Sunteți pe pagina 1din 43

Zamolxe, regele-zeu geto-dac

Zamolxe (sau Zalmoxis, Salmoxis, Zamolxis, Samolxis) a fost zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consider c monoteismul [1] geto-dacilor a facilitat convertirea acestora la cretinism. Aceast idee s-ar afla n opoziie cu opinia unora care afirm c religia geilor ar fi politeist, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Ali istorici l consider ca patron al lumii subpmntene, al mpriei morilor, avnd, astfel si caracter htonic. Singurul care atest n antichitate existenta numelui Gebeleizis este Herodot care spune c geto-dacii credeau n Zalmoxis care era numit si Gebeleizis de catre unii dintre ei [2] n perioada modern au aprut opinii care consider c Gebeleizis ar fi fost un zeu al furtunii, trsnetelor fulgerelor. Dar, aa cum a atras atenia Vasile Prvan, unii cercettori atribuie n mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de munii Haemus - munii Balcani) culturi i zeiti care au fost specifice numai tracilor sudici aflai sub influena grecilor. [3] Zalmoxis. Detaliu dintr-un mormnt trac de la Aleksandrovo, Bulgaria.

fost

Cuprins
1.- Etimologie 1.1 Zalmoxis, un zeu-urs (Brengott) 1.2 Zeul htonic 1.3 Sclipitor, Soare 2.- Cultul su. Ritualuri. Interpretri 3.- Note 4.- Bibliografie

Etimologie

Nu exist o etimologie general acceptat pentru numele zeului suprem al geto-dacilor. Nici mcar Herodot nu s-a pronunat asupra acesteia. Zalmoxis, un zeu-urs (Brengott) Alturi de forma Zalmoxis care apare a fi cea real (prezent la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunotea i forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.).[4] Eliade observ c una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte.[5] Porphiros, explic varianta Zalmoxis prin cuvntul trac zalmos, piele, blan.[6], ceea ce se acord cu o anecdot conform creia, la naterea lui, o blan de urs a fost aruncat peste Zalmoxis.[7] Din aceast etimologie, unii autori[8] au dedus c Zalmoxis ar fi fost la origine un Brengott (zeu-urs).[9] Ipoteza este reluat de Ryhs Carpenter care l aeaz pe zeul get printre ali "sleeping bears" ("uri dormind" ).[10]

Zeul htonic
Cealalt etimologie interpreteaz numele plecnd de la tema zamol, pentru care Matthus Prtorius (1688) propusese sensul de pmnt. n 1852, Cless l compar pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pmntului, Zameluks.[11]. Paul Kretschmer, n 1935, a elaborat o demonstraie lingvistic, discutnd n paralel Zemel (de pe inscripiile funerare greco-frigiene din Asia Mic), tracul zemelen (pmnt) i Semele (zeia pmntului, mama lui Dyonisus), termeni care deriv din tema protoindoeuropean *g'hemel-, pmnt, sol, aparinnd pmntului (cf. i avesticul zam, pmnt, lituanianul m, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, pmnt, ar).[12] Nici ipoteza lui Kretschmer nu a putut fi acceptat, dar Eliade a remarcat c are meritul de a fi ncercat explicarea faptului cunoscut c Zalmoxis i Gebeleizis erau de fapt nume date unui singur zeu suprem.

Sclipitor, Soare
O alt ipotez are n vedere partea onomastic Zelmo-, de exemplu Zelmoutas[13] i n numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto[14], din protoindoeuropeanul *g'hel- a sclipi; galben; verde *soare[15] sau *g'el- limpede, luminos[16] [17]. De asemeni n Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos)[18]; Zermodeghikos i Zoltes[19] [20]. Cuvntul *soare nu este altfel format dect prin pronumele reflexiv "Se" + rdcina "g'hel"[21]

Cultul su. Ritualuri. Interpretri


Pe lng impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o n lumea antic, Eliade observ i coerena legendei relatate de Herodot: Grecii din Hellespont sau Herodot nsui integraser tot ce aflaser despre Zalmoxis, despre doctrina i cultul su ntr-un orizont spiritual de structur pitagorician. Or aceasta nsemna c cultul zeului geto-dac comporta credina n imortalitatea sufletului i anumite rituri de tip iniiatic. Dincolo de raionalismul i evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor si, se ghicete caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezit s dea amnunte (dac -ceea ce nu e ns sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseser cu adevrat): discreia sa propos de Mistere este bine cunoscut. Dar Herodot recunoate c el nu crede n istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, i c, dimpotriv, el e convins de anterioritatea daimonului get, i acest detaliu este important. Mircea Eliade-Istoria credinelor i ideilor religioase, vol II.

Cu privire la credina geilor n nemurire menionat de Herodot, Eliade, urmnd studiile lui Linforth, face o precizare esenial n nelegerea cultului zalmoxian, anume c thanatizein[22] nu nseamn "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor".[23] Aceast "imortalizare", dup termenul folosit de Eliade, "se dobndea prin intermediul unei iniieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceti i eleniste". Dei ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de ctre istorici, informaiile transmise de Herodot indic, potrivit interpretrii lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morii (ocultare) i rentoarcerii pe pmnt (epifanie). Iar, ct privete semnificaia magic a singurului ritual transcris de ctre Herodot, sacrificiul, Eliade l interpreteaz drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre gei i zeul lor, aa cum fuseser ele iniial, cnd Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiie simbolic a ntemeierii cultului", similar, doar din punct de vedere funcional, cu reactualizarea Cii Crucii n cretinism. Caracterul htonic al zeului a fost evideniat de anumii autori antici, precum i de ctre muli savani moderni, care lau pus pe acesta n relaie, pe de o parte, cu Dionis i Orfeu, i, pe de alt parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate[24], a cror trstur principal era fie o tehnic amanic, fie mantica, fie coborrile n Infern. Mircea Eliade, ns, vede n relatrile lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente [25] ce l apropie pe zeul dac de Mistere.
[26]

De curand exista teoria sincretica partial anonima conform careia Zamolxes a fost un dac simplu care si-a inscenat moartea si invierea pentru a-si insela neamul naiv, castigand astfel increderea lor cum ca ar fi o divinitate.

Note
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26.
^ Jean Coman, Zalmoxis, pag 85 ^ Herodotus, Histories ^ Getica de Vasile Parvan ^ G. I. Kzarow, Zalmoxis, pag. 363-364 ^ Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis Han, pag. 59 ^ Porfir, Vita Pyth., 14 ^ Dup ce amintete c la Cyzicos, n apropiere de Hellespont, se povestete c doicele copilului Zeus fuseser transformate n ursoaice, aa cum s-a ntmplat i n Creta, A. B. Cook conchide c Zalmoxis era apelativul trac al lui Zeus nou-nscut. A. B. Cook, Zeus, I, pag. 112 ^ Rohde, Deubner, Kzarow, etc. ^ Cf. referinelor n C. Clemen, Zalmoxis, pag. 56 ^ Ryhs Carpenter, Folk-Tale, Fiction and Saga in the Homeric Epics, Berkley i Los Angeles, 1964, pag 113; i cf. E. Roux, Le problme des Argonautes, Paris, 1949, pag. 255 ^ I. I. Russu, op.cit., p. 88, menioneaz opinia lui Cless, Rhousopolous, Bessell i Tomascheck. Pentru Zemeluks, Zemininke, Zemyna i alte nume de diviniti lituaniene, cf. H. Usener, Gtternamen, Leipzig, 1920, pag. 104 ^ Paul Kretschmer, Zum Balkanskytischen (Referitor la scita balcanic), p. 45; i cf. I.I. Russu, Limba tracodacilor, ediia a II-a, Bucureti, 1967, pag. 128; cf. Alfons Nehring, Studien zur indogermanischen Kultur und Urheimat (Studii privind cultura i patria primordial indoeuropean), Salzburg-Leipzig, 1936, p. 214 ^ Bulletin de correspondence hellenique, XVIII, Paris, 1894, p. 436 ^ Dimitr Decev, Die thrakischen Sprachreste (Resturile limbii trace), sterreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-historische Klasse. Schriften der Balkankommission. Linguistische Abteilung, XIV, Viena, 1957, p. 181 ^ Alois Walde & J. Pokorny, Vergleichendes Wrterbuch der indogermanischen Sprachen (Dicionar comparativ al limbilor indoeuropene), I, 624-7, Berlin, 1927-1932 ^ Alois Walde & J. Pokorny, Vergleichendes Wrterbuch der indogermanischen Sprachen (Dicionar comparativ al limbilor indoeuropene), I, 622-4, Berlin, 1927-1932 ^ Studii i cercetri lingvistice (SCL), VIII, Bucureti, 1950, p. 170 ^ Studii i cercetri de istorie veche (SCIV), XI, Bucureti, 1960, p. 42 (Histria) ^ Revue des etudes roumaines, Paris, 5-6, 1960, p. 180-217 ^ Ioan Iosif Russu, Limba traco-dacilor, ed. a II-a revzut i adugit, Editura tiinific, Bucureti, 1967, p. 127-129 ^ J. Pokorny, Vergleichendes Wrterbuch der indogermanischen Sprachen (Dicionar comparativ al limbilor indoeuropene)Berlin, 1927-1932 ^ cf. Herodot, Istorii, V, 4 ^ ibidem; cf I. M. Linforth, Oi athanatiziontes, Herodotus, IV, 93-94, Classical Philology, 93, 1918, pag. 23+33 ^ precum Abaris, Aristeas din Proconnesos, Hermotimos din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora, etc ^ Eliade le enumer: andreon i banchetele ceremoniale, ocultri n "locuina subpmntean" i epifania dup trei ani, "imortalizarea" sufletului i nvtura privind existena beatific n lumea cealalt" ^ Mircea Eliade, Naissances mystiques, Essai sur quelques types d'initiation, 1959 Heinrich Pantaleon: Teutscher Nation Warhafften Helden [...], i. e. Prosopographia heroum atque illustrium virorum totius Germani, Basel 1567-1578.

Bibliografie
2

Mircea Eliade: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile i folclorul Daciei i Europei Orientale, trad. de Maria i Cezar Ivnescu, Humanitas: Bucureti 1995 (bazat pe traducerea din De Zalmoxis Gengis-Khan, Paris 1970). D. Popov: Zamolksis. Religija i obtestvo na trakite, Sofia 1989.

REGATELE DACICE Regatul lui Burebista

Regatul lui Burebista este statul dac creat prin unirea triburilor geto-dace i condus de Burebista ntre 82 .Hr. i 44 .Hr..

Bibliografie
Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea roman, Cluj, 1972 Zoe Petre, Armata lui Burebista, n 2050 de ani de la furirea de ctre Burebista a primului stat independent i centralizat al geto-dacilor, Emil Condurachi, Dumitru Berciu, Constantin Preda (coord.) Universitatea din Bucureti, Bucureti, 1980, p. 47-57;

Legturi externe
Harta Regatul geto-dac n vremea lui Burebista , expus la Muzeul de Istorie Naional i Arheologie din Constana Burebista la enciclopedia-dacica.ro Burebista de Napoleon Svescu Cum va fi aratat acel stralucit barbat,care, acum doua milenii, ridicindu-se dintre ai lui, a unit triburile geto-dace, faurind un imperiu dacic? Care vor fi fost insusirile lui morale si fizice? Documentele vremii nu spun nimic despre acest lucru sau cele care spun s-au pierdut, in schimb in cele ramase se fac aprecieri admirative despre faptele si izbinzile sale si ale neamului sau, ceea ce obliga sa credem ca BUREBISTA avea neobisnuite virtuti ostasesti .politice si diplomatice. Strabon. contemporan cu marele rege dac, spune:" Burebista, barbat get, luind conducerea neamului sau, prin abstinenta si ascultare de porunci ,a ridicat pe oamenii acestia,asa incit ,in numai citiva ani,a intemeiat o mare imparatie si a supus getilor pe aproape toti vecinii; ba a ajuns sa fie temut chiar si de romani pentru ca trecea Istrul fara frica, pradind Tracia pina in Macedonia si Iliria, iar pe celtii cei ce se amestecasera cu tracii si iliriii- a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Cristasiro, precum si pe taurisci i-a nimicit cu desavirsire" Burebista a fost un rege pe masura cerintelor si virtutilor neamului sau, geto-dacii, care reprezinta ramura nordica a marelui popor trac, care l-a rindul sau are radacini adinci in spatiul carapato-danubianopontic. Despre traci Herodot spune: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume dupa cel al inzilor. Daca ar avea un singur cirmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei ,el ar fi de nebiruit si cu mult mai puternic decit toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputinta si niciodata nu se va infaptui. De aceea sint acestia slabi"

Statul dac sub BUREBISTA a fost rezultatul dezvoltarii vietii materiale si spirituale, prelucrarea fierului, roata olarului, olaritul in sine, agricultura practicata intens si organizat desi cunoscute din vechime acum au luat o deosebita amploare. Ca dovada a acestor dezvoltari este si sporirea populatiei, cind pe linga cresterea numarului de localitati se pot observa si infiintarea unor asezari de tip protourban-centre militare, religioase,politice pe care dacii le numeau in limba lor DAVA. Lumea geto-daca se caracteriza prin continuitate, particularitate transmisa si romnilor. Izvoarele istorice, la care se adauga numeroase marturii arheologice, vorbesc de existenta, inca din veacurile precedente, a unor capetenii iscusite : DROMIHETE, OROLES(sec 2 ien), RUBOBOSTES (sec 2 ien) si altii nenumiti care in fruntea ostirilor dace au infruntat pe sciti, persi, germani, celti, romani. In preajma crearii statului dac condus de BUREBISTA, existau 4 mari uniuni de triburi, care aveau moneda proprie, cu o arie de raspindire foarte mare de la Morava (riu ce desparte Moravia de Slovacia) si pina la Bug si Olbia si din Rodopi pina la Vistula. Dezvoltarea interna a societatii geto-dace ajunsese la un stadiu ce impunea trecerea la un sistem de organizare sociala superioara. BUREBISTA, prin marea sa opera de unificare, a raspuns acestei cerinte istorice, intemeind un stat centralizat, puternic pe care l-a condus timp de 4 decenii. Unirea triburilor geto-dace a fost posibila datorita premiselor etnice, culturale,lingvistice, spirituale si geopolitice. Unitatea etno-lingvistica este explicit aratata de autori antici (Strabon; Sallustius; Trogus Pompeius; Cassius Dio) iar Ptolemeu din Alexandria in "Indreptar geografic" mentioneaza citeva triburi dace (albocensi; buri; costoboci; piefigi; ratacensi; saboci) iar poemul anonim "Mingiierea Liviei " consemneaza tribul dacilor apuli. Unitatea religioasa se baza pe credinta in acelasi zeu ZAMOLXE si pe credinta in nemurire a tuturor tracilor si era deasemenea intarita de prezenta pe tot teritoriul locuit de getodaci a anahoretilor numiti KAPNOBATAI si KTISTAI. Caile unirii sint doar doua: pe calea diplomatiei, care a strins in jurul lui Burebista acele capetenii care au inteles necesitatea unei singure autoritati politice si calea razboiului, a armelor pentru cei ce incercau sa-si pastreze privilegiile regionale. Exista posibilitatea ca insusi Burebista sa fi condus cetele geto-bastarne care l-au infrint pe C. Antonius Hybrida in batalia de linga Histria. Dupa ce a reusit sa unifice triburile geto-dace si le-a impus disciplina si respectul fata de legi, BUREBISTA si-a consolidat statul si si-a extins stapinirea, folosind iscusinta sa militara, politica si diplomatica, a distrus puterea celtilor, pina in Slovacia, apoi a cucerit orasele grecesti de pe coasta de vest si de nord a Marii Negre de la Apollonia (Szopol-Bulgaria) pina la Olbia (la limanul Bugului). Intr-un timp relativ scurt marele rege, a izbutit sa intemeieze un mare regat care se intindea spre vest si si nord-vest pina la Dunarea de mijloc si Morava, spre nord pina la Carpatii Padurosi spre est pina la Bug si Marea Neagra iar spre sud , peste Dobrogea, pina in Balcani. Toate partile locuite de geto-daci, de la cursul superior al Dunarii pina la mare, formau un adevarat imperiu getic, asa cum il numeste Strabon, putind ridica la lupta, potrivit aceluiasi autor, o armata de 200000 de oameni, cifra impresionanta pentru acele timpuri! Primele expeditii organizate de Burebista asigura flancul estic si sud -estic al regatului sau,intre Carpati si Nistru unde ii supune pe bastarni si ii infringe pe sciti apoi se ocupa de orasele traco-celtilor scordisci. Urmeaza apoi campania impotriva oraselor grecesti de la Pont. Se supun fara lupta : Tyras; Tomis; Callatis; Dyonisopolis; Apollonia in timp ce Olbia; Histria; Odessos si Mesembria sint atacate violent si supuse. Expeditiile apusene au ca scop asigurarea flancului vestic, unde dupa celto-tracii scordisci din SV, sint atacate triburile celtice ale Boiilor si Tauriscilor din NV. Stapinind o Dacie asa de mare si putenica, BUREBISTA a intervenit si in politica Romei, care stapinind acum Macedonia constituia un pericol pentru statul dac. Pentru a preintimpina un atac roman, BUREBISTA a luat partea lui Pompei in confruntarea acestuia cu Cezar. Dupa batalia de la Dyrrachium (Durazzo, Durreo-Albania), regele dac a trimis invingatorului o solie cu misiunea de a negocia o alinta. Regele Daciei oferea lui Pompei ajutor militar in schimbul recunoasterii de catre acesta a cuceririlor sale. Dar inainte ca oastea daca sa ajunga la locul bataliei, teatru de lupta aflat la o asa mare distanta, Pompei a fost invins de Cezar in batalia de la Pharsala. Cu toate acestea amenintarea getica a continuat sa produca ingrijorare la Roma, incit insusi Cezar se pregatea sa porneasca asupra Daciei, in fruntea unei mari armate pe care o concentrase in Macedonia. Planul nu a mai fost pus in aplicare deoarece in 44 ien Cezar este asasinat in senat. In ce priveste politica interna, sub marele rege dac se stabilesc norme juridice si etice prin indemnarea la sobrietate si abstinenta si desigur prin puterea exemplului. Noul mod de viata are ca centru spiritual Muntele sfint KOGAION sau KOGAIONON, dar s-au mentinut si incintele sacre locale. Pe plan local, Burebista mentine in conducere pe sefii de trib locali care s-au supus, in timp ce pe plan central recruteaza oameni noi, insarcinati cu administrarea activitatilor productive, stringerea darilor si supravegherea 4

muncilor obstesti. Astfel se realizeaza sistemul de fortificatii din muntii Surianul intre vaile Sebesului, Muresului, Streiului si Jiului, cuprinzind cetatile de la Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Bani a, Cplna, Cugir si Virful lui Hulpe. Exista trei tipuri de cetati astfel construite: - ceti de piatr ecarisat (blocuri de calcar fasonate) - ceti de piatr nefasonat legate cu lut - ceti simple de pmnt i lemn. Neamul i ara dacilor sub Burebista Teama ca armatele lui BUREBISTA ar putea ocupa provinciile romane a continuat sa ingrijoreze Roma. La un moment dat s-a raspindit zvonul ca dacii au invadat Macedonia, obligind senatul roman sa trimita o delegatie la fata locului pentru a cunoaste adevarul. Marc Antoniu, fostul adjunct a lui Cezar, s-a folosit de zvonurile care circulau pentru a obtine conducerea unei mari armate -lucru initial refuzat de senat-in vederea unei confruntari cu ostile lui BUREBISTA. Odata ajuns la comanda, Marc Antoniu, si-a adus armata in Italia si a pornit al doilea razboi civil. Statul geto-dac intemeiat de BUREBISTA, prima formatiune politica de asa amploare atit in istoria noastra cit si printre primele in Europa, a avut o puternica nrurire asupra urmasilor, favorizind o intensa circulatie economica si o rapida raspindire a formelor culturii geto-dacice in tot arealul stapinit de marele rege, contribuind prin marea opera politica a lui BUREBISTA la formarea unui statornic indemn la unitate si independenta, atit de necesara, deziderat implinit de a intregul abia 1842 de ani mai tirziu. Bibliografie suplimentara: Ion Horaiu Crian, Burebista si epoca sa, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1977; Oltean Dan, Burebista si Sarmizegetusa, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2007; Zoe Petre, Armata lui Burebista, n 2050 de ani de la furirea de ctre Burebista a primului stat independent i centralizat al geto-dacilor, Emil Condurachi, Dumitru Berciu, Constantin Preda (coord.) Universitatea din Bucureti, Bucureti, 1980, p. 47-57; Hadrian Daicoviciu, Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, Decebal, Editura Militara, Bucuresti, 1984; Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea roman, Cluj, 1972; Hadrian Daicoviciu, Editura pentru literatura, Bucuresti, 1968; Radu Vulpe, Mari personaliti ale lumii trace Burebista, Deceneu, Decebal, in Magazin istoric, 1976, 10, nr. 9, p. 3-9; I. H. Crisan, Civilizatia daca sub domnia marelui rege Burebista, in Magazin istoric, anul XI, nr. 9 (126), septembrie, 1977, p. 2-4. Vezi si:www.dracones.ro

