TEME PROIECTULUI SURSE DE POLUARE A AERULUI

CUPRINS

Cap. 1 Generalitati 1. Conpozitia normala a aerului.3 2. Surse de poluare a aerului..4 Cap. 2 Poluantii aerului 1. Natura agentilor poluanti9 2. Clasificarea surselor de poluare a aerului.10 3. Efectele nedorite ale poluantilor...12 Cap. 3 Calitatea aerului 1. Monitorizarea calitatii aerului...17 Bibliografie.....21

ARGUMENT

Terra, Planeta Albastra, atat de interesanta si de misterioasa, unicul suport al vietii, se gaseste intr-un moment critic al existentei sale.Activitatile umane, din ce in ce mai intense si mai complexe, exercita o presiune accentuata, fara precedent in trecutul planetei noastre, asupra tuturor invelisurilor terestre: atmosfera(invelisul gazos), hidrosfera(invelisul lichid), litosfera(rocile si invelisul terestru), biosfera(plantele, animalele si omul). Aerul este un amestec de azot si oxigen necesar activitatii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor vii. Dar dezvoltarea societatii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic si tehnogen negativ asupra calitatii aerului. Intelegem prin poluarea aerului prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie ca pentru a fi considerati poluanti substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata.

Cap. 1 Generalitati

1. Compozitia normala a aerului

Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La acestea se adauga proportii variabile de vapori de apa (in medie 0,2 3%). Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in schimbul de gaze de la nivelul plaminului. Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale. Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena. Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul
4

acido-bazic.

2. Surse de poluare a aerului

Din cauza intenselor activitati economice, n unele regiuni ale Globului, aerul si micsoreaza procentul de oxigen pe de o parte, iar pe de alta parte se ncarca cu substante daunatoare vietii. Fenomenul este cunoscut sub numele de poluarea aerului si consta n impurificarea atmosferei cu substante solide, lichide, vapori sau gaze daunatoare organismelor vii. Pentru determinarea gradului de poluare a aerului se folosesc aparate speciale. Poluantii din aer pot fi substante straine de compozitia normala a aerului sau substante care intra n aceasta compozitie si care n functie de concentratie si timp de actiune exercita un efect nociv asupra omului sau mediului. Monoxidul de carbon si oxizii de azot sunt principalii poluanti emisi de arderile de combustibil. Funinginea si dioxidul de sulf sunt poluantii primari produsi in principal prin arderile de combustibili fosili in centralele energetice, precum petrolul si carbunele. In fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intra in compozitia atmosferei prin aceste procese. Poluantii au tendinta de a se gasi numai in anumite zone.Acesti poluanti au efecte directe asupra sanatatii, in special asupra sistemului respirator. Poluantii sunt preluati de curentii de aer, se combina cu apa din atmosfera si dau ploile si ceturile acide, care se disperseaza asupra vegetatiei, solurilor si apelor. Industria-sursa de poluare

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera de catre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe. In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare se raspandesc local sau la distante medii, - uneori chiar si mari - cazand din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea atmosferica masurabila in locurile de emisie. Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e cunoscut faptul ca in jurul uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km in sol e crescuta concentratia de ingrediente ce intra in compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine. Transporturile-sursa de poluare

Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, in S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar in unele localitati ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe. Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de difuziune in atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele in suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele. Los Angeles este o aglomerare urbana-suburbana cladita pe o coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului. Los-Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton, construite pentru transportul rapid, la mari viteze, dare care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii Eruptiile vulcanice-sursa de poluare

Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica - o importanta sursa de poluare aer. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect de sera", produs de cresterea concentratiei de CO 2 din atmosfera.

