P. 1
Personalitatea La Deficientul Mintal Rezumat

Personalitatea La Deficientul Mintal Rezumat

|Views: 308|Likes:
Published by xnico_lx

More info:

Published by: xnico_lx on Mar 30, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/26/2015

pdf

text

original

PERSONALITATEA LA DEFICIENTUL MINTAL

3.1. Dimensiunea personalităţii la deficientul mintal
Ca şi la ceilalţi deficienţi, şi la deficienţii mintal apare o dereglare accentuată a mecanismelor de adaptare şi integrare socială, ca urmare a influenţelor pe care le exercită asupra individului un anume factor sau un grup de factori care pot determina handicapuri, cu repercusiuni negative asupra dezvoltării întregii personalităţi. La handicapaţii de intelect datorită insuficientei dezvoltări cognitive, motivaţional – afective şi volitive apar efecte negative şi în maturizarea personalităţii. Structurile sistemului psihic nu se structurează în modele valorice ale adaptării şi elaborării conduitelor superioare. De aceea, pentru a putea aborda caracterul la handicapatul mintal este necesară întâi abordarea personalităţii acestuia. În literatura de specialitate, problematica trei tendinţe : 1. în concepţia lui Buseman, personalitatea la deficientul mintal este un nonsens, pentru că nu se pot surprinde acele structuri ce sunt caracteristice unor subsisteme psihice, ce organizează astfel de formaţiuni. Autorul consideră că la deficientul de intelect putem vorbi, cel mult, de individualităţi sau nuclee ce stau la baza constituirii personalităţii. personalităţii la handicapatul de intelect este destul de controversată. Ea se confruntă cu

2. O a doua-a tendinţă nu abordează personalitatea deficientului mintal, ci descrie funcţiile instrumentale şi caracteristicile proceselor psihice,

Rey acordă importanţă deosebită vieţii sociale. factor cheie în explicarea întregului proces de dezvoltare a personalităţii acestuia. p. R. G.Perron vorbeşte de dezvoltarea personalităţii handicapatului de intelect. mascată – prezentă la debilul plasat intr-un mediu securizat. credulitate şi neîncredere b. predominând fragilitatea şi infantilismul în comportament. Deşi nu este vorba practic de o negare a personalităţii deficientului mintal. problematica personalităţii a fost abordată de Ctin. relaţiilor interpersonale cu cei din jur în organizarea personalităţii handicapatului de intelect.203) .Rau a studiat personalitatea deficientului mintal şi a desprins două categorii de fragilitate: “a. Dewan vorbesc de tulburările personalităţii.în special a celor motivaţional-afective.Mises. R.Ionescu (1985). Cea de-a treia tendinţa abordează problematica personalităţii deficientului mintal şi posibilitatea de a o modela în anumite limite prin influenţele educative şi recuperative.G. ostilitate ori agresivitate” (16. Ionescu vorbeşte de însuşirile particulare ce se bazează pe “mecanisme de apărare deosebite de cele obişnuite. În psihopedagogia romanească. F.Verza (1988). J. 79). Păunescu (1977). în timp ce A. În opinia aceluiaşi . dependenţă. Astfel. 3. el descrie situaţia de inferioritate. F. care reuşeşte să disimuleze fragilitatea. E. G.Rau arată că atunci când solicitările depăşesc posibilităţile de răspuns se manifestă o caracteristică numită fragilitatea construcţiei personalităţii. totuşi asistăm la “trecerea” peste problematica personalităţii. Datorită faptului că operaţiile logice ale gândirii se află la un nivel scăzut. impulsivitate greu de controlat. ele nu pot facilita raporturile sociale stabile şi evolutive. dar la care reintrarea în societate poate produce ruperea echilibrului realizat” (27. p. … pe inerţie. disociată – caracterizată prin duritate.

comportamentul. se conturează patru sfere. Acelaşi autor consideră caracteristica principală a handicapurilor psihice ar consta în “personalitatea dizarmonică care în perioadele preadolescenţei se afirma cu pregnanţă”(44. Personalitatea se dezvoltă în relaţiile cu mediul socio-cultural.autor. este vorba de nucleul ereditar al energiei psihice care determină o anumită evoluţie a personalităţii individului. trăsăturile de personalitate ale handicapatului mintal se structurează. trebuinţele.una a personalităţii mature . În funcţie de influenţa acestui nucleu ereditar asupra laturii dinamicoenergetice şi a celei de orientare asupra personalităţii.10). dar având la bază caracteristicile structurii interne a individului. Emil Verza consideră că la deficientul de intelect există un anumit specific care-şi pune amprenta principalelor aspecte caracteristice în handicapuri ale structurilor psihice. Cu alte cuvinte. evoluează în contextul exigenţelor sociale pe care deficientul mintal le recepţionează. şi anume: • sfera afectiv motivaţională • sfera trebuinţelor • sfera comportamentelor • sfera comunicării . El arată ca la handicapatul mintal structurarea personalităţii poate evolua în două direcţii: .p. le asimilează şi în ultimă instanţă le interiorizează în funcţie bineînţeles de potenţialul psihic restant şi de calitatea influenţelor informativ.a doua-a a personalităţii imature. Putem concluziona că pe baza acestui nucleu ereditar al energiei psihice şi sub influenţa mediului se structurează conţinutul afectivmotivaţional.formative.

