Sunteți pe pagina 1din 37

1. NECESITATEA INTRODUCERII PROGRESULUI TEHNIC

Restricţ iile referitoare la accesul ş i posibilităţ ile de utilizare a resurselor de orice fel, raportate la necesarul tot mai mare de utilităţ i pentru populaţ ie antreneaz ă un cadru economic situat într-o permanent ă stare conflictuală. Limitarea cantitativă a resurselor naturale, accesul tot mai costisitor la celelalte tipuri de resurse pe de o parte şi pe de altă parte explozia demografică corelată cu necesitatea creşterii nivelului cultural şi de civilizaţie al indivizilor, exprimată prin cerinţe tot mai mari şi mai variate impun soluţii bazate pe eficienţă, performanţe ridicate, deci un salt calitativ al proceselor de producţie, pentru susţinerea consumului. Sistemele existenţ iale în general ş i sistemele economice în particular au evoluat în mod determinant în funcţ ie de fluxul cantitativ de materiale, energie ş i de fluxul de informaţ ii (referitoare la materii prime, principii, procedee, metode etc.) la care omenirea a avut acces. Oricât de complicate în timp ar fi procesele tehnico-economice, ele pot fi redate printr-o funcţ ie de stare:

y = f (DQ, t) unde D - coeficient, Q - cantitatea de informaţ ii primit ă, sau cedat ă la un moment dat, t - timpul. Produsul DQ (anantropic, cu valori 0DQ ≤∞) reflect ă st ările de dezvoltare, de normalitate ş i de îmbătrânire a proceselor respective. Informaţia trebuie înţeleasă şi din perspectiva cunoaşterii ştiinţifice, care asigură baza creaţiei tehnico-ştiinţifice, din care se materializează soluţiile generatoare de dezvoltare prin progres tehnic. Dacă în trecutul mai îndepărtat, creaţ ia tehnic ă avea un caracter aproape spontan, în momentul de faţă asist ăm la o evoluţ ie normativă a acesteia. Creaţ ia tehnic ă este definit ă prin nivelul de inovare ş i este guvernată de legi, care presupun un anumit nivel de cunoaş tere ş tiinţ ifică, resurse, sisteme eficiente de intercomunicare, principii ale economiei de piaţă ş i un sistem politic

permisiv.

Dependenţ a progresului uman de tehnică în perioada actual ă este un adev ă r bine cunoscut. La rândul s ău, tehnica depinde de ş tiinţă, iar în prezent asist ăm la un ritm de înnoire fără precedent. Atât apari ţ ia informaţ iilor inovatoare, cât ş i aplicarea lor se află sub imperiul vitezei. Marele "nou" de ast ăzi devine marele "vechi" de mâine. Comunicaţ iile electronice, de exemplu, au metamorfozat structura economică, au globalizat accesul la informaţ ii, au remodelat sisteme noi de ordine comercial ă.

1.1. Definirea progresului tehnic

Presiunea crescut ă pe care o exercită evoluţ ia ş tiinţ elor asupra volumului ş i structurii producţ iei are efecte benefice asupra nivelului general de dezvoltare economico-socială. Progresul tehnic este (conform lui J. Schumpeter, autorul teoriei inovaţ iei) for ţ a motrice a creş terii economice ş i reprezint ă ansamblul activităţ ilor de inovare a sectorului productiv, având ca suport cercetarea ş tiinţ ifică ş i îndeosebi cercetarea aplicativă . Apare ca un asamblu de activităţi, prin care se operaţionalizează şi se transferă în practica economico-socială, volumul cunoştinţelor din domeniul de cercetăre-dezvoltare. Structura progresului tehnic, din punctul de vedere al activităţ ilor componente,obiectivelor ş i suportului de realizare, după C.Russu, este prezentat ă în tabelul 6. Dup ă P.Jira, progresul tehnic reprezint ă ridicarea nivelului tehnic al elementelor materiale ale procesului de muncă, ale proceselor tehnologice ş i ale produselor, pornind de la cercetare- dezvoltare, ca o sum ă de activităţ i, cum sunt cele de concep ţ ie, proiectare, asimilare ş i introducere în producţ ie a celor mai noi cunoş tinţ e ş tiinţ ifice.

Tabelul 1. Structura progresului tehnic

Faze de realizare Activităţi Obiective Suport de realizare (start-end) Cercetare ş tiin ţifică : Fundamenteaz
Faze de realizare
Activităţi
Obiective
Suport de realizare
(start-end)
Cercetare
ş
tiin ţifică :
Fundamenteaz ă :
- fundamental ă
- legi noi;
- Documentă ri
- posibilităţi noi de satisfacere a
cerinţelor sociale
- Cercetă ri
- Experimentă ri
- aplicativă
- aplica ţii/ soluţii noi;
- Cercetă ri
- perfec ţioneaz ă
existent
cuno ştinţele
- Experimentă ri
- Documenta ţii tehnice
Inginerie
Elaboreaz ă soluţii/ mijloace
tehnologică
tehnice de aplicare practic ă a
cercetă rii ştiinţ ifice pentru:
- Proiecte constructive
tehnologice
- Modele experimentale
- realizare de tehnologii/
produse noi;
- Sta ţii pilot
- Prototipuri
- modernizare tehnologii/
produse existente
Pregă tirea
- Proiectare şi omologare
tehnologii
- Proiecte tehnologice
- Execuţie SDV-uri
fabricaţiei
- Realizare SDV-uri
- Execuţie serie zero
Producţie
- Fabricarea de produse
noi/modernizate
- Lucr ă ri specifice
fabrica ţiei
- Asigurarea calităţii la utilizator
- Lucr ă ri service
Exploatare
-Utilizare tehnologii/ produse
noi/modernizate
- Lucr ă ri specifice
Întreţinere ş i
repara ţii
-Menţinerea
tehnologiilor/produselor
noi/modernizate în stare
optimă de exploatare
- Lucr ă ri de mentenanţă
(între ţinere, repara ţii,
moderniz ă ri)
REALIZAREA
PROGRESULUI TEHNIC
INTRODUCERE ÎN PRACTICĂ
CONCEP Ţ IE Ş I CREAŢ IE
DIFUZAREA ÎN
EXPLOATARE
ASIMILAREA ÎN
FABRICA Ţ IE

Obiectivul progresului tehnic constă în perfecţionarea proceselor de producţie (tehnologică şi

managerială) şi modernizarea producţiei, conform cu competitivitatea impusă de evoluţia pieţei, sau cu o ţintă programată. Asigurarea evoluţiei progresului tehnic este determinată de cercetarea ştiinţifică, care la rândul ei asigură transformarea noutăţilor ştiinţifice în noutăţi tehnologice. Această evoluţie capată amploare prin rapiditatea cu care se realizează transferul creaţiei tehnico-ştiinţifice în sfera producţiei materiale. Modalitatea de realizare a acestui transfer a dat naştere la două tipuri de progres tehnic:

- intensiv, sau "vertical", realizat prin parcurgerea tuturor activităţilor ce compun structura acestuia;

- extensiv, sau "orizontal" realizat prin transferul de tehnologii, concretizat prin activităţ ile de asimilare în fabricaţ ie ş i de exploatare.

