Cursul 5

Bacterii cu importanta medicala

In cazul stafilococilor exista probleme epidemiologie legate pe de o parte de existenta unor forme de stafilococi rezistente la tratamentul cu antibiotice si pe de alta parte de existenta a numerosi purtatori sanatosi. Situatia este mai complicata in sectiile de chirurgie,terapie intensiva(ATI) si neonatologie, acolo unde unele interventii chirurgicale pot fi compromise prin suprainfectarea cu stafilococi. Caractere de patogenitate stafilococii patogeni isi datoreaza proprietatea pe de o parte virulentei si pe de alta parte toxigenezei. In cadrul virulentei,stafilococii elaboreaza o serie de enzime care ii ajuta sa sunteze actiunea sistemului imunitar: a) Coagulaza este o enzima care realizeaza coagularea plasmei in jurul stafilococului, ceea ce face ca acesta sa se sustraga fenomenului de fagocitoza. b) Fibrinolizina este o enzima care lizeaza (distruge) reteaua de fibrina din sangele persoanei infectate. c) Hialuronidaza distruge moleculele de acid hialuronic care solidarizeaza celulele tesutului conjunctiv. Se creaza astfel o bresa intre celule,ceea ce permite patrunderea stafilococului la nivelul tesutului conjunctiv.

Stafilococul Habitat: Exista 2 tipuri de stafilococi: a) Stafilococul saprofit se intalneste in apa,aer,sol,pe tegumentele omului si animalelor,in cavitatile naturale ale omului si animalelor(intra in alcatuirea florei naturale). b) Stafilococi potential patogeni se gasesc in rinofaringe si in intestinul oamenilor sanatosi intr-un procent de 50%. Acestia sunt eliminati prin tuse,stranut si pot provoca atunci cand intalnesc organisme sensibile diferite imbolnaviri.

Epidemiologia (sursa de infectie+cale de transmitere) Sursa de infectie este reprezentata in cazul stafilococului,de omul bolnav si de purtatorii sanatosi. Transmiterea se poate realiza fie in mod direct (prin contactul cu persoana bolnava sau cu purtatorul sanatos) si in mod indirect (prin aer,praf,lenjerie).

Toxigeneza stafilococului se bazeaza pe faptul ca acesta produce exotoxine dintre care cele mai importante sunt hemolizinele. Boli:

a) Afectiuni ale aparatului respirator b) Afectiuni la nivelul tegumentului c) Afectiuni ale aparatului digestiv genereaza in principal toxiinfectii alimentare d) Septicemii in unele cazuri stafilococul poate trece in sange,fiind astfel trimis spre toate organele corpului. Tratamentul consta in administrarea antibioticelor conform antibiogramei. Diagnosticul de laborator In infectiile stafilococice diagnosticul este numai bacteriologic. Datorita largii raspandiri a stafilococilor in natura nu este suficient doar simpla izolare a stafilococului din produsul patogen,ci trebuie sa se demonstreze si patogenitatea acestuia. In cazul colectiilor inchise,recoltarea se va face prin punctie dupa aseptizarea tegumentelor. In cazul unei leziuni deschise recoltarea se va face cu tamponul,ca de exemplu in cazul exudatului nazofaringian. Ca probe biologice se pot preleva probe de sange,exudate nazofaringiene,probe de materii fecale,probe din veziculele infectate de stafilococi. Streptococul Habitatul streptococii pot prezenta atat forme saprofite cat si forme patogene. Streptococii se pot gasii in natura,pe tegumente si in cavitatile naturale ale omului si animalelor.

Epidemiologie sursa de infectie in cazul streptococilor este reprezentata de: a) Bolnavii cu scarlatina tipica acestia sunt contagiosi inca din perioada de incubatie,iar unii dintre ei continua sa fie contagiosi si in perioada de convalescenta. b) Bolnavii cu amigdalite si faringite streptococice c) Purtatori sanatosi au un procent care variaza intre 5 pana la 20%.

Principala cale de transmitere a streptococilor este calea respiratorie. Caractere de patogenitate streptococii care prezinta capacitate patogena sunt in general cei piogeni (produc puroi). Patogenitatea streptococilor este determinata de virulenta si toxigeneza. Streptococii elaboreaza in principal 2 toxine: Toxina scarlatinoasa (Dick) este produsa numai de unii streptococi si sub actiunea acestei toxine apar eruptiile caracteristice din scarlatina insotite de restul simptomelor scarlatinoase. Streptolizina O are rolul de a liza (distruge) hematiile.

