razboiului Germania a avut succes, insa in 1941 nazistii au pus in aplicare programul de exterminare Holocaust. Intre 1942-1943 succesul a trecut de partea URSS-ului, Marei Britanii si Statelor Unite ale Americii, iar in

6 1945 Hitler isi recunoaste vina si se sinucide. Dupa razboi atat Germania cat si Berlin au fost impartite in patru sectoare controlate de Franta, URSS, Regatul Unit si Statele Unite. In 1949 s-au format doua state germane: partea de apus s-a numit Republica Federala Germania, iar partea de rasarit, s-a numit Republica Democrata Germana. In 1990, dupa caderea comunismului in Europa, cele doua state germane s-au reunificat. "Tratatul doi plus patru" a definit aceasta reunificare, iar Republica Democrata Germana a disparut.

Economia
Germania are o economie deschisa avand o baza industriala puternica, producand aproximativ o treime din produsul intern brut (PIB) pentru export. Este de asemenea o economie in care protectia sociala si statul joaca un rol dominant. Germania functioneaza astazi pe baza unui sistem derivat din conceptul de economie sociala de piata. Soziale Marktwirtschaft este vazuta ca un aranjament institutional ale carui teluri principale sunt, pe de o parte, libertatea si alegerea individuala si pe de alta parte, echitatea si protectia sociala. Unul din fondatorii modelului, Alfred Mller-Armack, sintetizeaza deosebirile astfel: - Statul pastreaza nu numai ordinea in piata, ci coordoneaza si procesele specifice acesteia. - Guvernul nu vegheaza numai la ordine (notiune calitativa), ci se implica si cantitativ in economie. - Germania nu este guvernata de un concept pur stiintific, ci are o abordare pragmatica si apeleaza deseori si la exceptii (notiune extrem de periculoasa, conform raportului). - Executivul intervine pentru a mentine echilibrul social si pentru a corecta fenomene din piata, nu asteapta ca totul sa se rezolve de la sine prin mecanisme economice. - Modelul de organizare statala si economica se adapteaza in mod continuu la nevoile modernitatii, nu ramane static in fata provocarilor globalizarii.

Pozitia la inceput de UE
In perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial, Franta a incercat sa gaseasca mijloace de a trai alaturi de Germaina, un lucru complicat tinand cont de ultimele schimbari in geopolitica. Din puct de vedere al francezilor. Diferenta dintre inceputul si sfarsitul celui de-Al II-lea Razboi Mondial este mare. Departe de a fi vulnerabila, Franta era fata in fata cu cea mai mare concentratie de forte. UK era epuizata si se intorcea acasa pentru a-si trata ranile, a plati datoria si a face fata decolonizarii. Italia si Austria se aflau sub controlul puterilor ocupante. Sovieticii blocasera intreaga Europa Centrala impreuna cu partea din est a Germaniei in spatele Cortinei de Fier. Optiunile militare nu erau disponibile, insa politic si economic nu exista nimic intre dominatia Frantei si a tarilor din Europa de Vest. Asa ca Franta a putut cu usurinta sa atraga Olanda si Belgia intr-un parteneriat politic si economic, in timp ce Germania si Italia au fost fortate sa se alature. Comunitatea Carbunelui si a Otelului - Precursor al Uniunii Europene de astazi s-a nascut cu doar sase ani mai tarziu, dupa ce Razboiul Rece se incheiase. Scopul declarat al ECC/UE a fost intotdeauna economic si politic insa adevarul este legat in special de ambitiile si fricile geopolitice ale Frantei. Frica ca atat timp cat Germania se afla intr-o alianta pe