NUMELE MARELUI REGE


Textele antice si marturiile epigrafice cu privire la BUREBISTA sint putine si nici macar toate nu sint in deplin acord cu numele sau. Ele n-i l-au transmis ortografiat in diferite variante. Astfel in textul lui Strabon, il gasim mentionat de 4 ori. Cel mai des folosit este BUREBISTAS In unele manuscrise intinim insa Burebistas apoi Boirebistas si chiar Beirebistas. In inscriptia dedicata de dionysopolitani lui Acornion numele figureaza in doua feluri: in rindul 22 in grafia Burebista si in rindul 33 apare sub forma Burabeista. Forma Burebeistas se intilneste si pe o epigrafa, pastrata partial, descoperita la Mesembria (NesebarBulgaria) ridicata in onoarea unor comandanti locali care s-au distins"conducind oastea in razboiul impotriva lui Burebeistas"Trecind la autori antici de limba latina numele regelui dac apare la : Iordanes (Getica 11,67)sub forma Buruista (Dehinc regnante gothis Buruista), la Trogus Pompeius (Historiae Philippicae in prologul cartii XXXII intocmita de Iustinus) se spune de o incrementa Dacorum per Rubobostem regem pe care unii autori moderni afirma ca ar fi o transcriere gresita a numelui Burebista. Ultimele cercetari insa arata ca cresterea puterii dacilor a avut loc cu mai mult de un secol inainte de Burebista ca o contra pondere la slabirea puterii celtilor, si deci este vorba de doua personalitati diferite. 5

Ca orisicare geto-dac BUREBISTA avea un singur nume , obicei vechi aryan, si ca atare este specific traco-dac si face parte din grupa acelor antroponime ce nu se intilnesc la alte neamuri. Aceste nume sint alcatuite din sufixe si elemente lexicale, curente in vorbirea uzuala, apartinind fazei in care au luat nastere numele proprii. Astfel de nume, compuse din doua teme sint numite de lingvisti nume compuse, pline (zweistammige Vollnamen). Primul dintre elementele numelui Burebista, Bur-Bure-Buris-se intilneste si la alte antroponime sau toponime tracice: Bur-re-nus; Bur-ena; Bour-keistos; Bur-gaena; Bour-feitos; Bor-brefa; Piro-Bori-Dava. Cea dea a doua parte, finala, isi gaseste numeroase analogii: numele proprii din lumea traco-geto-daca sint numeroase: Zaeri-vista; Aulu-beista si altele cit si in numele compus Tara-bostes sau Costo-bostes. Radacina cuvintului poate proveni din sanscritul -bhuri-h- care inseamna bogat, puternic, mult, iar a doua parte are radacini in bho-s-k care inseamna "stralucit""nobil" sau"prea cunoscut"! Majoritatea cercetatorilor sint insa de caord ca numele BUREBISTA ar insemna: "stralucit, nobil binecunoscut, primul intre barbati, puternic" Faptul ca numele marelui rege apare in atitea ipostaze unele pe acelasi monument sugereaza ca acest nume are in componenta vocale tracice care nu aveau corespondent in limba greaca sau latina ori are sunete ca "a"sau"i"pe care evident autorii antici sau lapicizii sculptori in piatra, incercau in zadar sa le redea in alfabetul latin sau grecesc, dar care sunete se regasesc in limba romina Cele doua mari realizari ale lui Burebista, pe linga alte multe alte infaptuiri, sint realizarea primul stat al dacilor in acceptiunea moderna a civintului si unificarea triburilor geto-dace in cadrul acestui stat. Acest stat va supravietui creatorului sau si numai timpul scurt pe care l-a avut pentru a se intari a facut ca Roma sa cucereasca Dacia si nu invers. BUREBISTA a fost singurul om capabil ca intr-un timp relativ scurt sa uneasca toate semintiile certarete ale traco-daco-getilor, sa supuna pe toti vecinii si dusmanii Daciei, sa stapineasca toate orasele de pe tarmul Pontului Euxin. Dacii sub domnia de 40 de ani a regelui, fiind neinvinsi in toatre bataliile, realizind ceea ce lui Herodot ii parea imposibil dar confirmindu-l pe acesta. Uniti dacii ar fi putut stapinii lumea! Tot el este cel ce a pus sa se cladeasca in piatra formidabilul sistem de cetati din Muntii Orastiei, a ridicat temple in care preotii daci au timp si se si dedica cercetarilor astronomice, de botanica farmaceutica si medicina, si tot sub indelungata lui domnie numarul davelor creste vertiginos. Unirea tuturor geto-dacilor a transformat neamul getic intr-o mare putere europeana, facind din Burebista "cel dintii si cel mai mare rege dintre cei ce au domnit cindva pesteTracia", stapin a ambelor maluri ale Dunarii pe aproape intreg cursul acesteia. Marea forta pe care neamul getic a pus-o in slujba regelui, i-a permis acestuia sa porneasca lupta impotriva celtilor si sa-i alunge din Dacia, ajungind astfel vecin cu neamurile germanice de sub conducerea suebului Ariovist. Victorios in luptele cu Boii si Tauriscii, apoi supunind pe celtii scordisci, va face incursiuni in teritoriile romane din Balcani, va supune pe Bastarni si va cuceri orasele-state grecesti de pe malul marii.Stapin pe un imens teritoriu, dispunind de forte uriase, militare si economice, Burebista isi putea permite sa se amestece in politica Romei. Numai norocul a facut ca armata lui Cezar sa nu ajunga sa dea piept cu ostile dace, otelite prin disciplina si fanatism religios. Alta ar fi fost soarta viitorului stapin al Romei. Amenintarea uriasei puteri de la nord de Dunare a continuat sa obsedeze Roma si dupa moartea lui Burebista. Lucanus, contemporan cu Nero, in opera sa intitulata "Pharsalia", in care a descris razboiul dintre Caesar si Pompei pune in gura lui Cato urmatoarele "feriti-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune in miscare pe geti si pe daci, Roma sa cada, iar eu sa mai ramin teafar"! Burebista si geto-dacii vor ramine in istoriografia erudita a evului mediu occidental fiind revendicati ca stramosi de diferite popoare: gotii, danezii, spaniolii (sute de ani, nu puteai obine nici un titlu nobiliar n Spania, dac nu demostrai c eti urma de nobil geto-dac !). . In "Cronica Generala " regele Alfonso el Sabio povesteste cu entuziasm si admiratie despre ZAMOLXE, BUREBISTA si DECENEU. Faptele marelui rege si intreaga istorie a dacilor au constituit motive de mindrie pentru atitia care se revendic a fi urmasii lor!. Bibliografie suplimentara: Magazin istoric, anul XIV, nr. 7 (160), iulie, 1980, p. 3-22.

Regatul lui Decebal


Regatul lui Decebal este statul dac condus ntre 87 - 106 de Decebal care, dei nu avea ntinderea regatului creat de Burebista, unifica marea majoritate a triburilor dacice. 6

Vezi i Bibliografie

Statul dac n timpul lui Decebal Regatul lui Burebista Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea roman, Cluj, 1972 Radu Vulpe, Mari personaliti ale lumii trace Burebista, Deceneu, Decebal, in Magazin istoric, 1976, 10, nr. 9, p. 3-9; Dacia n timpul lui Decebal Decebal la enciclopedia-dacica.ro Dacia lui Decebal la scribd.com

Legturi externe

Decebal
Decebal sau Diurpaneus
Decebal - pe Columna lui Traian

Domnie 87 - 106 Decedat 106 Predecesor Duras Durpaneus Tat Scorilo


Decebal (iniial purta numele Diurpaneus), a fost un rege dac care a domnit ntre anii 87-106 e.n.

Cuprins
1 Statul dac 2 Personalitate 3 nceputul domniei 4 Ani de pace 5 Primul rzboi dacic 6 Al doilea rzboi dacic 7 Urmri

Statul dac
Pentru detalii, vezi: Regatul lui Decebal. Statul centralizat dac s-a aflat n apogeul puterii sale sub regele Decebal. Dei mai restrns ca arie geografic dect teritoriul stpnit de regele Burebista (82-44 .Hr) - cuprinznd Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul i sudul Moldovei, noul stat era mai puternic i mai bine organizat. Limitele statului dac in timpul lui Burebista (82-44 i.Hr.) au fost: n Nord: Carpaii Pduroi, n Est: Pontul Euxin, n Sud: munii Haemus(Balcani), n Vest: Dunrea Mijlocie. Progresele nregistrate n acest timp de societatea dacic erau multiple i importante: o populaie numeroas i grupat n jurul multor "dave" n care pulsa o vie activitate economic, legturi comerciale cu lumea greco-roman, o cultur nfloritoare cu puternice elemente originale.

Personalitate
Regele Decebal a avut mai multe rzboaie cu romanii, care i vor recunoate deosebitele nsuiri militare i politice. La nceputul secolului III, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul roman Dio Cassius i fcea urmtorul portret elogios: "Era foarte priceput n ale rzboiului i iscusit la fapt, tiind s aleag prilejul pentru a-l ataca pe duman i a se retrage la timp. Abil n a intinde curse, era viteaz n lupt, tiind a se folosi cu dibacie de o victorie i a scpa cu bine dintr-o nfrngere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor". Pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul: "DECEBALUSPERSCORILO". Unele interpretri l consider n limba dac, posibilul sens fiind de Decebal fiul lui Scoryllo altele n latin ceea ce ar conduce la traducerea Decebal prin Scoryllo..

nceputul domniei
nc din primul an de domnie, din anul 87, este confruntat cu o situaie dificil. Roma organizeaz prima campanie n inima Daciei. mpratul Domiian, pentru a-l pedepsi pe Decebal, trimite o armat comandat de prefectul Grzii Pretoriene, Cornelius Fuscus, s traverseze Dunrea. ntr-un defileu Decebal surprinde ntr-o capcan forele romane. Comandantul roman cade n lupt iar Decebal duce n Munii Ortiei prada de rzboi: prizonieri, trofee i stindardul legiunii a V-a. Marea batalie are loc la Tapae. La un an de la aceast victorie, n anul 88, o armat roman condus de Tettius Iulianus atac din nou ptrunznd n Dacia prin Banat. Decebal ateapt n defilelul de la Tapae. Confruntarea se ncheie cu victoria roman. Dei nfrnt de ctre romani, datorit dificultilor ntmpinate de armatele imperiale n Pannonia n lupta cu quazii i marcomanii, care-l sprijiniser pe regele dac, Decebal ncheie o pace avantajoas cu mpratul Domiian n anul 89. Decebal era numit client al Romei iar regatul sau regat clienteral, primea mesteri faurari, instructori militari, etc.

Ani de pace
n schimbul unor subsidii n bani i ingineri, Decebal se recunoate rege clientelar al Romei i continu, n urmtorii 12 ani de pace s-i consolideze puterea i statul. Procesul de centralizare a statului dac este accelerat, armata este echipat i instruit. Se iniiaz un vast program de construcii civile i militare, ndeosebi n regiunea Munilor Ortie. ncearc s stabileasc relaii cu popoare i state inamice Romei.

Primul rzboi dacic


Confruntrile dintre daci i romani au renceput n timpul mpratului Traian. La nceputul anului 101, armata roman, condus chiar de mprat, dup ambele pregtiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni i alte uniti auxiliare (n total c. 150.000 de soldai). La 25 martie 101 mpratul prsete Roma, traverseaz Dunrea pe poduri de vase la Laederata (Ramna) i Dierna (Orova) ptrunznd n Dacia prin Banat. Dio Cassius menioneaz episodul n care burii germanici cu aliaii lor i trimit lui Traian o ciuperc uria pe care era scris un mesaj prin care romanii sunt sftuii pentru binele lor s se ntoarc la Roma. Are loc btlia de la Tapae, n vara anului 101 iar Decebal ncearc s opreasc naintarea roman. Btlia se ncheie ns cu victoria roman. n iarna i primvara anului 102, Decebal este nfrnt la Nicopolis ad Istrum i n Dobrogea la Adamclisi. n toamna anului 102, Decebal este silit s ncheie o pace zdrobitoare pentru Dacia: regele dac trebuia s drme zidurile cetilor, s cedeze o serie de teritorii i s renune la orice independen n politica extern.

Al doilea rzboi dacic


8

Sinuciderea lui Decebal, detaliu de pe Columna lui Traian, Roma. Din ordinul lui Traian, Apolodor din Damasc, cel mai vestit inginer al epocii, nal, ntre Drobeta i Pontes, n anii 103-105, un pod peste Dunre, pe care legiunile romane l trec n vara anului 105, iniiind cel de-al doilea rzboi dacic. Abandonat de aliai, atacat prin Banat, Valea Oltului i Moldova, constrns continuu la defensiv, Decebal se retrage n citadela din Munii Ortiei. Dup cucerirea puternicelor ceti care pzeau accesul spre capital: Blidaru, Costeti, Piatra Roie, Bnia, Cplna, Tilica, legiunile romane ncep asediul Sarmizegetusei. n ciuda rezistenei dace, cetatea este cucerit i distrus din temelii. Decebal, mpreun cu cteva cpetenii, reuete s prseasc cetatea ncercnd s continue rezistena mpotriva romanilor n interiorul rii. Este urmrit de cavaleria roman i pentru a nu cdea viu n minile dumanului, Decebal s-a sinucis, conform cu stela funerar de la Grammeni a lui Claudius Maximus, exploratorul care a adus mpratului Traian capul i mna dreapt a lui Decebal, la Ranisstorum.

Urmri
O mare parte a teritoriului statului dac (Transilvania, Banatul i Oltenia) a fost transformat n vara anului 106 n provincie roman numita Dacia Felix, avand capitala situata la 40 de km de vechea capitala, incendiata in urma razboiului dac din 105-106, purtand numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegetusa. Muntenia i Sudul Moldovei au fost ncorporate n provincia Moesia Inferior. Dup nfrngerea dacilor, Traian a organizat la Roma o mare i costisitoare festivitate, care a durat 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost dui n sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia pentru a evita sclavia. Detaliile celor dou conflicte, grele i sngeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian construit n Roma de Apolodor din Damasc(n 113) precum i monumentul triumfal de la Adamclisi, din Dobrogea. Cu ajutorul foarte bogatului tezaur al regatului dac i cu aurul extras din minele de aur de la Roia Montana, Imperiul Roman se va redresa financiar. Astfel, dei capitala coloniei este Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cel mai important ora din teritoriu este Apullum (Alba Iulia), ora prin care trece aproape ntreaga cantitate de aur ce ia drumul vestic. Tot Dacia va mai oferi Imperiului mai multe legiuni alctuite exclusiv din daci care vor lupta n multe coluri ale Europei.

Vezi i
Dacia Dacia roman Rzboaiele daco-romane List de regi daci Statuia lui Decebal

List de regi daci


Aceasta este o list de regi daci menionai n izvoarele antice. Cronologia este aproximativ, datorit datelor puine de care dispun istoricii. Nume Perioada domniei Zona stpnit Sursa care l menioneaz Zalmoxis Charnabon Antyrus Rex Histrianorum Moskon Gudila Dromihete Zalmodegikos Oroles Rhemaxos Zoltes
i fiul su Phra[damon?]

Ipotetic/mitic (anii 7000-6000 .e.n.) c.500 .Ch. c.500 .Ch. c.339 .Ch. secolul III .Ch. c.340 - c.320 .Ch. c.320 - c.280 .Ch. c.300 - c.250 .Ch. c.300 - c.250 .Ch. c.200 .Ch. c.200 .Ch.