1.2. Funcţiile progresului tehnic

Principalele funcţ ii ale progresului tehnic sunt:

a) Multilateralitatea, funcţ ie prin care progresul tehnic influenţ eaz ă toate elementele

forţ elor de producţ ie, precum ş i salturile calitative concomitent în domeniul mijloacelor de muncă,

obiectele muncii ş i în locul ocupat de om în procesul muncii. Această funcţ ie este condiţ ionat ă de:

- integrarea progresului tehnic în dezvoltarea economico-socială generală de care este determinat ş i asupra căreia î ş i manifest ă efectele;

- perfecţ ionarea proceselor de producţ ie (tehnica ş i tehnologiile), concomitent cu

dezvoltarea economică, social ă, managerial ă ş i de dimensionarea calitativă ş i cantitativă a

resurselor umane care le susţ in ş i în legătur ă cu care apar ş i evolueaz ă;

- percepţia în viziunea modernă, ca o investiţie şi o producţie de materie cenuşie, cu efecte în

domenii diverse, ce converg în activităţile sectorului productiv: de planificare, pregătire tehnică,

tehnologică, managerială, design, marketing, management total al calităţii, analiză tehnico-economică etc.

b) Factor de creş tere economică exprimat printr-o relaţ ie de tip cauz ă-efect, prin care

progresul tehnic determină dezvoltarea mijloacelor de producţ ie, cu implicaţ ii intense ş i rapide asupra realiz ării producţ iei, concretizate prin:s

- reducerea forţ ei de muncă ş i proporţ ional, a cheltuielilor aferente;

- creş terea productivit ăţ ii muncii ş i a volumului de producţ ie;

- creşterea eficienţei economice prin reducerea cheltuielilor de fabricaţie, creşterea profitului;

- creş terea competitivităţ ii întreprinderii.

c) Dinamica progresului tehnic, ce constă în condensarea în timp a relaţiei creaţie-asimilare- efecte, care apare prin creşterea vitezei de aplicare şi de perimare a progresului tehnic. În acest sens,

descoperirile ştiinţifice ale secolului al XX-lea şi evoluţia lor în timp constituie exemple elocvente. Efectul util al tehnicii creş te proporţ ional cu viteza de derulare a relaţ iei cercetare - dezvoltare - asimilare - difuzare, în care ritmul de difuzare, în condiţ iile mecanismului pieţ ei libere

ş i al posibilităţ ilor informatice este în acelaş i timp o m ăsură a impactului realizat ş i al uzurii morale apărute în leg ătură cu rezultatele materiale ale progresului tehnic.

d) Modelarea economiilor naţ ionale prin prognozarea progresului tehnic, cu orientare

selectivă, în funcţ ie de cerinţ ele economico-sociale ş i de potenţ ialul material ş i uman. Ca exemplul reprezentativ se poate considera Japonia, care ş i-a dezvoltat ramuri ş i subramuri industriale cu cel

mai mare conţ inut de progres tehnic, ca optica, electronica, electrotehnica, etc. e) Instituţionalizarea şi planificarea progresului tehnic. Instituţionalizarea la nivel

guvernamental are rolul de a stimula, orienta, coordona şi controla desfăşurarea progresului tehnic, care trebuie să existe ca o componentă a politicii interne de creştere economică (dezvoltarea producţiei conform principiilor pieţei libere) şi a politicii externe de comercializare internaţională a produselor (producţiei interne). Planificarea progresului tehnic în strategia de dezvoltare economică naţ ional ă (la nivel micro ş i macroeconomic) intră în atenţ ia organismelor guvernamentale, care trebuie:

- s ă optimizeze raportul dintre mijloacele financiare necesare, cu disponibilităţ ile existente;

- s ă stabilească priorit ăţ ile de stimulare în direcţ ia unor domenii compatibile cu cerinţ ele ş i posibilit ăţ ile de dezvoltare economico-social ă;

- s ă intensifice, să sus ţ ină ş i s ă accelereze cercetarea - dezvoltarea în anumite domenii, conjugate cu alte activit ăţ i de investiţ ii, specializ ări etc.;

- s ă stimuleze un spirit favorabil creativităţ ii ş i inovării la nivel microeconomic. f) Concentrarea polilor de dezvoltare global ă a ţărilor lumii în:

- producătoare ş i consumatoare de progres tehnic, cum sunt ţările dezvoltate, deţ inătoare de disponobilit ăţ i: capital, ş tiinţă, tehnologii, cadre înalt specializate etc.;

- consumatoare de progres tehnic, cum sunt ţările în curs de dezvoltare, cu insuficiente disponobilit ăţ i ş i incapabile de a crea oportunităţ i.

Făr ă a face o delimitare a existenţ ei structurilor de progres tehnic, dualitatea concentrare - mondializare a dezvolt ării contribuie la edificarea unei noi ordini economice internaţ ionale. Ţările dezvoltate, deţ inătoare de progres tehnic ş i capital î ş i definesc orientă rile spre resurse (materiale ş i umane), piaţă de desfacere ş i implicit creaz ă sferele de influenţă politico-economică.

1.3. Relaţia progres tehnic- cre ştere economică

Integrarea progresului tehnic în strategiile de dezvoltare globală contribuie la stimularea unei creş teri economice dursbile, realizat ă pe o baz ă ş tiinţ ifică, care are în atenţ ie obiectivele globale ale omenirii: conservarea resurselor naturale, promovarea dezvoltării unor economii naţ ionale săn ătoase ş i competitive, îmbunăt ăţ irea condi ţ iilor sociale, de viaţă ş i de lucru ale oamenilor, protecţ ia mediului înconjur ător etc. Direcţ iile de dezvoltare prioritar ă tehnico-ş tiinţ ifică sunt orientate către astfel de obiective globale. Asist ăm la accentuarea unor crize, care afecteaz ă dezvoltarea economică global ă. Astfel, criza energetică, criza materiilor prime, tendinţ ele de extindere a sferelor de influenţă economică ş i politică, criza sistemului valutar etc. exprimă contradicţ iile economice, politice ş i sociale existente la scar ă mondial ă. În acest context se impune o înţ elegere a efectelor ale progresului tehnic contemporan ca o component ă a forţ elor de producţ ie. Progresul tehnic, pe de o parte, contribuie la progresul general al societ ăţ ii (noi tehnologii, materii prime, produse, forme de energie, condiţ ii de muncă, condi ţ ii de existenţă etc.), iar pe de alt ă parte, genereaz ă agravarea pericolului nuclear, degradarea ecologic ă etc.

1.3.1. Factorii de condi ţ ionare a progresului tehnic

Cu cât relaţ ia dintre progresul tehnic ş i nivelul general de dezvoltare economico-socială este mai bine înţ eleas ă, cu atât exist ă mai multe posibilităţ i de a putea sprijini progresul tehnic printr-o serie de factori absolut necesari, precum factorul uman, baza tehnic ă ş i material ă, factorul managerial, factorii economici. Factorul uman, a cărui acţ iune este îndreptat ă spre creaţ ie ş i inovare influenţ eaz ă prin:

- num ărul ş i nivelul de pregătire ş i de specializare a indivizilor;

- nivelul general de cultură proprie fiecărei ţări;

- existenţ a unui sistem unanim recunoscut de valori umane, cu ierarhizarea dup ă aportul real la progresul tehnic;

- existenţa motivaţiei individuale şi colective pentru creaţie; asigurarea condiţiilor materiale şi spirituale de transformare a potenţialului uman într-un potenţial fertil de creaţie. Mobilizarea potenţ ialului uman se face prin interferenţă cu ceilal ţ i factori de determinare a progresului tehnic, care ţ in mai puţ in de oferta social ă ş i mai mult de existenţ a resurselor ş i a intenţ iilor de alocare. Baza tehnico-material ă include resursele de materii prime, materiale, energetice, echipamentele performante. Existenţ a acesteia este în dependenţă de politica de investi ţ ii în domeniul cercetării ş tiinţ ifice orientat ă spre dezvoltarea tehnologică, politică care trebuie s ă fie stimulatoare, nu restrictivă, întrucât vizeaz ă realizarea de produse ş i tehnologii noi, competitive internaţ ional. Factorul managerial se referă la cadrul structural al desf ăş ură rii activit ăţ ilor specifice progresului tehnic: cercetare ş tiinţ ifică, dezvoltare tehnologică ş i de introducere a progresului tehnic. Cadrul structural este urm ărit prin sistemul guvernamental, al organismelor care patroneaz ă astfel de obiective, unităţ ilor de profil, sau de organizarea activit ăţ ii de creaţ ie în cadrul sistemului productiv privat, care ţ ine de politica de dezvoltare a firmei ş i de interesul competiţ ional pe care-l impune caracterul concurenţ ial al pieţ ii. Factorii economici vizeaz ă sursele de finan ţ are, destinaţ ia fondurilor alocate, stimulentele financiare individusle ş i colective ş i de asemenea se referă la metodologia de determinare a

eficienţ ei economice a progresului tehnic, perceput ca un salt calitativ costisitor în planul cheltuielilor ş i nu în totalitate previzibil în planul efectelor.