7 care nu o controleaza, Parisul nu trebuie sa isi faca griji pentru o posibila invazie. O Franta care poate sa administreze puterea germana este o Franta ce nu necesita alocarea de resurse impotriva Germaniei si o Franta care poate deveni inca o data o putere globala. A fost un plan solid ce a preluat intregul avantaj al ocuparii Germaniei de catre America. In timpul Razboiului Rece, Franta a avut capacitatea de a pune la cale un complot ce a implicat URSS si America ce i-a permis aprofundarea legaturilor economice atat in Europa cat si in fostele colonii. Insa nu a durat pentru mult timp. Odata cu sfarsitul Razboiului Rece , in timp ce Lumea Libera sarbatorea, Franta nu i-a urmat exemplul, pentru ca aceasta nu vedea URSS-ul ca pe o amenintare. In schimb prabusirea URSS-ului a dus la reunificarea Germaniei ce a schimbat viziunea Frantei asupra acesteia. Germania nu mai putea fi perceputa ca o entitate controlabila dupa bunul plac al altcuiva. Francezii stiau din experienta anterioara de la sfarsitul secolului nouasprezece ca Germania va ascede pe pozitia de lidera a Europei si va avea tentative de a reface Europa dupa bunul ei plac. Solutia francezilor a fost insa pe cat se poate de creativa: asigurarea faptului ca apartenenta in Institutiile europene mai reprezinta un interes pentru aceasta. Inca din 1987, Franta a facut presiuni constante asupra unei coordonari monetare europene mai stransa. Pozitia Germaniei este mai dificila de explicat. Prin acceptarea EMU (European Monetary Union), Germania parea a renunta la ceva important pentru ea, fara a primi prea multe in schimb. O rezistenta semnificativa impotriva EMU a venit din partea Bundesbank, dar care nu si-a putut sustine pozitia. In schimb, strategia sa a consistat in preluarea la nivel European a modelului bancii centrale germane. Aceasta a argumentat ca aceasta era singura cale de a preveni cresterea ratei inflatiei pentru Germania, care ar fi avut loc in cazul in care s-ar fi aprobat modelul stipulat de Franta. Cancelarul Helmut Schmidt a sprijinit EMU in crearea unei piete comune si diminuarea costurilor tranzactiilor pentru afacerile germane. Kohl sustinea din 1989 ca progresul privind integrarea politica trebuie sa se dezvolte in paralel cu integrarea economica si monetara. Francezii erau mult mai ezitanti privind uniunea politica. Exista o tendinta puternica in Franta de a privi Parlamentul European dezaprobator. In acest caz, Consiliul European, ca reprezentant al europenilor este institutia potrivita pentru a asigura controlul democratic. Cresterea puterii Parlamentului European prin Tratatul de la Maastricht a fost un proces introdus in principal sub presiunea Germaniei, sprijinita de Belgia si Italia, in timp ce Franta era foarte ezitanta. Puterea odata acordata Parlamentului European este pierduta pentru totdeauna, fiind de neconceput ca executivi guvernamentali sa proclame autoritatea de la un simbol democratic de control, in afara de cazul in care s-ar vota in unanimitate o astfel de propunere. Desi Germania ar fi preferat ca unanimitatea voturilor sa fie utilizata doar in cazul de majora importanta, Franta a insistat asupra unanimitatii ca regula esentiala si folosirea votului majoritar doar pentru implementarea deciziilor. Aceasta s-a stabilit prin Tratatul de la Amsterdam. Strategia Frantei a fost mai prudent privind extinderea UE, nefiind atat de preocupata de fluxul migrantilor datorita distantei dintre ea si Europa de Est. Spre deosebire de Germania, pentru Franta erau mai importante interesele concrete de a proteja producatorii interni si de a evita o schimbare masiva a politicilor de redistributie in UE. Germania era mai putin preocupata de pericolele extinderii asupra stabilitatii si functionarii structurii UE actuale.

8 Atunci cand a devenit evident ca reunificarea Germaniei era iminenta, Franta a grabit negocierea Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii Monetare. 20 de ani mai tarziu, Germania nu isi permite sa paraseasca Uniunea Europeana fara a declansa o dislocare economica interna masiva. Cu toate acestea, grijile Frantei nu s-au disipat. Parisului ii este frica de faptul ca o competitie economica Franco-Germana s-ar putea sfarsi prost pentru Franta, la fel ca si cea de acum 70 de ani. In final, raman diferente fundamentale intre Franta si Germania. Acestea nu exclude cooperarea; din contra, cooperarea ar fi de prisos in central armoniei.