Furtunile de praf-sursa de poluare

Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a
8

procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un vant de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o suprafata de 400 000 km 2 , situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din cantitatea Incendii naturale-sursa de poluare

Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel, in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob. Activitatile "casnice" sunt, fie ca vrem, fie ca nu, o sursa de poluare. Astazi, in multe tari in curs de dezvoltare, asa cum este si tara noastra, lemnul de foc este la fel de vital ca si elementele, iar ca pret, in unele locuri, are un ritm de crestere mai mare decat alimentele. Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare
9

de material lemnos, au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier. In S.U.A. si India se ard anul circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceiasi cantitate asigura 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru aceste tari consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie, cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in S.U.A., acolo unde pretul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnului. Se apreciaza, de exemplu, ca in aceasta tara, dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979, au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul Statelor Unite circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene. Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci si cantitati enorme de carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea substante toxice.

Cap. 2 Poluantii aerului 1. Natura agentilor poluanti

Din punct de vedere al naturii acestor poluanti, ei pot fi clasificati in doua grupe: Suspensii sau aerosoli care sunt formati din particule lichide sau solide de dimensiunea cuprinsa intre 100 mm si 0,001mm. La dimensiune mai mare, stabilitatea in atmosfera este atat de redusa, incat sistemul dispers practic nu se poate constitui, iar dimensiunile sub 1 mm fac parte din domeniul dispersiilor moleculare. Acest sistem dispers se clasifica in functie de dimensiune si comportare in atmosfera, in 3 categorii: - suspensii mai mari de 10 mm. Acestea au stabilitate mica in aer, sedimentand in atmosfera imobila cu viteza uniform accelerata si care au putere de difuziune mica;

10

- suspensii cu diametrul cuprins intre 10 mm si 0,1 mm. Se caracterizeaza prin faptul ca in aer imobil sedimenteaza cu viteza uniforma conform legii Stokes, frecarea fata de moleculele de aer anuland acceleratia; stabilitatea acestor aerosoli este mai mare, ca si puterea lor de difuziune; - suspensii de dimensiune mai mica de 0,1 mm. Stabilitatea in atmosfera este foarte mare, in atmosfera imobila nu se depun, ci fiind de dimensiune coloidala se deplaseaza cu miscari browniene. Capacitatea de difuziune a acestor aerosoli este foarte mare, similara cu cea a gazelor. Pe langa semnificatia de ordin fizico-chimic pe care o prezinta aceasta clasificare, este de mentionat ca importanta sanitara au in special ultimele doua categorii prin faptul ca particulele mai mari de 10 mm se retin in cursul respiratiei in caile respiratorii superioare si se elimina repede din plamani. Particulele in suspensie mai mici de 5 10 mm putand ajunge in cursul respiratiei pana la nivelul alveolei pulmonare constituie asa numitii "aerosoli respirabili" cu potential nociv ridicat. Aerosolii poluanti pot fi din punct de vedere al starii de agregare solizi sau lichizi. Cei lichizi sunt reprezentati de gaze sau vapori condensati in atmosfera sau dizolvati in aerosolii de apa atmosferica (ceata). Un exemplu dintre cele mai cunoscute il reprezinta ceata acida care se formeaza in zone intens poluate cu oxizi de sulf. Aerosolii solizi sunt reprezentati de pulberi, constituind unul dintre cei mai raspanditi poluanti. Foarte diferite ca dimensiuni si natura chimica, aprecierea nocivitatii nu se face complet decat determinand atat cantitatea, cat si natura chimica si dimensiunile. Efectul asupra sanatatii este de asemenea foarte divers. Din acest punct de vedere se clasifica in pulberi toxice (care determina manifestarile patologice specifice substantei toxice componente) si netoxice. Acestea din urma, diferite si ele ca natura si in functie de aceasta pot exercita efecte iritante, cancerigene, alergizante, fotodinamice, infectante si fibrozante. Gazele si vaporii toxici reprezinta poluantii prezenti in atmosfera sub forma gazoasa. Foarte diversi din punctul de vedere al naturii chimice, au stabilitate mare in atmosfera, precum si mare putere de difuziune. Ambele aceste caracteristici depind mai putin de natura chimica a substantei, cat in primul rand de caracteristicile fizice ale atmosferei. Temperatura crescuta creste volatilitatea, iar cea scazuta favorizeaza condensarea si trecerea din starea gazoasa in cea de aerosol. Umiditatea crescuta, de asemenea poate prin dizolvarea in vapori de apa condensati, sa schimbe starea de agregare a substantelor gazoase. Radiatiile, in special ultravioletele, pot duce prin reactii fotochimice la transformari chimice importante.

