Sunteți pe pagina 1din 4

5 lectii de invatat pana la 30 de ani

Alis Anagnostakis Mar, 2011-12-20 03:17

Am citit recent un articol care mi-a placut foarte mult 11 lucruri de stiut la 25 de ani (11 Things to know at 25(ish) si care a fost extrem de apreciat de comunitatea Mind Learners de pe Facebook. Ba chiar am primit mesaje sugerand sa scriu un articol in jurul acestei teme, dedicat celor care au acum in jur de 30 de ani. Ideea mi s-a parut excelenta, si dupa multa gandire, iata ce a iesit.

Varsta de 30 de ani este pragul magic dincolo de care multi oameni simt ca au pasit cu adevarat in perioada de maturitate a vietii lor. Exista o multime de mituri si conventii legate de aceasta varsta de la popularul (cel putin in discutiile intre femei) nu mai slabesti la fel de usor dupa 30 de ani pana la e normal sa ai deja o familie si o cariera la 30 de ani. Eu una am avut o adevarata obsesie legata de obiectivele mele pana la 30 de ani imi stabilisem foarte clar ce am de construit, si la propriu, si la figurat, si mi-am indeplinit aceste obiective unul cate unul, cu o disciplina demna de o cauza mai buna. Recent insa, mi-am dat seama ca, desi nu e rau sa folosesti cifra magica, 30, ca pe un moment de bilant al dezvoltarii tale pana la acel moment, calatoria in sine care te duce pana acolo, si dincolo de acel prag este, de fapt, ceea ce conteaza. Iar din calatoria asta am invatat cateva lectii valoroase, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi, asteptand, ca de fiecare data, impresiile si gandurile voastre:

1. Ceea ce traiesti valoreaza intotdeauna mai mult decat ceea ce ai


Uitandu-ma in jur, observ cum multi dintre noi suntem prinsi intr-o cursa contra-cronometru pentru a acumula cat mai mult. Vrem o casa mai mare, o masina mai performanta, un job mai bun. In aceasta cursa nebuna care isi are apogeul, de obicei, in jur de 30 de ani, uitam parca sa traim. Experienta in sine este lasata pe planul doi, in timp ce ne concentram atentia pe rezultatul final. Voi cate experiente v-ati daruit in ultimul an? La cate concerte, piese de teatru sau alte evenimente care va fac placere ati fost? De cate ori vati oprit sa priviti natura? Cat timp ati gasit pentru a sta cu voi insiva? Cat de atenti sunteti la oamenii din jur? Cat de prezenti sunteti in propria voastra viata? Da, rezultatul final este important, dar el este doar un fragment de experienta. Ce ar fi daca, in loc de a fi niste vanatori de obiective, neam considera niste calatori prin viata si ne-am acorda timp sa privim constient in jur, conectandu-ne cu oameni, intamplari, sau cu propriile emotii? Ce-ar fi daca am incepe sa ne bucuram, pur si simplu, de experienta calatoriei in sine, fara a ne mai face atatea griji legate de destinatie?

2. Tu nu esti munca ta!


Cunosc oameni care se simt datori sa munceasca fara oprire, ba chiar se invinovatesc pentru momentele pe care si le acorda lor insile, considerand orice clipa de relaxare, de reflectie, timp pentru sine, ca fiind o pierdere, un lux pe care nu si-l pot permite. Aud in fiecare zi nenumarate scuze care justifica decizia de a ne identifica cu munca noastra: de la trebuie sa muncesc, pentru ca am rate de platit si o familie de intretinut , pana la imi place ceea ce fac, progresul in cariera ma motiveaza. Toate acestea sunt motive importante pentru ca munca sa fie o parte esentiala din viata noastra, insa nu sunt suficiente pentru a ne confunda cu munca pe care o facem, uitand de prieteni, de timpul petrecut cu familia, sau, pur si simplu, de timpul pe care il meritam pentru noi insine.