Herodot - Istorii, Platon - Charmides, Strabon ntreaga Europ de - Geographia, Diodor din Sicilia - Biblioteca azi istoric Sofocle - Triptolemos

Dunrea de Jos

Trogus Pompeius, Justinus Monede cu legenda Basileos Moskonos

Muntenia Muntenia Dobrogea Transilvania Estul Munteniei, nordul Dobrogei Dobrogea Diodor din Sicilia - Biblioteca istoric, Pausanias Decret histrian Trogus Pompeius Decret histrian Decret histrian 9

Rubobostes Burebista Deceneu Koson Dicomes Comosicus Thiamarcos Cotiso Coryllus Rholes Dapyx Zyraxes Scorilo Duras Decebal (Diurpaneus)

secolul II .Ch. 82 - 44 .Ch. Ipotetic 44 - c. 27 .Ch. c.40 - c.28 .Ch. n jurul lui 31 .Ch. c.27 .Ch. - ? d.Ch. sec. I .Ch. - I d.Cr. ? - 29 .Ch. sec. I .Ch. - I d.Cr. (40 ani) n jurul lui 28-29 d.Ch. n jurul lui 28-29 d.Ch. n jurul lui 28-29 d.Ch. c. 68/83 - 87 d.Ch. 87 - 106 d.Ch.

Transilvania Dacia Mare Transilvania Muntenia Moldova Transilvania Vlcea-Arge Oltenia Transilvania Sudul Dobrogei Centrul Dobrogei Nordul Dobrogei

Trogus Pompeius - Prolegomena Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum, Decret dionysopolitan, Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum Suetonius - Viaa lui Augustus, Monede cu legenda Koson Plutarch - Antonius Iordanes - De Origine Actibusque Getarum Inscripie pe vas: Basile[us] Thiamarco[s] Annaeus Florus - Epitome de T. Livio Bellorum omnium annorum DCC Libri duo, Horaiu - od Iordanes - De Origine Actibusque Getarum Dio Cassius - Istoria romanilor Dio Cassius - Istoria romanilor Dio Cassius - Istoria romanilor Frontinus - Strategemata Dio Cassius - Istoria romanilor

c. 28/67 - 68/83 d.Ch. Transilvania Transilvania Dacia

Dio Cassius - Istoria romanilor, Tacit, Orosius, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum n general, se accept identitatea dintre Koson i Cotiso, precum i cea dintre Coryllus i Scorilo. n anumite studii istorice mai vechi, Diurpaneus este socotit a fi identic cu Duras, nu cu Decebal. n 106, Dacia (14% din teritoriu) devine provincie a Imperiului Roman.

NAPOLEON SVESCU: Burebista


Dupa ce v-am purtat cu imaginatia peste EUROPA PREISTORICA, povestindu-va despre stramosii nostri indepartati, pelasgii (traci, geti, sciti, daci numiti astfel, nu dupa limba vorbita, care era aceasi pelasgica sau incorect numita latina barbara, ci dupa localizarea lor geografica, cum si azi, noi romanii, mai suntem numiti: moldoveni, regateni, vlahi, banateni, dobrogeni ori macedoneni), voi incepe sa vi-i descriu pe unii din aceia care au avut atunci un impact in viitorul nostru de azi: voi incepe cu BUREBISTA, cel mai mare dintre Regii TRACIEI, care sa nascut cam pe la inceputul secolului I B.C., la mai mult de 2000-3000 de ani de la prabusirea MARELUI IMPERIU PELASGIC, atunci cand lumea antica era dominata de Imperiul Roman. Burebista isi propune si realizeaza reunificarea populatiei tracice, in care rolul limbii si religiei comune au constituit un mijloc puternic de neintrerupta legatura a unitattii si fratiei intre toate palcurile neamului nostru, faramitat pana la EL; Burebista a unit neamurile intro imparatie respectata aici in CENTRUL si RASARITUL EUROPEI, intinzandu-si hotarele de la padurea Hercinica (Moravia de azi) pana la Bug si din Carpatii Nordici pana la Sud de Balcic (Dionysopolis). Numele adevarat al lui Burebista s-a pierdut undeva prin veacuri, dar inteligenta, puterea si vitejia lui in lupta avea sa-i aduca meritatul nume de BU-ERE-BU-IST-AS (Care-era-care-este-nu) inseamna Nemaipomenitul, Cum nu a mai fost si nu mai este. Monede descoperite din vremea lui, in Transilvania, ni-l infatiseaza pe acest rege al regilor cu doua capete, simbolizind trecutul si prezentul. Inscriptiile de pe monede sint in limba tracica latina vulgara, SARMIS VASIL, Cel Mai Mare Rege. Numele sotiei lui ZINA, imparateasa si marea preoteasa a tracilor s-a gasit tot pe doua monede din Transilvania. Alt nume al lui, cu intelesul de stapin absolut al tracilor PAVEL-TER. Sfatuitorul lui Marele Preot Deceneu i-a instruit pe traci sa traiasca potrivit cu legile Naturii cunoscut pina azi ca Legile Belagines. Se pare ca in timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sa fie anul cind s-au nascut cei doi Zamolxis, 713 BC, iar anul reformelor politice-

10

religioase 666 apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca SSS (6,6,6) sau CCC (C-grecesc) ori VIVIVI (6-latin). Si nu pot sa nu amintesc si rugaciunea unei femei gete, Zalmolxiene, gasita pe o placa de marmora la Tomis, continind si un ACROSTIH dovedind inca o data marele refinament atins de geto-daci. (dupa A. Bucurescu) AYRELIA | STRALUCITOARE BENERIA | CURATA SYM FORO | MAREATA DOAMNA SYN DIO | SUNT CREDINCIOASA SYN ZE SASE TRI | SUNT CU TREI DE SASE KAI TETHI GATRI | DAR ATIT TE ROG AYRIS NONAM | CINDVA SA MA AJUTI NIASCHARIAN | SA RENASC Dar citin doar primele litere apare ABT SSS KAN: Cu 666, de ani acesta fiind semnul la care se inchinau cei intorsi la adevarata religie, semn ce se purta pe mina dreapta sau pe frunte. Resedinta initiala a regelui (Argedava sau Sargedava) este localizata pe undeva pe la Costesti (dealurile Orastiei). Principalul ajutor al regelui trac de atunci era DECENEU, marele preot care, dupa ce a fost pentru o perioada de timp in Egipt, initiindu-i pe preotii egipteni in tainele sacerdotale pelasgice, revine in Getia (Gotia-dupa povestirea istoricului ostrogot Iordanes), devenind seful suprem al spiritualitatii tracice, reusind impreuna cu Burebista sa-i uneasca pe traci atat militar, cat si spiritual. Burebista isi indeamna supusii la abstinenta, sobrietate si ascultare de porunci, noul mod de viata fiind propagat dintr-un centru spiritual, numit de Straborn Muntele Sfant, Legendarul KAGAION care, dupa Adrian Bucurescu din Dacia Secreta, ar fi undeva in muntii Bucegi, langa Sfinxul Romanesc, deoarece KOG-A-ION insemna si Capul Magnificului; cu toate astea, azi, multi arheologi localizeaza legendarul Kagaion undeva pe Dealul Gradistei (1200m altitudine) in Masivul Sureanu, la Sarmizegetusa Regia (Gradistea Muscelului) aflandu-se si unul din sanctuarele patrulatere. Sa fie oare acesta locasul unde preotii lui Zamolxis, Zeul sub-pamantean, ofereau credinciosilor acea nemurire completa, atat a sufletului, cat si a trupului, unde ucenicii (recrutii) cantau: Sfant e Domnul Noptii? La sudul Dunarii proconsulul provinciei Machedonia, generalul Varro Lucullus, in cadrul celui de-al doilea razboi Mithridatic (74-72 B.C.), ocupa orasele grecesti vest-pontice, de la Apollonia pana la Delta Dunarii, incheind un tratat intre romani si alte cetati vecine, cu avantaje si obligatii pentru ambele parti. Aceasta tutela mascata ii nemultumeste pe locuitorii oraselor grecesti, care trimit o solie la Burebista sa-i ajute. Oastea proconsului Macedoniei, a generalului Antonius Hybrida este invinsa langa Histria; Burebista supune pe cale pasnica orasele: Tomis (Constanta de azi), Calatis (Mangalia), Dionysopolis (Balcic) si Apollonia. Pe calea razboiului sunt integrate cetatile: Aliobrix (Cartal, sudul Basarabiei, ocupat azi de rusi, sub numele de Orlovka), Tyras (Tiraspolul de azi, ocupat tot de rusi, unde Ilie Ilascu, un adevarat erou national, este tinut prizonier!), Odessas (Odesa, azi oras ucrainian ce are in centrul lui cel mai romantic cartier, cartierul Moldoveanca!). Burebista isi incepe organizarea puterii monarhice cu caracter militar prin activitati administrative cum ar fi: recrutarea de oameni insarcinati cu administrarea agriculturii, strangerea darilor, supravegherea muncilor obstesti obligatorii, facand posibila realizarea sistemului de fortificatii in Dacia (nucleul din Muntii Sureanu intins pe o suprafata de 200 km patrati). Incinta militara din centrul religios are o suprafata de 3 hectare, cu ziduri de piatra ecarisata (blocuri de calcar fasonate) care fac din Sarmisegetusa dacica un unicat in Europa; Zidul Dacic (Murus Dacicus) este format din cetati construite din blocuri de calcar; a construit si cetati de piatra nefasonate, legate cu lut, ca cele de la Piatra Neamt (Piscul Batca Doamnei si colina Cozla), Cetateni (Jud.Arges), Covasna-Valea Zanelor sau Sighisoara. Armata Lui numara, la vreme de razboi, mai mult de 200.000 de oameni, facandu-l de temut. Burebista ducea si o politica externa activa, intervenind chiar si in cadrul conflictului deschis dintre cei doi rivali ai Romei (respectiv Cezar si Pompei) in anul 48 B.C. In legatura cu aceasta, o inscriptie recent descoperita la Balcic (anticul Dyonisopolis) citeaza numele lui Acronion, un mesager personal trimis de Burebista la generalul Pompei pentru a-i sugera ipoteza unei aliante cu ultimul. Vor mai trece cam 3-4 ani pana cand Cezar, dupa ce-l va invinge decisiv pe Pompei langa Farsalla, pentru a se razbuna pe fostul aliat al inamicului su si ca rezultat, sa trimita numeroase legiuni cu misiuni de pedepsire catre granitele regelui geto-dacilor. Oricum, la scurt timp inainte de a incepe lupta decisiva cu regele trac, pe 15 martie 44 B.C., Cezar a fost asasinat in senat de noii sai adversari politici secreti si la scurt timp si Burebista va muri in circumstante asemanatoare. Doi dintre cei mai straluciti militari ai lumii antice au disparut astfel, aproape simultan, istoria conferindu-le astfel destine similare. Marele preot DECENEU a fost ulterior numit succesor al regelui defunct. Azi e dificil sa apreciem in intregime cunostintele sale stiintifice extrem de vaste. Numeroase inscriptii in piatra sugereaza notiuni de matematica cum ar fi triunghiul lui Pitagora, asa-numitul numar perfect 6 sau numarul cosmic 36; informatii de astronomie despre pentagonul planetar (acesta fiind: Saturn, Jupiter, Marte, Venus si Mercur); pozitia soarelui la echinoxii si solstitii; pozitia Lunii la cele patru faze ale sale si calendarul dacic (unde un an de 360 de zile alterna cu unul de 365 de zile). Ultimul este confirmat de scena pictata pe o cupa de fructe descoperita la Btca Doamnei, ca si pe o lampa de lut ars gasita pe langa Barbosi-Galti. O tableta descoperita la Dumbrava (judetul Iasi) confirma intelegerea de catre Marele Preot a celor 4 antimpuri si 12 semne zodiacale intr-o maniera ce aminteste de zodiacele vechi chinezesti sau maiase. In contextul celor prezentate, cum putem crede ca asa o societate evoluata si puternica i-ar fi putut uita limba nationala, costumele traditionale si obiceiurile adanc inradacinate in mai putin de doua secole de asuprire romana, asa cum unii istorici (sunt ei oare ai nostri?) cauta sa ne invete?! Cum este posibil ca, in timp ce doar 14% din teritoriul dacic fiind cucerit si ocupat de nesatulul imperiu Roman (constand aproape numai din trupe de mercenari analfabeti, care de-abia puteau inchega doua vorbe in latina) acestia sa ne invete pe noi o limba pe care ei insisi nu o vorbeau cum trebuie? Oricum, se argumenteaza ca ei ne-au invatat latina si mai mult, ne-au facut sa ne uitam

11

dialectul nostru matern pana la limita la care doar vreo 7-8 cuvinte au mai ramas in limba noastra romn contemporan! Tracii ar fi putut fi, in ceea ce ne priveste, oameni inteligenti, dar, va rog, lasati-o balta, Domnilor istorici, pentru ca este absurd sa si gandim ca stramosii nostri, traind liberi si fericiti pe restul de 86% din teritoriile trace, sa inceapa subit un maraton prin vai si defilee, paduri si mlastini catre teritoriile (mult mai mici) dominate de opresori, hotarati sa invete o limba mai la moda! Insasi gandul este absurd. Colegii Dumneavoastra de peste Prut (nu mai putin lingvisti si istorici de renume mondial decat Domniile voastre) propovaduiesc fara incetare majoritatii romane din Basarabia despre limba lor ca fiind numita moldoveneasca, cu radacini slave clare sau despre propria lor istorie ca fiind asa de diferita de a nostra?!

Noi nu suntem urmaii Romei un interviu cu Napoleon Svescu, de Gheorhe Budeanu


Napoleon Savescu s-a nascut la 24 iunie 1946 la Bucuresti. A absolvit Medicina. Acum 22 de ani a parasit Romania, dominata de comunismul lui Nicolae Ceausescu si s-a stabilit la New York. Acolo a perseverat in domeniul medicinei, astazi fiind desemnat printre primii 100 cei mai buni doctori internisti din SUA. Dr. Napoleon Savescu este presedinte si fondator al societatilor Dacia Revival International Society Inc. si The Romanian Medical Society of New York. Este una dintre cele mai cunoscute personalitati ale comunitatii romanoamericane. De mai multi ani, dr. Savescu se straduieste sa reinvie preistoria poporului nostru daco-roman, aparuta in bazinul Carpato-Danubian cu mii si mii de ani inainte de nasterea lui Hristos. In cartea Noi nu suntem urmasii Romei, el demonstreaza nu numai originea mai putin cunoscuta a poporului nostru, dar si expansiunea in timpurile uitate ale preistoriei. Ultima data dr. Savescu a venit la Chisinau la sfarsitul lunii iulie, cu ocazia prezentarii aici a cartii sale Noi nu suntem urmasii Romei. In 1976 am depus flori la monumentul lui Stefan cel Mare - Domnule Savescu, cine sunt parintii dumneavoastra? - Tatal meu a fost colonelul Savescu, fost sef al apararii antiaeriene a Bucurestiului in timpul razboiului. Si-a facut studiile in Germania matematica superioara, astronomie si balistica. Pe vremea lui Hitler, lucra in Germania. Cand a vazut ca lucrurile s-au incurcat mult, s-a intors in Romania, unde s-a casatorit si a avut doi copii: pe mine si pe sora mea, Aida Savescu, cantareata de opera. Pe linia tatalui, sunt moldovean get-beget. Bunicul era dintr-o comuna de langa Iasi, care se numea Saveni. Avea o moara, la care venea lume multa. - Numele Savescu de la comuna vi se trage? - S-ar putea sa fie Mai tarziu, Savenii au fost inghititi de Iasi, au disparut. Bunica era si ea moldoveanca, dar din partile acestea, de la Ivancea. In 1976, am incercat sa vad locurile bunicii. Am ajuns la Chisinau. Mi-a placut, dar mi se parea ca nimeni nu mai vorbeste romaneste pe aici. Aveam un ceas american care canta muzica scotiana la fiecare ora. Am intalnit o tiganca care vorbea romaneste. Vindea flori in centrul Chisinaului. M-a intrebat daca nu vreau sa-i vand ceasul. I-am spus ca nu. Iti dau toate florile, zice ea. Si m-a dus undeva in parc, langa statuia lui Stefan cel Mare. Mi-a dat trei cosuri cu foarte multe flori. Venisem din Romania cu un autobuz, impreuna cu 41 de doctori. Si le-am spus: Am toate florile astea, le ducem la Stefan cel Mare. Imediat a aparut la toti sentimentul patriotic. Am poze foarte frumoase de atunci: un cortegiu de medici din Romania care inunda cu flori spatiul din jurul monumentului. Anii au trecut si l-am cunoscut pe ambasadorul Republicii Moldova la ONU, Tudor Pantaru, un om deosebit, pe care l-am respectat si am ramas prieteni. Datorita lui, am revazut, acum trei ani, Chisinaul. Azi, lucrurile mi se par schimbate. La aeroport, peste tot lumea vorbeste romaneste. Unii vorbesc si ruseste. Evident, nu poti sa le interzici, caci aici s-au nascut - Si americanii educa sentimentul internationalist? - Americanii au scoli pentru toate nationalitatile din lume. Toate sunt insa pana la un punct. In momentul in care vrei sa ocupi o pozitie intr-un sistem in care sa primesti bani americani, daca nu stii engleza, nu poti sa intri. - Atunci, in 1976, n-ati ajuns la Ivancea? - Nu, nu mi-au dat voie sa ies din Chisinau. Aveam un ghid care vorbea perfect romaneste. L-am intrebat: esti roman? Mi-a raspuns cu un fel de ura: Nu. Am mers mai departe. Am ajuns la Bender. Nu ne-au dat voie sa fotografiem cetatea. Aveam un aparat foto si am facut cateva poze. Ghidul s-a uitat la mine, dar n-a zis nimic. A fost un om amabil, cine stie ce probleme avea si el Anul trecut, m-am reintors la Chisinau. Tudor Pantaru a vrut sa ma duca la Cricova, sa vad cramele. Am refuzat: am venit pentru o zi si vreau sa vad Ivancea, Orheiul. Am ajuns acolo si el mi-a facut cunostinta cu Andrei Vartic. Am ramas impresionat de acest om si de ceea ce a facut el. Mi se pare ca a facut mai mult decat multi romani din Romania si de pretutindeni pentru neamul romanesc. Pastrez legaturile cu el. - Ati gasit la Ivancea rude? - Nu, au disparut. In America, inteligenta m-a ajutat sa fac bani - Cand ati plecat in America? - In 1977. Am simtit ca situatia din Romania te ingradea si nu mai puteai face nimic. Era un plafon peste care nu mai puteai trece. Devenisem un chirurg bun, dar asta nu ma salva. Ca sa plec, m-a ajutat Ambasada americana din Bucuresti. O persoana de la ambasada m-a inclus pe o lista speciala, pe care Ceausescu a semnat-o cu scarba: Sa plece astia din tara! Si am plecat. Dupa ani de zile, l-am intalnit pe acel om de la ambasada, David Fandenberg, ajunsese congresman. L-am ajutat in campaniile electorale cu bani. Intr-o zi, a venit din Carolina de Nord la New York ca sa vada cine e omul care il ajuta cu atatia bani si de ce. Si i-am spus adevarul: Tu ai fost cel care mi-ai