2. Clasificarea surselor de poluare a aerului

11

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate n doua grupe: surse naturale si surse artificiale (rezultate din activitatea umana). Sursele naturale de poluare a aerului nu provoaca decat n mod exceptional poluari importante ale atmosferei. Cea mai comuna dintre poluarile naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului, ridicate de vant pana la o anumita altitudine. Furtunile de praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influenta si asupra sanatatii populatiei, n apropierea unor zone aride sau de desert. n anumite conditii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol pana la distante apreciabile de locul de producere, fenomen care s-a observat si n tara noastra. De asemenea ntre sursele naturale de poluare putem mentiona eruptiile vulcanice, emanatiile de gaze din sol, poluarea produsa de procese naturale de descompunere n sol a substantelor organice, incendiile din paduri, etc. Sursele artificiale sunt mult mai importante, nmultirea acestora constituind cauze pentru care protectia aerului reprezinta o problema vitala a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activitatii omului, progresul societatii, n primul rand procesul de industrializare si urbanizare, avand drept fenomen de nsotire poluarea mediului implicit si poluarea aerului. Aceste surse de poluare a aerului pot fi clasificate n surse stationare si surse mobile. Sursele stationare cuprind procesele de combustie si procesele industriale diverse. Procesele de combustie arderea combustibilului pentru obtinerea de energie sunt folosite n scopuri industriale (centrale electrice, etc.), pentru realizarea energiei calorice necesare ncalzirii sau pentru incinerarea reziduurilor. Principalii combustibili folositi n prezent si care vor fi folositi si n viitorul apropiat sunt combustibilii fosili (carbune, petrol, gaze naturale), energia atomica furnizand nca o proportie redusa din totalul energiei necesare, iar utilizarea energiei solare constituind o rezerva a viitorului. Teoretic printr-o ardere completa a unui combustibil pur ar rezulta numai bioxid de carbon si apa, substante practic lipsite de nocivitati considerabile. n practica nsa nici combustibilii nu sunt puri si nici procesul de ardere nu este complet. Rezulta deci din aceste procese de ardere o cantitate de produsi secundari care intra n compozitia fumului si care sunt emisi n atmosfera. Cantitatea lor este cu atat mai mare cu cat combustibilul contine mai multe impuritati si arderea este mai putin completa. Carbunele constituie combustibilul cel mai frecvent folosit, existand rezerve mondiale importante. Exista o varietate mare de tipuri de carbune folosite, prezenta impuritatilor depinzand de gradul de puritate . Tipurile de carbune cu putine impuritati sunt relativ scumpe, n procesele de ardere utilizandu-se frecvent si carbune inferior. Fumul rezultat contine atat suspensii
12

formate din carbune si cenusa cat si gaze. Suspensiile contin carbon, siliciu, aluminiu, oxizi de fier, precum si n cantitati variabile zinc, cadmiu, vanadiu, nichel, seleniu, etc. Gazele contin pe langa vapori de apa oxizi de azot, bioxid de sulf, oxid de carbon, acid fluorhidric, aldehide si alte hidrocarburi. Dintre poluantii principali emisi, continutul de carbune, oxid de carbon si oxizi de azot, depinde de tipul si calitatea arderii, n timp ce continutul de cenusa si bioxid de sulf n primul rand de calitatea carbunelui. De mentionat ca n momentul arderii se pot forma hidrocarburi policiclice cu efect cancerigen, care condenseaza repede pe particulele n suspensie. Produsii de petrol reprezinta de asemenea combustibili frecvent folositi n procesele de combustie din sursele stationare. Principalii poluanti emisi n atmosfera sunt oxizii de azot, oxidul de carbon, bioxidul de sulf (dependent de concentratia sulfului n petrol), hidrocarburi printre care si hidrocarburi policiclice, precum si suspensii continand carbon si cenusa bogata n sulfati, precum si alte substante printre care sunt de mentionat seleniul si vanadiul. Gazele naturale sunt combustibilul cu potentialul poluant cel mai redus. n mod constant, pe langa bioxid de carbon si apa, se emit n atmosfera oxizi de azot la care se pot adauga, n functie de calitatea arderii, oxid de carbon, hidrocarburi si - uneori particule n suspensie. Valoarea economica ridicata precum si rezervele mondiale limitate fac nsa ca gazele naturale sa fie tot mai putin utilizate pentru combustie.