1.3.2. Progresul tehnic în contextul strategiilor globale ş i na ţ ionale

Colaborarea economic ă ş i tehnico-ş tiinţ ifică din cadrul cooperărilor internaţ ionale este o component ă de baz ă a politicilor ş i strategiilor din domeniul ş tiinţ ei ş i progresului tehnic, îndeosebi, al ţărilor interesate de accelerarea progresului economic propriu ş i general. Din acest punct de vedere, politicile ş i strategiile ş tiinţ ifice ş i în cadrul acestora cele ale progresului tehnic sunt concepute pe baza a dou ă trăs ături majore:

- un caracter naţ ional determinat de integrarea progresului ş tiinţ ific ş i tehnic în strategiile de dezvoltare economico-social ă a fiecă rei ţări;

- un caracter internaţ ional de mondializare, care rezultă din existen ţ a unor obiective strategice comune, dat find globalizarea unor probleme contemporane (exemplu poluarea), sau existenţ a unor interese zonale, aş a cum este, de exemplu, integrare european ă. Aceste tr ăs ături vor evolua spre un echilibru raţ ional, care s ă asigure lichidarea decalajelor existente pe plan mondial/zonal atât în ceea ce priveş te dezvoltarea ş tiinţ ifică, tehnică, dar mai ales cea economică. În plan naţ ional, stimularea creş terii economice pe termen lung presupune existenţ a unui efect de difuziune a progresului tehnic în procesele productive. Relaţ ia dintre progresul tehnic ş i creş terea economică este sintetic reprezentată în figura 1 . 1 .

PROGRES TEHNIC restric ţii stimulente Cerinţe economico-sociale diversificare Procese de producţ ie alocare
PROGRES TEHNIC
restric ţii
stimulente
Cerinţe
economico-sociale
diversificare
Procese de producţ ie
alocare
Progres
PROGRESUL
dezvoltare
Resurse
ECOMOMIC
condiţ ii ale dezvoltă rii

Fig.1.1. Relaţia dintre progresul tehnic şi cre şterea economică

Progresul tehnic se amplifică în procesul de producţ ie prin intermediul actului de multiplicare a rezultatelor – produse, procese, lucr ă ri, servicii – în firmele/societ ăţ ile producătoare, pe m ăsură ce se l ă rgeş te aria cerinţ elor ş i apar noi consumatori. Satisfacerea la un nivel cantitativ ş i calitativ superior a acestor cerinţ e se realizeaz ă pe baza efectelor pozitive ale progresului tehnic, genereaz ă saltul economic. De reţ inut dintre efectele calitative ale progresului tehnic, în mod deosebit, schimbările structurale din întreaga economie, care contribuie la cre ş terea economică a unei ţări. Afirmaţ ia este ast ăzi pe deplin verificat ă de schimbările majore pe care le-a produs dezvoltatea electronicii, ramură industrial ă relativ tână ră ( circa 40 de ani de când au ap ărut primele circuite integrate), care a deschis drumul unor largi mutaţ ii în structura economică, culminând în prezent cu „era comunicaţ iilor”, care comprim ă spaţ iul ş i timpul. Realizarea unui anumit nivel de dezvoltare economică permite, pe de o parte, alocarea unor noi resurse pentru stimularea creativităţ ii (cercetare, inovare). De acest nivel depinde, în mare m ăsură, ponderea alocă rii diferitelor activităţ i din structura progresului tehnic, aş a cum se observ ă ş i în figura 1 .2.

NIVELUL CRE ŞTERII ACTIVIT ĂŢ ILE DE CERCETARE STIINŢ IFICĂ, DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI INTRODUCEREA PROGRESULUI
NIVELUL
CRE ŞTERII
ACTIVIT ĂŢ ILE DE CERCETARE STIINŢ IFICĂ,
DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ŞI INTRODUCEREA
PROGRESULUI THNIC
ECONOMICE
Înalt
Mediu
Sc ă zut
Fig.1.2. Ponderea activit ăţilor din structura progresului tehnic

Pe de alt ă parte, realizarea progresului tehnic creaz ă noi cerinţ e calitative superioare, c ărora activitatea de cercetare ş tiinţ ifică trebuie s ă le facă faţă, s ă le găsească răspunsuri ş i soluţ ii adecvate. Existenţ a unui nivel scăzut de dezvoltare constituie o frână în promovarea elementelor de progres tehnic, neoferind condiţ ii suficiente de aplicare pentre rezultatele cercetăriilor ş tiinţ ifice. În acest caz, dezvoltarea economică, existent ă la un moment dat, poate constitui o restricţ ie în introducerea progresului tehnic în producţ ie. Se pot întîlni însă, mai rar, situaţ ii în care, neexistând condiţ ii favorabile pentru aplicarea unor soluţ ii noi în perimetru naţ ional, unele dintre aceste soluţ ii (metode, tehnologii) pot constitui obiectul unor transferari prin licenţ e ş i brevete în afara grani ţ elor. În acest caz se realizeaz ă, într-o m ăsură mai mare progresul general al ţării care l-a materializat, decât al ţării care l-a creat.

1.3.3. Efectele progresului tehnic

Progresul tehnic î ş i difuzeaz ă efectele la nivelul întregii economii naţ ionale, începând cu unit ăţ ile de cercetare-dezvoltare tehnologică, unit ăţ ile productive etc, astfel încât efectul cumulat (E T ) ar putea fi dat de suma algebrică a efectelor parţ iale (E p ):

E T = Σ E p

Luând în consideraţ ie elementele structurale de manifestare a efectelor, relaţ ia devine:

E T = Σ Euc + Σ Eîp +Σ Euu + Σ Eau

În care avem insumate efectele parţ iale de la nivelul unităţ ilor de cercetare (Euc),

întreprinderilor producătoare (Eîp), unit ăţ ilor industriale utilizatoare (Euu), precum ş i nivelul altor unit ăţ i economice (Eau) neincluse în insum ările parţ iale anterioare. Principalele tipuri de efecte, rezultate din introducerea progresului tehnic în practică includ pe cele informaţ ional-ş tiinţ ifice, tehnice, sociale, speciale, ecologice, pe lângă cele economice, aş a cum se poate observa ş i din figura 1 .3. Procesul complex al progresului tehnic influenţ iaz ă, prin particularităţ ile activităţ ilor sale, atât componenta material ă, cât ş i cea spirituală a societ ăţ ii umane. Din acest punct de vedere, efectele progresului tehnic pot fi grupate în :

- cantitative – care modifică componenta materială ş i pot fi m ăsurabile sub form ă natural ă sau valorică;

- calitative – care se reflect ă direct în latura spiritual ă a societ ăţ ii.

În aprecierea efectelor cantitative trebuie să se ţ ină cont de unele particularităţ i de realizare a progresului tehnic, cum ar fi:

a. activitatea de cercetare ş tiinţ ifică are trei posibilit ăţ i de finalizare ş i anume:

- realizarea de „bunuri” spirituale, cu extinderea ş i aprofundarea cunoaş terii pe plan naţ ional ş i universal;

- generarea unor efecte sociale: îmbun ăt ăţ irea condi ţ iilor de muncă, de trai, reducerea volumului de muncă fizică grea, de rutină, obositoare, ridicarea nivelului de tehnica securit ăţ ii muncii, diminuarea num ărului de boli profesionale etc.

b. acţ iunea legii valorii are un caracter aleatoriu în activitatea de concepţ ie ş tiinţ ifică; realizarea valorii de întrebuinţ are a produselor se realizeaz ă în producţ ie, dar se apreciaz ă de consumatori prin componenta concurenţ ial ă a pieţ ii;

c. m ărimea efectelor totate are un grad mare de relativitate: apar unele efecte indirecte pe toat ă durata de viaţă a produsului, apreciate cu valori diferite la produc ător ş i consumator;

d. rezultatele activităţ ii de concepţ ie au un pronunţ at caracter probabilistic, cu un anume grad de risc în ce priveş te aplicarea lor potenţ ial ă, cu materializarea în ultimile faze ale procesului de fabricaţ ie;

e. rezultatele activităţ ii de cercetare ş tiinţ ifică, dezvoltare tehnologic ă ş i de introducere a progresului tehnic sunt supuse unei uzuri morale, noul de azi devenind urgent vechiul de mâine;

f. dimensionarea efectelor progresului tehnic necesită raportarea la o stare anterioar ă introducerii acestuia, mai ales la nivelul producătorilor de noi produse, tehnologii ş i al utilizatorilor acestora, ceea ce accentueaz ă caracterul relativ al demersului necesar consum ării efectelor respective.