Scopul Frantei in UE
Scopul Frantei in ceea ce priveste Uniunea Europeana este acela de a se reincarna ca intreag continentul european. Pentru Franta, Europa inseamna recucerirea fostei straluciri a imperiului napoleonian. Chiar si inainte de Al Doilea Razboi Mondial, marii specialisti francezi in relatii internationale erau ingrijorati de declinul tot mai accelerat al nucleului european in ceea ce priveste importanta pe care o are acesta in politica mondiala. In timpul a celor cateva decenii de Razboi Rece, aceasta ingrijorare s-a transformat in resemnare din cauza dominatiei Anglo-Saxone a vestului si a americanizarii culturii vestice. Balanta Atlanticului ar putea fi echilibrata numai de crearea unei Europe autentice (de la Atlantic si pana la Urali Charles de Gaulle). Si o astfel de Europa, daca va fi condusa de Paris, simultan va reda Frantei grandoarea, despre care francezii cred ca inca ramane destinul special al acestei natiuni. Exista un element ce revine obsesiv in discursurile politicienilor francezi, acela ca Franta este inca o putere mondiala si ca trebuie sa isi exercite aceasta vocatie.Aceasta vocatie speciala, generata de un sentiment foarte bine inradacinat al destinului istoric si fortificata de o mandrie culturala unica, are implicatii majore pe diverse planuri. In vizunea francezilor obiectivul central, acela al unei Europe unite si independente pote fi atins prin combinarea a doua elemente: unirea Europei sub conducerea Frantei, simultan cu diminuarea graduala a rolului pe care il are in momentul de fata Statele Unite ale Americii pe vechiul continent. Dar daca Franta indrazneste sa spere sa faureasca viitorul Europei, atunci trebuie mai intai sa faca fata, ba mai mult , sa depaseasca gigantul motor economic al Europei, Germania, si sa deposedeze pas cu pas Washington-ul de influenta politica in cadrul problemelor europene. Dilemele majore rezultante ale Frantei sunt: 1. Cum sa pastreze angajamentul de securitate venit de pe celalalt mal al Atlanticului (depre care, Franta recunoascte ca este inca esential) si in acelasi timp sa diminueze prezenta americana? 2. Cum sa intretina cat mai bine parteneriatul Franco-German ca si motor economico-politic al Europei, opunandu-se in acelasi timp intaietatii Germaniei pe continent. Daca Franta ar fi intr-adevar o putere globala, procesul gasirii unor solutii pentru cele doua probleme ar fi unul usor. Niciuna din statele europene, in afara Germaniei nu constientizeaza importanta misiunii nasterii unei Europe unite si nicuna cu exceptia celor

9 doua, nu este manata de aceeasi ambitie de a conduce aceasta alianta. Chiar si Germania ar putea fi sedusa in a accepta conducerea Frantei in cazul unei Europe unite si independente (fata de SUA), dar numai daca ar simti ca Franta este intr-adevar o forta mondiala care ar putea sa ofere siguranta pe care Germania nu o poate garanta, dar America, da. Germania, insa, constientizeaza limitarile reale ale puterii franceze. Franta este mult mai slaba din punct de vedere economic, comparativ cu Germania, iar bazele sale militare nu si-au dovedit competenta. Franta nu e nici mai mult, nici mai putin, decat o putere de rang mijlociu, o putere la nivel european. Astfel, pentru a construi Europa, Germania a fost de acord sa treaca cu vederea mandria Frantei, dar pentru a mentine Europa cu adevarat sigura nu va urma orbeste conducerea Frantei. Imbunatirea relatiilor dintre Germania si Franta, fara doar si poate, ca a fost un pas in fata pentru Europa, iar importanta acesteia nu poate fi contestata. Aceasta relatie a constituit fundatia pentru progresul facut pana acum in dificilul drum catre unificarea Europei. Chiar daca, dintr-un punct de vedere, ar fi in interesul Statelor Unite in sensul pastrarii unui anumit control in Europa, distrugerea cooperarii dintre Franta si Germania ar fi un gigant pas inapoi pentru regiune si un dezastru pentru pozitia Americii in Europa.