3. Efectele nedorite ale poluantilor

Inaltele cosuri de fum pe care le folosesc industriile si filtrele lor nu indeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor in straturile inalte ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca concentratia agentilor poluanti in arealul respectiv, in locul unde se produc. Poluantii pot fi insa transportati la mari distante de locul originar al emisiei, si pot produce efecte adverse in alte areale. Emisiile de sulf si de azot din America centrala si de est, cauzeaza ploi acide in statul New York, New England si in estul Canadei. Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri din acele zone a fost dramatic deteriorata de aceasta ploaie acida astfel ca intreaga populatie de peste din lacurile respective a fost distrusa. Efecte similare au fost semnalate si in Europa. Emisiile de dioxid de sulf si reactiile de formare ale acidului sulfuric pot fi de asemenea responsabile pentru atacul asupra stancilor si a rocilor la mari distante de sursa de poluare. Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol si carbune inca din anii 40 au condus la cresteri substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda in
13

atmosfera, dar reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamantului, poate influenta tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global si prin acest lucru calota glaciara de la poli s-ar topi partial. O posibila marire a paturii de nori sau o marire a absortiei excesului de CO2 de catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate in anii 80 indica faptul ca efectul de sera este in crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in aceasta privinta. Pricipalele fenomene poluante 1. Efectul de sera

Efectul de sera este procesul de ncalzire a unei planete din cauza radiaiei reflectate de aceasta, care, n condiiile prezenei unor gaze cu efect de sera n atmosfera, o parte semnificativa a radiaiei va fi reflectata napoi spre suprafaa. Termenul de efect de sera este folosit cel mai adesea n vorbirea curenta pentru a evidenia contribuia unor anumite gaze emise natural sau artificial la ncalzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilitaii atmosferei la radiaiile solare reflectate de suprafaa terestra. n cazul atmosferei Pamantului, efectul de sera a fost responsabil de ncalzirea suficienta a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor aa cum le cunoatem noi azi. Principalul element responsabil de producerea efectului de sera sunt vaporii de apa (70%). Urmatoarea pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de metan (9%) si ozon (7%). Gazele deja existente n atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului. Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece ncat ar ngheta oceanele, iar oamenii, animalele si plantele ar muri. nsa atunci cand cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera, atunci este retinuta prea mult caldura si ntregul pamant devine mai cald.
14

Din acest motiv n secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad. Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua, si dupa toate asteptarile, pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C. Dupa unele estimari, n zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat, n special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din acesata cauza, numarul celor de afectiuni toracicepulmonare, n special n randul copiilor si al batranilor, este n continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este n crestere. Motivul este stratul de ozon deteriorat, care nu mai retine radiatiile ultravioletelor nocive.
1. Smogul

Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra orasului. Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o
15

adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo. Los Angeles este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton - faimosul sistem de sosele - construit pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii. Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc. Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei. Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila. 2. Ploaia acida

16

Ploaia acida este un tip de poluare atmosferica, formata cand oxizii de sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultand acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante mari de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia acida este in prezent un important subiect de controversa datorita actiunii sale pe areale largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte zone decat cele initiale formarii. Intre interactiunile sale daunatoare se numara: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea ecosistemelor. Problema poluarii acide isi are inceputurile in timpul Revolutiei Industriale, si efectele acesteia continua sa creasca din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluarii acide a fost de mult recunoscuta pe plan local, exemplificata fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat si in plan global. Oricum, efectele distructive pe areale in continua crestere a ploii acide au crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o atentie deosebita din punct de vedere al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In 1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa forestiera a Padurii Negre din Germania, au fost afectata de ploi acide. Nord-estul Statelor Unite si estul Canadei au fost de asemenea afectate in special de aceasta forma de poluare. Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii ploii acide. Datorita faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul formarii ploii acide sunt complexe si inca putin intelese, industriile au tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora, si de asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor in cauza si-au asumat raspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite in anii 80, implica industria ca fiind principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii acide in estul Statelor Unite si Canada. In 1988 o parte a Natiunilor Unite, Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni au ratificat un protocol ce obliga stoparea ratei de emisie in
17

