Sunt punctul, semnul cel mai mic, Dar am puteri depline i-am s v-ncurc, atunci cnd Nu inei cont

de mine. Coboar tonul cnd m vezi i numeri pn la trei, Iar propoziia s tii Cu mine o nchei!

Sunt semnul cel mai curios Din lumea asta mare i-mi place s v pun mereu O nou ntrebare. Cnd m vedei, s pregtii, Rspunsul cel mai bun i s m scriei n caiet Frumos aa cum sunt acum.

Atenie copii! M tii, Sunt semnul exclamrii, Cnd v mirai, cnd salutai, S nu m dai uitrii, Chiar i atunci important, i virgula e cnd strigai Sau scriem urare, Cnd facei oi citim, Cnd dai un ordin, un ndemn, Face vorbirea armonioas S-l punei folosim, Cnd tim s-ofiecare. Uor coboar glasul nostru Atunci cnd o-ntlnim, i-o mic pauz vom face Chiar dac ne grbim.

Voi tii c orice dialog ncepe-nti cu mine. Dac m neglijai, copii, S tii c nu e bine! Apar la margine de rnd i nu aa, oriunde, Cnd se-ntreab, i apoi, Cnd cineva rspunde.

Suntem fraii gemeni, tii? Dou puncte ne numii. Folosii-ne, n scris, v rog, naintea liniei de dialog. De asemenea, s nu uitai i-n alt loc s ne-aezai, Frumoi ne scriei fiecare Cnd vine o enumerare.