Evaluarea efectelor cantitative

Repartizarea efectelor progresului tehnic între unităţ ile producătoare ş i cele utilizatoare se face în mod inegal ş i diferit de la un domeniu la altul (figura 1 .3). Supuse unor factori diferi ţ i efectele progresului tehnic sunt uneori favorabile unităţ ilor producătoare ş i nefavorabile celor utilizatoare, dacă politica celor din urm ă este orientat ă către ob ţ inerea unor profituri rapide. Exist ă o anumită corelaţ ie între efectele progresului tehnic cu fazele ş i locul de realizare ale acestuia, figura 1 .4. La nivelul unităţ ilor de cercetare ş tiinţ ifică ş i inginerie tehnologică efectele tehnologice pot fi tratate sub dou ă aspecte:

ca efecte rezultate din activitatea acestor unităţ i, privite ca întreprinderi productive autonome, în care efectele cantitative ale progresul tehnic constau în veniturile realizate din activitatea proprie totală, în care sunt incluse ş i veniturile realizate din vânzarea de licenţ e, know-how, invenţ ii etc;

ca efecte rezultate dintr-o activitate creatoare de noi valori de întrebuinţare şi privite sub forma efectelor estimate, sau potenţiale, ce se vor obţine în unităţile producătoare şi utilizatoare ale acestor noi valori sub form ă de valoare nou creat ă, spor de producţ ie, productivitate, eficienţă etc.

Informa ţ ii şi observaţ ii asupra mediului înconjurător şi observaţ ii acumulate Asimilare în
Informa ţ ii şi observaţ ii
asupra mediului înconjurător
şi observaţ ii acumulate
Asimilare în
Difuzare în
fabricaţ ie
exploatare
Cercetare
Cercetare
Inginerie
fundamentală
aplicativ ă
tehnologic ă
Noi modele, teorii, do-
menii de investigaţie etc.
Noi soluţii pentru
rezolvarea
problemelor pentru
noi produse,
Soluţii pentru aplicarea
practic ă a noilor
produse, tehnologii etc.,
machete, prototip
Noi produse, produse
modernizate, tehnologii
noi, tehnologii
modernizate
Unităţi de cercetare ştiin ţific ă , universităţi
Unităţi produc ă toare
(utilizator de gr. I al
crea ţiei tehnice)
Unităţi consumatoare
(utilizator de gr. II al
crea ţiei tehnice)
Efecte utile Directe Indirecte Informa ţio- nal ştiinţ ifice Economice
Efecte utile
Directe
Indirecte
Informa ţio-
nal ştiinţ ifice
Economice
Efecte utile Directe Indirecte Economice Tehnico- Sociale ştiinţifice Ecologice
Efecte utile
Directe
Indirecte
Economice
Tehnico-
Sociale
ştiinţifice
Ecologice

Efecte utile indirecte

Economice

Sociale

Speciale

Ecologice

Fig.1.4. Legă tura dintre fazele progresului tehnic, efectele si locul unde se produc acestea

Informa ţ ii şi observa ţ ii asupra mediului înconjur ă tor şi observa ţ ii acumulate

Asimilare în fabrica ţie
Asimilare în
fabrica ţie

Noi produse, produse modernizate, tehnologii noi,tehnologii moderni- zate

produse modernizate, tehnologii noi,tehnologii moderni- zate Difuzare în exploatare Unit ăţ i consumatoare
Difuzare în exploatare
Difuzare
în
exploatare

Unităţi consumatoare (utilizator de gr. II al

crea ţiei

tehnice)

Efecte utile indirecte Economice Sociale Speciale Ecologice

Efecte utile

indirecte

Economice

Sociale

Speciale

Ecologice

Cercetare Cercetare fundamental ă aplicativă Noi soluţii pentru re- zolvarea problemelor pentru noi produse,
Cercetare
Cercetare
fundamental ă
aplicativă
Noi soluţii pentru re-
zolvarea problemelor
pentru noi produse,
instala ţii etc.
Inginerie tehnologic ă
Inginerie
tehnologic ă

Soluţii pentru aplicarea practic ă a noilor produse, tehnologii etc., machete, prototip experimental

Noi modele, teorii, do-menii de investiga ţie etc.

Unităţi de cercetare ştiin ţific ă , universităţi

Unităţi produc ă toare (utilizator de gr. I al crea ţiei tehnice)

Efecte utile Directe Indirecte Informa ţio- Economice nal
Efecte utile
Directe
Indirecte
Informa ţio-
Economice
nal
utile Directe Indirecte Informa ţio- Economice nal Efecte utile Directe Indirecte Economice Tehnico-
Efecte utile Directe Indirecte Economice Tehnico- Sociale ştiinţifice Ecologice

Efecte utile

Directe Indirecte Economice Tehnico- Sociale ştiinţifice Ecologice
Directe
Indirecte
Economice
Tehnico-
Sociale
ştiinţifice
Ecologice

Fig.1.4. Legă tura dintre fazele progresului tehnic, efectele şi locul unde se produc acestea

Determinarea efectelor economice ale introducerii progresului tehnic la nivelul întreprinderilor utilizatoare ale acestuia ridică unele probleme metodologice de comensurare, deoarece:

- elementele de progres tehnic pot fi:

a. produse finite care participă independent la procesul de producţ ie – pentru care efectele sunt precis delimitate;

b. produse ce participă discret la procesul de producţie ca elemente ale unor tehnologii.

De exemplu: mijloacele de automatizare, componentele electronice etc., pentru care departajarea efectelor de progres tehnic de alte influenţe este mult mai dificilă;

- intervin o serie de factori conjucturali care mă resc sau diminueaz ă m ărimea efectelor, fă ră a fi posibil ă dimensionarea acestori influen ţ e. De exemplu: politica ş i strategia de piaţă, politica de dezvoltare etc. În majoritatea ţă rilor occidentale se practic ă sistemul preţ urilor gradate (în scară ), care prevede niveluri mult mai mari în prima perioadă, când eforturile investiţ ionale sunt mult mai mari ş i scăderea acestora pe m ăsura creş terii volumului de fabricaţ ie ş i a celui de vânzare, în vederea satisfacerii unor niveluri sporite ale cererii. În acest sens, rezultatele unor cercetări efectuate de biroul de consultanţă Goldman, Sachs & Co. din New York cu privire la evoluţia preţurilor unor memorii pentru calculatoare au arătat clar că preţul unui produs existent tip 16-KE-PROM a scăzut cu 75% în cursul unui an (1980), iar preţul noului produs intrat în producţie un an mai târziu (1981) a scăzut cu 90% în decurs de un an. Evoluţia preţului echipamentelor de comandă numerică pe măsura modernizării tehnologiilor de fabricaţie este prezentată în figura 1.5.