atmosfera a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluarii atmosferice, act ce a fost semnat inca din 1967, pun in vigoare reguli stricte invederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, in jurul a 10 milioane de tone pe an pana pe data de 1 Ianuarie,2000. Aceasta cifra reprezinta aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990. Studii publicate in 1996 sugereaza faptul ca padurile si solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acida decat se credea prin anii 80, si redresarea efectelor este foarte lenta. In lumina acestor informatii, multi cercetatori cred ca amendamentele din 1990 in vederea reducerii poluarii si a purificari aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile si solurile forestiere de viitoarele ploi acide. 3. Disparitia stratului de ozon

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km altitudine. Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc in stratul de ozon. Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii naturali de azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la un nivel stabil. Concentratii ridicate la nivelul solului sunt periculoase si pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea insa, datorita faptului ca stratul de ozon din atmosfera protejeaza viata pe Pamant de radiatiile solare, acesta este de o importanta critica. De aceea, oamenii de stiinta au fost ingrijorati cand au descoperit in anii 70 ca produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite indelung ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli sunt o posibila amenintare a stratului de ozon. Eliberate in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt descompuse de lumina solara, clorul reactionand si distrugand moleculele de ozon - pana la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C. Din aceasta cauza folosirea acestor tipuri de compusi chimici a fost interzisa in Statelele Unite si nu numai. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca si oxizii de azot din ingrasaminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza cresterea numarului de cancere de piele si a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului
18

si cresterea cantitatii de dioxid de carbon datorita scaderii vegetatiei. Incepand din anii 70 cercetatorii stiintifici care lucrau in Antarctica au detectat o pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera. Studiile conduse cu baloane de inalta altitudine si sateliti meteorologici indica faptul ca procentul total de ozon de deasupra zonei Antartice este in declin. Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problema asemanatoare.

Cap. 3 Calitatea aerului 1. Monitorizarea calitatii aerului

Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizeaza transportul poluantilor in mediu. Poluarea aerului are multe si semnificative efecte adverse asupra sanatatii populatiei si poate proveoca daune florei si faunei in general. Din aceste motive acordam o atentie deosebita activitatii de supraveghere si de imbunatatire a calitatii aerului. Calitatea aerului este determinata de emisiile in aer provenite de la sursele stationare si sursele mobile (traficul rutier), cu preponderenta in marile orase, precum si de transportul poluantilor la lunga distanta. Respectand criteriile de clasificare impuse de Uniunea Europeana, pe teritoriul Romaniei, in cadrul Sistemului national de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului, au fost stabilite 11 aglomerari pentru evaluarea si gestionarea calitatii aerului, respectiv: Bucuresti, Craiova, Pitesti, Ploiesti, Constanta, Braila - Galati, Iasi, Baia Mare, Cluj Napoca, Timisoara si Brasov si 8 zone pentru gestionarea calitatii aerului conform prevederilor OM nr. 745/2002. Strategia nationala privind protectia atmosferei aprobata prin HG nr. 731/ 2004, consta n crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea si implementarea unui sistem integrat de gestionare a calitatii aerului, eficient din punct de vedere economic. Obiectivul general al strategiei este protejarea sanatatii oamenilor si a mediului nconjurator, iar principalele obiective sunt: - mentinerea calitatii aerului nconjurator n zonele si aglomerarile n care aceasta se ncadreaza n limitele prevazute de normele n vigoare pentru indicatorii de calitate; - mbunatatirea calitatii aerului nconjurator acolo unde aceasta nu se ncadreaza n limitele prevazute de normele n vigoare;