Evolutia Germaniei in Europa si in Uniunea Europeana

Reunificarea Germaniei a schimbat dramatic parametrii reali ai politicilor europene. A fost simultan o nfrngere geopolitic pentru Rusia i Frana. Germania nu numai ca nu mai era considerat un partener politic junior al Franei, dar n mod automat a devenit puterea de necontestat principala in Europa de Vest i chiar o putere global parial, n special prin intermediul contribuiilor financiare majore la sprijinul instituiilor internaionale cheie. " Noua realitate a crescut unele deziluzii reciproce n relatia Franco-german, de acum Germania a fost capabila i dispusa s articuleze i s promoveze n mod deschis propria viziune a unei viitoare Europe, n continuare ca partener al Franei, dar nu ca protejat al ei. Acest decalaj a fost inevitabil, avnd n vedere contextul istoric n schimbare. nc de la sfritul celui de-al doil-ea rzboi mondial, Germania a recunoscut c procesul de reconciliere franco-german a fost necesar pentru a construi o Comunitatea european n jumtatea de vest a Europei divizate. Acest proces de reconciliere a fost, de asemenea, n centrul reabilitaii istorice a Germaniei. Prin urmare, acceptarea la conducere a Frantei era un pre corect de platit. n acelai timp, ameninarea sovietica continua asupra unei vulnerabile Germanie de Vest a transformat loialitatea fa de America intr-o precondiie esenial supravieuiii i chiar si francezii au recunoscut asta. Dar dup colapsul sovietic, pentru a construi o mai mare i mai unita Europa, subordonarea fata de Frana nu a fost nici necesar, nici propice. Un egal parteneriat franco-german, cu Germania reunificat, n fapt, acum fiind partener mai puternic, a fost mai mult dect un acord echitabil pentru Paris. Odat cu sfritul Rzboiului Rece, aceasta legtur a capatat o nou conotatie pentru Germania. n trecut, aceasta a adpostit Germania de o externa, dar foarte apropiata ameninare i a fost o precondiie necesar pentru eventuala reunificare a rii. Cu Uniunea Sovietica disparuta din peisaj i Germania reunificat, legtura cu America a fost umbrela sub care Germania si-ar fi putut asuma simultan un rol de lider n Europa Central, fr a pune n pericol pe vecinii si. Conexiunea americana a fost mai mult dect

10 certificatul de bun conduit: a asigurat vecinii Germaniei c o relaie strns cu Germania, a nsemnat de asemenea, o relaie mai strns cu America. Pentru Germania, un angajament luat asupra Europei este baza pentru mantuirea nationala, pe cand o legatura stransa cu America este esentiala pentru securitatea sa. Prin urmare o Europa independent de America nu este o optiune viabila. Pentru Germania mantuire+securitate=Europa+America. Aceasta formula defineste pozitia si politica Germaniei, fiind simultan un bun cetatean al Europei si cel mai mare suporter European al Americii. Germania vede in acest angajament luat asupra Europei o restaurare a credibilitatii morale si political. Daca germanii isi cauta interesul national atunci apare riscul de instrainare a europenilor, daca germanii promoveaza interesul comun al Europei atunci castiga suportul si respectul european. In data de 6 decembrie 1990, preedintele francez i cancelarul german s-au angajat in a atinge obiectivul unei Europe federale, i 10 zile mai tarziu, conferinta interguvernamental de la Roma privind politicile de uniune a emis un mandat clar pentru cei 12 minitri de externe ai Comunitii Europene de a pregti un tratat privind Uniunea politica.

