Hormonii

Introducere. Scurt istoric Hormonii se pot defini ca substante organice de natura endogena, secretate in cantitati extrem de mici de glande endocrine sau de alte tesuturi specializate, care patrund prin circuitul sanguin in tot organismul si au proprietatea de a stimula si coordona functionarea unor organe sau tesuturitinta, procese metabolice sau activitatea intregului organism. Deci hormonii isi manifesta actiunea asupra unor organe si tesuturi mai indepartate de locul secretiei, fara a exclude posibilitatea lor de a actiona si asupra unor celule si tesuturi foarte apropiate de locul de secretie(cazul testosteronului). Actiunea inalt specializata a hormonilor nu este receptionata decat de formatiuni celulare caracteristice si capabile de a intercepta actiunea unui hormon, care are o anumita structura chimica. Cuvantul hormon provine din limba greaca(hormao= a excita, a stimula, a activa, a pune in miscare) si a fost introdus in stiinta de catre Ernest Henry Starling (1866-1927) in anul 1905. Necesitatea introducerii unui termen stiintific cu caracter de generalizare s-a ivit imediat dupa ce au fost cunoscute substante biologic-active care isi manifesta actiunea biostimulatoare mai departe de locul secretiei. In acest sens se poate exemplifica descoperirea secretiei de catre Bayliss si Starling (1902), hormon care stimuleaza secretia pancreasului( secretina fiind un hormon tisular produs de mucoasa duodenala). Cel care intuieste pentru prima data existenta unor secretii interne a diferitelor organe este medicul francez Theofile de Bordeu (1775),ce poate fi conjsiderat un premergator al endocrinologiei. Karl Adolf won Basedow(1799-1854) si predecesorii sai Caleb Ilillier Parry si Robert James Graves descriu hipertiroidismul(1825-1840). Observatii asupra functionarii glandelor suprarenale Thomas Addison (1793-1860) care, in 1855, a descris insuficenta corticosuprarenala, cunoscuta sub numele de boala lui Addison. In anul 1855, filozoful francez Claude Bernard (1813-1878) a introdus termenul secretie interna, facand diferenta intre secretiile glandulare externe si interne, putand considerat un pionier al endocrinologiei. El a pus in evidenta functia glicogenetica a ficatului si rolul pancreasului in digestia grasimilor, facand dovada secretiei interne a unui organ. Unul dintre fondatorii acestei discipline stiintifice pe plan mondial si intemeietorul scolii romanesti de endocrinologie este savantul Constantin I. Parhon(1874-1969) care impreuna cu M. Goldstein au publicat la Paris(1909) prima carte din lume ce trateaza probleme de endocrinologie cunoscute la acea vreme, intitulata : Les Secretion Internes (Pathologie et Physiologie). Glandele sunt organe existente in corpul uman si animal unde au rol de a elabora si secreta anumite substante, unele biologic-active.

Dupa mediul in care isi expulzeaza secretia, glandele se clasifica in glande exocrine sau cu secretia externa si glande endocrine sau cu secretia interna. Din prima categorie fac parte glandele salivare, stomacale, intestinale, mamare, sudoripare si altele. Din cea de a doua categorie fac parte alte glande care sunt lipsite de o conducta de eliminare, produsele lor de secretie patrunzand direct in sange, deci intr-un mediu din interiorul organismului(endo-inauntru si crincin-a elimina). Unele glande au caracter mixt, de exemplu pancreasul, ovarele. Existenta unor organe cu rol major in coordonarea proceselor biologice a fost observata inca din antichitate : Hipocrat din Kos(460-375 i.e.n), Galenus (130-200 sau 210) Glandele endocrine prezinta cateva proprietati particulare si anume o structura histologica proprie, fiind alcatuite din celule in care se produce biosinteza hormonilor care, dupa secretie, patrund direct in sange. Celulele secretoare sunt specializate, ele avand proprietatea de a produce compusi biologic-activi, care au o anumita structura chimica. Cantitatea de hormon secretata este variabila, activitatea glandei fiind reglabila. Exista o stransa legatura intre functionarea glandelor endocrine si produsele biologic-active secretate de ele, adica hormonii secretati pot interveni stimuland sau inhiband activitatea de secretia a altor glande. Se cunosc mai multe criterii de clasificari a hormonilor : a) Dupa glanda in care sunt elaborati : hormoni tiroidieni, suprarenali, sexuali,

epifizari si ai glandei timus. Se observa ca, dupa aceasta clasificare, hormonii au structuri chimice si proprietati biologice diferite. b) Dupa structura chimica a moleculei :

-hormonii derivati din aminoacizi (tiroxina, adrenalina, noradrenalina si alti) -hormoni peptidici si proteici avand moleculele formate prin incatenarea aminoacizilor prin legaturi peptidice. Ca exemple de hormoni peptidici : hormonii pancreatici (insulina si glucagonul) si ai hipofizei posterioare (ocitocina si vasopresina) etc. Hormonii proteici au molecula alcatuita dintr-un numar mare de aminoacizi incatenati de asemenea prin legaturi peptidice, formand macromolecule proteice : hormonul paratiroidian (parathormonul), hormonii hipofizei anterioare (hormonul de crestere, hormonul adrenocorticotrop etc), hormonii hipofizei intermediare. Hormonii cu structura proteica se numesc si preteohormoni ; -hormoni steroizi, derivati ai sterolilor : hormoni cortico- suprarenali si (hormonii ovarieni si testiculari). c) proceselor Se poate considera si un al treilea criteriu de clasificare a hormonilor, acela al biologice asupra carora actioneaza hormonii : hormoni cu actiune metabolica, sexuali

hormonii cu actiune morfogenetica, hormoni cu actiune endocrina, deci care actioneaza asupra functiei altor glande.

