Constitutia Romaniei din 28 Februarie 1938

In luptele inversunate dintre numeroasele partide politice pentru cucerirea puterii pe de o parte modul cum partidele au ajuns la putere au inteles sa-si indeplineasca misiunea, pe de alta parte au determinat o stare de spirit in tara care nu se putea indrepta cu mijloacele constitutionale existente. Guvernul Octavian Goga este obligat sa demisioneze la 10 februarie 1938 si in aceeasi zi se constituie un guvern de uniune nationala sub presedentia lui Miron Cristea. Noul Guvern a intocmit manifestul program in care anunta reforma constitutionala. In acest context, in 1938 regele Caron al II-lea a instaurat o dictatura personala consacrata pe plan judiciar prin Constitutia din 28 februarie al aceluiasi an. Proiectul de constitutie redactat de catre Istrate Ulicescu a fost supus la 24 februarie 1938 poporului. Alegatorii au fost solicitati sa se pronunte numai asupra faptului ca iau la cunostinta si ca sunt de acord cu proiectul asa cum rezulta din textul articolului 100 al Constitutiei. Dupa plebiscet constitutia a fost promulgata la 24 februarie si publicata in Monitorul oficial la 28 februarie 1938. Aceasta constitutie care se compunea din 8 titluri cu numai 100 articole, poate fi caracterizata ca fiind cea mai nedemocratica constitutie din Romania pana la acea data, datorita mai multor considerente cum ar fi: renuntarea la votul universal, restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Regele era proclamat ca fiind capul statului, calitate in care el exercita toate puterile politice si deci singurul organ princare natiunea isi exercita puterile sale. Puterea legislativa apartinea regelui care o exercita impreuna cu palamentul compus din doua camere. Regele avea initiativa legislativa, avea initiativa revizuirii Constitutiei, santiona si promulga legile. Totodata, regele putea emite decrete cu putere de lege in orice domeniu in timpul cat adunarile erau dizolvate sau nu erau in sesiune, puterea dizolva adunarile, puterea declara razboi si incheia pacea. Senatul cuprindea senatori numiti de rege, senatori de drept precum si senatori alesi. Camera deputatilor se compunea din deputati alesi prin scrutin universal. In ce priveste validarea alegerilor si verificarea titlurilor membrilor celor 2 camere, acestea se faceau de catre Inalta Curte de Casatie, fapt care denota inca o data marginalizarea institutiei parlamentare in raport cu puterile NU INTELEG de lege. In virtutea art. 39 din constitutie, regele era singurul detinator al puterii executive pe care o exercita personal si prin intermediul guvernului sau. Ministrii erau numiti de catre rege, si erau raspunztori numai fata de el din punct de vedere politic. Minstrii raspundeau de asemenea pentru actele emise de lege si pe care fiecare in domeniul sau de activitate le contrasemna pe considerentul ca regele era declarat NU INTELEG. Tot regele era in mod real si detinatorul puterii judecatoresti deoarece judecatorii erau numiti de el iar hotararile se exercitau in numele sau. in ce priveste principiul separatiei puterilor in stat, desi declarativ erau mentionate cele 3 puteri, se poate vorbi de o adevarata confuziune a acestora in persoana regelui care era titularul tuturora in calitate de cap al statului. Constitutia din 1938 a avut o perioada de existenta foarte scurta, pana la 5 septembrie 1948 cand a fost suspendata, trecandu-se la guvernarea tarii printr-o serie de

