La baza Noii Economii Geografice stau modele de tip centru-periferie create pe baza existenei a dou regiuni cu date iniiale

asemntoare fiind considerate de asemenea i costurile de transport. Acestea din urm determin gradul de concentrare sau dispersie. Exist dou mari cauze ale aglomerrii. Cauzele primei naturi sunt pamntul(solul), clima, cile navigabile, fora de munc imobila, etc. Acestea sunt elemente endogene ce nu se pot modifica sau schimba cu uurin, sau poate chiar deloc. Cauzele celei de-a doua naturi se refer la o alegere circular a localizrii. Firmele i doresc s fie plasate n apropierea pieelor dezvoltate, iar aceste piee sunt n zonele unde se localizeaz cele mai multe firme. A se nota c nu exist niciun motiv a priori pentru ca o regiune s gazduiasc o pia dezvoltat. Un eventual avantaj minor iniial al unei regiuni n detrimentul alteia ar putea evolua ntr-un model stabil periferie-centru. Fore identificate de P. R. Krugman: Fore de concentrare (centipete): legturile n structurile deintegrare pe veritical; piee slabe ale muncii; economii de scar i de aglomerare; avantaje de apartenen la un cluster;difuzatori locali de cunotine; costuri de transport de nivel intermediar, forta de munca calificata, infrastructura adecvata, inegalitatile de venituri, numar mare de firme prin urmare piata extinsa. Fore de dispersie (centrifuge): factori de producie imobili;rente funciare; navetism; costuri de congestie; diferenieri salariale n spaiu; difuzatori globali de cunotine; dezeconomiide scar externe; costuri de transport ridicate sau sczute, impreun cu costurile comerciale cererea imobila asigura un motiv de mprtiere geografica, Este evident faptul c forele i fluxurile centripete ale coeziunii economice sunt date de schimburile de bunuri economice n cadrul diviziunii muncii. Din aceast perspectiv reelele de piee constituie scheletul constitutiv al coeziunii economice.Pe de alt parte inegalitile de venituri pot deveni fore centripete cu aciuni anti-coezive. Din perspectiva unei economii de pia, inegalitile economice, n condiii de libertate i mobilitate social, reprezint sursa capacitilor de adaptare i nnoire a sistemului social. Totui, peste anumite limite, inegalitile socio-umane pot genera dou tipuri de riscuri majore: diminuarea motivaiei participrii la activiti economice i sociale; subminarea coeziunii sociale Este important de subliniat faptul c aglomerarea nu este mereu identic cu specializarea. Dac formarea de grupuri de activiti se realizeaz sub o form sectorial ingusta ca un rezultat al exetrnalitatilor asociate cu abilitatile fortei de munca sau intrarile necesare unui sector particular specific, acestea poate sa rezulte in multiple clustere specifice sectoarelor, fiecare fiind prea mic in raport cu economia ca intreg si specializate in productia unui bun specific localizat in regiuni diferite-vehicule intr-una, calculatoare in alta,etc. Pe de alta parte putem avea aglomerare intr-un mega-oras, unde industriile sunt concentrate, dar fara ca o industrie specifica sase situeze peste altele in privinta semnificatiei. Acestea pot fi consecinta externalitatilor ce apar din servicii de afaceri de baza si din indemanari generale ale fortei de munca. Primul mod de formare de clustere este tipic tarilor dezvoltate, iar cel deal doilea este mai des intalnit in tarile in dezvoltare ( Venables, 2001). Conceptul de cluster a devenit foarte popular atat in teorie cat si in zina proiectarii politicilor economice

Un cluster poate fi definit ca o masa critica de companii limitata spatial (acesta este suficient pentru a atrage servicii, resurse si furnizori specializati) care au un anumit tip de relatii sistemice una cu alta bazate pe complementaritati si similitudini ( Rosenfeld, 2002). Astfel de clustere sunt mai mult decat doar un numar de intreprinderi private grupate impreuna. Intreprinderile trebuie s aaiba nevoi comune sau intrepatrunse pentru a crea sau a atrage mai multe servicii si resurse si de asemenea sa fie capabile sa beneficieze una de externalitatile celeilalte. O distinctie trebuie s afie facuta intre o retea de afaceri si un cluster. Retelele de afceri sunt organizatii inchise care pastreaza pentru membrii lor economiile externale sia cei care vor sa imparta cu ele costurile resurselor si informatiilor. Clusterele exista deoarece economiile externale sunt livrate pe piata ca un rezultat al dimensiunii cererii. In alte cuvinte, acestea stabilesc frontiere fara sa construiasca garduri (Rosenfeld).

Exist doua modele standard relativ apropiate in literatura noii economii geografice: Modelul centru-periferie a lui Paul Krugman (1991) si modelul vertical a lui Venables (1996) si Krugman si Venables (1995). Modelul centru-periferie a lui Paul Krugman In modelul centru-periferie munca este imobil sectorial dar lucrtorii industriali se pot deplasa geografic. Atunci cnd muncitorii migreaz intr-o amplasare, cererea n aceast amplasare creste. O cerere mrit atrage mai multe firme i care la rndul lor vor atrage mai muli lucrtori (legtura cererii). In acelai timp , fiind mai multe firme vor reduce nivelul de pre (indicele de pre) la destinaie, care vor implica salarii reale mai mari .Acestea vor atrage mai muli muncitori ,care la rndul lor vor atrage din nou mai multe firme (legtura ofertei). Aceste procese de condiionare cumulativa pot determina o concentrare puternica a industriei .Cu toate acestea ,exista de asemenea si o fora de dispersare care se opune procesului. ntruct o parte din fora de munc, denumita agricultori, este presupus imobil geografic va exista n totdeauna o cerere fix n fiecare regiune. mpreun cu costurile comerciale cererea imobila asigura un motiv de mprtiere geografica. Rezultatul amplasrii va depinde de intensitatea relativ a forelor de aglomerare si de mprtiere. Al doilea model datorat lui Venables (1996) si Krugman si Venables (1995) ,definit modelul vertical ,are munca imobila geografic ,dar munca se poate misca intre sectoare. Aglomerarea nseamn n acest caz o complet specializare n industrie. Forele de aglomerare provin de la firmele bazate pe inputuri intermediare de la alte firme (legturile verticale). Cu ct este mai mare numrul firmelor dintr-o anumita amplasare, cu att mai mare este piaa produsului pentru o firm potenial care intr n acea amplasare (legtura cererii). In plus, cu

ct este mai mare numrul firmelor care ofer inputuri intermediare, cu att mai mici vor fi costurile de producie pentru o firma care intr n acea amplasare (legtura de oferta). Condiionarea circulara implicata intre deciziile de amplasare a firmelor poate determina modificri semnificative in peisajul industrial. Aceste forte de aglomerare se echilibreaz cu fora de dispersare de acelai fel precum in modelul centru -periferi. ntruct modelul vertical are ofertele de munca fixe geografic el poate fi privit ca mai aplicabil intr-un context internaional.