3. In tine e un adevarat Univers. Exploreaza-l!


Mi se intampla sa intreb, la inceputul cursurilor, Cine esti?. Se dovedeste a fi o intrebare dificila. Multi oameni se identifica cu rolurile lor din fiecare zi sot, frate, mama, prietena, doctor, economist, manager Si mai multi cad pe ganduri, marturisind ca nu stiu sa raspunda la intrebarea asta, pentru ca pur si simplu nu isi gasesc timpul pentru introspectie. Toti avem in creier aproximativ 100 de miliarde de neuroni mai multi decat stelele din Universul cunoscut! Fiecare neuron se conecteaza la randu-i cu alti 5 10 mii de neuroni. Imaginati-va ca asta inseamna un adevarat Univers in fiecare dintre noi! Voi cat timp mai gasiti ca sa explorati acest Univers interior? Cat timp mai aveti pentru a va pune intrebari? Cat timp mai petreceti descoperindu-va pe voi insiva? Iata cateva teme de gandire pana la 30 de ani, si dupa

4. Poti oricand schimba directia


Aceasta este o alta tema importanta. Pana la 30 de ani majoritatea ne alegem un drum pe care il urmam. Deseori insa, observ oameni care au indoieli legate de drumul lor, care simt ca ar trebui sa schimbe traseul, insa se tem s-o faca. Temerile vin de obicei din credinte limitative de tipul: daca am luat o decizie de viata, trebuie sa merg cu ea pana la capat, am investit deja x ani in drumul asta, cum as putea sa ma mai intorc inapoi? sau ce vor spune ceilalti daca fac o schimbare radicala?. Opinia mea este ca nici un drum nu e batut in piatra nu exista decizie, fie legata de cariera, fie legata de viata personala, care sa nu poata fi schimbata daca simtim cu adevarat ca e cazul s-o facem. Mi se pare trist ca lasam frica de judecata celorlalti, sau pur si simplu lipsa de incredere in propriile forte, sa ne stea in cale atunci cand sufletul de spune ca drumul pe care mergem nu mai e bun pentru noi.

5. E ok sa fii diferit
Aceasta lectie e strans legata de cea anterioara Poti oricand schimba directia. Daca pe la 20 de ani societatea accepta ca putem fi rebeli, sa fim altfel, considerandu-se ca asta e o parte fireasca din procesul de maturizare, deja pe la 30 de ani asteptarile se schimba. Exista o presiune implicita de a ne conforma.

Am prieteni si prietene care sunt de-a dreptul exasperati de vesnicele intrebari: Tu cand ai de gand sa te asezi la casa ta?, Tu cand faci un copil, ca timpul trece? sau Nu crezi ca e cazul sa te maturizezi si sa devii responsabil? Ai deja o varsta!. Cunosc persoane care imi marturisesc, rusinate, ca se simt vinovate pentru ca sunt altfel, pentru ca nu isi doresc aceleasi lucruri ca si cei din jur, pentru ca au altfel de asteptari de la viata decat cele pe care societatea spune ca cineva la 30 de ani ar trebui sa le aiba. Pentru mine aceasta a fost si este o lectie foarte importanta. Cred cu tarie ca e ok sa fim diferiti! Cred din tot sufletul ca autenticitatea e mai valoroasa decat orice model social! Cred ca nu trebuie sa facem lucruri doar pentru ca cei din jur asteapta asta de la noi. Cred ca e ok sa iti doresti sa calatoresti prin lume la 30 de ani, in loc sa iti faci o familie, cred ca e ok sa stai cu chirie daca nu iti doresti neaparat o casa a ta, cred ca e ok sa te arunci intr-un proiect antreprenorial nebunesc daca simti ca locul tau nu e intr-o corporatie. La fel, cred ca e ok sa faci si invers. De fapt, e ok orice iti spune inima ta ca e cazul sa faci, fara a te ingrijora prea tare de ceea ce vor spune ceilalti. Totul e sa stii de unde vine decizia din suflet sau din presiuni exterioare? Aceste 5 lucruri pe care le-am invatat in calatoria mea spre pragul magic de 30 de ani vi le daruiesc cu drag cadou de Craciun, sperand sa va indemne la cateva clipe de reflectie si la descoperirea propriilor voastre lectii. Chiar daca ati trecut de 30 de ani, sau sunteti inca din drum spre acolo, va invit sa impartasiti cu noi intelepciunea pe care ati acumulat-o in calatoria voastra. Sunt sigura ca aveti, la randul vostru, invataminte valoroase, care ne pot ajuta pe toti sa devenim un pic mai intelepti.

