Sunteți pe pagina 1din 1

Timpul de munca reprezinta, conform noului Cod al Muncii timpul in care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.

Ziua de munca se imparte, in functie de portiunea din zi pe care se presteaza munca, in:
1. Ziua de munca normala: reprezinta cele 40 de ore pe saptamana, impartite la 8 ore pe zi; 2. Ziua de munca redusa: consta intr-un numar de ore sub cel stiut de 8, aici fiind avizati

doar persoanele care muncesc in conditii deosebite( varsta sub 18 ani, cele cu un grad de vatamare ridicat);
3. Ziua de munca cu durata mare: reprezinta ziua normala de munca, la care se adauga

orele suplimentare efectuate de salariat numai cu acordul sau sau in cazuri de urgenta.Aceste ore vor fi si ele platite cu suma negociata intre angajator si salariat.
4. Munca de noapte: este apreciata ca fiind efectuata in intervalul 22:00 - 06:00.Salariatii

care nu lucreaza cel putin 3 ore din numarul total de ore, nu sunt considerati ca prestand serviciu de noapte.La intervalul de munca nocturn se acorda un spor in valoare de 15% din numarul de ore prestate noaptea;
5. Ziua de munca nenormata.

Timpul de odihna este definit ca fiind perioada de timp obligatoriu respectata in care salariatul nu este obligat sa lucreze in executarea contractului sau de munca si care este stabilita in scopul refacerii fortei de munca, si al satifacerii intereselor acestuia. Timpul de odihna poate fi impartit in:
1. Pauza in timpul programului de munca, care nu poate depasi o jumatate de ora, acordata

fie din timpul programului, fie in afara programului, in functie de modul de lucru( daca se poate sau nu intrerupe ritmul de munca);
2. Repausul in intervalul dintre doua zile de munca, care poate varia de la 8 la 12 ore de

odihna;
3. Repausul saptamanal, ce consta intr-un interval de cel putin 48 de ore, acordat de obicei

in zilele de sambata si duminica, sau in alte zile din cursul saptamanii, cu conditia ca cel putin odata la 2 luni sa se acorde repausul saptamanal;
4. Zilele de sarbatori legale si celelalte zile stabilite prin legi drept nelucratoare: 1 si 2

ianuarie, prima si a doua zi de Pasti, 1 mai, 1 decembrie, 25-26 decembrie, doua zile pentru fiecare din cele doua sarbatori religioase.Pot fi stabilite si alte zile nelucratoare, prin hotarari ale Guvernului sau prin contracte colective.