HORMONII SEXUALI Clasificare Hormoni sexuali, sau gonadotrofinele, sint hormoni produsi de hipofiza care orchestreaza miliarde de operatiuni biologice in timpul unei vieti, incepand cu semnalarea initiala a diferentieri sexuale a embrionului si mai tarziu a fetusului , pana la structurile care sunt

esentialmente masculine sau feminine. Dar diferentierea sexuala atat expresia ei fizica , cat si comportamentul caracteristic tine mai mult de concentratia diversilor hormoni care circula in sange decat de existenta unor hormoni dominanti. Izolarea hormonilor din glandele sexuale este foarte dificila, deoarece e mica concentratia lor. Un progres a fost realizat cind sa descoperit ca urina de femeie insarcinata contine mari cantitati de hormone femenini, si ca urina de taur contine cantitati mici de hormoni masculini. Dupa natura activitati lor fiziologice hormonii sexuali pot fi impartiti in doua etape: I. II. Hormonii adrogeni(masculini) si analogii lor cu actiune anabolica. Hormonii femenini - estrogeni progestageni si analogii lor de semisinteza

LH-este hormonul luteinizant secretat de hipofiza. El provoaca la femeie ovulatia si mentine operational corpul galben . La barbat , LH stimuleaza producerea de testosteron de catre testicule. FSH-acest hormon foliculo stimulant este secretat de hipofiza.La femeie el

determina maturarea foliculilor in prima faza a ciclului menstrual.La barbat , el activeaza producerea spermatozoizilor de catre testicule . ESTROGENI-hormoni ovarieni secretati de celulele foliculare .Cel mai important este estradionul .Acesti hormoni favorizeaza aparitia cacarcterelor sexuale secundare la pubertate .Ei controleaza la ciclu ingrosarea endometrului . PROGESTERON- acest hormon ovarian produs de corpul galben este foarte

important , deoarece el permite pastrarea mucoasei uterine pana la sfarsitul ciclului si pe perioada sarcini . TESTOSTERONUL acest hormon masculin este produs de testicule. El

activeaza producerea de spermatozoizi si favorizeaza aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate .

Structura chimic, proprieti, sintez si metode de dozare Hormonii antrogeni sint produsi de glandele masculine in curs de maturizare. Productia lor este dirijata de hipofiza prin intermediul hormonilor gonadotropi. Din punct de vedere chimic aceste substante sint derivati ai androstanului:
CH3 H CH3 H H

H H

Testosterona este secretata de celulele interstitiale ale testicului de taur de unde a fost izolata in 1935 si are a activitate androgena marita.
CH3 CH3 H HO O CH3 H HO H CH3 O CH3 H O H CH3 OH

H H

Androsterona

Dehidroandosterona

Testosterona

Actualmente este stabilit ca testosterona este hormonul primar al testuculului, iar androsterona si alti hormoni izolati din urina prezinta produse de metabolism ale testosteronei. Testosterona fiind administrata oral usor se descompune si este putin activa, iar la administrarea subcutana-actiunea este sporita. Analogul ei metiltestosterona este mai stabila, nu se descompune la administrarea orala si se elibereaza in forma de comprimate. Hormonii androgeni se elimina din organism repede, de aceea pentru administrarea parentala se folosesc esterii testosteronei propionatul de testosterona cu actiune de lunga durata. Hormonii androgeni(metiltestosterona si propionatul de testosterona) se obtin prin sinteza si se ntrebuineaz larg in medicina. Metiltestosterona(17 metilandrosten-4-ol-17--on-3)
CH3 CH3 H O CH3 OH H H

Pulbere cristalina alba, fara miros si gust, insolubila in apa, usor solubila in alcool, greu solubila in eter, p.t.=162-168C, putin hidroscopica. Putere rotatorie specifica +82-+85(solutie alcoolica 1%) Se obtine din acetatul de colesterol prin urmatoarea succesiune de reactii:
CH3 CH3 CH3
Br2

CH3 O O H3C O H3C CH3 H3C O Br Br H3C CH3

Cr2O2 CH3COOH

CH3 O CH3

CH3 O
Zn, CH3COOH -ZnBr2

CH3

NaOH

O Br H3C O Br H3C

O O

CH3 CH3 O CH3 CH3

CH3MgI

OH CH3
Br2

HO HO

CH3 CH3

OH CH3 CH3 CH3

OH CH3
Zn, CH3COOH ZnBr2

[O]