Armamentul nuclear in Franta si Germania

Motivul pentru care Franta a insistat in a-si creea propriul arsenal nuclear a fost in mare parte argumentat de cresterea libertatii de actiune si in acelasi timp spentru a putea influenta SUA in decizii cruciale referitoare la securitatea aliantei vestice in intregime. Nu vis-a-vis de URSS a incercat Franta sa isi imbunatateasca statutul, noul arsenal francez, in cel mai bun caz a avut numai un impact marginal asupra acestui gigant nuclear. Conform gandirii franceze, posesia armelor nucleare a fortificat potentialul Frantei de a fi o putere mondiala, de a avea un cuvant de spus care sa fie respectat pe tot globul. Pe langa asta i-a conferit pozitia de membru cu drept de veto in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, alaturi de alti patru membrii, toti detinatori de arsenal nuclear. Ideea parghei nucleare de intimidare a consolidat imaginea Frantei in pozitia de conducator al puterii continentale, singura adevarata putere a Europei. Pompidou si-a asigurat partenerii in repetate randuri ca Franta nu ar accepta ca Germania sa castige acces la armele nucleare, aratandu-se satisfacut de tratatul SovietoGerman, dar a argumentat necesitatea prezentei militare americane in Europa.Desi Germania, Belgia, Italia, Turcia i Olanda sunt ri ce nu au statutul de puteri nucleare care au semnat i ratificat Tratatul de Neproliferare Nuclear, ele gzduiesc arme nucleare tactice, aparinnd Americii, nclcnd astfel primele dou articole ale tratatului. Germania se afla printre cele mai narmate state nucleare nedeclarate .Dei nu este considerat oficial o putere nuclear, aceasta produce armament nuclear pentru Frana, deine arme nucleare tactice produse in SUA i are capacitatea de a lansa acest tip de arme. EADS Astrium Space Transportation, un joint venture franco-germano-spaniol, controlat de Deutsche Aerospace i Daimler Group, este al doilea productor european de armament, iar fabrica EADS din Germania este amplasat n Bremen.

11

Sfere de influenta
Spatiul geopolitic cheie pe care Franta trebuie sa il mentina in sfera sa de influenta - sau, cel putin, sa previna sa fie dominat de un stat mai puternic - poate sa fie desenat pe harta in forma unui semicerc. Acesta include Peninsula Iberica, malul nordic al vestului Marii Mediterane, Germania si ajunge pana la Europa Central-Estica. Aceasta nu este numai raza minima a securitatii franceze; este de asemenea zona esentiala a interesului sau politic. Numai cu ajutorul asigurat al statelor sudice si cu suportul Germaniei garantat, este posibil sa existe o Europa independenta, unita si condusa de Franta. Desigur, in interiorul ariei geopolitice, puterea din ce in ce mai mare a Germaniei promite ca va fi cel mai greu de gestionat. Pe harta Europei, zona de interes germana ar putea fi schiata n form de dreptunghi, n vest incluzand si Frana, iar in Est se ntinde peste statele post-comuniste nou emancipate din Europa Central, inclusiv republicile baltice, mbrind Ucraina i Belarus, i ajungnd chiar i n Rusia. n multe privine, aceast zon corespunde cu raza istorica de constructie a culturii germane. Acceptarea Germaniei la conducere de catre Europa Centrala a fost facilitata prin angajamentul german foarte evident de a extinde spre est instituiilecheie din Europa. Si astfel, Germania sa angajat ntr-o misiune istoric mult n contradicie cu unele perspective adnc nrdcinate din Europa de Vest, astfel evenimente care au loc la est de Germania i Austria au fost percepute ca oarecum dincolo de limitele de preocuparea a realei Europe. Aceast atitudine a fcut o reapariie tragica in atitudinile britanice i franceze n timpul conflictului din mijlocul anilor 1990, n Bosnia. n contrast, singura dezbatere real n Germania a fost, dac NATO sau UE ar trebui s fie extins, cu rezultatul net c Germania sustine necontestat o mai mare i mai unit Europa.Cancelarul german a vorbit despre anul 2000 pentru UE avand ca obiectiv stabilit prima extindere spre est. Concepia Germaniei asupra viitorului Europei, s-a dovedit diferit de cea a aliailor principali europeni: britanicii au proclamat preferina lor pentru o Europ mai mare, deoarece au vzut n timpul extinderii mijloacele pentru diluarea unitatii Europei; francezi se temeau c extinderea va spori rolul Germaniei. Germania a pledat pentru amandoua si a ctigat astfel o stabilitate in Europa Centrala.