decrete sau acte cu caracter constitutional. Dezvoltarea constitutionala a Romaniei in perioada 1944-1948 Pentru ca infrangerea Germaniei devenise evidenta, regele Mihai I cu sprijinul sefilor partidelor istorice: Iuliu Maniu (PNT), C-tin I. C. Bratianu (PNL), iar la cererea exresa a puterilor aliate asociindu-l pe Lucretiu Patraseanu (Partidul Comunist din Romania), formand impreuna Blocul National Democrat, realizeaza actul de la 23 August 1944 prin care maresalul Ion Antonescu a fost inaturat si se revine la regimul constitutional dinainte de 27 februarie 1938. In vederea reasezarii vieti politice, sociale si juridice in coordonate legale, elaborarea unei noi Constitutii fiind imposibila, s-a recurs la elaborarea si adoptarea unor acte cu caracter constitutional, concretizate astfel deoarece acestea continuau reglementari fundamentale a unor raporturi privitoare la instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii de stat. a) Decretul constitutional nr. 1626 din 2 septembrie 1944 privind fixarea drepturilor romanilor in cadrul constitutiei din 1866 cu modificarile constitutionale din 29 martie 1923. Guvernul Sanatescu aflat la carma executivului, a optat pentru o solutie de tranzitie in vederea reinstaurarii unui regim de guvernare democratic apeland la repunerea in vigoare a constitutiei din 1923. Acest lucru s-a facut prin decretul 1626 din 2 septembrie 1944, decret care a raspuns pe de o parte din punct de vedere politic clauzei stipulate in conventia de armistitiu cu Natiunile unite semnata la Moscova la 11 septembrie 1944 potrivit careia trebuiau judecate si pedepsite persoanele care se faceau vinovate de crime de razboi si de dezastru economic al tarii, iar pe de alta parte unor ratiuni de ordine juridica in sensul ca trebuiau inlaturate prevederile din Constitutia din 1923 care interziceau pedeapsa cu moartea, confiscarea averilor si infiintarea de tribunale extraordinare. b) Legea pentru statutul nationalitatilor minoritare La 6 februarie 1945 Guvernul Dadescu a adoptat legea nr. 86 pentru statutul nationalitatilor minoritare denumit de alti autori statutul nationalitatilor. Prin aceasta lege se stabileste in principal egalitatea in fata legii, a tuturor cetatenilor romani indiferent de rasa, nationalitate, religie si limba care se bucura in mod egal de aceleasi drepturi politice si civile. Se proclama libertatea deplina a practicarii cultelor religioase recunoscute de stat fara a se face nici o distinctie intre cetateni din acest punct de vedere. c) Legea nr. 187 din 23 martie 1945 privind reforma agrara Constitutia din 1923 preciza ca sunt ramuri cu caracter constitutional dispozitiile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile. Legea reformei agrare traducea in practica principiul constitutional al existentei si protejarii proprietatii private. Legea privind legea agrara a stabilit trecerea imediata in proprietatea statului, in scopul de a fi impartite taranilor, a pamanturilor si proprietatilor agrare ale celor fugiti in strainatate precum si al altor proprietati agrare care depaseau 50ha cu tot inventarul fara nici o despagubire.

d) Decretul 2218 din 15 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative Principalele dispozitii au fost: - exercitarea puterii legislative se face in colectiv de catre rege si reprezentanta nationala. Reprezentanta nationala este formata dintr-o singura camera denumita Adunarea Nationala. Se renunta la cea de-a doua camera, Senatul, ceea ce reprezenta o derogare de la prevederile constitutionale din 1923. e) Legea nr. 560 din 15 iulie 1946 privind alegerile pentru adunarea deputatilor Legea prevedea dreptul de la alege si de a fi ales pentru toti cetatenii cu precizarea ca pentru a alege trebuie sa fi indeplinit 21 ani iar pentru a fi ales, 25 ani. Ea a stabilit procedarea alegerilor, modul de repartizare a mandatelor pe baza reprezentarii proportionale, precum si cazurile de incapacitate si indemnitate. f) Legea nr 363 din 30 decembrie 1947 privind constituirea statului Roman in Republica Populara Romana Prin acest act de atura constitutionala s-a marcat un moment deosebit din punct de vedere istoric, dar mai ales politic prin aceea ca a inceput in mod efectiv instaurarea regimului socialist din tara noastra, regim inspirat si impus din afara, care dupa cum se cunoaste, a