% Tehnologie cu relee 1 00 90 Tehnologie cu tranzistori 80 Tehnologie cu circuite 70
%
Tehnologie cu relee
1 00
90
Tehnologie cu tranzistori
80
Tehnologie cu circuite
70
60
Tehnologie cu microcalculator
50
40
Tehnologie cu microprocesor
30
20
Tehnologie cu asimilare
1 0
1 960
1 965
1 970
1 975
1 980
1 985
1 990
ani

Fig.1.5. Evoluţia pre ţurilor la echipamentele cu comandă numerică func ţie de evoluţia progresului tehnic

Aş a cum rezult ă din analiza graficului, din această figur ă, politica de sc ădere în timp a preţ urilor la noile produse pe m ăsura dep ăş irii acestora favorizeaz ă difuzia în masă a progresului

tehnic datorit ă preţ urilor care devin tot mai accesibile, deş i cantitatea de inteligenţă înglobat ă în noile produse ş i tehnologii este din ce în ce mai mare. Se contureaz ă o serie de aspecte majore cu privire la evaluarea efectelor cantitative:

- dimensiunile acestor efecte sunt diferite de la un domeniu la altul, fiind mult mai mari

în domeniile purt ătoare de tehnică de vârf ş i de la o întreprindere la altă, datorit ă influenţ ei factorilor specifici;

- nivelurile determinate ale efectelor au un caracter pur orientativ, datorită relativit ăţ ii

lor generate de compararea cu o stare de referinţă anterioară, metodelor folosite, influen ţ a unor factor exogeni progresului tehnic ş i de existenţ a unor efecte induse greu de comensurat;

- m ărimea real ă a efectelor este influen ţ at ă puternic de o srerie de factori precum

calitatea integr ării rezultatelor în producţ ie, aria de creativitate, implementare ş i difuzare a progresului în politica guvernamental ă;

- oportunitatea determinării acestor efecte începând cu perioada de fundamentare a unor

planuri de cercetare ş tiinţ ifică, dezvoltare tehnologică ş i introducere a progresului tehnic, cât ş i în faza de difuzie a acestuia, întrucât permite evidenţ ierea efectelor negative ş i identificarea cauzelor de apariţ ie a acestora;

Evaluarea efectelor calitative

Efectele calitative se pot aprecia pe baz ă de ponderi sau coeficienţ i de importanţă. Acest ă categorie de efecte se regă sesc la nivelul:

- rezultatelor directe ale progresului tehnic – cantitatea şi calitatea informaţională despre produs/tehnologie, calitatea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale produsului/tehnologiei;

- rezultatelor ansamblului social – substituţia de produse şi servicii, creşterea calităţii vieţii, influenţând indirect eficienţa activităţii economico-sociale. Progresul tehnico- ş tiin ţ ific a însemnat ş i a determinat o adev ă rat ă „explozie informaţ ional ă”,care poate fi controlat ă ast ăzi doar prin tehnica de calcul. În consecin ţă s-a dezvoltat o adevărat ă „industrie” a culegerii ş i prelucr ării de informaţ ii din diverse domenii, în scopul difuz ării efectelor cognitive ale progresului tehnic, al reducerii duratei de implementare a noilor soluţ ii, al evit ării eforturilor paralele de cercetare. Dificultăţ ile întâmpinate în evaluarea resurselor ş i efectelor progresului tehnic sunt numeroase. Aceste dificultăţ i sunt cu atât mai mari cu cât aria de difuzare a progresului tehnic este

mai largă. În condi ţ iile unui nivel general de progres tehnic evaluarea devine practic imposibilă, din cauza faptului că totalul eforturilor ş i a efectelor înregistrate în etapa respectivă nu pot fi pe deplin delimitate de efoturile consumate ş i efectele cumulate, aş a cum se poate aprecia pentru obectivele de progres tehnic localizate. Din aceste motive în cadrul diferitelor metode ş i tehnici de determinare se renunţă, în mod deliberat, la evaluarea eforturilor antrenate ş i a efectelor propagate pe termene medii ş i lungi. Evaluarea gradului de valorificare a resurselor angajate în realizarea progresului tehnic, prin efectele acestuia, nu se poate face pe baza unui simplu raport cantitativ între m ă rimile respective, deoarece, din punct de vedere calitativ raportul menţ ionat este puternic influenţ at de:

- m ărimea, complexitea, destinaţ ia ş i aria de cuprindere a progresului tehnic;

- contribuţia diferită a fazelor progresului tehnic la consumul de resurse şi la crearea de efecte;

- micş orarea continuă a timpului de creare ş i de introducere în practică a progresului tehnic.

Aşadar posibilităţile de evaluare/apreciere a progresului tehnic se diferenţiază astfel:

- un obiectiv de progres tehnic localizat poate fi apreciat cantitativ şi calitativ prin eforturile cumulate pe care le-a consumat şi prin suma efectelor generate;

- progresul tehnic general nu poate fi apreciat decât indirect ş i numai din punct de vedere calitativ, utilizând informaţ ii privind m ărimea ş i calitatea resurselor ş i a efectelor globale din etapa respectivă;

- progresul tehnic general, ca urmare a difuz ării lui, antreneaz ă eforturi inferioare ca m ărime celor aferente sumei progreselor tehnice localizate ş i genereaz ă efecte mai mari decât cele produse de acestea. Primele două posibilităţi au implicaţii majore asupra alegerii metodelor de determinare a resurselor şi efectelor în funcţie de nivelul general sau localizat la care se urmăreşte aprecierea progresului tehnic, iar cea de a treia este importantă pentru fundamentarea deciziilor macroeconomice referitoare la dezvoltarea economico-socială. Structura ş i m ărimea eforturilor ş i a efectelor generate de procesul realiz ării progresului tehnic difer ă în situaţ ia când acesta se bazează pe creaţ ia tehnico-ş tiinţ ifică proprie, de cea în care se import ă produsul sau tehnologia ce face obiectul pogresului tehnic. În tabelul 2 pot fi urmă rite

modificările calitative ce apar în structura eforturilor în funcţie de modul de creare, asimilare sau difuzare a progresului tehnic. Dup ă tipul de efort angajat progresul tehnic poate fi:

- de tip intensiv, bazat pe o concep ţ ie proprie, care cere eforturi mari ş i continue, implic ă

riscuri, numeroase reitera ţ ii, încerc ă ri, dezvoltarea de activit ăţ i conexe ş i colaterale, dar asigur ă în schimb, dezvolt ă ri de lung ă durat ă , poten ţ ial uman, tehnic, material ş i financiar ridicat ş i posibilitatea de participare activ ă la schimbul de valori materiale ş i tehnologice. Datorit ă amploarei ş i diversit ăţ ii efortului economic ş i social pe care îl cere, acest tip de progres tehnic nu poate fi aplicat decât selectiv, pentru domeniile ş i produsele de perspectiv ă ş i de interes economico-social deosebit.

- de tip extensiv, bazat pe importul de tehnologie. Are o pondere important ă în economia

mondial ă , atât datorit ă imposibilit ăţ ii de a asigura progresul tehnic de tip intensiv în toate domeniile activit ăţ ii practice, cât ş i datorut ă faptului c ă permite scurtarea timpului de introducere ş i difuzare a noilor produse ş i tehnologii. El are un rol important în modificarea structurii efortului, a consumului de resurse ş i în special în eliminarea riscului la asimilarea în

fabrica ţ ie a cercet ă rii ş tiin ţ ifice ş i dezvolt ă rii tehnologice.

Tabelul 2. Variaţia structurii eforturilor în cadrul procesului de realizare a progresului tehnic

 

Fazele

 

ş i

activit ă ţ ile Asimilarea în fabricaţie

procesului

 

Creerea

 

Difuzarea în

 

progresului tehnic

 

exploatare

 

Cercetare ştiin ţ ifică

 

Inginerie

tehnologică

Prerg ătire

fabricaţ iei

Producţ ie

Exploatare

Intreţ inere

 

1

2

3

4

5

6

a. originală

x

I. Concepţie proprie x

x

x

x

x

x

x

x

b. imitativă

-

x b

x

x a

x a

x a

x a

x a

x a

a. Prin documenta ţii b. Prin modele de referenţă

 

II.