19

- adoptarea masurilor necesare n scopul limitarii pana la eliminare a efectelor negative asupra mediului (inclusiv n context transfrontier); - ndeplinirea obligatiilor asumate prin acordurile si tratatele internationale la care Romania este parte si participarea la cooperarea internationala n domeniu. Strategia implica derularea de actiuni la diferite niveluri de competenta si decizie a autoritatilor cu responsabilitati n domeniul protectiei atmosferei, n acest sens, fiind implicate urmatoarele autoritati publice centrale pentru: protectia mediului, industrie, sanatate, transport, administratie publica; autoritatile regionale si teritoriale pentru protectia mediului precum si primariile si consiliile locale. Planul national de actiune n domeniul protectiei atmosferei aprobat prin HG nr. 738/2004, stabileste masuri care trebuie ntreprinse n vederea atingerii obiectivelor-cheie ale Strategiei nationale pentru protectia atmosferei. Realizarea actiunilor implica obligatii si din partea titularilor activitatilor care detin surse de emisie a poluantilor atmosferice. Sistemul national de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului (SNEGICA) aprobat prin HG nr. 586/2004, are ca scop asigurarea cadrului organizatoric, institutional si legal de cooperare a autoritatilor si institutiilor publice cu competente n domeniul protectiei atmosferei si al evaluarii si gestionarii calitatii aerului pe teritoriul Romaniei. SNEGICA cuprinde ca parti integrante, doua sisteme: Sistemul national de monitorizare a calitatii aerului (SNMCA) si Sistemul national de inventariere a emisiilor de poluanti atmosferici (SNIEPA). Informatiile furnizate de cele doua subsisteme SNMCA si SNIEPA sunt integrate de Centrul de Evaluare a Calitatii Aerului (CECA) n conformitate cu cerintele nationale si internationale n domeniul evaluarii si gestionarii calitatii aerului. In conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta nr.195/2005 privind protectia mediului responsabilitatea privind monitorizarea calitatii aerului inconjurator in Romania revine autoritatilor pentru protectia mediului. Poluantii monitorizati, metodele de masurare, valorile limita, pragurile de alerta si de informare si criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislatia nationala privind protectia atmosferei si sunt conforme cerintelor prevazute de reglementarile europene. In prezent RNMCA efectueaza masuratori continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), pulberi in supensie (PM10 si PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb). Calitatea aerului in fiecare statie este reprezentata prin indici de calitate sugestivi, stabiliti pe baza valorilor concentratiilor principalilor poluanti atmosferici masurati.
20

In prezent in Romania sunt amplasate 117 statii de monitorizare continua a calitatii aerului, dotate cu echipamente automate pentru masurarea concentratiilor principalilor poluanti atmosferici. RNMCA cuprinde 38 de centre locale, care colecteaza si transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de statii, iar dupa validarea primara le transmit spre certificare Laboratorului National de Referinta din Bucuresti (LNR).

Directive europene din domeniul calitatii aerului Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea si gestionarea calitatii aerului nconjurator (Directiva-cadru); Directiva Consiliului nr. 1999/30/EC privind valorile limita pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile n suspensie si plumbul din aerul nconjurator (Directiva fiica 1); Directiva 2000/69/EC privind valorile limita pentru benzen si monoxidul de carbon din aerul nconjurator (Directiva fiica 2); Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul nconjurator (Directiva fiica 3); Directiva 2004/107/EC privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul si hidrocarburile aromatice policiclice n aerul nconjurator (Directiva fiica 4); Directivele au fost transpuse n legislatia nationala printr-o serie de acte normative.

21

Bibliografie

1. Teodorescu M, Vladescu L Tehinca masurarilor fizico-chimice si aparatura de laborator, E. D. P Bucuresti, 1994; 2. Manescu S, Cucu M, Diaconescu M. L, Chimia sanitara a mediului, Ed. Medicala, 1994; 3. Buchman A, Marinescu M, Bud M, Stan F Studiu calitativ al mediului, Ed. Economica preuniversitara, 1994.

22