HO Br Br

O Br Br

CH3 CH3

OH CH3 CH3

CH3

OH CH3

Identificarea preparatului se stabilete dupa punctul de topire al acetatului de metiltestosterona care se obtine la acilarea metiltestosteronei cu anhidrida acetica in prezenta piridinei obtininduse 17-acetat de 17 -metiltestosterona cu p.t.=173-176C. Buna calitate a preparatului se determina prin metoda spectrofotometrica determinind coeficientul de extinctie E1%1cm care la 240nm trebuie sa fie de la 520-550.(solutie alcoolica0,001%). Determinarea cantitatva a preparatului poate fi efectuata prin metoda spectrofotometrica, fotocolorimetrica, cromatografica(HPLC). Metiltestosterona se intrebuinteaza in tulburarile provocate de lipsa hormonului masculin.

Sanatatea este influentata de hormonii Glandele cu secretie interna se gasesc in relatii stranse unele cu altele si cu sistemul nervos.Insusi producerea de hormoni in glande este reglata de sistemul nervos. Unele glande poseda,atat o secretie interna cat si o secretie externa. Drept exemplu poate servi pancreasul .Unele celule ale acestei glande produc sucul pancreatic,care se elimina prin canalul excretor in intestin si contribuie la digerarea alimentelor. Aceasta reprezinta secretia externa.Dar in pancreas exista si asemenea ,,insulede celule cu secretie interna ,care produc un hormon special insulina care este absorbita de sange. Ea are influenta mare asupra metabolismului glucidelor. Daca in sange apare o cantitate mare de zahar,excesul sau se elimina prin urina;astfel se intampla bunaoara in diabetul zaharat.In acest caz ,introducerea insulinei in organism micsoreaza cantitatea de zahar din sange si amelioreaza starea bolnavului. Glandele sexuale au deasemenea, atat o secretie externa(in glandele masculine se produce sperma,iar incele femenine ovule),cat si o secretie interna-elaborarea unor hormoni speciali. Hormonii sexuali masculini si femenini au influenta asupra cresterii si favorizeaza matuirarea sexuala.Talia mai inalta a barbatului,oasele iluiace mai largi la femeie si dezvoltarea glandelor mamare,cresterea parului pe fata la barbati si absenta lui pe obrazul femeii,vocea mai groasa la barbat si mai subtire la femeie si multe altele(asa-numitele caractere sexuale secundare),toate acestea sunt rezultatul actiunilor diferite a hormonilor sexuali masculini si feminini. Dezechilibrul hormonilor sexuali are rezultate dramatice asupra dezvoltari fetusului. Prea mult estrogen , intr-un moment nepotrivit , poate transforma un organism purtator de gene masculine intr-unul cu infatisare aparent feminina . In mod similar , abundenta de androgeni poate avea ca rezultat organe sexuale masculine la un fetus feminin din punct de vedere genetic. Desigur , codul genetic al fiecarei fiinte este responsabil cu supervizarea productiei hormonilor sexuali , astfel incat aceste interferente sa nu produca decit foarte rar. Dar oameni de stiinta au descoperit ca mediul in care traim este atat de poluat cu substante chimice , incit accidental se pot produce alterari ale functiilor hormonilor . Pubertatea este consecinta unor modificari endocriniene programate inca de la diferentierea sexuala a embrionului. Hormoni, care aproape ca nu s-au manifestat deloc in primii 10 ani de viata, incep acum sa orchestreze o serie de modificari care diferentiaza trupul masculin de cel feminin , actionand asupra cacarcterelor sexuale si secundare . Cresterea caracterelor sexuale primare incepe atunci cand hipofiza declanseaza secretia a doi hormoni: hormonul luteinizat LH si hormonul folico stimulant. Acesti doi hormoni

influenteaza , la baieti , dezvoltarea testiculelor sau gonadelor , care produc testosteronul , iar la fete , maturizarea progesteronul. Estrogenul este esentialmente hormonul feminin , iar testosterenul este hormonul masculinitati . Dar ambele sexe au nevoie de acesti doi hormoni femeile de testosteronu, barbatii de estrogen pentru a se dezvolta normal. Intr-adevar , in medie barbati au mai mult estrogen circuland in singele lor decit o femeie dupa menopoza. Si barbati si femeile sintetizeaza estrogenul plecand de la testosteron , un proces complex , care are loc in diferite regiuni ale trupului creier , vasele de singe , oase . Estrogenul este esential in cresterea oaselor si in mentinerea unei stari bune a sanatatii. Dupa criza de crestere care urmeaza pubertati , estrogenul comanda incetarea cresteri extremitati oaselor . Estrogenul are un rol important in prevenirea rarefierii masei osoase si in mentinerea in stare buna a arterelor , atit la barbati , cit si la femei . Se pare ca estrogenul are un rol in producerea de sperma , iar concentratii mari ai acestui hormon la nivelul creierului dicteaza comportamentul sexual masculin . La femei , nivelurile scazute de testosteron au fost asociate cu un interes sexual redus. ovarelor, care vor incepe sa produca doi hormoni cheie , estrogeni si