12

schimbat viata cand eram in Romania si nu puteam sa plec. L-am dus la Societatea doctorilor romani Pan America. Colegii m-au intrebat: De ce il onorezi?. Le-am raspuns: Am fondat aceasta societate si cu ajutorul acestui congresman. - Dar de unde avea Napoleon Savescu bani ca sa-l ajute pe viitorul congresman? - Din inteligenta. - Ati lucrat ca chirurg in SUA? - In SUA am fost, initial, chirurg la un spital, apoi am facut medicina de urgenta traumatologie, dupa asta medicina interna. Am fost nominalizat de curand printre cei mai buni 100 de doctori internisti din America. Datorita clinicilor mele medicale, sunt mai bine stabilit din punct de vedere material decat ati crede. - Locuiti la New York? - Da. - E adevarat ca, in America, sunteti presedinte a doua societati? - Da, una din ele a fost fondata pe baze medicale. Cand am sosit in America, n-am gasit pe cineva care sa ma ajute. A trebuit sa ma catar singur in piramida vietii. In momentul cand mi s-a parut ca am ajuns pe o platforma buna, am hotarat ca romanii trebuie sa fie ajutati. Sunt oameni inteligenti care, atunci cand sosesc intr-o tara straina, nu le este usor. Asa am fondat Societatea doctorilor romani din America, care a devenit, in momentul de fata, mai mult decat prestigioasa. Este considerata cea mai puternica organizatie romaneasca profesionala peste granitele Romaniei. L-am avut ca invitat si pe Emil Constantinescu, in momentul cand candida la presedintie. I-am facut si dansului un fine leasing. Nu ne-a uitat. De cate ori vine in America, ne intalnim. La fel, cand vin eu in Romania. Acum doua zile, m-a invitat la Cotroceni, unde i-am prezentat cartea mea Noi nu suntem urmasii Romei. A fost surprins: Va ocupati si de altceva in afara de medicina? A doua societate pe care am facut-o a fost Reinvierea Daciei. Cred ca in spiritul acesta trebuie sa actionam si sa gandim cu totii. As renunta la medicina ca sa ma ocup de preistoria poporului roman - Ati scris Noi nu suntem urmasii Romei. Premiera mondiala o faceti la Chisinau. Cum s-a intamplat ca un medic are o atractie deosebita fata de preistoria dacilor? - Tot timpul am fost curios sa stiu cine sunt strabunii nostri si de unde au venit ei. Niciodata nu s-a spus clar. Eram in clasa a patra elementara cand ni se spunea ca limba romana este o limba slava. Ca la dumneavoastra. Astazi cu putine influente latine. Intre timp, spre ghinionul conducatorilor de atunci ai Tarii Romanesti, au aparut niste cantece italiene ale lui Domenico Modunio, in care limba italiana semana atat de mult cu limba romana, incat mi se parea ca nu mai are rost nici pentru un copil din clasa a patra elementara sa gandeasca ca am fi de origine slava. Lucrurile in Romania au evoluat si ni s-a spus apoi ca noi, de fapt, ne-am trage de la Roma. Am crezut si asta, dar tinand cont de ceea ce mi s-a intamplat la o varsta frageda, am avut dubii. Au trecut anii. Eram student la medicina. Un coleg de-al meu, ungur, a hotarat sa se duca la bunici, la Targu Mures, ca sa se pregateasca de examene. Era o vara caniculara. M-a invitat si pe mine cu el. Sigur ca in acel moment Loti nu a stiut ce face. M-a dus la Targu Mures, unde familia lui nu vorbea romaneste. Bunicul lui, care infiintase Biserica adventista a Ardealului, avea o singura carte romaneasca printre miile de carti unguresti. Era o carte a lui Densuseanu Dacia preistorica. Si atunci mi-am zis: Domnule, mai sunt si alte opinii despre istoria poporului roman! - Intamplarea a facut sa va deschideti ochii? - Faptul ca am ajuns in America si ca am o situatie materiala confortabila m-a ajutat sa-mi dezvolt aceasta pasiune. In America, fiecare grup etnic are mandria lui. Grecii au mandria lor, sunt foarte puternici. In America ai posibilitati nelimitate de a deveni destept peste noapte. Te duci la o librarie, spui doar cuvantul Dacia si astia iti dau indata mii de subiecte despre Dacia. Ti le aduc din Elvetia, din Franta, de peste tot. In felul acesta am devenit destept. Dintr-o pasiune mica, m-am trezit asa de mult preocupat in problema asta, incat imi vine uneori sa renunt la medicina si sa ma ocup doar de preistoria poporului roman. - Faceti opinie in societatea americana privind preistoria romanilor? - Sunt invitat la conferinte, in special de macedoromanii din America. Lumea este interesata de aceasta noua prezentare a poporului daco-roman. Datele pe care le-am adus in plus apartin cercetatorilor impecabili din toata lumea, care sustin de ani de zile ca spatiul carpato-danubian a dat nastere Europei. Romania este vatra Europei. Cand Europa a fost acoperita de doua ori de o hala de gheata, cum a fost ultima, cea alpina, singura arie ramasa neacoperita era cea din Carpatii de Jos. Or, nu putea sa apara o civilizatie in aria Germaniei, aflata atunci sub calota de gheata. In plus, marile civilizatii au aparut la gura de varsare a marilor fluvii: chinezii la gura Fluviului Galben, indienii a Gangelui, egiptenii a Nilului. In acest context, nu puteau occidentalii sa apara la gura de varsare a Rinului, Senei sau sub gheata. Sa fim oameni seriosi, ca si prostia are o limita. Sunt si alte teorii care ne ajuta. Bunaoara, teoria sarii. Popoarele au aparut in ariile unde predomina sarea. Sa ne amintim ca soldatii romani erau platiti nu cu aur, ci cu sare. - Care este esenta cartii Noi nu suntem urmasii Romei? - Cartea mea are trei capitole distincte. In primul capitol, Noi nu suntem urmasii Romei, arat clar si convingator de ce trebuie sa renuntam la ideea impusa de un preot care se numea Miron Costin si care a spus: Noi de la Ram ne tragem. Ideea a fost preluata de Scoala Ardeleana care, din mandrie nationala si dorind sa apartina unui grup important, in lupta contra ungurilor, a zis: Sigur, noi suntem urmasii Romei!. Bogdan P. Hasdeu s-a opus acestei idei si a zis: Nu distrugeti istoria acestui popor!. Multa lume nu l-a ascultat si am ajuns unde am ajuns. - Si Iorga, nu numai Hasdeu, a sustinut acelasi lucru - Absolut. Capitolul doi, Epopeea poporului carpato-danubian, este unul mai delicat. Grecii au epopeea lor. Romanii, prin Eneida lui Virgiliu, a lor. Singurul popor mare si important din Europa care nu are epopeea sa este cel roman. Si atunci am scris Epopeea poporului carpato-danubian, bazata pe date noi.

13

- Cum ati adunat aceste date, sunt ele convingatoare? - Cand am scris despre alesul zeilor, Alexandru Macedon, imi trebuia sa stiu cum a fost vremea in Irak in anul 317 i.e.n, in cutare zi. Am gasit cu ajutorul computerului: batea vantul Pe Columna de la Roma putem vedea chipuri de daci care numai a fi cotropiti nu par. Sunt oameni mandri, inteligenti, imbracati frumos, curati. Se pare ca civilizatia dacica, prin unele personalitati, a influentat mult timp inainte civilizatia moderna, cel putin pana la Constantin cel Mare. Cand Herodot a spus cine sunt dacii, ei traiau de mult pe acest pamant. Erau cei mai viteji dintre toti tracii. Vorbeau o limba clara. Ii place, nu-i place lumii, dar asa e scris peste tot in istorie: dacii au fost primii locuitori ai Europei. Apoi au venit peste ei grecii. Mai tarziu slavii, ungurii, care au reusit sa patrunda in Transilvania abia in sec. XI. Si toate aceste popoare s-au gasit acuma ca sunt la ele acasa si ne pun conditii de intrare in Europa! Noi nu avem nevoie sa intram in Europa. dar Europa noi am fondat-o si nu trebuie sa rugam pe nici un cotropitor ca sa ne primeasca in tara noastra. Aici ne-am nascut, aici suntem si aici vom fi. Eminescu ar spune: totul trebuie dacizat - Care e atitudinea oficiosilor de la Bucuresti fata de teoria dvs? - Deschideti cartea la pagina doi. Acolo este raspunsul nostru pentru toti oficiosii care vor s-o citeasca. Credeti ca ne vor da dreptate, dupa ce au muncit ani de zile si au dat teze de doctorat pe o ipoteza care nu e adevarata? Cum sa arunce ei toata munca lor la gunoi? Ei nu au mila si nu trebuie sa-i condamnam. - Dar ce zic americanii, bunaoara? - La New York pana si portarii stiu ca noi nu suntem urmasii Romei. - Ce-ar spune Eminescu? - Ar spune frumos: totul trebuie dacizat. In ultima calatorie facuta in Carpati, impreuna cu o echipa din 15 oameni, printre care generalul Spiroiu, fostul ministru al Apararii, actualul reprezentant al Romaniei la ONU, si consilierul principal al societatii Reinvierea Daciei, senatorul Boiangiu, alte personalitati din Romania, am umblat zece zile pe la cetatile dacice. Trebuie sa stiti ca este un acces foarte greu la aceste cetati. Drumuri nu exista sau sunt drumuri forestiere, trebuie sa mergi cate 1015 km pe jos. Muntii Carpati sunt furiosi, demoleaza cararile, zilnic ploua - Aveati calauze? - De multe ori, calauza e Andrei Vartic si cativa oameni, stalkeri din zona, care stiu sa vorbeasca si cu ursul, si cu albina, si cu muntele. - Aceste zone ar putea deveni turistice? - Sigur. Poate ca ultima intalnire cu domnul Emil Constantinescu va misca lucrurile din loc. - Dar nu credeti ca ele sunt pentru cercetari serioase? - Va reproduc cuvintele pe care le-a spus generalul Spiroiu: Dupa ce am vazut aceste locuri, consider ca fiecare dintre cei ce vor sa candideze pentru o functie guvernamentala si, in special, pentru functia de presedinte, trebuie sa viziteze Sarmisegetusa. Aceste cuvinte spun totul. - De ce in ultima calatorie in Carpati ati mers cu militari, cu persoane de stat, si nu cu oameni de stiinta? - Pentru ca oamenii de stiinta, ca Glodaru, Ferenz, sunt de mult timp acolo si fac ceea ce n-ar trebui sa faca: intra cu buldozerul in zidurile dacice fara sa le pese, le distrug, isi construiesc cabane arheologice, smulgand pietre din zidurile dacice. Vin acolo pentru 2 saptamani. Daca ploua, stau in cort, beau o tuica, se imbata, ies afara si au scris lucrarea. Apoi se intorc la universitate. Cu doua saptamani de cercetare nu faci nimic. Am pus in carte o poza, in care trei sunt cu sapa, doi cu mapa, iar doi cu roaba. Nu se face arheologie cu sapa. Mie mi-a placut ce a spus Andrei Vartic: arheologia se face pe grupuri pluridisciplinare. Trebuie sa aduci specialisti din toate grupurile ca sa intelegi care a fost situatia militara oferita de Sarmisegetusa. Gasesti pe aici pietre din granit fasonate de peste 10 tone, ramase prin rapi salbatice. Ele au fost baza unei Columne, facute de niste tarani daci care au fost mandri si bucurosi sa-i afle pe romani si sa-i invete ce sa faca cu banii. Iar romanii, cu banii furati de la daci, au facut cea mai lunga serbare din istoria omenirii. Sarbatoarea romanilor, cu placinte, vin si distractii luate pe gratis de la daci, a durat 123 de zile. De fapt, Traian nu ne-a iubit niciodata. El a venit, ne-a furat tezaurul si a plecat. Ca el au procedat si alti barbari, mai tarziu, de cateva ori. E foarte usor sa distrugi un popor, sa-i schimbi istoria. Timpul trece si poporul habar nu are cine au fost stramosii lui. Cred ca voi, basarabenii, intelegeti foarte bine aceste lucruri. Dar e greu sa convingi oamenii ca ipotezele mele din Noi nu suntem urmasii Romei pot fi adevarate. A trebuit sa depun eforturi, bunaoara, ca sa-l conving pe generalul Spiroiu, care acum e stabilit la New York. Sa vedeti, azi el este avocatul cel mai puternic al acestei istorii. - E o carte care vrea sa ne spuna ca noi, romanii, ar trebui sa ne cunoastem istoria adevarata? - Da. Adevarul are nevoie de doua lucruri: cineva sa-l rosteasca si cineva sa-l asculte. Nu poti sa traiesti mereu ca un leu care crede ca este oaie - In Romania este cunoscut numele tatalui dvs? - Tatal meu a fost Vitalie Savescu, un om inteligent, deosebit. A fost un parinte bun si l-am iubit foarte mult. Am sa va spun ce l-a salvat de la moarte, ca ar fi fost impuscat odata cu schimbarea regimului, dupa razboi. Cand romanii au intors armele impotriva germanilor, niste generali nemti, stiind ca el este un filogerman, au venit si i-au spus: Romanii sunt tradatori, trebuie sa distrugem Bucurestiul. Tata i-a arestat. Asta l-a salvat. Apoi a fost luat sa lucreze la constructia Canalului. - Unde este ingropat? - La New York, in libertate. Mama traieste cu mine. Cu ei alaturi, America a devenit a doua mea casa. Cand m-am intalnit cu Hillary Clinton, i-am vorbit foarte frumos despre Romania. Ea imi zice: Dar, de fapt, esti un american. Pe cine iubesti mai mult, pe romani sau pe americani? I-am raspuns foarte iute: Romania este mama mea, iar America

14

sotia mea. Ea a ras si a spus: O sa tin minte aceasta expresie. America este tara care mi-a dat voie sa progresez si sa-mi iubesc si mai mult Romania, locul unde m-am nascut si unde ii am ingropati pe toti strabunii mei. - Ce inseamna Societatea Reinvierea Daciei? - Am anuntat-o prin ziare in mai, anul acesta. Au venit rapid vreo 160 de romani stabiliti in America. Nu incapeau in sala si unul dintre ei a propus: Am eu o sala mai incapatoare. Am numit-o Sala Eminescu. V-o pun la dispozitie. Un preot mi-a propus si el ceva asemanator. Cu ei discutam si propagam istoria poporului daco-roman. In America, oamenii sunt ocupati, n-au timp de vorba goala, dar cand au auzit de istoria lor Scriu articole, le public in ziarele de acolo. E greu sa-i convingi la sfarsitul sec. XX pe oameni ca singurul popor care n-a venit de nicaieri in Europa suntem noi, daco-romanii. Noi n-am migrat de nicaieri. Aici ne-au gasit alte popoare, care au venit peste noi. La 2-3 metri sub pamant avem o civilizatie deosebita. Dacii aveau o tehnologie a metalurgiei foarte avansata cu 200-300 de ani inaintea lui Hristos. Exista mostre de fier foarte perfecte din acele timpuri, pe cand cealalta Europa era cu mult in urma dacilor. In America, prin ceea ce facem noi, aceasta idee este cu mult mai incetatenita decat in Romania. - Privind, din universul dvs dacic, realitatea de la Chisinau, nu vi se face scarba de urmasii dacilor? - Chiar sunt foarte mandru. Venind la Chisinau, am gasit un oras foarte frumos, curat, plin de verdeata. Cam peste tot auzi limba noastra dacica. Mi se pare ca si aici sentimentul patriotic trebuie sa se dezvolte. Pentru ca nu poti sa traiesti tot timpul ca un leu care credea ca este oaie. E timpul sa stiti ca sunteti lei, sa stati drept si sa va mandriti de asta. Dar nu inseamna ca trebuie sa calcati peste alti oameni din jurul vostru. - Ati putea sa strangeti mana unui conducator de la Chisinau si sa-i spuneti:Buna ziua, pui de dac? - De ce vreti sa ma bagati in discutii politice pe care nu le inteleg? Stiu ca seful statului este Petru Lucinschi. Cand a fost la New York a dat un interviu pentru statia romaneasca de televiziune de acolo si mi s-a parut un mare patriot, mai mare decat unii din Romania. Cand l-au intrebat ce crede despre Unire, el a raspuns: Daca poporul vrea si daca o sa fie momentul, unirea trebuie sa se faca. - Sunteti crestin? - Eu sunt ceea ce sunt. Sunt vedic. Ati auzit vreodata de esenieni, acel popor ciudat de la care a pornit Biblia si toata credinta? Se spune ca esenienii se trag de aici, din spatiul nostru. Daca nu ne vom mandri noi cu aceasta, sa stiti ca nu va veni nimeni sa zica: Mandriti-va, voi, romanilor, ca sunteti cei mai frumosi si cei mai destepti, ca voi ati inventat roata! La noi a aparut cel mai vechi scris al lumii. Sa dam fiecarui popor in parte ceea ce merita, dar sa nu uitam si de noi. Sa stim cine suntem si sa fim mandri. Cu aceasta demnitate sa-i tratam pe toti de la nivelul la care ne gasim din punct de vedere spiritual. - Acesta e mesajul cartii dvs? - Sigur. Dar scriind cartea, eu am inchegat intre paginile ei ceea ce se cunoaste fragmentar despre trecutul nostru. - Daca traiti de 22 de ani in America, cum de vorbiti atat de bine romaneste? - Romanii care o fac pe americanii sunt niste mizerabili care vor sa-i impresioneze cu accentul lor pe cei de acasa. Plecand din America, un tanar m-a rugat sa le transmit salutari la ai sai, dar m-a implorat sa nu le spun ce lucreaza. Cand ai lucrat acasa inginer si acolo cari cu roaba, te simti lezat in mandria ta personala. Dar nu-i corect. Am un coleg, Serban Cocioaba, care si-a pus in sala de asteptare a pacientilor o poza de-a lui de pe cand lucra ca sudor. Zice: Asa am inceput viata in America. Nu este o rusine sa muncesti si sa perseverezi. - Sunteti un om bogat? - Cand m-am dus in America aveam in buzunar 99 de dolari, plus 2 valize. Pe una mi-a pierdut-o pe drum compania aeriana. Dar timpul a fost foarte bun cu mine. In 3,5 luni mi-am luat toate examenele. M-am intalnit cu secretara Ambasadei sud-africane si ea mi-a zis: Vino in tara mea ca doctor si o sa fii un rege. Era sa plec, dar am mai dat un examen, dupa care m-am trezit ca am dreptul sa lucrez in orice spital din New York. - Cum faceti de aratati atat de tanar? Fumati? - In New York, nici in spitale, nici in alte institutii, nici in restaurantele care au mai mult de 4 mese nu se permite ca cineva sa fumeze. Acolo, cei care fumeaza ii insulta pe cei care nu fumeaza. Pana la 36 de ani, n-am baut nici macar o lingurita de bere. Acum cativa ani, am aflat ca un pahar de vin rosu prelungeste viata si am zis: de ce sa mor atat de devreme? - N-ati uitat ca sunteti si medic? - Am cateva clinici medicale in New York si, cum v-am mai spus, sunt nominalizat printre primii 100 dintre cei mai buni internisti din America. Mai mult decat atata nu se poate atinge, cel putin in momentul de fata. - Cu ce se deosebeste un spital din New Yok de unul din Chisinau? - Este mai usor sa lucrezi acolo, pentru ca ai totul la indemana. Aici, bunaoara, in loc sa-ti stabileasca bine diagnosticul, daca te jelui de stomac, iti taie burta, ca sa vada ce ai acolo, apoi te coase la loc si-ti spun ca n-ai avut nimic. Acolo exista o tehnologie fantastica. Eu am adus la Institutul Oncologic din Chisinau un mamograf. Dar peste tot doctorii sunt oameni cu problemele lor, si aici si acolo. Oricum, doctorii nostri, daca ajung in America, dau dovada de o buna pregatire. Eu asa zic: Oamenii nostri au in sangele lor internetul dacilor.