caracterul debilului mintal nu este predeterminat şi nici nemodificabil. Plasticitatea funcţională a sistemului nervos. E. integritatea acestuia şi mediul.140).” (29. a instalării unor forme comportamentale ce pot să se structureze. influenţele educative. cu cei din jur.2. în perspectiva depăşirii stării de handicap. caracteristicile generale ale calităţii vieţii pot duce la o evoluţie pozitivă a atitudinilor caracteriale. pe plan intern este neorganizat. Particularităţile caracterului la deficientul mintal (după 28) : . a emoţiilor şi dispoziţiilor. să se consolideze prin formarea unor obişnuinţe caracteristice şi a elaborării atitudinilor relativ stabile. Caracterul.Verza (1991) consideră că la baza formarii trăsăturilor de caracter şi a sistemului de atitudini al deficientului mintal se află marea labilitate afectivă specifică acestuia şi rolul afectivităţii în conturarea tipului temperamental. la handicapatul de intelect. cunoaşterea aprofundată a caracteristicilor copiilor cu deficienţă mintală asigură “posibilitatea abordării diferenţiate în procesul de modelare compensatorie a personalităţii lor. regla comportamentul într-un mod adecvat faţă de contextul real: el poate fi când impulsiv.Gheorghe Radu (2000) arată că înţelegerea. Totuşi putem spune că sistemul atitudinal. 3. premisele ereditare legate de tipologia sistemului nervos central şi temperamental contribuie la stimularea sau la frânarea vieţii afective. p. exploziv. Particularităţile caracterului la deficienţii mintal Chiar dacă trăsăturile de caracter depind în foarte mare măsură de natura relaţiilor deficientului mintal cu mediul social. iar în plan extern se manifestă printr-o activitate dezorganizată. Handicapatul mintal nu-şi poate controla. când apatic.

persistă în aceeaşi atitudine. La deficientul mintal asistăm la o lipsă de unitate în conduită.1. Tăria de caracter – se referă la capacitatea de a opune rezistenţă la acţiuni contrare convingerilor proprii. conduite agresive (pseudocompensare) iar. Această calitate trebuie exersată la deficientul. însă. Datorită izolării lor. aşadar. relaţiile interpersonale ale deficienţilor mintali sunt foarte restrânse. . 5. de izolare. mai ales în contextul activităţii predominante (de exemplu activitatea ludică în perioada micii copilării). deficientul mintal se caracterizează prin încăpăţânare. Deficientul mintal. pe de altă parte există tendinţa de a imita şi a prelua necritic conduite care nu-i aparţin şi care pot fi dezadaptative. este legată de vâscozitatea genetica. 2. iar pe de alta parte pentru că în acelaşi timp este rigid. posibilitatea de a se desprinde de principii care s-au dovedit false. Statornicia caracterului – reprezintă trăsătura morală care se formează prin exerciţiu. 6. Bogăţia caracterului – reprezintă multitudinea relaţiilor pozitive ale individului cu societatea. Unitatea caracterului – reprezintă capacitatea individului de a nu-şi modifica în mod esenţial conduita în raport cu circumstanţele. 3. El trebuie învăţat sa se adapteze la nou. Originalitatea caracterului – reprezintă o nota distinctivă a persoanei în raport cu alte persoane. Caracteristic deficientului mintal este faptul că el alunecă spre manifestări negative : pe de o parte se poate evidenţia prin comportament violent. Plasticitatea caracterului – se referă la capacitatea de adaptare la noile condiţii. 4. deoarece pe de o parte el este prin definiţie instabil. neparticipare. Asistăm astfel la o îngustime a caracterului legată.

4. În primii ani. normele de conduită ale societăţii. fie ea pozitivă sau negativă. Lipsa de supraveghere. Copilul deficient mintal execută ceea ce observă şi constantă la cei mari.3. Rolul familiei şi al scolii în dezvoltarea caracterului Familia o putem considera ca fiind primul factor prin care se influenţează formarea atitudinilor. acte agresive. sugestibilitatea crescută favorizează incitarea şi antrenarea lor de către alţii la comiterea de furturi. În structurarea caracterului. familia este cea care supraveghează conduita în relaţiile cu ceilalţi copii. vagabondaj. sarcina familiei este de a forma deprinderi şi obişnuinţe de muncă şi comportare în conformitate cu regulile. Familia cultivă atitudinea civilizată a copilului cu ceilalţi. schimbându-şi uşor atitudinea. Sunt caracteristice inerţia. cu tovarăşii de joc. . structurarea caracterului . după împrejurări. se răsfrânge şi asupra copilului. Orice atitudine a părinţilor. ceea ce conduce la absenteism şi la dezvoltarea unor atitudini pseudocompensatorii concretizate în furt. pierderea interesului faţă de învăţare şi muncă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->