12

Triunghiul strategic: Germania-Franta-SUA

Datorita identitatilor si intereselor variate, fiecare din cele 3 state reactioneaza intr-un mod specific in acest triunghi strategic. Germania tinde sa-l vada ca pe o oportunitate de a interactiona cu cei mai apropiati 2 parteneri ai sai. Cu toate acestea, triunghiul devine o povara cand prioritatile strategice ale Frantei si Americii variaza puternic, iar Republica Federala este fortata sa ia partea uneia. De aceea, Germania incearca de obicei sa atenueze conflictele de interese, iesind castigatoare doar daca partenerii sai sunt interesati de o solutie de compromis. Triunghiul limiteaza controlul Frantei asupra Germaniei si ii limiteaza abilitatea de a conduce Statele Unite in afara Europei. In initiativa Saint Malo din 1998, Franta a incercat reducerea efectelor negative asupra optiunilor sale politice prin intarirea cooperarii cu Marea Britanie. Triunghiul Strategic afecteaza cel mai putin politica Americana. Statele Unite are putine motive de a adopta solutii de compromise, in special cu Franta. Cei mai important parteneri pentru Washington sunt Londra si Berlin, nu Paris. Aceste nivele de dependent intre cele 3 state explica de ce sunt mai putine conflicte intre Germania-America si Franta-Germania decat Washington-Paris. SUA i Frana mprtesc relaii economice i de schimb apropiate. Fiecare se numr printre partenerii de trading cei mai semnificativi ai celelalteia. Cea mai mare competiie economic dintre cele dou intervine n industria aeronautic. Frana, prin intermediul Uniunii Europene susine Airbus ca un rival al Boeing-ulului American. Pe frontul diplomatic, ambele sunt printre membrii fondatori ai Organizaiei Naiunilor Unite,NATO, Organizaia Mondial a Comerului, G-8, i o serie de alte organismeinternaionale.SUA i Frana rmn ca dou din cei doar cinci membri ai Consiliului de Securitate al Organizaiei Naiunilor Unite, cu numrul de locuri permanente i puterea de veto asupra tuturor aciunilor consiliului. Problema centrala a Americii este cum sa construiasca o Europa care este bazata pe legatura Franco-Germana, o Europa viabila, care ramane conectata cu Statele Unite si care largeste scopul cooperarii dintre democratii la nivel international, un sistem de care depinde in proportie foarte mare suprematia Statelor Unite. In consecinta nu este o problema de a alege intre Franta si Germania. Fara una dintre cele doua, nu poate exista o Europa unita. Pe termen scurt, opozitia tactica fata de Franta si sustinerea acordata Germaniei este justificata; pe o perioada mai lunga, comunitatea europeana va trebui sa implice un stat european mult mai separat din punct de vedere politic si militar de SUA pentru a exista cu adevarat o Europa originala si independenta. Acest lucru necesita o acomodare progresiva cu viziunea franceza referitoare la distributia puterii intre institutiile transatlantice. Nici Franta, nici Germania nu sunt suficient de puternice pentru a construi Europa separate una e alta sau sa rezolve cu Rusia ambiguitatile in definirea scopului geografic al Europei. In orice caz, Washingtonul nu trebuie sa piarda din vedere faptul ca Franta este numai un adversar pe termen scurt in probleme legate de identitatea europeana sau de lucrurile interne din NATO. Mai mult trebuie sa nu scape din vedere ca Franta este un partener esential intr-o sarcina permanenta: pastrarea unui stat german democrat in Europa.

Relatiile cu China

13 Legaturile obisnuite dintre China si Comunitatea Europeana au fost stabilite in a doua jumatate a secolului trecut si au generat o intelegere mai larga de cooperare comerciala si economica, ce a fost semnata in 1985. De atunci, relatiile comerciale dintre Uniunea Europeana si China s-au intensificat imens. Uniunea Europeana este pentru China cel mai mare partener comercial, iar pentru Europa, China este al doilea partener comercial ca marime, imediat dupa SUA. Din punct de vedere politic, Franta este foarte importanta pentru China, dar din punct de vedere economic Germania conduce detasat in ceea ce priveste insemnatatea pe care i-o acorda China chiar daca fiecare dintre cele doua state cauta sa ocupe locul intai in cealalta dimensiune. Privind din perspectiva europeana, este crucial ca legaturile cu China sa se adanceasca atat din punct de vedere economic , cat si politic. Dar pentru a bifa aceasta dorinta, politica la nivel de uniune trebuie sa fie coerenta si clara. O competitie intre statele membre, directionata de interesul national egoist, va avea ca efect o deteriorare considerabila a imaginii Europei. Numai daca statele membre reusesc sa ajunga la un acord la nivel regional si sa tranga in aceiasi directie, Uniunea Europeana are o sansa de a fi considerata importanta pe scena internationala.