Napoleon Svescu - Istoria Romniei, mai ales istoria ei veche, a fost mutilat i rstlmcit
Cteva fapte i opinii oglindite ntr-un interviu recent

1. Ce este Societatea Dacia Revival i care sunt scopurile sale educative? Societatea DACIA REVIVAL INTERNATIONAL este astzi cea mai cunoscut asociaie de larg audien dedicat studiului istoriei vechi a Romniei. Nucleul societii, pe care am nfiinat-o la New York n anul 1999, crete mereu,

15

astfel nct astzi exist filiale active n Romnia, Germania, Elveia, Spania, Macedonia i Australia. Iubitori ai istoriei noastre vechi din alte cteva ri ale lumii i-au exprimat recent intenia de a-i constitui propriile lor filiale. Dacia Revival International a fost i este n continuare principalul organizator al congreselor internaionale de dacologie care au loc n Romnia. Am ridicat n Romnia, prin cheltuial proprie, statui i monumente omagiale dedicate strmoilor notri geto-daci. Am acordat burse de studiu unor merituoi studeni romni, premii i distincii. Editm revista DACIA MAGAZIN, care are distribuie internaional, avem la New York o staie de televiziune, Dacia TV, (vezi i www.dacia.tv) i deinem un foarte frecventat site pe internet, la www.dacia.org . Activitatea filialelor o constituie studiul istoriei noastre vechi pe baza ultimelor cercetri, rezultate i ipoteze tiinifice, corelate pluridisciplinar. Aceast corelare este operat att de cercettori voluntari, ct i de consacrai profesional: arheologi, istorici, sociologi, arhiteci, lingviti, bibliologi, ingineri constructori sau metalurgiti, astronomi i matematicieni, topografi i geologi, profesioniti n geodezie, chimie, analiz spectral i magnetometric, doctori i biologi. Dup cum se poate observa, un foarte variat buchet de profesii colaboreaz productiv la reexaminarea fondului de informaie absolut necesar validrii sau infirmrii unor concluzii vechi, de cele mai multe ori net depite de actuala informaie stiinific. Caracterul pluridisciplinar al cercetrii contemporane justific prezena n acest buchet al unor lucrtori cu profesii diferite, dar care contribuie revelator la stabilirea adevrului istoric. Numeroi specialiti ai societii noastre au fost nu numai marginalizai, dar chiar ignorai ostentativ de istoricii tradiionaliti ai ultimelor dou secole din mileniul trecut care socoteau c domeniul cunoaterii trecutului este o moie personal care le aparine exclusiv i c biletul de intrare n acest univers l-ar constitui doar diploma de absolvent al Facultii de Istorie. n aceast nou er a computerului, nu numai informaia cursurilor universitare, ci i un enorm volum informativ se afl, prin internet, la dispoziia oricrui intelectual interesat de acest domeniu. i, cum istoria Romniei, mai ales istoria ei veche, a fost mutilat i rstlmcit nu numai dintr-o ignoran datorat unor complexe de inferioritate dar, cel mai adesea, prin servitui solicitate de caleidoscopul geopolitic, este astzi o chestiune de demnitate naional prioritar scoaterea de sub obroc a acelor dovezi (i ele sunt multe, nu numai arheologice!) care demonstreaz c strmoii notri au fost autohtoni autentici n vatra Europei i nu nite neica-nimeni purtai ntracolo de cine tie ce vnturi i furtuni ale vremurilor. Cu alte cuvinte: noi, strnepoi ai pelasgilor danubieni, ai marelui i respectatului neam al traco-daco-geilor, locuim cu ndreptire n propria noastr cas! 2. Recent, guvernul Romniei a organizat i srbtorit 1900 de ani de la formarea poporului romn. De ce este aceast srbtoare, de fapt, o ocazie de comemorare trist? n ntrebare dumneavoastr exist o sintagm care cu siguran nu v aparine, ci este expresia nefericitei formulri cu privire la evenimentul din acest an pe care guvernul romn i propusese s-l omagieze (!!). Formarea poporului romn acum 1900 de ani este o sintagm absurd, cci un popor ca al nostru, cu o asemenea ntindere i vigoare, nu se putea forma peste noapte fie ea i cea a Evului Mediu! doar ntr-o esime din teritoriul geto-dacic, chiar i n aceasta dacii rmnnd copleitor majoritari! Ceea ce nite suspeci consilieri de moment ai acestui guvern au propus (i erau ct pe ce s realizeze!), era celebrarea naional iatenie! internaional (!), a invadrii unei esimi din pmntul strbunilor notri de ctre legionarii lui Traian. Cred c ar fi fost o premier mondial: un popor care-i omagiaz nu eroii lupttori pentru libertatea pmntului strmoesc, ci invadatorii! Toate filialele societii noastre (i, elocvent, aciunii noastre i s-au alturat o serie de alte asociaii ale iubitorilor adevratei istorii a Romniei, inclusiv din media scris, audiovizual i internet) au protestat la nivel prezidenial, guvernamental, stiinific i de conducere religioas a rii. Cel de-al 7-lea Congres Internaional de Dacologie, care a avut loc la sfritul lui iunie n Bucureti, urmat de o comemorare public la Ortie, a fost dedicat eroicei lupte pentru neatrnare conduse de regele dacilor, Decebal. Comemorare, i nu celebrare! O celebrare i-ar fi dorit fie niscaiva brbi academice care au apucat n secolul trecut s-i ridice piedestale ludnd, sub semntur proprie, toate perioadele de succesive i temporare ocupri strine ale pmnturilor acestui neam, fie megiei i interpui interesai n strvechea tez c dacii au pierit sub clciul latinilor iar vlahii s-au format trziu, mai trziu, cam dup ce strmoii acestor megiei s-au desclecat n inuturile carpato-bacano-danubiene! Parodia tropirii la Bucureti, n toamn, pe captul Cii Victoriei, a unei trupe de figurani invitai din Ungaria (!), mbrcai n platoe romane umilitoare bazaconie organizat, incredibil, de actuala direcie a Muzeului Naional de Istorie a Romniei (!?) n-a fost dect un palid i ridicol icnet de vanitate n numele celor care prefer s se pretind, slugarnic, urmaii prostituatelor din coasta celor vreo apte-opt castrumuri romane infipte pentru un secol i jumtate n fragmentul bogat al Daciei. Romanii imperiali au jefuit un secol i jumtate Dacia de nsemnate bunuri materiale; unii conaionali ai notri, astzi, ar vrea s continue s o jefuiasc i de istorie!.. 3. Ce este limba romn i n ce msur pstreaz conotaii dacice n vocabular? Din nou, ntrebarea dumneavoastr aduce involuntar ecoul erorilor tradiionale: limba noastr nu pstreaz conotaii dacice, ea este precum noi suntem urmaii n linie dreapt, prin veriga vlah, ai strmoilor geto-daci! strnepoata vechii limbi, limba gentilic de pe cursul mediu i inferior al Dunrii, vorbit ntre Carpai, Balcani, Dinarici i Alpi. Se ajunge treptat la concluzia c era o limb comun a acestei arii, n neolitic, denumit n vremurile moderne ba arian, ba indo-germanic ori, mai recent, indo-european i pe care, mai corect, ar trebui s-o numim DANUBIAN (aa cum propune profesorul Timotei Ursu, consilierul tiinific al societii Dacia Revival, al crui punct de vedere l preuiesc i l mprtesc). Este limba pe care, astzi, lingvitii unanim pe plan internaional o consider idiomul ancestral al vetrei indoeuropene. Dup numeroase studii comparative, a devenit tot mai evident c aceste aa-numite limbi indo-europene nu au o origine asiatic sau nord-pontic, ci sunt derivate centrifugal dintr-o zon central situat chiar n mijlocul Europei: o zon de infloritoare dezvoltare autohton a agriculturii i a creterii vitelor, un centru de difuzie cu o mare densitate de locuire, care se dovedete arheologic a fi cel al cursului mediu i inferior al Vii Dunrii. Pe parcursul a trei-patru milenii, o dat cu migrarea periodic a excesului de populaie n toate direciile cardinale, s-au desprins n etaje diferite de timp! familii ligvistice. Acestea s-au dezvoltat apoi, prin slbirea contactului cu vatra, printr-un autoproces al evoluiei lingvistice, dar i prin asimilarea de elemente lexicale ale populaiilor peste care s au aezat, devenind astfel, n timp, cunoscutele grupe

16

ale limbilor indo-europene: indo-iranice (n Est), greco-anatolice (n Sud), romanice (n Sud-Vest), celtice (n Vest), aglo-germanice (n Nord-Vest), balto-slave (n Nord-Est). Nu trebuie s ne mire c un idiom fundamental, situat n centrul danubian al acestui evantai lingvistic cum este limba romn (urma, i ea, a danubienei iniiale!) deine mai toate cuvintele lexicului de baz, ba i structuri gramaticale, cu corespondene n absolut toate grupele amintite mai sus! Situaia era att de frapant, nct n perioada tinereii lingvisticii, cnd domina ideea unei limbi indoeuropene importate din Asia, lingvitii romni au cedat cosmopolit sugestiei lingvitilor strini (care, de fapt, nu cunoteau limba roman!) ncetenindu-se ideea profund eronat c romna este format dintr-un amalgam de mprumurturi din latin, din limbile slave din Sud, din cele slave de Est, ba i din german, maghiar, turc i din greaca modern. Lipsa de informaie, ca i modelul acceptrii mecanice a descendenei actualilor romni din legiunile romane, au dus la ignorarea sistematic a probabilitii pstrrii comune, din Limba Danubian Central, a unui impresionant volum de cuvinte i structuri lingvistice, att n limbile astzi nvecinate nou, ct i n actuala limb romn! Evident, ne referim la limbile din familia indo-european. n structura acestora, de la caz la caz, apar i conotaii ale unor idiomuri i mai strvechi, ale unor triburi autohtone, pre-neolitice, anterioare dezvoltrii explozive a limbii danubiene. Probabil c aceasta este explicaia existenei n romn i albanez (ca i n idiomul danubian geto-dac!) a circa dou sute de cuvinte ilire, care nu se regsesc n celelalte limbi indo-europene. n cazul vorbitorilor unei alte grupe de limb cum sunt maghiarii ori turcii, precum i bulgarii originari din familia limbilor fino-ugro-turcice dincolo de cteva mprumuturi reciproce, fireti unei convieuiri, este o chestiune de logic elementar c, la imigrarea dovedit a acelor strmoi ai lor fie n Pannonia, fie n profund tracica Anatolie ei au preluat nu numai puni, ogoare, pduri, sate, orae i supui, ci i cuvinte gsite acolo, n special cele cu caracter tehnic denumind realiti care nu le aparineau. Este, de pild, ridicol s derivm romnescul ora din maghiarul varos (citii: waro), de vreme ce vorbitorii de maghiar veche, provenii din zona stepelor nomadismului, nu aveau acolo orae; ca atare, nu aveau cum s aib cuvntul care s le denumeasc. Vlahii aveau orae i, drept urmare, nu-i ateptau ei pe alogeni ca s-i nvee cum s le spun acelor ngrmdiri de case! Acest exemplu e doar o pictur din marea de probleme care i reclam reexaminarea i recalificarea temeinic. 4. Care a fost influena dacilor n Roma i n Imperiul Roman, pe ce durat s-a extins aceasta, cum s-a manifestat acest lucru n arta roman i unde se mai pot vedea opere din acea epoc? N-ar trebui s spunei influen, ci prezena geto-dacilor la Roma. Istoricii italieni sunt, n cvasi-totalitatea lor, de acord c latinii vechi au fost un trib bine narmat militar, se pare, dar i cu tradiii agricole certe, care a cobort din zona Dunrii, mai exact din sudul Pannoniei, parcurgnd cursul Dravei i Savei i nvlind peste o lume etrusc, etruscii fiind autohtoni sau, oricum, anteriori n mnoasa vale a rului Po. Emigrarea a avut loc prin zona actualului ora Trieste. Nici mcar n-au avut de parcurs un drum prea lung: privii harta i vei vedea c, de pe cursurile celor dou ruri amintite pn n zona Trieste-Goriia, ei au avut de mers mai puin dect le-a trebuit otenilor lui Drago-Vod pentru a descleca pe apa Moldovei!.. Mai lung de cteva secole! a fost drumul dorienilor, pe Morava i Vardar (din actualul Banat pn n Macedonia i Tessalia), ca s nu mai vorbim de exodul, mult mai vechi, al indo-iranicilor sau cel al cimerienilor i hittiilor; ba chiar extensia spre nord-vest, mai recent (ctre sfritul neoliticului) a proto-celilor, peste izvoarele Dunrii. Prin urmare, strmoii latinilor i ai geto-dacilor sau aflat iniial n aceeai vatr danubian (amintii-v i simbolul natal al Romei, celebra Lupoaic Capitolin, totem danubian bine cunoscut!). Aa se i explic acuzata apropiere (i nu derivare!) a lexicului i structurii gramaticale ntre latin i romn sau ntre romn i celelalte limbi romanice, ba chiar cele celtice, anglo-germanice i baltoslave. n timp, (i anume atunci cnd latinii Romei au nceput s devin o for invadatoare i dincolo de Peninsula Italic, cu vdite tendine imperiale), geto-dacii au intrat ntr-un conflict devenit treptat cvasi-permanent cu pericolul roman. Dar cei doi veriori, neamuri mai apropiate dect s-ar crede, nu s-au ignorat: au existat o serie de contacte atestate ca atare. Statuile (pe care le-am socotit, din inerie, ale unor sclavi gei n fapt: ale unor lupttori sau sacerdoi danubieni) sunt mrturii ale acestui contact social, la Roma i n alte coluri ale peninsulei; i n-au aprut acolo numai dup conflictul lui Decebal cu Traian! Acest conflict a devenit acut mai ales dup ocuparea Greciei, a Macedoniei i a geticelor Moesii de la sudul Dunrii. Dar contactul cultural i economic, dincolo de conflictele uzuale n antichitate, a fost o certitudine, pe care o dovedete, printre altele, bogatul inventar monetar roman gsit n Dacia, ca i contrafacerea monedelor romane pe plan local! Probabil c muli vor trebui s mediteze serios la imaginea insuflat lor artificial a primitivei Dacii, dac le vom reaminti c cel mai puternic mprat roman, Augustus, a fost la un pas de a se ncuscri cu regele dac Cotiso! Trebuie foarte serios examinat ipoteza c aanumita Sarmisegetusa Romana a fost adevrata capital a geto-dacilor iar construciile romane de acolo au fost ridicate inclusiv cu meteri romani i dup planuri mediteraniene (cum sugereaz Dio Cassius!) mult anterior apariiei legiunilor lui Traian n ara Haegului (probabil c numai ntr-o astfel de capital urban i confortabil se pregtea mpratul Augustus s-i dea fiica de soie regetului dac!). Trebuie apoi temeinic examinat ipoteza bazat pe referinele lui Iordanes, Isidor din Sevilla i ale unui impresionant numr de nvai medievali c goii erau, de fapt, de neam getic; ea ar putea s ne conduc la constatarea c dacii ncrengtur a aceluiai neam get, situat cel mai aproape de Imperiul Roman au avut un important cuvnt de spus nu numai prin implicarea militar a lui Burebista n conflictul politic intern al imperiului, sub Caesar, apoi n formarea unor cohorte n armata roman, n furnizarea de mprai i generali romani de origine danubian ntre secolele II V, dar pn i n prbuirea Romei, datorat goilor! Subiectul ns e prea vast ca s-l putem comprima ntr-un astfel de rspuns rezumativ. 5) A existat un scris dacic ? Se poate nc vedea acesta n ziua de azi? 6) Exist vreo continuitate ntre tbliele de la Trtria (7,000-7,500 I.C.) i scrisul dacic pre-romanic? 7) Sunt plcuele dabogete contrafcute sau sunt autentice? De ce? 5, 6, i 7. Scrisul dacic este unul din aspectele cele mai sensibile ale cercetrii contemporane. Pe de o parte, deinem dovada Tblielor de la Trtria, care s-au dovedit anterioare cu dou milenii apariiei scrisului n Summer; pe de alt parte, au ieit la iveal, recent, graie hrniciei neprofesionistului dar ndrgostitului de istorie, inginerul