Import de tehnologie

 

-

-

x

a

-

x a

x b

x

a

x a

x a

-

x

x

x

 

x c

c

III. Import de produse finite

x a

x a

a

x a

x a

-

-

-

-

-

-

-

x i

x i

Notă : 1 – Cercetare ştiinţ ific ă fundamentală ; 2 – Cercetare ştiin ţifică aplicativă ; 3 – Proiectare constructivă şi tehnologic ă; 4 – Stadiul de prototip sau sta ţie pilot; 5 – Execuţ ie de sculă , dispozitive şi verificatoare; 6 – Execuţ ia şi omologarea unei serii zero; - = Lipsă de efort; x – Efort normal specific activităţii; x a - Efort cu pondere mare a importului; x b – Efort diminuat fa ţă de cel normal; x i – Efort în care preponderent este importul; x c – Efort redus.

Frecvent, produsele care prezint ă un nivel de progres tehnic de vârf sunt cu mult mai scumpe (atât costuri cât ş i pre ţ uri) decât cele pe care le-au înlocuit, avantajele lor fiind de alt ă natur ă decât cea economic ă . Efectele economice pot fi vizibile numai în m ă sura în care sistemele productive (în general) ş i cele tehnologice (în special) în care s-au introdus produsele respective sunt conforme cu calit ăţ ile cerute, a ş teptate, compatibile etc. Activit ăţ ile de cercetare-dezvoltare ş i introducere a progresului tehnic l ă sate numai la latitudinea criteriilor de eficien ţă strict economic ă , respectiv la discre ţ ia legilor pie ţ ii libere pot fi foarte periculoase ş i pot avea efecte ireversibile asupra modelului uman existent. Trebuie urm ă rit ă în aceast ă activitate sfera posibilului, anume în direcţ ia asigur ă rii dezirabilului social. Edificatoare, din acest punct de vedere, sunt efectele pe care le generează introducerea progresului tehnic în sistemele productive prin trecerea de la utilizarea unor tehnologii clasice la utilizarea unor tehnologii moderne, care utilizeaz ă roboţ i industriali. Prin robotizare cresc

considerabil cheltuielile fixe ca urmare a cheltuielilor ridicate de amortizare (echipamentul având valori mari ş i perioad ă surt ă de amortizare) ş i scad, în schimb, cele variabile, legate de volumul forţ ei de munc ă, reducerea rebuturilor, creş terea productivit ăţ ii (prin reducerea timpilor inactivi ş i a imobiliz ărilor pe parcursul fabricaţ iei). Analiza comparativă a costurilor generate de o tehnologie clasică ş i una modernă eviden ţ iaz ă deplasarea către valori mai mari a pragului de rentabilitate a fabricaţ iei, adică a eficienţ ei acesteia, aş a cum se poate observa ş i în figura 1 .6.

Valori, % 1 40 1 30 1 20 V 110 1 00 90 80 P
Valori, %
1 40
1 30
1 20
V
110
1
00
90
80
P
Cttr
70
2
.
Ctt c
60
P
Cft r
1
50
40
Cft c
30
20
1
0
0
25
50
75
1
00
volumul
produc ţiei, %

Fig.1.6. Rentabilitatea în cazul utiliză rii tehnologiilor modernizate comparativ cu cele clasice

P 1 -pragul de rentabilitate la tehnologia clasic ă ; P 2 -pragul de

rentabilitate la tehnologia robotizat ă ; Cft c -cheltuieli fixe cu tehnologia clasică ; Cft r -cheltuieli fixe cu tehnologia robotizată ; Ctt c -cheltuieli totale cu tehnologia clasică ; Ctt r -cheltuieli totale cu tehnologia robotizată ; V – venituri

- profitul ob ţ inut cu tehnologia clasic ă ţinut cu tehnologia clasică

- profitul ob ţ inut cu tehnologia robotizat ă profitul ob ţinut cu tehnologia robotizat ă

Pragul de rentabilitate se atinge mai repede în cazul utilizării tehnologiilor clasice decât în cazul celor robotizate. În schimb, în cazul primelor tehnogii valoarea profitului este considerabil mai redusă decât în cazul ultimilor. Analiza comparativă scoate în evidenţă rolul progresului tehnic de a contribui la creş terea eficienţ ei economice. Exist ă ş i riscul de a se ajunge la concluzii eronate, dacă se evalueaz ă nivelul progresului tehnic doar pe baza eficienţ ei sale economice realizate în cadrul sistemului tehnologic considerat.

2. ACTIVITATEA DE INOVARE - EXPRESIE A PROGRESULUI TEHNIC

Pe baza unor studiilor economice recente, importanţ a modifică rilor tehnice din lumea reală vine s ă confirme afirmaţ iile lui Schumpeter că „numai inovările tehnice ş i schimbările dinamice pot produce o rat ă pozitivă a dobânzii”. El defineş te inovă rile ca introducere de noi metode tehnice, noi produse, noi resurse ca ofert ă ş i noi forme de organizare ş i identifică inovatorul cu antreprenorul pe care îl consideră sursa tuturor schimbă rilor dinamice în economie; autorul principal din domeniul economic care se ocupă cu punerea în aplicare a inov ărilor. Pentru Schumpeter sistemul capitalist nu poate fi înţ eles decât prin prisma condiţ iilor de dezvoltare a activit ăţ ii antreprenoriale. Dup ă el „impulsurile fundamentale care pun ş i menţ in în mi ş care maş inăria capitalistă sunt date de noile obiecte de consum, de noile metode de producţ ie ş i de

transport, de noile pieţ e de desfacere, precum ş i de noile tipuri de organizare industrială ”. El este singurul mare economist care a previzionatat evoluţ ia economiei pe seama progresului tehnic. Putem spune că tot ce se poate inventa se va inventa dac ă „nu aici”, „ dincolo”, dac ă „nu acum”, „mai târziu”, dacă „ nu noi”, atunci „alţ ii”. Dup ă Schumpeter, activitatea de creaţ ia invatoare este supus ă unui proces de „distrugere creatoare” ce permite dezvoltarea tehnologiilor ş i a sectoarelor care presupun creş terea productivităţ ii. Pentru a-ş i face loc în societate, fie oferă funcţ ii noi - pe care societatea nu le cunoaş te, „distrugând” astfel obiceiuri, mentalit ăţ i, fie oferă funcţ iilor existente satisfăcători noi sub form ă de produse sau procese care le înlocuiesc pe cele existente, („distrugându-le”) prin

calitate ş i eficienţă. Trebuie văzut ce se distruge ş i ce se pune în loc. Altfel spus este necesar s ă se definesc ă gradul de dezirabilitate societal ă ş i nivelul de acceptabilitate pe care societatea este obligat ă ş i dispus ă s ă-l acorde schimb ării, care trebuie înţ eleas ă ca o necesitate, nu cu orice preţ ş i nu de dragul schimbării. Timpul din punct de vedere al progresului tehnic trebuie luat ca o sursă extrem de limitat ă. În aceste condiţ ii devine viabilă triada „aici-acum-noi”. Orice întârziere reduce ş ansa de succes a inventatorului ş i, de asemeni, segmentul de piaţă pe care-ş i poate comercializa ideea inovatoare. Opinia dominantă, până de curând, a fost aceea c ă progresul tehnic a evoluat în direcţ ia inov ărilor care substituie, în principal, forţ a de muncă, ca urmare firească a tendin ţ ei de mecanizare, automatizare ş i robotizare a producţ iei. Trebuie amintit aici că, invenţ iile economisesc capital „în viitor – dup ă terminarea perioadei lor de gestaţ ie” ş i prin urmare se înregistreaz ă o economie de capital ca rezultat al proceselor inovaţ ionale. Economiştii au observat că, de-a lungul timpului, evoluţia economiei capitaliste industriale are faze succesive de creştere şi descreştere. Ciclurile sunt de fapt măsura statistică a evoluţiei economiei bazate pe tehnologie. Revoluţiile industriale de până acum au avut trei cicluri lungi de transformări ale sistemelor tehnice şi fiecare ciclu a culminat cu apariţia unui vârf inovaţional (fig. 2.1):

- ciclul textilelor şi al fierului – sfârşitul secolului XVIII până la mijlocul secolului XIX;

- ciclul declanş at de oţ el ş i expansiunea transporturilor – sfrş itul secolului XIX pân ă la începutul Primului Război Mondial;

- ciclul motorului cu explozie, al chimiei, petrolului ş i electricit ăţ ii, din care
- ciclul motorului cu explozie, al chimiei, petrolului ş i electricit ăţ ii, din care ieş im
odat ă cu criza actuală.
OROLOGIE
CRONO-
METRIE
SEC.
SEC.
FIER
OŢEL
XVII MORI
XVIII MOTOARE
CIMENT
SELECŢIE
MICRO-
SEMINŢ E
BIOLOGIE
INTELIGENŢĂ
ARTIFICIALĂ
SEC.
POLIMERI
ENERGIE
XX NUCLEAR Ă
MANIPULĂRI
GENETICE

Fig. 2.1. Ciclurile transform ărilor suferite de sistemele tehnice

.