La 30 ani mentorii mei erau Van Basten si Zinedine Zidane iar acum la 40 ma inspira Sharma, Hay, Dyer, Tolle sau Braden. Sunt multe de discutat pe tema asta dar dupa mintea mea, Alis, ar trebui introduse si alte elemente in ecuatie. Foarte important si perioada temporala in care atingi aceste praguri, societatea, locatia si ferestrele de oportunitate. Eu am invatat aceste lectii pe la 38 poate si pentru ca Revista Cariere nu exista si nici Anagnostakis sau Stanciulescu nu aveau pagini de Internet. Important este sa faci acest switch indifferent la ce varsta. Si o recomandare (The Shift - by Dr. Wayne W. Dyer http://documentare.digitalarena.ro/the-shift-2009/). Enjoy life! Yugo, iti multumesc mult de tot pentru ganduri. Ai mare dreptate - nu conteaza cand, conteaza sa faci "the shift". Cred ca tot aman sa vad filmul asta de vreo cateva luni de zile - e clar ca acum e momentul - mersi tare mult pentru link! Elisabeta Stanciulescu Subscribe Sociolog PhD: coaching-consiliere-mentorat si cercetare-dezvoltare at Freelancer O ntrebare excelent: care sunt cele mai importante 5 lecii pe care le-am nvat eu pn la 30 / 40 / 50 / 60 de ani? Rspunsurile propuse deAlis Anagnostakis merit toat atenia - i eu cunosc muli oameni a cror via ar fi mai senin, mai sntoas, mai plin de bucurie dac ar reflecta mai profund la acestea. Popularizez acest articol, see you admiraie pentru maturitatea gndirii tinerei autoare. Alis Anagnostakis Multumesc mult penru cuvintele frumoase, care ma onoreaza! Am putea deschide cu ocazia asta o serie de impartasiri de invataminte pentru fiecare prag de varsta - ar fi interesant sa vedem ce mai acumulezi dupa inca 10, si inca 10 ani... Aldulea Pivaru Catalin George Subscribe National Sales Manager atAtifco S.A Excelent articol. Eu am avut o schibare majora in viata profesionala la 35 ani si asta mi-a facut foarte mult bine. Cred ca trebuie sa ne concentram pe toate aspectele vietii, cu accent mai mare pe segmentele importante pentru fiecare dintre noi. Viata este o calatorie frumoasa. Poate fi extraordinara. Depinde in cea mai mare masura de tine daca este doar frumoasa sau ..... Calatorie placuta! Enescu Rodica Interesant, merita toata atentia .Pana la 60 ani sunt sute de lectii pe care le-am invatat , pe unele le-am aplicat , iar unele au fost de neiertat . Jijie Claudiu Subscribe