Boli streptococul determina variate afectiuni reprezentate de faringite,sinuzite,pleurezii,

bronhopneumonii,pericardite,peritonite,endocardite,artirite,abcese,fl egmoane,flebite,infectii urinare,septicemii,abenite,aninge,afectiuni ale tegumentelor. Diagnosticul de laborator poate fi atat bacteriologic,cat si serologic. Examenul bacteriologic consta in izolarea si identificarea germenului. Analiza trebuie efectuata cat mai aproape de debutul simptomelor,inainte de inceperea tratamentului. Diagnosticul serologic consta in evidentierea anticorpilor antistreptococici. Imunitatea imunitatea streptococului este atat de natura antimicrobiana cat si de natura antitoxica. In antitoxica este durabila,fapt demonstrat ca 95% dintre scarlatinosi,nu mai fac boala a doua oara. Tratamentul vizeaza administrarea de antibiotice conform angiogramei.

In anumite conditii prielnice,pneumococi isi pot creste virulenta devenind patogeni si fiind capabili sa produca infectii acute sau cronice ale muscoasei respiratorii ale omului. Exista si animale purtatoare de pneumococ,cum sunt cainele,pisica,soarecele,calul si maimuta. Epidemiologie pneumoniile bacteriene sunt produse in marea lor majoritate de catre pneumococ. In anumite perioade ale vietii peste jumatate din populatia umana este la un moment dat purtatoare de pneumococi virulentitransmiterea acestora se face in general pe cale respiratorie. Factorii favorizanti transmiterii sunt determinati de prezenta unei boli provocate de alti agenti patogeni,de inhalarea unor substante toxice care lezeaza mucoasa respiratorie de intoxicatia alcolica care favorizeaza fagocitoza si reflexul tusei congestia pulmonara din unele boli. Caractere de patogenitate pneumococii sunt bacterii tipic virulente prin prezenta capsulei care impiedica fagocitoza. Prneumococii produc si o serie de enzime care le asigura virulenta. Cea mai importanta este faza hialuronidara. Pneumocicii nu produc toxine. Ei se comporta ca organisme patogene,ei putand sa devina patogeni doar in anumite conditii favorizante. Boli pneumococii sunt reprezentati in general de infectii ale aparatului respirator(traheobroniste cronice,bronhopnemuonii,abcese pulmonare,otite,sinuzite).

Pneumococul Habitat caile respiratorii superioare ale omului si animalelor pt care prezinta un habitat deosebit. El face parte din flora saprofita normala a mucoasei tractului respirator,gasindu-se de la 20 pana la 70% dintre persoanele normale care pot fi purtatori nazofaringieni temporali sau permanenti de pnemuococ.

Uneori,pneumococi pot genera si meningite. Diagnosticul de laborator presupune mai multe etape:recoltarea produse patologice. Direct macroscopic si microscopic Izolarea germenului prin insamantarea pe medii adecvate si inocularea la unele animale de laborator.

caracterisiticile micoorganismelor contribuie la transmiterea meningococului. Caractere de patogenitate la purtatorii sanatosi germenii se gasesc pe mucoasa rinofaringiana,fata a produce manifestari clinice. Principala boala produsa de meningococ este reprezentata de meningita cerebeloasa care apare ca o comunicatie a meningelor a carora manifestare este rinofarintita. Meningele poate fi eliminata pe cale limfatica sau sanguina producand insamantari si la nivel pleural,pericardic. In unele cazuri meningococul se poate localiza si la nivelul pielii,unde produce eruptii. Meningococul prezinta ca principal element de virulenta,capsul si ca elemente secundare,producerea unei endotoxine.

Idenitificarea pneumococilor prin reactii biochimice si serologice si angiograma. Principalele produse patologice care se preleveaza pentru evidentierea pneumococului sunt: Secretii nazofaringiene(in angine siamigdaline,otite,exectoratii mucopurulente,bronista acuta).

Imunitatea este fie dobandita prin boala,fie prin starea de purtator rinofaingian(poate fi dobandita si prin vaccinare tratament cu antibiotice conform angiogramei). Meningococul Habitat nu se intalneste in natura in stare libera,el exista numai la persoanele bolnave si in secretiile nazofaringiene. Epidemiologie starea de infectie de meningococ este reprezentata fie de purtatorii nazofaringieni,fie de persoanele bolnave. Calea de transmitere este calea aeriana existand insa si o serie de factori favorizanti. Astfel,sezonul rece,oboseala,rezistenta organismului fata de infectii,precum si