Umanitatea aflată în diferite stadii de tranziţ ie, de la societ ăţ ile industriale la cele postindustriale, de la economia de comand ă la economiile de piaţă etc. este con ş tient ă că singura cale prin care se poate realiza supraveţ uirea ei o reprezintă activitatea inovatoare. Într-o lume cu resurse finite, creativitatea, generatoare de progres ş tiinţ ific ş i tehnic reprezint ă cheia solu ţ ionării oricăror probleme. Inovarea, ca factor de manifestare a progresului tehnic reprezint ă, înainte de toate, un fenomen social. Ea oferă r ăspuns la problemele cruciale ale prezentului, cum ar fi: asigurarea necesităţ ilor pentru fiecare membru al socieţăţ ii, îmbun ăţăţ irea condi ţ iilor de viaţă, îmbun ăt ăţ irea condi ţ iilor de muncă ş i securitate a muncii, mijloace noi de diagnosticare ş i terapie a bolnavilor, securitatea transporturilor, facilităţ i în comunicaţ ii, asigurarea unui mediu mai curat, economisirea resurselor naturale ş i energetice, s ă r ăspund ă provocărilor legate de explozia demografic ă etc. De aceea comunit ăţ ile responsabile acord ă cea mai mare importanţă acestui domeniu, importanţă care se reflect ă în alocarea resurselor, promovarea op ţ iunilor strategice, fundamentarea programelor de cercetare-dezvoltare, în care cercetarea ş i dezvoltarea tehnologică reprezint ă factorul decisiv în dezvoltarea globală, competi ţ ia mutându-se tot mai mult în acest domeniu, iar ş tiinţ a, tehnologia, invăţământul, cercetarea, fiind factori de producţ ie, „producători” de progres tehnic. Întrucât amploarea acestor acţ iuni dep ăş esc sfera de preocupare a unui singur stat, în special datorit ă lipsei sau insuficienţ ei resurselor financiare, ele intr ă în sfera de atribu ţ ii a unor comunit ăţ i de state, cum este de exemplu, cum este de exempslu Ununea Europeană.

2.1. Activitatea de crea ţ ie ş tiin ţ ific ă

Rezultatele creativit ăţ ii, respectiv ale muncii de cercetare ş tiin ţ ific ă ş i dezvoltare tehnologic ă , înainte de a se aplica în practic ă , deci de a deveni produse sau procese noi, datorit ă faptului c ă reprezint ă „o crea ţ ie intelectual ă ”a unui autor individual sau colectiv, care se bucur ă de protec ţ ia legii ş i pot deveni obiect al protec ţ ie juridice. Inven ţ ia reprezint ă rezolvarea tehnică a unei probleme din orice domeniu al economiei, culturii, asistenţ ei sociale, sau apă r ă rii ţării, care reprezint ă nout ăţ i ş i progres faţă de stadiul cunoscut al tehnicii naţ ionale ş i internaţ ionale. Documentul în care sunt prezentate elementele componente ale inven ţ iei constituie revendică rile ş i definesc noutatea (elementele de noutate ale) invenţ iei. Revendic ările se bazeaz ă pe descriere - elementele de noutate trebuie s ă fie prezentate ş i explicitate în descriere ş i, dup ă caz, în figurile explicative. Noutatea invenţiei se apreciază după data (referinţa în timp) depunerii la oficiul naţional de proprietate industrială, pentru România acesta fiind OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci). Această dată constituie limita pînă la care se stabileşte stadiul tehnicii faţă de care se raportează noutatea. O inven ţ ie este nou ă dacă nu este conţ inut ă în stadiul tehnicii, adică în totalitatea documentelor care au devenit accesibile publicului, anterior datei priorităţ ii invocate ş i recunoscute (de cerere de brevet la OSIM). Stadiul tehnicii include toate cunoş tinţ ele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţ ie, sau a priorit ăţ ii cunoscute. Noutatea se stabileş te în conformitatea cu prevederile legale - art.8. din Legea româna nr. 64/1 99 1 - în raport cu conţ inutul revendicărilor ş i cu domeniul de aplicare precizat în descriere. Cazurile în care o invenţ ie este complet nouă sunt extrem de rare în zilele noastre. În majoritatea lor, invenţ iile au la baz ă cunoş tinţ e ş i soluţ ii anterioare, faţă de care aduc anumite elemente de noutate. Odat ă realizate, din punct de vedere conceptual ş i metodologic, inven ţ iile sunt purt ă toare de valoare tehnic ă , dar ş i economic ă , prin urmare trebuie gestionate. Condiţia de bază pentru a putea fi gestionate invenţiile, deci pentru a putea intra în raporturi juridice cu terţi este brevetabilitatea. Prin acasta se recunoaşte de către organisme instuţionalizate, abilitate în acest sens, caracterul de noutate în raport cu stadiul cunoscut în domeniu.

Nout ăţ ile considerate a fi inven ţ ii sunt certificate prin brevete de inven ţ ii, care atest ă dreptul exclusiv de proprietate ş i deci de exploatare a invenţ iei. La brevetarea inven ţ iilor, condi ţ ia de noutate nu este îns ă suficient ă pentru acordarea brevetului de inven ţ ie. Dreptul de exploatare este

legat de o noutate esen ţ ial ă, original ă ş i surprinz ătoare în domeniu, care s ă nu se identifice, sau să se confunde cu nici una din soluţ iile existente consacrate. Documentul care atest ă paternitatea unei inven ţ ii îl reprezint ă brevetul de inven ţ ie (patent, în alte ţări). Acesta este un document de protecţ ie care conferă autorului sau deţ inătorului legal al dreptului de proprietate anumite drepturi. Conform legii române în vigoare (64/1 99 1 ) brevetele se acordă:

- numai pentru invenţ iile recunoscute ca brevetabile;

- pentru soluţ ii ale unor probleme tehnice din orice domeniu al activităţ ii practice, care se pot încadra în următoarele dou ă categorii:

a. prima categorie cuprinde produsele, care după natura lor sunt obiecte, substan ţ e, materiale, soiuri de plante, rase de animale ş i microorganisme;

b. a doua categorie cuprinde activit ăţ ile tehnologice: procedee – industriale,

biologice, genetice; metode – tehnice ş i medicale Pot constitui inven ţ ii brevetabile:

- solu ţ iile practice, din orice domeniu, care realizeaz ă orice idee, sau teorie ş tiinţ ifică, metodă matematică, de înv ăţământ, sistem de urbanizare, etc.;

- orice procedeu ce permite facilitarea unei operaţ ii tehnice, utilizând programe de

calculator, în măsura în care se ob ţ ine ş i efectul tehnic. Altfel, numai programele de calculator sunt

considerate ca echivalentul metodelor matematice, prezentând caracter pur abstract. Programele pot

fi îns ă incluse în documentaţ ia cererii de brevet. Brevetele pot fi ilustrate cu diagrame, sau alte materiale grafice (scheme de principiu, reprezentări schematice de fluxuri tehnologice)

- jocuri ş i jucării noi bazate pe reguli de joc nebrevetabile;

- produse alimentare noi, la care se utilizeaz ă reţ ete culinare nebrevetabile;