Intotdeauna "Calatoria este mult mai importanta decat Destinatia"...Ma regasesc in ceea ce am citit...si vreau sa va multumesc pentru acest cadou minunat de Craciun! Sarbatori Fericite si dumneavoastra. :) Ada Dumitrov Timisoara, Romania Un articol interesant la final de an.Merita sa reflectez mai ales ca mult nu mai am pana la happy 30's. De acord:calatoria e mai interesanta decat destinatia, dar cum exista ciclicitate, sunt convinsa ca odata ajunsi la destinatie ne propunem o alta Calatorie. Alis Anagnostakis Ada, si eu cred ca exista niste cicluri pe care le parcurgem, si din care avem mereu ceva nou de invatat. Iti doresc o calatorie minunata inspre 30 si dincolo de pragul asta. Octavian Luncanu Bucharest, Romania Chiar si la mai putin de 30 de ani, vad articolul tau ca un adevarat impuls in a acorda atentia necesara mintii, sufletului, propriei persoanei. Regretul trecerii anilor in care visele, obiectivele avute odinioara nu s-au materializat se pare ca loveste puternic din ce in ce mai multa lume...iar el trebuie evitat. Respectele mele pentru aceste ,, resuscitari" (acest articol, dar si altele pe care le-am sorbit see you aceasi admiratie). Craciun fericit! Ma inclin. pentru Alis Anagnostakis Sunt foarte adevarate cele spuse de tine si din pacate foarte dureroase pentru multi dintre noi! Uitam sa traim cu adevarat si suntem ca niste straini in propriile noastre vieti; as putea sa mai adaug ceva, ce mie mi-a parut foarte important si anume: sa-nvatam sa nu regretam nimic din ceea ce am facut; sa ne lasam sa gresim, sa invatam din greseli, dar sa mergem mai departe; in fiecare experienta de viata exista ceva bun, fie macar o concluzie, pe care o tragem si care ne face viata mai clara, ne ajuta sa ne maturizam, sa cunoastem, sa ne putem apara mai departe... Daca reusim sa aflam acel ceva bun din orice experienta mai mult sau mai putin trista, mai mult sau mai putin benefica noua, este extraordinar! Nu priviti inapoi decat pentru a va bucura de ceea ce vedeti, ci nu pentru regrete! Regretele te fac sa fi frustat, incapabil de a te bucura de viata in continuare. Daca vei pierde timpul cautand greseli, vei lasa clipele minunate sa se scurga pe langa tine, fara sa-ti dai seama! Bucurati-va de viata si nu lasati clipele magice sa treaca "negustate"! Orice clipa petrecuta alaturi de cei dragi, poate fi magica, daca te lasi sa simti, sa experimentezi, intr-un cuvant "traiesti" cu adevarat! 2011-12-22 11:43 ALIS ANAGNOSTAKIS RE:Pentru Alis Anagnostakis Multumesc pentru ganduri, Ecaterina. Iti impartasesc parerea - greselile sunt experiente pe care le traim, as indrazni chiar sa spun, pe care "ni le alegem", pentru ca ne duc un pas mai aproape inspre noi insine. Greselile sunt colosali pasi inainte. Iti multumesc ca ai amintit de lucrul asta - ar putea fi o foarte frumoasa "a sasea lectie" de invatat pana la 30 de ani, si nu numai... 2011-12-21 22:11 GHITULEASA CIPRIAN RE: RE: Este remarcabil cum ai putut transmite niste idei atat de pline de duh, intr-un limbaj atat de clar si de simplu. Iti multumesc pt aceste confirmari; pt mine au valorea unor incurajari venite la momentul potrivit! 2011-12-22 11:45 ALIS ANAGNOSTAKIS RE: RE: Multumesc mult, Ciprian, ca le-ai citit, si ma bucur daca te-ai regasit in mesajul asta. 2011-12-21 00:33 MARIA TANASE Am o vorba ca sa-ti spun E uimitor cum unii dintre noi reusim sa deslusim secretul de a fii fericit CU ADEVARAT! Ce ne spuii tu, draga Alis, e un lucru care ar trebui, spun ar trebui, pentru ca nu e de loc asa, sa fie evident, simplu de inteles, saritor in ochi: cu cat inaintam in varsta ar trebui sa ne cunostem mai mult pe noi insine, sa valorizam cu adevarat lucrurile care conteaza, sa ne descoperim ca fiinte complexe si unice in acelasi timp, sa invatam sa ne bucuram de lucrurile simple si esentiale: natura, simfonia de culori si sunete din Universul nostru interior, parfumul fiecarui lucru pe care-l intelegem. Ar trebui sa pricepem, si asta nu se intampla des, cat de importanti suntem pentru noi insine sau, altfel spus, ca suntem cei mai importanti pentru noi insine, si asta nu intr-un mod egoist ci in sensul cunoasterii de sine, profunde, care te duce incet catre pragul acela unic de la care incepi sa traiesti cu adevarat, sa fii tu cel sau cea care esti profund, fara

cosmetizari inutile, capabil sa valorizezi faptele asa cum sunt si nu cum par. Iti multumesc Alis ca ma faci cu fiecare lectura a articolelor tale sa fac un pas inainte spre mine insami. rspunde

2011-12-21 10:59 ALIS ANAGNOSTAKIS RE: Multumesc mult pentru aprecieri, Maria. E intr-adevar frumos sa putem impartasi si invata mereu unii de la altii. rspunde