17

Dan Romalo! uimitoarele copii (n plumb) ale tblielor de la Sinaia. Acestea au fost nu numai tinuite, dar i jecmnite barbar, vreme de un secol, n beciurile Institutului bucuretean de Arheologie (!). S nu uitm inscripia de trei cuvinte de pe colanul de aur de la Pietroasa interpretat eronat drept gotic sau cea aa-zis illiric din Necropoli di Komani: ANA OHOHICER, interpretat n mod comic drept un rebus de limb greac (vezi Dacii vorbesc Iordache Moldoveanu, p.15). S mai amintim inscripia pelasg, de 14 propoziii de la Camina din Lemnos, care ateapt n Muzeul din Atena de muli ani de zile, s fie interpretat corect; literele ei nu pot fi greceti, fiindc neamul ce va rmne cu acest nume, grex, gregis, nici nu apruse nc n Europa, cnd a fost scris aceast inscripie n alfabetul geto-pelasgo-trac. Ce putem spune despre inscripia geto-dac de la Kiolmen, gsit pe o piatr, n anul 1965, i care st pripit la Preslav, din cauza citirii ei eronate de ctre bulgarii Beevlev i Georgiev?! Inelul de la Ezer, de pe valea Hebruliu, avnd trei propoziii deosebit de interesante n coninut, scrise n limba dacoget Nu nelegem de ce filologii romni nu l iau n consideraie. n timp ce pe inelul de aur de la Celei , Sucidava- Oltenia, se scriau rugciuni n proto-latina prisc (latina arhaic) populi romani era PSTOR i practica o agricultur rudimentar n Latium. Toate cele menionate mai sus sunt gata s spun foarte multe despre limba pelasgo-geto-dac, limb creia i se refuz dreptul de a fi avut un alfabet, dei primele alfabete au fost create i promovate de ctre pelasgo-getodaci (vezi Iordache Moldovan). Oare chiar trebuie s-l ateptm pe italianul Marco Merlini s ne spun c scrisul a aprut la noi pentru prima oar n lume? mi amintesc c, atunci cnd la cel de-al 39-lea Congres Internaional de la Kalamazoo, Western Michigan University, SUA, 6-9 mai 2004 am spus: When no one read, who started to write?, lumea n sal a aplaudat. Cnd ns le-am vorbit la romni, la Bucureti, despre acelai subiect: Cnd nimeni n lume nu citea, la Trtria se scria, tiinificii de acolo s-au grbit s m taxeze

drept protoconist!
S aezm ntre aceste extreme tradiia documentar a existenei unui celebru Kogaion hiperboreic (care s-a dovedit astzi a fi marele centru al sanctuarelor de la Grditea, din Munii Ortiei, un veritabil unicat mondial recunoscut ca atare de UNESCO!), ca i apelarea expres, de ctre Iordanes, a existenei unor misterioase nscrisuri de legi ale Geilor intitulate Legile Belagine. Chiar dac tradiia cultural a Europei antice, centrale i de nord, transmontan (spre deosebire de tradiia Peri-mediteraneean!), cultiva secretul comunicrii sacerdotale i metodele de nvare memotehnic prin memorizarea unor imnuri ca n practica cultual druidic tot mai multe dovezi se acumuleaz astzi pentru identificarea unor forme de scris strvechi, paralele sau anterioare celor tradiional recunoscute: etrusc, sumero-accadian, egiptean, fenician, linear A i B, etc Forme de scris similare, ca metode de comunicare sau nregistrare, au aprut spontan i relativ concomitent ori sunt ntr-o relaie care ateapt nc s fie relevat. De pild, exist o vizibil asemnare ntre alfabetul Ogham din Irlanda secolelor VI-VII d.C., inciziile pe btele ciobneti n Carpai, o parte a semnelor de pe tbliele de la Trtria i extrem de interesantul i puin studiatul! alfabet clasificat astzi drept al runelor maghiare, n fapt transilvan, utilizat pn trziu n Evul Mediu n inuturile secuieti, zon care a fost n antichitate vatra agatrilor! ntrebarea asupra plcuelor daco-gete i gsete un prim rspuns chiar pe situl http://www.dacia.org/ , articole/rom: Se fur ca n codru la Institutul de Arheologie ?. V pot spune c n anul 1875, cu ocazia construciei castelului Pele din Poina Vcria, Sinaia, s-a descoperit un tezaur de aur compus din mai multe tablete de aur scrise n relief i alte obiecte de aur. Din ignoran sau nu tiu din ce alte motive, tezaurul a fost cedat de guvernul procarlist Lascr Catargiu, lui Carol I. Acesta, n mare tain , decide s-l topeasc i, cu banii obinui pe aur, s-i continue ridicarea castelului. S-au realizat, ns, nite copii n plumb la fabrica de cuie din Sinaia. Am neles c unele copii au ajuns la profesorul Niculescu-Plopor. n 1978, la Muzeul Mnstirii din Sinaia a fost trimis cercettorul tiinific M.Dogaru de la Institutul de Studii Istorice i Politice. Se pare c el a luat de acolo dou tblie coninnd aceast scriere dacic. Ce a fcut cu ele nu am aflat. n salutara lucrare a lui Dan Romalo, Cronic apocrif pe plci de plumb, premiat de Societatea Dacia Revival, le vedem fotografiate i publicate, mpreun cu o ncercare de descifrare a acestor uimitoare plcue de plumb i care acum sunt tinuite att de suspect n beciurile Institutului de Arheologie din Bucureti i taxate (de incapacitatea sau de frustrarea unor cercettori care i vd ameninate mai vechile lor teorii!) drept falsuri. Cele 79 extraordinare falsuri sunt, n realitate, copiile n plumb, foarte ngrijit realizate, dup originale care ne asigur inginerul Romalo nu puteau fi dect din aur, cu o tehnologie pe ct de original, pe att de dificil, reclamnd un nalt nivel de pricepere meteugreasc. (Am reprodus fotografiile acestora, cu acordul autorului crii, pe site-ul www.dacia.org , unde le pot consulta toi utilizatorii de computer). Faptul c originalele de aur?! au disprut, probabil topite, este regretabil; dar exist copiile elocvente ale acestor nscrisuri n care, reinei!: numele lui Burebista este pomenit vizibil de 37 de ori, al dacilor de 22 ori, al lui Decebal de 21 de ori, al Sarmisegetusei de 31 de ori, al lui Zalmoxis de 8 ori. A dori s menionez i lucrarea lui Iordache Moldoveanu Dacii vorbesc (anul 2000, editura Semne) unde, la paginile 136-137, sunt redate dou din aceste tblie mpreun cu o descifrare a lor. Nu vi se pare acesta un argument zdrobitor pentru care tbliele, redactate n trei alfabete diferite, ar fi trebuit s devin un obiectiv de cercetare primordial, nu numai pentru diferii cuteztori individuali, ci pentru un puternic colectiv pluridisciplinar, organizat i finanat de nsi Academia Romn?! Ei bine, dup ce doi academici asupra crora planeaz bnuiala c au fost prtai la condamnabila tinuire n beciuri a acestei comori! au declarat blbit, ntr-o emisiune tv, c ei le consider (fr niciun temei!) falsuri, iat c au trecut trei ani de la publicarea fotografiilor refereniale de ctre Dan Romalo fr ca forumul tiinific, finanat din bugetul naional, s fi imaginat o echip de cercetare colectiv i exhaustiv; iar Muzeul Naional de Istorie a Romniei i cheltuiete fondurile n transportul, cazarea i hrnirea unor invitai din Europa costumai n armuri legionare romane i chemai s mrluiasc n inima capitalei romnilor pentru a le reaminti c n lips de documente elocvente! ei nu sunt nimic altceva dect, cel mult, copii din flori ai centurionilor abtui cndva pe aceste meleaguri!

18

Referitor la conecia Daciei cu textele vedice, cu posibila conecie ntre lumea tracilor i Asia, precum i cu Auraicept ma N-Eces opera n limba gaelic a nvatului irlandez Longarad, din secolul al VII-lea, i redactat ntr-o variant a alfabetului Ogham pentru a nu lungi excesiv acest interviu, v propun s le socotim subiecte ale unor discuii ulterioare. Cu att mai mult cu ct zilnic apar noi descoperiri, dovezi materiale sau ipoteze plauzibile, justificate tiinific. Cnd, pe baza unui fond de informaii disponibile atunci, am scris n urm cu un deceniu i jumtate cartea Noi nu suntem urmaii Romei!, am totalizat, argumentnd, o concluzie iniiat de Nicolae Densusianu, de Nicolae Miulescu, parial de Hasdeu, ba chiar intuit corect de Petru Maior i de o serie de ali cercettori. n acest deceniu i jumtate care s-a scurs de atunci, principiul enunat n nsui titlul volumului nu s-a modificat, dar o serie de date de referin s-au completat, s-au nuanat ori s-au impus preponderent. Ne aflm n faa unui cmp tiinific abia deselenit care, cum spuneam, devine teritoriul unor complexe colective de cercetare inter- i pluridisciplinare, nu numai al unor intuiii individuale. Pas cu pas, rspunsurile apar etalate pe internet i sunt identificabile prin porile Google, Vikipedia sau cele peste 1000 de site-uri cu profil de istorie. ntre acestea, se afl i site-ul societii Dacia Revival International: www.dacia.org deschis att pentru informare, ct i pentru comentariile celor care l frecventeaz. Nu posed rspunsuri suplimentare iar preocuprile mele de baz (de doctor, de director de policlinic, de preedinte al Societii Medicilor Romni de la New York i, nu n ultimul rnd, de preedinte activ al Daciei Revival) nu mi ngduie, ca timp material, s port ndelungi discuii individuale, chiar dac apreciez n mod deosebit interesul pentru istorie al unor semeni ai mei. Le recomand frecventarea site-ului i abonarea la revista noastr DACIA MAGAZIN. i, pentru c suntem la nceput de nou an, l doresc tuturor plin de bucurie i, mai ales, aductor de adevr. S nu uitm, apoi, c n anul 2007 va fi i Cel de-al VIII-lea Congres Internaional de Dacologie, dedicat apelativ de ast dat anticei regine a massageilor nord-pontici, Tomyris; ca de obicei, congresul va fi prilejul anual de etalare a celor mai noi ipoteze i dovezi dedicate efortului de descifrare a mult prea multelor taine ale trecutului nostru! Sperm ca cele dou importante organisme care i-au exprimat interesul de a sprijini acest congres Departamentul Romnilor de Pretutindeni din Ministerul Afacerilor Externe ale Romniei i Academia Oamenilor de Stiin din Romnia s i materializeze n fapt aceast intenie. La muli ani!

Dr. NAPOLEON SAVESCU


PUBLICAII:

1999 Noi nu suntem urmaii Romei (1999 Editura Intact, Bucureti, Romnia) www.dacia.org 1999 n cutarea istoriei pierdute www.dacia.org 1999 Vizita n Guatemala www.dacia.org 2000 Originea rasei umane (Primul Congres Internaional de Dacologie: Sarmisegetusa Dacia magazin, februarie 2003, p.10). The Carpatho-Danubian Space www.dacia.org 2001 The Romanian www.dacia.org 2001 Burebista i epoca (Al II-lea Congres Internaional de Dacologie, 15-16 august 2001, Bucureti) 2001 Cltorie n Dacia ara Zeilor www.dacia.org 2002 Onoare memoriei lui Nicolae Densuianu (Al III-lea Congres Internaional de Dacologie 21-24 iunie 2002, Bucureti) 2002 A new approach to the Origin of the Romanian people ( 37 th. International Congress on Medieval Studies 2-5 May 2002, Western Michigan University Kalamazoo, USA). www.dacia.org 2003 Zeii albi din Tiahuanaco www.dacia.org 2003 Scrisoare deschis adresat tinerilor romni (Dacia magazin, ianuarie 2003, p. 4). www.dacia.org 2003 Ei,Vlahii, au fost Daci i Dacii suntem noi. (Dacia magazin, martie 2003, p. 9). 2003 Apariia scrisului n lume i Trtria. (Al IV-lea Congres Internaional de Dacologie, 19-20 iunie 2003, Bucureti) 2003 Cciula Dacic (Al IV-lea Congres Internaional de Dacologie 19-20 iunie 2003, Bucureti) 2003 Prima diaspor Carpato-Dunrean (Dacia magazin, decembrie 2003, p.19). 2004 A mai plecat un Dacacas la Zalmoxis ( Dacia magazin, februarie 2004, p. 1). 2004 Cronic Dacic pe plci de plumb (Dacia magazin, mai 2004, p.1). 2005 Civilizaia Dunrean, rdcini (Al V-lea Congres Internaional de Dacologie 25-26 iunie 2004, Bucureti) 2004 N. Densusianu i M. Eminescu (Cenaclul literar M.Eminescu, New York, 15 aprilie 2004) 2004 When no one read, who started to write? (39 th. International Congress on Medieval Studies 6-9 May 2004, Western Michigan University Kalamazoo, USA). 2004 tefan cel Mare erou al neamului Daco-Romn (Dacia magazin, septembrie 2004, p. 20 ). 2006 M.Eminescu i N.Densusianu, momente de referin a dacismului i patriotismului romnesc (Dacia magazin, februarie 2005, p.12 ). 2005 The mystery of Sarmisegetusa as reflected in the Middle Ages (40 th. International Congress on Medieval Studies 5-8 May 2005, Western Michigan University Kalamazoo, USA). 2005 De ase ani Dacia Revival ( Dacia magazin, mai-iunie 2005, p.3 ). 2005 Noi, Dacii. nceputuri (Al VI-lea Congres Internaional de Dacologie, 30 iunie 01 iulie 2005, Bucureti) 2005 86 de ani de la salvarea Ungariei de comunism de ctre trupele romne (Dacia magazin, august 2005, p.18 2005 Cucerirea Americii de ctre Carpato-Danubieni (Dacia magazin, noiembrie 2005, p. 26). 2005 CRCIUN vechi cuvnt dacic (Dacia magazin, decembrie 2005, p.19). 2005 Anul 2006, anul Decebal, Scrisoare deschis (Dacia magazin, decembrie 2005, p.1). 2006 Dreptul la replic (Dacia magazin, aprilie 2006, p. 2). 2006 Rzboaie uitate (Al VII-lea Congres Internacional de Dacologie, 28 29 iunie 2006, Bucureti)
ACIUNI CIVICE

19

Am ridicat trei monumente pe teritoriul rii: 2001 statuia regelui Burebista (Ortie, jud. Hunedoara) 2002 monumentul Niculae Densuianu (Densu, ara Haegului, jud. Hunedoara) 2003 monumentul Primul mesaj scris din istoria omenirii (Trtria, jud. Alba).

Genealogia limbii romne IDEI PRIVIND ETIMOLOGIA I ISTORIA LIMBII ROMNE


Eseu ntocmit de Neculae Dimitriu, Bucureti 2005 Not din partea autorului: Eseul cuprinde extrase din lucrrile unor specialiti n istoria limbii romne. La "Comentarii" vei gsi prerile personale, poate corecte, poate greite, pe care Neculae Dimitriu i le-a format din analiza atent a afirmaiilor specialitilor. CUPRINSUL Bibliografie 1 Idei generale despre limb i vorbire 2 Idei privind istoria limbilor 3 Unele noiuni privind legile lingvisticii 4 Influenele reciproce ale limbilor 5 Limba comun indo-european 6 Limbile indo-europene 7 Aria geografic de rspndire a limbilor indo-europene 8 Diversificarea i scindarea limbilor indo-europene 9 Limba geto-dacilor 10 Limba latin. 11 Limbile slave 12 Teritoriul de formare a limbii romne 13 Limba romn 13.1 Substratul (autohton) 13.2 Stratul (latin) 13.3 Adstratul slav 13.4 Limba romn literar 14 Cronologie BIBLIOGRAFIE 1 Septimiu Albini, Direcia nou n Ardeal. Constatri i amintiri, n volumul Lui Ion Bianu amintire, Bucureti, 1916 2 Giuliano Bonfante i Larissa Bonfante, Limba cultura etruscilor, Bucureti, Editura tiinific, 1995 3 Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric: poporul romn, Bucureti, Editura Corint, 2000 4 Grigore Brncu, Istoria cuvintelor, Bucureti, Editura Coresi, 1991 5 Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1983 6 Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, Bucureti, Editura Meridiane, 1985 7 Ion Coteanu, Cum dispare o limb (istroromna), Bucureti, Societatea de tiine istorice i filologice din R. P. R., 1957 8 Ion Coteanu i Marius Sala, Etimologia i limba romn, Bucureti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1987 9 Hadrian Daicoviciu, Dacii, Bucureti, Editura pentru literatur, 1968 10 Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, Bucureti, Editura Meridiane, 1986 11 Iancu Fischer, Latina dunrean, Introducere n istoria limbii romne, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1985 12 Ion Gheie, Istoria limbii romne literare, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1978 13 Constantin C. Giurescu i colaboratori, Istoria Romniei n date, Bucureti, Editura Enciclopedic Romn, 1972 14 Pierre Grimal, Civilizaia roman, vol. I, Bucureti, Editura Minerva, 1973 15 Alexandru Graur, Evoluia limbii romne. Privire sintetic, Bucureti, Editura tiinific, 1963 16 Alexandru Graur, Lingvistica pe nelesul tuturor, Bucureti, Editura Enciclopedic Romn, 1972 17 Iorgu Iordan, Istoria limbii romne (Pe-nelesul tuturora), Bucureti, Editura tiinific i enciclopedic, 1983 18 Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, Bucureti, Editura Academiei Republicii Populare Romne, 1960 19 Octav George Lecca, Formarea Poporului Romnesc, Origini, influene i adaose strine, Bucureti, Casa coalelor, 1944 20 Andrei Oetea, Istoria lumii n date, Bucureti, Editura Enciclopedic Romn, 1969 21 M. F. Nesturh, Originea omului, Bucureti, Editura tiinific, 1959 22 Alexandru Philipide, Originea Romnilor, vol. I, Iai, Tipografia Viaa Romneasc, 1925 23 Alexandru Philipide, Originea Romnilor, vol. II, Iai, Tipografia Viaa Romneasc, 1928 24 Maurice Rheims, Dictionnaire des Mots Sauvages (ecrivains des XIXe et XXe siecles), Paris, Librairie Larousse, 1969 25 Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne, I, Limba latin, ediia a doua revzut i adogit, Bucureti, Fundaia pentru literatur i art "Regele Carol II", 1940