- mijloacele ş i procedeele tehnice de creare, reproducere, multiplicare, înregistrare, redare, conservare, recondiţ ionare a operelor de art ă. Sunt inven ţ ii nebrevetabile acele solu ţ iile care, prin natura lor:

- sunt contrare ordinii publice ş i bunelor moravuri; - sunt creaţ ii care nu constituie soluţ ii ale unor probleme tehnice, pe care legea le consemneaz ă explicit: descoperirile - ş tiinţ ifice, geografice, geologice, arheologice - teoriile ş tiinţ ifice, metodele matematice, metodele de comercializare, programele pentru calculator, ideile publice, soluţ iile cu caracter economic sau de organizare, metodele economice de gestionare financiar ă, diagramele, metodele de învăţ are ş i de instruire, regulile de joc, sistemele urbanistice,

planurile ş i metodele de sistematizare, fenomenele fizice în sine, reţ etele culinare, realiz ările cu caracter estetic. Brevetul de invenţ ie îndeplineş te patru funcţ ii:

funcţ ia de document care atest ă dreptul de proprietate, conferit proprietarului ş i ocrotind aceast ă proprietate; funcţ ia de informare prin publicarea în publicaţ ii specializate prin care se aduce la cunoş tinţ a comunit ăţ ii invenţ ia respectivă; funcţ ia de comercializare prin care se poate vinde dreptul de folosire a invenţ iei; funcţ ia de transfer ş i r ă spândire a informa ţ iilor privind conţ inutul invenţ iei.

2.2. Exploatarea inven ţiilor

O inven ţ ie este susceptibilă de aplicare industrial ă (conform art.1 0 din lege) dacă obiectul ei poate fi folosit cel puţ in într-un domeniu de activitate din industrie, agricultur ă sau orice altă activitate ş i poate fi reprodus cu aceleaş i caracteristici ori de câte ori este necesar.

Aş adar, obiectul invenţ iei trebuie să fie folosit într-un domeniu, s ă asigure rezolvarea unei

probleme, orice persoană de specialitate să poat ă realiza inven ţ ia fă ră s ă desfăş oare o activitate inventivă, invenţ ia s ă poat ă fi reprodus ă ori de câte ori este necesar. Obiectul invenţ iei trebuie s ă fie concret, s ă poat ă fi fabricat, sau utilizat industrial (deci, nu se breveteaz ă concepte ş tiinţ ifice ş i creaţ ii estetice). În inven ţ ie trebuie specificat domeniul în care se obţ ine reproductibilitatea.

Exist ă trei criterii care trebuie satiaf ă cute cumulativ, ş i anume: noutatea, activitatea

inventivă ş i aplicabilitatea industrială . Neîndeplinirea unui singur criteriu de brevetabilitate determină respingerea cererii de brevet.

În mod practic, până la obţ inerea brevetului se investesc fonduri ş i se fac o serie de

cheltuieli. După ob ţ inerea brevetului, din punct de vedere al managementului antreprenorial, urmeaz ă perioada în care brevetul „produce”, reprezentând, de fapt, perioada de exploatare a brevetului. Această activitate se face în virtutea drepturilor conferite prin lege pentru titularii de

brevet. Exploatarea brevetului poate fi realizată:

- direct de către titular, care poate fi autorul invenţ iei;

- indirect, acest drept fiind cesionat altei persoane sau institu ţ ii, autorul păstrându-ş i drepturile de proprietate. Dacă titularul de brevet (cel ce exploateaz ă invenţ ia) este chiar inventatorul, acesta se va bucura ş i de recunoaş terea calităţ ii de inventator, care reprezint ă o modalitate de răspl ătire în plan moral, a capacităţ ii ş i efortului său de a inventa. Avantajele titularului, rezultate din exploatarea brevetului sunt de asemenea:

- directe – prin aplicarea brevetului, sau vânzarea produselor care fac obiectul brevetului;

- indirecte, foarte importante , ce apar din dreptul de exploatare exclusivă, sau din dreptul de

interzicere a exploatării neautorizate, ceea ce confer ă titularului o mare putere concurenţ ial ă la promovarea (posibil ă) inven ţ iei pe piaţă, cu participare indirectă la profit. Intervine ca obligatorie brevetarea solu ţ iilor tehnice care îndeplinesc condi ţ iile de brevetabilitate solicitate de lege, aspect care se înscrie printre cerinţ ele de baz ă ale managementului

progresului tehnic. Nebrevetarea unei solu ţ ii tehnice brevetabile ş i exploatarea ei f ără protecţ ia conferit ă de

legea inven ţ iilor presupune un anumit grad de risc, existând posibilitatea ob ţ inerii de către altcineva a unui brevet pentru soluţ ia respectivă, brevet care îi conferă drept de exploatare exclusivă, ceea ce ar conduce automat la interzicerea utiliz ării ei de cine nu a brevetat-o, pe motiv de exploatare neautorizat ă. Chiar ş i când nu apare un astfel de brevet, pierderile din exploatare pot fi însemnate, întrucât concuren ţ a poate produce acelaş i produs, îngustându-se astfel segmentul de piaţă posibil ş i odat ă cu acesta încasările, profitul.

A valorifica un brevet de inven ţ ie înseamnă a întreprinde acele acţ iuni, care pe baza

drepturilor conferite de lege permit fructificarea cât mai complet ă a lor, sub forma unor avantaje de

natură divers ă, dintre care obţ inera drepturilor bă neş ti este cea mai uzitat ă form ă. Această valorificare se poate realiza în două moduri:

1 . exploatarea direct ă a bevetului de c ătre titular, prin aplicarea lui, în mod nemijlocit, în producţ ie, din care decurg:

a. avantajul că titutlarului îi revin toate rezultatele obţ inute în urma exploat ării;

b. dezavantajul că de cele mai multe ori necesită, pe de o parte noi fonduri de investi ţ ii,

eventual reţ ele de distribu ţ ie etc, iar pe de alt ă parte cunoş tinţ e antreprenoriale ş i manageriale în domeniul producţ iei. De cele mai multe ori inventatorii ş tiu cum să facă o invenţ ie, dar foarte puţ in ş tiu s ă o exploateze.

.

2. exploatarea indirect ă a brevetului prin transmiterea drepturilor conferite de brevet, cu:

a. avantajul că nu mai sunt necesare fonduri suplimentare de investi ţ ii;

b. dezavantajul const ă în faptul că titularului nu-i mai revin, în întregime toate rezultatele

din exploatarea inven ţ iei, situaţ ie în care intervine managementul antreprenorial pentru negocierea transferului dreptului de proprietate conferit de brevet, pe baza unei documentă ri ş i a unei oferte de valorificare (întocmit ă de titular, printr-o consiliere specializat ă). Se negociaz ă fiecare problem ă principal ă care va fi înscrisă într-un contract, contract ce cuprinde: obiectul, natura ş i limitele drepturilor ce se transmit, condi ţ iile tehnice ale transmiterii, precum ş i alte obligaţ ii (condi ţ iile financiare, garanţ iile, situaţ ia drepturilor la încetarea contractului ş i clauzele privind încetarea contractului). Contractul poate fi de:

de licen ţă de cesiune LICEN Ţ A este un contract scris, care stabileş te o înţ elegere între dou ă p ărţ i:

- o parte numit ă titular de brevet, care se angajeaz ă s ă cedeze - în anumite condi ţ ii ş i pe o

perioadă de timp determinat ă, contra unui anumit preţ , dreptul de folosire a invenţ iei ( procedeu

tehnic, documentaţ ie tehnic ă, schem ă operatorie de producţ ie, metodă de exploatare a unei maş ini, metodă de tratare a produselor, marcă de fabrică/comerţ /serviciu);

- cealaltă parte numită beneficiar, care primeşte ce a cedat titularul în condiţiile contractuale. Licenţ a, propriu-zis ă, reprezint ă înţ elegerea scrisă prin care proprietarul unui brevet de

invenţ ie vinde dreptul de a folosi invenţ ia unei alte persoane, sau instituţ ii, contra unui anumit preţ . Proprietarul brevetului (cel ce vinde) poartă numele de licenţ