Relatia Germania-Rusia
Lumea devine din ce n ce mai complicat, iar sistemul relaiilor internaionale se reconfigureaz. Criza global devine catalizatorul i pretextul. Actuala criz economicofinanciar afecteaz arhitectura geopolitic a lumii. Puncte de pe agenda politic internaional se vor renegocia. Unul dintre ele este n mod sigur relaia Europei cu Rusia. Primul ministru Vladimir Putin spune adesea c prbuirea fostei URSS ar fi cea mai mare catastrof geopolitic din secolul al XX-lea. Acest lucru las impresia c Rusia nu a asimilat noua hart a lumii. Violena rzboiului din Cecenia, icanele i jocurile pe care le face Rusia n Transnistria, Abhazia sau mai peste tot n spaiul fostei URSS, toate acestea indic de fapt aspiraiile Moscovei. Cum constata o analiz STRATFOR, ntlnirea dintre cancelarul Angela Merkel i preedintele Dimitrie Medvedev de la nceputul lui iunie, sugereaza o timid dar deloc de neglijat ncercare a Germaniei de reorientare geopolitic pe termen lung. Cele doua axe ale securitii economice i politice germane din ultimii 65 de ani au fost parteneriatul cu Frana i securitatea economic a Europei. n ultima vreme, ns, Europa a devenit cam prea costisitoare pentru Germania (vezi cazul Greciei), iar perspectivele economice pe termen mediu nu sunt nici ele prea roze. 40% din nevoile energetice ale Germaniei sunt asigurate de ctre Rusia, iar firmele germane au nevoie de piaa de desfacere a Rusiei i de transferul manufacturilor ntr-o ar n care mna de lucru e suficient i ieftin. De aici i relaiile speciale Germania-Rusia care au depait faza tatonrilor. Recenta ntlnirea dintre Frana, Polonia i Germania a avut rolul de a-i liniti att pe francezi, ct i pe polonezi. De ce pe francezi? Pentru ca pn acum trio-ul Germania-Frana-Rusia s-a combinat n toate felurile cu putin i de fiecare dat a ieit un razboi. n 1871, Prusia s-a aliat cu Rusia, atacnd Frana. n 1914, rusii i francezii erau aliai mpotriva nemilor. n 1940, Rusia s-a aliat din nou cu Germania i ceea ce a urmat se cunoate. Germania are, aadar, nevoie s-i convinga pe francezi c nu vor fi lsai pe dinafar. Berlinul previzioneaz o relaie bilateral special cu Moscova care i-ar fi mai util dect cea derulat n cadrul UE. Germania i Rusia trebuie s fac fa presiunii americane i ascensiunii Chinei, iar o asemenea alian, fie ea i conjunctural, este util. Ce poate nsemna asta pentru Europa: o nou arhitectur. Dar pentru Republica Moldova?. n condiiile eforturilor pronunate ale Chiinului de a se apropia de UE, Rusia i

14 consolideaz bastioanele pe Nistru. Cum? Conlucrare clar stabilit cu Ucraina i Germania i utilizarea formulei de transformare forelor sale militare staionate n Transnistria n fore europene (sau OSCE) de meninere a pcii. n aceste condiii ansele europene ale R. Moldova vor depinde, ntre altele, de un consens ruso-german. Rmne o ans european pentru R. Moldova la grania de Vest: Romnia. Romnia i poate fi un partener european special, aa cum nici un alt stat nu are cum s-i fie. Cert este: Rusia a schimbat cadena. Preedintele rus, Dmitri Medvedev, caut investitori peste Ocean. n paralel, Moscova discut cu Frana, Germania i Polonia despre comitetul Rusia-UE i Tratatul de Securitate n Europa.Chiar n prima zi a vizitei liderului de la Kremlin n SUA, comandantul Forelor Navale ale Federaiei Ruse, amiralul Vladimir Visoki, a anunat ntrirea arsenalului Flotei ruse a Mrii Negre. Conform amiralului, efectivele forei navale cu baza la Sevastopol, n Ucraina, vor fi ntrite, pn 2020, cu 15 noi nave de lupt i submarine. Ce urmeaz: manevre navale comune Rusia Ucraina Turcia.