20

26a Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, Bucureti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1969 26b Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne, II, Limbile balcanice, ediia a doua revzut i adogit, Bucureti. Fundaia pentru literatur i art, 1943 27 Ion I. Rusu, Etnogeneza romnilor. Fondul autohton traco-dacic i componenta latino-romanic. Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1981 28 Valeriu Rusu (coordonator), Tratat de dialectologie romneasc, Craiova, Scrisul Romnesc, 1984 29 Marius Sala, Limba Romn, limb romanic, Bucureti, Editura Academiei Romne, 1997 30 Marius Sala, Ioana Vintil-Rdulescu, Limbile Lumii, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1981 31 Ion Simionescu, Origina omului, Bucureti, Editura Cartea Romneasc, 1940 32 I. D tefnescu, Iconografia i studiile de art religioas, n Revista istoric romn, vol XV, fascicola II, Bucureti, 1945 33 Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1987 34 Alexandru D. Xenopol, Istoria romnilor din Dacia Traian, vol. I, ediia a IV-a, Bucureti, Editura tiinific i enciclopedic, 1985 35 Biblia sau Sfnta Scriptur, Bucureti, Societatea Biblic Interconfesional din Romnia, 19

1 Idei generale despre limb i vorbire


1.1 Animalele au capacitatea de a-i transmite, ntre altele i prin sunete i ultrasunete, informaii, mesaje de alarmare, poate chiar rudimente de sentimente etc. Se poate vorbi despre un limbaj al animalelor. 1.2 Unii lingviti consider c limba i vorbirea constituie mpreun limbajul, adic facultatea oamenilor, i pe care nu o au animalele, de a exprima prin sunete articulate tot ceea ce gndesc i simt. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 320, nota 1, J. Vendryes] Este desigur alt limbaj dect cel pe care l au animalele. 1.3 Termenul limbaj se ntrebuineaz i cu privire la orice semne cu ajutorul crora putem transmite idei i sentimente (cf. limbajul surdo-muilor, limbajul gesturilor etc.). Limbajul, astfel definit, este comun tuturor oamenilor, ntruct depinde de constituia lor fizic i psihic, aceeai oricnd i oriunde. 1.4 Limba aparine unei singure comuniti lingvistice determinate, pentru c este produsul unor anumite condiii istorice, care difer de la o colectivitate uman la alta. 1.5 Vorbirea reprezint realizarea practic a unei limbi date, ea variind dup indivizi i grupuri de indivizi n interiorul uneia i aceleiai comuniti lingvistice. Limba este organul creator al gndirii: ideile noastre devin, prin exprimare, elemente obiective (din subiective, cum sunt nainte de a le comunica altora) i ca atare se ntorc iari n creierul nostru, unde sunt ntrebuinate la formarea de idei noi. [Ibidem p. 112-113, citndu-l pe Wilhelm von Humboldt] Chiar dac vorbirea nu este singurul semn evident de difereniere a omului de celelalte forme de via, ea este cu siguran unul dintre semnele distinctive ale umanitii. 1.6 Gndirea este un act individual, iar limba un produs colectiv. Problema limbii nu este, n ultim analiz, dect unul din aspectele problemei raporturilor dintre individ i societate. [Ibidem p. 346, citndu-l pe Albert Sechehaye] 1.7 Dintre toate faptele umane cel mai evident social este limba, cci nu ne putem nchipui nici limb fr societate, nici societate omeneasc fr limb. [Ibidem p. 316, citndu-l pe Antoine Meillet] 1.8 Populaiile istorice sunt definite ndeobte pe baza limbii lor. [Giuliano Bonfante i Larissa Bonfante, Limba i cultura etruscilor, p. 70] 1.9 Limba este, la un popor, organul fiinei lui intime, este chiar aceast fiin, aa cum ajunge ea, ncet-ncet s se cunoasc pe sine nsi i s se manifeste. [Iorgu Iordan, op. cit. p. 113, citndu-l pe Wilhelm von Humboldt] 1.10 Limba matern contribuie ntr-o larg msur la formarea i dezvoltarea gndirii noastre: tocmai pentru c servete ca mijloc de exprimare a celor ce gndim i simim, limba ne influeneaz profund sufletul, att din punctul de vedere al coninutului (graie imensului tezaur cultural depozitat n operele scrise ale unui popor), ct i din acela al formei (vorbind ne deprindem a gndi ntr-un anume chip, a da produselor noastre intelectuale o nfiare particular, care difer de la o naiune la alta). [Ibidem p. 358, citnd pe Bally, Sechehaye i Brunot]

2 Idei privind istoria limbilor


2.1 Diferitele aspecte ale limbii sunt: fonetica, lexicul, formarea cuvintelor, morfologia, sintaxa i stilistica, la care putem aduga istoria lingvistic i geografia lingvistic. 2.2 Istoria limbilor este caracterizat prin presupuneri i probabiliti. 2.3 Tradiia biblic ne transmite cteva idei privind vorbirea, ale cror sensuri mitice nu pot fi neglijate. Atunci cnd Dumnezeu s-a adresat, binecuvntndu-i, lui Adam i Evei, putem presupune c aceasta nu s-a realizat neaprat prin vorbire, ci printr-o comunicare direct de tip telepatic. [Bibilia, Facerea 1; 28-30] La fel i pentru transmiterea poruncii de interzicere a mncrii din pomul cunotinei binelui i rului. [Biblia, Facerea 2; 16-17] 2.4 Limba, vorbirea uman este evident citat ca atare n momentul n care Dumnezeu aduce fiarele cmpului i psrile cerului n faa lui Adam, "ca s vad cum le va numi". Iar Adam "a pus nume tuturor animalelor i tuturor psrilor cerului i tuturor fiarelor slbatice".[Biblia, Facerea 2; 19-20] 2.5 Aflm apoi c, dup potop, din spia neamului fiilor lui Noe "s-au format mulime de popoare, care s-au aezat n diferite ri, fiecare dup limba sa, dup neamul su i dup naia sa". [Biblia, Facerea 10; 5, 20, 31, 32] 2.6 Totui, "n vremea aceea era n tot pmntul o singur limb i un singur grai la toi".[Biblia, Facerea 11; 1] 2.7 "i a zis Domnul: Iat, toi sunt de un neam i o limb au i iat ce s-au apucat s fac i nu se vor opri de la ceea ce i-au pus n gnd s fac. Haidem, dar, s Ne pogorm i s amestecm limbile lor, ca s nu se mai neleag unul cu altul." [Biblia, Facerea 11; 6-7] 2.8 Pentru perioada preistoric lipsind datele efective privind limbile vorbite, este evident c tot ce se poate spune relativ la modul n care comunicau oamenii prin vorbire decurge din fenomene colaterale limbii.

21

2.9 Oamenii de tiin evit pe bun dreptate s dea sentine definitive privind evoluia vorbirii n preistorie. 2.10 S-a scris despre rolul important pe care activitatea, munca i vorbirea articulat l-au avut n evoluia i perfecionarea organismului i intelectului uman, n dezvoltarea activitilor sociale i a contiinei. 2.11 Ar prea justificat afirmaia c omul i-a meritat recunoaterea lui ca entitate din momentul n care a nceput s vorbeasc, s se exprime prin vorbire articulat cu suport raional, n formule grite, mai complexe dect simplele semnale sonore pe care le folosesc animalele. 2.12 Singura deosebire nsemnat dintre om i vertebrate sunt sunetele articulate ce dau vorbirea, ca i puterea inteligenii sale. [Ion Simionescu, Origina omului, p. 30] 2.13 Astfel, dac antropoizii pitecantropi din Java nu aveau grai articulat, ar putea fi numii doar strmoi ai omului. n schimb sinantropul, care conform unor autori putea practica vorbirea, ar fi primul care s intre n categoria oamenilor strvechi, n paleoliticul inferior sau mijlociu. Neanderthalezii au nsemnat o nou trept n evoluia graiului articulat, se pare c folosirea focului avnd aici un rol remarcabil. Sunetele graiului articulat, care probabil au servit iniial ca semnale ale aciunilor, au nceput ulterior s desemneze i obiecte ori fenomene. 2.14 Din ce n ce mai mult i face drum n tiin prerea c fiina omeneasc nu a aprut ntr-un singur loc pe faa pmntului, ci n mai multe centre, din ramuri deosebite de maimue, de tipul acelora care s-au gsit n Iava, n China ori n sudul Africii. Ion Simionescu, Origina omului, p. 28] 2.15 Indiferent dac admitem o origine punctual a omului, sau apariia lui n mai multe puncte de pe glob, este evident dispersarea lui, ceea ce sub influena factorilor de clim, relief, vegetaie, animalieri, sociali etc. a provocat diferenieri ale caracterelor anatomo-fiziologice. Tot astfel s-au produs diferenieri ale graiului, dac admitem c iniial a existat unul singur. 2.16 Orice afirmaii tranante privind o limb unic iniial, sau o multitudine de limbi aprute i evoluate independent ar fi doar presupuneri, lipsite de o argumentaie de necontestat. 2.17 Datorit numeroaselor i variatelor relaii dintre oameni, care, pentru satisfacerea nevoilor materiale i culturale, nu in seam de hotarele politice, limbile se amestec necontenit, adic se influeneaz reciproc. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 57, citndu-l pe Hugo Schuchardt] 2.18 Cunotinele despre limbi, provenite din surse antice scrise i din evoluiile ulterioare ale limbilor cunoscute, au permis totui lingvitilor istorici s-i imagineze care erau trsturile generale ale limbilor vorbite n preistorie. S-au adugat i se adaug treptat noi informaii, din cele mai variate domenii ale istoriei, geografiei, arheologiei, etnografiei etc., care suprapuse peste principiile de lingvistic conduc fie la confirmarea teoriilor deja definite, fie la eliminarea teoriilor vechi i la elaborarea de noi teorii privind istoria limbilor istoric cunoscute. 2.19 Treptat se ctig tot mai mult siguran pentru scenariile imaginate de savani privind evoluia limbilor, care, lacunare, rezumative i eventual eronate sau deformate la nceput, capt mereu mai mult consisten i credibilitate.

3 Unele noiuni privind legile lingvisticii


3.1 Muli lingviti admit c lingvistica este inferioar tiinelor exacte, ntruct nu poate stabili legi i de aceea trebuie s se limiteze la observarea metodic i foarte ntins a faptelor pe care urmeaz s le explice. Ca urmare munca lingvistului are nevoie de puin fantazie, de un sim deosebit pentru ceea ce este probabil, care duce sigur la descoperirea adevrului. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 18, citndu-l pe Graziadio Isaia Ascoli] 3.2 Metoda de cercetare n filologie i cu deosebire n filologia comparat se izbete n aplicare de multe dificulti, cere sim, ptrundere i tact tiinific. [I. D.tefnescu, Iconografia i studiile de art religioas, n Revista istoric romn, vol XV, fascicola II, Bucureti, 1945, pp. 135-137] 3.3 Regulile de transformare evolutiv a corpului fonetic, "legi", cum au fost numite de neogramatici, acioneaz mecanic, imperturbabil, dup formularea neogramaticilor "orbete". E, fr ndoial, n acest mod de a le nelege o doz de exagerare, dar modificri fonetice care nu cunosc abateri ntlnim adesea. [Ion Coteanu i Marius Sala, Etimologia i limba romn, p. 23] 3.4 n general "legile fonetice" sunt acceptate, chiar de ctre adversarii lor, ori de cte ori este necesar pentru explicarea situaiei sunetelor dintr-o limb oarecare n comparaie cu a sunetelor corespunztoare din limba de baz sau din una nrudit genealogic. De asemenea, ele sunt invocate n cercetrile etimologice sau de alt natur, pentru a confirma sau a infirma o etimologie oarecare. Aadar, avem de a face cu o stare de fapt, care nu poate fi evitat, nici combtut, ci trebuie pur i simplu recunoscut ca o necesitate care se impune din punct de vedere strict practic. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 52] 3.5 Hazardul joac i el un rol n istoria lingvistic. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 136] 3.6 Resursele de care dispune limba pentru creaii lingvistice spontane, nu numai pentru onomatopee, ci i pentru tot ce un idiom produce singur, independent de altele i servindu-se de propriile mijloace, sunt mult mai bogate dect se admite de obicei. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 113, citndu-l pe Leo Spitzer] 3.7 Un principiu etimologic susine c, nainte de a recurge la alte idiome pentru lmurirea unui cuvnt obscur, trebuie s ncercm a-l explica prin i din limba n care el exist. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode p. 141, citndu-l pe Leo Spitzer] 3.8 Cuvintele migreaz, ntocmai ca oamenii, adic prin ei sau cu ei: pornesc dintr-un loc anumit, i-am putea spune locul natal, i se rspndesc prin regiuni mai apropiate sau mai ndeprtate, dup mprejurri. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode p. 157] 3.9 n Galia, latina colonitilor romani a ndeprtat limba celilor autohtoni i din cauza psihologic (produs al unor condiii obiective), anume tendina general i contient pe care o manifest vorbitorii, atunci cnd dou idiome se gsesc n contact, de a prsi pe cel considerat inferior i a adopta pe cel "superior" sau cu prestigiu. Dar aceast tendin are nevoie de mprejurri speciale pentru a da rezultate practice; altfel, cum s-ar explica rezistena, cteodat foarte puternic, a attor graiuri, care, dei supuse presiunii altora, superioare lor din diferite puncte de

22

vedere, i pstreaz mai mult sau mai puin nfiarea tradiional? [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode p. 215] 3.10 Limba se transform permanent, rmnnd totui ea nsi, indiferent de amploarea transformrilor. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 192]

4 Influenele reciproce ale limbilor


4.1 Diveri lingviti au admis, ntr-un fel sau altul, nc de la nceputurile lingvisticei, c exist influene din partea unei limbi autohtone, nvinse cu vremea, asupra limbii nvingtoare. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode,, p. 17, nota 1.] 4.2 Stratul este elementul de baz al unei limbi.[ Iorgu Iordan, Istoria limbii romne pe-nelesul tuturor, p. 26. Pentru limba romn stratul este limba latin, iar elementul slav ar fi superstratul (ibidem p. 30). Ion I. Rusu consider elementul slav ca adstrat pentru limba romn (op. cit. p. 237).] 4.3 Elementul autohton este denumit substrat. [Iorgu Iordan, Istoria limbii romne pe-nelesul tuturor, p. 17] 4.4 Prin superstrat se nelege limba unei populaii care vine din alt parte, de obicei n calitate de cuceritoare, dar pn la urm este asimilat n profitul limbii care se vorbea anterior pe teritoriul dat, trecnd totui acesteia din urm unele particulariti. [Cf. Alexandru Graur, Lingvistica pe nelesul tuturor, p. 56] 4.5 Adstratul se refer la mprumuturile lexicale. [Ion I. Rusu, Etnogeneza romnilor. Fondul autohton traco-dacic i componenta latino-romanic, p. 237] 4.6 Aciunea substratului este lent i se realizeaz uneori n cursul secolelor. [Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne, II, Limbile balcanice, p. 86] 4.7 Cnd dou idiome se gsesc fa n fa, au loc mprumuturi de tot felul. n mod constant limba care se bucur de prestigiu, prin faptul c pare superioar dintr-un punct de vedere, joac rolul creditorului, iar cealalt, pe al debitorului. Noiunea de "prestigiu" trebuie neleas n mod cu totul relativ: nu exist limb, orict de primitiv, care s nu se afle cnd i cnd ntr-o situaie favorabil fa de alta, fie aceasta i cea mai privilegiat cu putin. Aa se face c toate limbile pmntului sunt n acelai timp creditoare i debitoare. Superioritatea lingvistic este nu numai relativ, deci trectoare, ci are i cauze foarte felurite: cultural, militar, politic, economice, nevoile vieii de toate zilele. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 313, i nota 1, citndu-l pe Antoine Meillet] 4.8 La influina limbii autohtone asupra limbii adoptate ai a face cu deprinderi, de care nu te-ai putut dezbra: ai pstrat niscai cuvinte, niscai forme gramaticale, niscai anumite cunotini de lucruri i de raporturi, chiar niscai anumite sunete. Cu totul alt chestiune e aceasta, dar n-a fost niciodat separat preciz de chestiunea bazelor de articulaie i psihologice. Motivele care au mpins pe nvai s se gndeasc la vreo influin din partea limbii autohtone snt trei: a) n limba autohton se gsesc fenomene analoage; b) Se gsesc fenomene analoage ntr-o limb nrudit cu limba autohton; c) Se gsesc fenomene analoage n limbi vorbite pe acel teritoriu pe care tria odat poporul ce vorbia limba autohton. [Alexandru Philipide, Originea Romnilor, vol II, Iai, Tipografia Viaa Romneasc, 1928, p. 303] 4.9 Cnd dou sisteme lingvistice snt puse n contact prin bilingvism, sistemul preponderent tinde s umple golurile celuilalt. Procesul nu seamn ns cu ceea ce se ntmpl cu vasele comunicante, cci cele dou sisteme snt ele nile pline de contradicii, care se dezvolt potrivit cu legile interne ale fiecreia. [Ion Coteanu, Cum dispare o limb (istroromna), p. 39] 4.10 Exist o remarcabil gradaie din punct de videre al uurinii cu care se face nprumutul: Cel mai lesne anume se nprumut cuvintele; mai greu se nprumut formele gramaticale; cel mai greu se nprumut sunetele. [Alexandru Philipide, Originea Romnilor, vol II, p. 306, citndu-l pe A. Meillet] 4.11 Dintre primele sfaturi date de enciclopedistul din secolul al XVIII-lea, Anne-Robert-Jaques Turgot, notm: "s se caute etimonul nti n limba din care face parte cuvntul, prin cunoaterea sistemului de derivare i apoi n limba veche, n graiuri i n dialecte". Dup ce se gsete rdcina, "ascuns n derivat prin alterri fonetice", i sensul, "ascuns prin schimbri semantice adesea ciudate", se poate trece, dup prerea lui, la latin i "n genere prin observaii de istorie (migraii, rzboaie, cuceriri) la limba-mam a unei limbi date". Tot el cere compararea cu limbilesurori printr-un studiu istoric. S se urmreasc totodat mprumuturile cu specific tehnic i s fie explicate prin istoria meseriilor, cercetndu-se cuvntul i lucrul numit n raporturile lor. (O remarcabil anticipare a metodei germane Wrter u. Sachen.) [Ion Coteanu i Marius Sala, Etimologia i limba romn, p. 90] 4.12 L'tymologie semble tre une science exacte, aise, dont les aquets s'inscrivent sous forme d'quivalence du type tte, M. Roques et leurs disciples montrrent qu'il n'en allait pas aussi simplement qu'on pouvait l'imaginer dans une histoire o l'sprit des hommes, ses reprsentations contrecarrent maintes fois les rgles et se jouent d'elles. Et plus on entre avant dans ces recherches, plus celles-ci se compliquent. Si bien que, de toute vidence, rduire, dans un ouvrage de lexicographie, une notice la simple mention d'un tymon, assur ou probable, quivaut a ne rien faire, puisque c'est priver le lecteur de connatre et de comprendre l'ensemble des problmes que pose l'tymologie la plus simple et qui en rendent instructives la recherche et la dcouverte. ... N'oublions pas que les tymologies fausses ont autant d'importance pour l'histoire du vocabulaire que les tymons vraies. 4.13 Les inductions auxquelles la forme d'un mot conduit un esprit potique, les ractions que cette forme suscite en lui ne sont jamais ngligeables. ... On peut parler des secrets d'une tymologie de sentiment. [Maurice Rheims, Dictionnaire des Mots Sauvages (crivains des XIXe et XX sicles), pp. 6-7] 4.14 Il est vrai que la langue, ayant pour fonction de fonder une entente, exclut ce qui risque de la brouiller. Phonmes, marques morphologiques, syntaxe reprsentant dans chaque idiome des limites entre lesquelles le discours s'instaure, limites qu'il ne saurait transgresser ni dpasser trop loin sous peine de n'tre pas compris. Il en va de mme des units lexicales que les besoins de la communication mettent en jeu. Elles forment, dit-on, des sries ouvertes. Soit, mais y rflchir le nombre de celles qui servent aux entretiens communs doit tre restreint. [Maurice Rheims, op. cit. p. 7]

23

4.15 Enumernd n lucrarea sa Limba i cultura etruscilor care sunt metodele folosite pentru cercetarea limbii etrusce, Giuliano Bonfante declar: Aa numita metod etimologic, care se bazeaz pe compararea etruscei cu alte limbi, vii sau moarte, a fost ntrebuinat pe scar larg pn n 1885 (i chiar i dup aceea), dar nu a dat nici un fel de rezultate pozitive. Cu toate c ea a fost abandonat de cercettorii serioi, ea continu s nfloreasc printre diletani. Aproape c nu exist limb pe lume care s nu fi fost adus n comparaie cu etrusca: greaca, armeana, turca, azteca, hitita i multe altele. (p. 96) 4.16 n interpretarea fenomenelor de limb s-ar impune ca savanii s recunoasc i s declare cu deplin sinceritate gradul de siguran/nesiguran a afirmaiilor pe care le fac. Am putea imagina o scar a acestui grad, cu trepte mergnd de la imposibilitatea dovedit, prin improbabilitate, posibilitate i probabilitate la sigurana dovedit a fenomenului. Ceva de acest gen gsim, spre lauda autorului, n lucrarea lui Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, unde la pagina 5 se arat: "...am cercetat monografic cuvintele pe care le atribuim substratului: Am grupat aceste elemente n: sigure i probabile." De altfel, ideea precizrii gradului de siguran a afirmaiilor privind istoria limbilor o gsim i la Iancu Fischer, n Latina dunrean.