durat pana in 1989. Legea 363 din 1947 grupeaza mai multe categorii de dispozitii menite sa inlature principiul separatiei puterilor in stat, utilizand astfel calea pentru instaurarea unui regim de distanta de tip socialist. Astfel, in articolul 1 al legii, se declara ca adunarea deputatilor e act de abdicare a regelui pentru el si urmasii sai. Prin art. 2 al legii se abroga constitutia din 1866 cu modificarile din 1923 precum si acelea aduse prin decretul 1626 din 1944 ceea ce a dus la desfiintarea tuturor dispozitiilor privitoare la organizarea puterilor in stat. In art. 3 se arata ca Romania este Republica Populara si astfel denumirea statului a devenit RPR. Referitor la puterea legislativa, in art. 4 se stabileste ca aceasta va fi exercitata de adunarea deputatilor pana la dizolvarea ei si pana la constituirea unei adunari legislative constituante care se va face la data care se va fixa de adunarea deputatilor In mod expres, legea defineste adunarea deputatilor ca fiind organul suprem al puterii de stat, ei subordonandu-se toate celelalte organizatii ale statului. La 30 decembrie 1947 adunarea deputatilor a votat si legea prin care a numit membrii prezidentului RPR care urma sa detina puterea executiva pana la adoptarea noii constitutii. Atributiile prezidentului au fost stabilite prin decretul numarul 3 din 8 ian 1948 si erau oarecum similare acelora a unui sef de stat. astfel, prezidiul convoaca adunarea deputatilor in sedinte ordinare sau extraordinare, semna legi si dispune publicarea lor in Monitorul Oficial, exercita dreptul de gratiere, numirea si revocarea membrilor Guvernului. Unele atributii de natura executiva sunt exercitate de consiliul de ministrii care devine subordonat prezidiului. Decretul nr. 3 din 1948 stabilea stema, steagul si capitala.

Constitutia RPR din 13 aprilie 1948 Eliberarea constitutiei din 1948 se realizeaza in conditiile in care in urma abolirii monarhiei se proclamase republica populara. In baza art. 4 din legea 363 din 1947, adunarea deputatilor a adoptat legea 32 din 24 februarie 1948 prin care s-au autodizolvat, stabilindu-se in acelasi tip organizarea de alegeri pentru o noua adunare legislativa constituanta. Data alegerilor este 28 mai 1948 iar convocarea marii adunari nationale este 6 aprilie 1948. In perioada dintre dizolvarea adunarii deputatilor si alegerea si constituirea marii adunari nationale, activitatea legislativa s-a exercitat de catre consiliul de ministri ale carui acte urmau a fi supuse ratificarii. Proiectul de constitutie elaborat de catre consiliul frontului democratic popular a fost supus dezvoltarii marii adunari nationale la 8 aprilie, iar la 13 aprilie a fost aprobat, devenind astfel prima constitutie de tip socialist a Romaniei. Constitutia avea 105 articole in 10 titluri. Se consacra principiul nationalizarii, precizandu-se principalele categorii de bunuri care urmau sa treaca in proprietatea statului. Organele locale: primariile si prefecturile au fost inlocuite cu consiliile populare locale, alese din 4 in 4 ani prin vot universal. Organizarea judecatoreasca nu a putut fi transformata imediat, patrandu-se sistemul instantelor judecatoresti preexistente, adica curtea suprema, curtile, tribunalele si judecatoriile populare. S-a facut o inovatie in sensul ca in compunerea instantelor judecatoresti cu exceptia curtii supreme, trebuia sa intre asesori populari. Marea adunare nationala urma sa elaboreze o noua lege de organizare si functionare a instantelor judecatoresti prin care sa se prevada modul de numire si de inlaturare al judecatorilor de orice grad. Si aceasta constitutie ca si cele care i-au urmat, erau aparent democratice, cuprinzand drepturi cetatenesti foarte largi, dar numai in mod declarativ, practica dovendindu-le ca facand parte din categorii de constitutii fictive, creand o discrepanta evidenta intre continutul legii si realitate.