Cele mai recente evenimente

Impreuna la Palatul Elyse, Angela Merkel, cancelarul german, si Nicolas Sarkozy, presedintele francez, au avut o intalnire in care au afisat unitate, aceasta intamplandu-se ianintea summit-ului Uniunii Europene de saptamana aceasta. In ciuda concesiilor de ambele parti, apare un sentiment din ce in ce mai inradacinat, acela ca Franta incepe sa piarda din ce in ce mai mult teren in fata partenerului sau de la est. Doar cu patru luni inainte de alegerile prezidentiale, o astfel de perceptie a declansat putina germanofobie. Unul dintre personajele importante ale partidului Socialist Francez a comparat politicile lui Merkel cu cele ale lui Bismarck, care, spune acesta, a incercat sa domine celelalte tari europene, in special Franta. Un alt lider de opinie francez, a facut legatura intre Sarkozy si Edouard Daladier, prim-ministrul Francez care a semnat Intelegerea de la Munich in 1938, intelegere ce ii dadea Germaniei oportunitatea de a anexa regiunea Sudetenland s mai apoi intreaga Cehoslovacie. In incercarea de a aplana situatia, candidatul socialist la prezidentia Frantei a declarat in insistat in Berlin ca nu pornind de la germanofobie, se apara Franta de o dominare a Germaniei: Nu putem lasa germanii sa se autoproclame experti si judecatori. Exista foarte multa frustrare datorita rigorii excessive a germanilor. Acum trebuie sa fim toti germani afirma batjocoritor unul dintre oficialii francezi. Sarkozy a declarat dupa intalnire ca: Franta si Germania sunt doua economii mari ale Europei. A risca o divergent inseamna a risca distrugerea Europei. Criza cere de la noi un plus de angajament pentru unitate si Europa nu va repeat aceleasi greseli ale trecutului. Cei doi lideri au convenit asupra unui nou pact fiscal despre care spun ca va preveni o alta criza a datoriilor. Merkel a declarat ca: Germania este increzatoare. Incepem sa cream o uniune fiscala, dar a recunoscut ca aceasta criza a datoriilor nu va fi rezolvata peste noapte, ci va dura ani buni.

Concluzii
In final, Franta nu este destul de puternica pentru a obstructiona America in politica sa in ceea ce priveste regiunea sau sa fie ea insasi un lider in Europa. Daca Uniunea Europeana se vrea sa devina o comunitate mai larga din punct de vedere geografic cu un nucleu de conducere Franco-German mai integrat si un exterior mai putin integrat si daca aceasta Europa vrea sa se bazeze pe alianta si siguranta asigurata de

15 America, atunci rezulta ca cea mai vizata regiune din punct de vedere geopolitic, Europa Centrala, nu poate fi privata de securitatea de care se bucura restul Europei prin alianta transatlantica. In aceasta privinta Germania si Franta sunt de acord. Pentru cele doua state impulsul de a extinde granitele are sorginte politica si istorica. Impulsul nu este manat nici de ura impotriva Rusiei, nici de frica relativa la aceasta si nici de dorinta de a izola Rusia.

Bibliografie
The German economy: beyond the social market, autor Horst Siebert PERSPECTIVELE UNIUNII EUROPENE IN VIZIUNEA TRINOMULUI : Franta, Germania, Marea Britanie, autor Ina TCACI The grand chessboard, autor Zbigniew Brzezinski Europeanising the German Energy Transition, autori Severin Fisher, Oliver Geden Stratfor: Germany and Russia start falling in love In Western National Security in 23 iunie 2010 la 1:22 am de George Friedman, (http://tavivootuniverse.wordpress.com/2010/06/23/stratfor-germany-and-russiastart-falling-in-love/) France and Germany have "Intense Consultations" on Smaller Eurozone (http://globaleconomicanalysis.blogspot.com/2011/11/france-germany-haveintense.html) Tamed power: Germany in Europe De Peter J. Katzenstein Eurozone: France and Germany call for tougher treaty, 5 December 2011 (http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-1603742) No thanks for the memories (http://www.economist.com/node/21541466)