5 Limba comun indo-european


5.1 Elementele eseniale comune materiale i structurale ale limbilor IE vechi, aa cum ne apar ele la nivelul primelor atestri, dovedesc descendena lor din aceiai surs, idiomul neatestat, numit n mod convenional indoeuropean comun. [Lucia Wald i Dan Sluanschi , Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene, p. 186] 5.2 Au fost menionate i contactele cu semiii, sugerate de anumite fenomene lingvistice, cu care e posibil ca IE s fi format la origine un singur neam. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indoeuropene p. 345] 5.3 Unii lingviti au afirmat c hitita era o limb sor pentru limbile IE. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene p. 347] 5.4 Cristalizarea limbii comune IE trebuie s se fi produs ntr-o regiune de contact cu fino-ugrienii. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene p. 354] 5.5 Aa cum au susinut unii cercettori din coala neolingvistic, ipoteza unei limbi IE neuniforme spaial nu echivaleaz cu nerecunoaterea unitii ei relative. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene p. 198] Totui dup V. Pisani limba IE nu avea un sistem unitar, ci reprezenta numai o sum de dialecte variate n timp i spaiu. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indoeuropene p. 205, nota 15] 5.6 Ca orice limb vie, limba comun indo-european trebuie s fi fost alctuit dintr-o sum de graiuri i dialecte, cu att mai mult cu ct era idiomul, nefixat prin scriere, al unei uniuni de triburi avnd ntre ele slabe legturi i care adesea migrau la mari distane, pe teritorii locuite de colectiviti vorbind limbi de alt origine. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene p. 326] 5.7 Orict de multe amestecuri etnice au cunoscut triburile indo-europene i orict de variat a fost istoria lor, idiomurile pe care le vorbeau au pstrat n comun o serie de elemente cuvinte i forme gramaticale inconfundabile, care atest originea lor comun. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene p. 20] 5.8 Pentru ncercarea de reconstituire a limbii IE primitive o mare importan o are limba sanscrit. 5.9 Sanscrita, mpreun cu iraniana veche, provine din indo-europeana (ariana), limb disprut, desprins din IE primitiv. Ulterior din sanscrit s-au format limbile grupului indic indo-european. S-a pstrat n Vede, Brahmane, Upaniade (sanscrita veche) i n Panciatranta, Mahabharata, Ramayana, operele lui Kalidasa (sanscrita clasic) i a fost descris i analizat n gramatica lui Panini (sec. 5-4 a Hr). Astzi este nc folosit ca limb a lumii savante. Cele cca. 800 de rdcini verbale, de forma (C1)V(C2) fundamenteaz ncercrile de reconstituire ale limbii IE primitive. [Cf. <!--[if !vml]--> <!--[endif]-->Marius Sala, Ioana Vintil-Rdulescu, Limbile Lumii.]

6 Limbile indo-europene
6.1 Limbile indo-europene vechi au fost grupate n dou tipuri: kentum i satem, caracterizate prin particulariti fonetice, gramaticale i lexicale. C tipurile kentum i satem nu difer prin trsturi eseniale, se vede i din aceea c una dintre deosebirile caracteristice dintre ele const n faptul c palatalelor [de exemplu k i g(h)] din limbile de tip kentum le corespund, n limbile satem, spirante [s i z] (a se vedea Hadrian Daicoviciu, Dacii, p. 22). Totui exist i trsturi comune ramurilor aparinnd la tipuri diferite. [Marius Sala, Ioana Vintil-Rdulescu, Limbile Lumii, p. 115] Exist o anumit dificultate n ntocmirea listei i clasificrii limbilor, mai ales dac se dorete ca lista s se refere att la limbile vii ct i la cele moarte. 6.2 Tipul kentum 6.2. 1 Ramura celtic Grupul continental Limba galic, disprut dar formnd substratul limbii franceze Grupul insular Limba scoian Limba irlandez Limba galez Limba cornic Limba breton 6.2.2 Ramura germanic Grupul de Nord (scandinav) Limba danez Limba suedez

24

Limba norvegian Limba islandez Grupul de Vest Limba faroez Limba englez Limba frizon Limba german Limba idi Limba luxemburghez Limba olandez Limba flamand Limba africaans 6.2.3 Ramura greac Limba greac Limba macedonean antic, disprut 6.2.4 Ramura italic Grupul latin Limba latin, limb moart, dar vorbit, ca limb oficial a statului Vatican. A evoluat n familia limbilor romanice. Folosit i ca limb savant. Grupul umbro-sabellic, azi disprut Familia romanic: Grupul ibero-romanic [Exist preri dup care vorbirea galician ar constitui o limb distinct n grupul iberoromanic. Ar fi a 11-a limb romanic modern.] Limba spaniol Limba portughez Limba catalan Grupul galo-romanic Limba francez Limba occitan Grupul italo-romanic Limba italian Limba romn Limba dalmat, moart Limba sard Limba retoroman 6.2.5 Ramura anatolian Limba hitit, moart Limba luvit, disprut Limba palait, disprut Limba lydian, disprut 6.2.6 Ramura toharic Limba toharic, moart Alte limbi, disprute, vorbite pn prin sec.10 n Asia Central. Fr ncadrare n vreun tip 6.2. 7 Ramura albanez Limba albanez[Alexandru Philipide ncadreaz albaneza n grupul satem. Vezi Originea Romnilor, vol II, Iai, Tipografia Viaa Romneasc, 1928, p. 761] 6.3 Tipul satem 6.3.1 Ramura armean Limba armean 6.3.2 Ramura baltic Limba leton Limba lituanian 6.3.3 Ramura indo-iranian Grupul indic Grupul iranian Limba oset Limba belucian Limba kurd Limba persan Limba tadjik Grupul nuristani Limba afgan 6.3.4 Ramura slav Limba slav comun. Disprut. A evoluat n limbile slave actuale. Grupul oriental Limba rus

25

Limba ucrainian Limba bielorus Grupul occidental Limba polon Limba ceh Limba slovac Grupul meridional Limba bulgar Limba srbo-croat Limba macedonean Limba sloven 6.3.5 Ramura traco-frigian Limba traco-geto-dac, a format substratul limbii romne. Limba frigian, disprut 6.3.6 Ramura iliric Limba iliric, disprut Limba raetic, disprut Limba ligur, disprut Limba venet, disprut Limba messapic, disprut

7 Aria geografic de rspndire a limbilor indo-europene


7.1 Arheologia preistoric a adus la lumin numeroase centre ale culturii vechi IE ncepnd cu epoca neolitic. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene, p. 343] 7.2 De la cele mai vechi atestri ale lor, limbile IE se afl rspndite n Asia i Europa. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene, p. 344] 7.3 Problema patriei primitive a triburilor IE a preocupat pe cercettori, chiar de la nceputurile indo-europenisticii. Dezbtut de aproape dou secole, problema patriei primitive a IE, la a crei rezolvare au participat cu variate soluii cercettori din domeniul lingvisticii i al arheologiei preistorice, al etnografiei i al antropologiei, a iscat numeroase dispute i controverse. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,p. 343] Au fost propuse i argumentate diverse zone, unele mai restrnse ca ntindere, altele pe spaii mai largi. Dac lum n considerare cele mai multe propuneri, vom reine o zon ntins pe continentele Europa i Asia, care nu depete anumite limite. Limita dinspre vest este Oceanul Atlantic, Munii Pirinei i Canalul Mnecii; spre sud spaiul european nu trece de Munii Alpi, sudul zonei Iliriei antice, Munii Balcani. Limita nord-european este Marea Nordului, sudul Scandinaviei, Marea Baltic, inclusiv zona rilor Baltice, nordul cmpiei ruse pn la Munii Urali. n Asia sunt cuprinse Asia Mic, Caucazul, Iranul, India, Bactriana, Turchestanul de Vest i zona Pamirului. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene, p. 343] 7.4 De timpuriu i-a fcut loc ipoteza unei patrii IE n Europa. Numeroasele descoperiri arheologice i studiul atent al hidronimiei au dovedit falsitatea tezei potrivit creia Europa ar fi fost pustie pn la migraia din Asia a IE i au evideniat, n mod clar, att marea vechime a unor aezri aparinnd unor triburi IE, ct i prezena anterioar a unor populaii preindo-europene, ntre care bascii, urmai ai iberilor. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,p. 348] 7.5 n SV i NV Europei s-au aflat pn n epoca istoric populaii neindo-europene: iberi, basci, liguri, pici, scoi, etrusci, rei. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 358] 7.6 Unii cercettori au afirmat c poporul indo-european fiind foarte numeros i alctuit din comuniti ce vorbeau idiomuri diferite, ar fi ocupat un spaiu foarte mare, ce se ntindea de la Atlantic pn la Ural. Lituanienii, slavii, germanii i celii (dup alii i ilirii) ar fi fost autohtoni n regiunile lor istorice. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 347] 7.7 Alii consider c patria comun a IE a fost situat n stepele europene de sud-est, la grania Asiei, cu prelungiri pn n munii din Afganistan i n regiunea Tukestan-iranic. De aici s-ar fi produs curentele migratorii, care s-au soldat cu scindarea poporului IE i a limbii lui, proces ale crei prime faze ar putea fi datate n jurul anului 3000 a. Hr. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 360] 7.8 Alii socotesc momentul migraiilor ca trebuind s fie aezat n ultimile secole ale mileniului III a.Hr. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 361] Ctre jumtatea mileniului II a. Hr. se produce extinderea indo-iranienilor spre Persia i India. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 362] 7.9 n urma procesului de diversificare, condiionat de un complex de factori, din trunchiul limbii-baz indoeuropene s-au desprins, n epoci diferite, idiomurile indo-europene devenite limbi independente. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,p. 326]

8 Diversificarea i scindarea limbilor indo-europene

8.1 ntruct la sfritul mileniului III a.Hr. idiomurile IE erau deja separate i cu modificri specifice, faza ultim a comunitii lor trebuie situat ntr-o perioad mai arhaic. n acea perioad IE se aflau deja n Europa, ocupnd o regiune din Europa Central i de E, ntre Rin i Don, la S de Marea Baltic i de Marea Nordului inut ce cuprindea stepa rus i cmpia polon. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 354]

26

8.2 Principalul proces care a intervenit n formarea limbilor indo-europene a fost diversificarea limbii comune IE, provocat de scindarea treptat, deci nesimultan a comunitii lingvistice care o vorbea proces cu maxim intensitate n comuna primitiv, n condiiile unei uniuni tribale rspndite pe un teritoriu relativ ntins i fr granie fixe. Limbile indo-europene vechi reprezint continuarea, n condiii specifice, a limbii-baz, transferat prin migraia, uneori la mari distane de vatra comun, a unor ramuri desprinse din colectivitatea indo-european. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 19] 8.3 Pe baz de argumente geografice, culturale i lingvistice, s-a susinut c, de timpuriu, limba comun IE sar fi scindat n dou ramuri, una european i cealalt asiatic, prin migraia spre est a triburilor care au dat natere comunitii arice (indo-europene); ulterior, din cele dou ramuri, s-ar fi desprins idiomurile IE atestate istoricete. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indo-europene,, p. 327] 8.4 Se poate observa c, n latura sa esenial, n ceea ce numim nucleul fondului principal lexical, inventarul de termeni este general IE, reprezentnd fondul arhaic meninut n mare parte din limbile IE vechi. Ceea ce frapeaz este mulimea termenilor care, cu sensul pstrat sau adecvat la noi realiti, s-au meninut pn n zilele noastre. Studiul lexicului IE ne aduce aminte c termeni din limba romn, dintre cei mai uzuali (zi, noapte, via, moarte, lege, pace, frate, sor, ochi, dinte, ap, vnt etc) i afl coresponene, peste timp i spaiu, nu numai n textele homerice sau n legendele vechi celtice, dar i n Vedele indiene, n Avesta iranic, n textele toharice de la grania Chinei sau n arhivele hitite. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, Introducere n studiul limbii i culturii indoeuropene, p. 321 - 322]

9 Limba geto-dacilor
9.1 Majoritatea specialitilor consider aa cum o demonstreaz i arheologia , c dacii nu ar fi rezultatul unei migraii dinspre sud, ci al unui proces local de etnogenez. De altfel, Vasile Prvan a susinut ipoteza unei migraii daco-getice, vzut ca o expansiune n toate direciile din spaiul carpato-dunrean, att spre sud, ct i spre nord sau vest (Getica, p. 220 i urm). [A. D. Xenopol, Istoria romnilor din Dacia Traian, vol. I, p. 82, nota 13 a lui Alexandru Zub. ] 9.2 Teritoriul locuit de daco-gei era cuprins ntre Munii Haemus (Balcani) la sud, Pontul Euxin (Marea Neagr) i Nistrul sau Bugul la est, ramura nordic a Munilor Carpai la nord i Tisa sau Dunrea la vest. [cf. Ion I. Rusu, op. cit, p. 78] 9.3 Ali autori se refer ns la un teritoriu mult mai ntins. Astfel L. Musset vorbete despre supravieuirea unei serii de insule obscure "valahe" n ntreg bazinul dunrean, din Suabia pn n Transilvania. Aceste insule au fost pn n cele din urm germanizate, cele occidentale, iar altele au fost nghiite de invazia maghiar. [L. Musset, Les invasions. Les vagues germaniques, Paris, 1969, pp. 202-203, citat de Stelian Brezeanu n prefaa la Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric: poporul romn, p. 42] O excepie notabil este insula istroromn, despre care putem considera c face parte din acele insule citate de L. Musset, care rezist pn acum, n condiii deosebit de vitrege. 9.4 Ctre sud nu putem neglija existena, inclusiv meninerea de necontestat pn n zilele noaste, a grupurilor compacte de aromni i de meglenoromni, despre care se fac tot felul de presupuneri privind deplasarea lor n timp, dar despre care nu se poate elimina nici posibilitatea ca s se gseasc pe locurile pe care ar fi autohtone. 9.5 Spre est este iari de reinut existena unor teritorii ntinse locuite compact de vorbitori ai limbii romne, continuate de insule rspndite pn dincolo de Nipru. 9.6 Oricum, faptele lingvistice oblig la delimitarea unui teritoriu lingvistic trac (din nordul Greciei i pn pe versantul nordic al Munilor Balcani) nvecinat la vest cu teritoriul iliric (din nord-estul Mrii Adriatice) i, la nord, cu teritoriul daco-moesian (cuprinznd vechea Dacie, cele dou Moesii i, poate, Dardania). [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 313] 9.7 Nu putem ti deocamdat cu siguran deplin care este semnificaia i rostul celor dou numiri regionale deosebite (gei, daci) pentru o populaie ce se ntindea din Dobrogea pn la izvoarele Tisei i chiar mai la vest i nord est; sigur este o nrudire strns i identitatea de limb ntre gei i daci, cum atest tirile antice, preciznd c ei vorbeau aceeai limb (Strabo, VII 305; Iustinus, XXXII 3,16; Appian, Prooem.) [Ion I. Rusu, op. cit. p. 78-79] Afirmaiei lui Strabo c dacii vorbesc aceeai limb cu geii, iar acetia din urm snt de aceiai limb cu tracii nu trebuie s i se acorde mai mult valoare dect aseriunii cltorilor italieni n rile Romne n secolul al XVI-lea, cum c romna ar fi un dialect al limbii italiene. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 318 nota 2] 9.8 Din studierea comparativ a onomasticei, a rezultat c traca i illyra ar fi dou idiomuri satem indoeuropene diferite. Poate s fi avut dreptate Konstantin Jirecek, care afirma, acum un veac, c tracii i illyrii erau nrudii cam ca slavii cu lituanii sau ca germanii cu scandinavii. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 86-87] 9.9 Este valabil ... raionamentul urmtor: dac ntre limbile balcanice actuale exist, n ciuda diversitii originilor, numeroase elemente comune, cu att mai mult e de presupus c astfel de elemente trebuie s fi existat n limbile antice vorbite n aceast zon geografic, toate fiind limbi indo-europene. [Grigore Brancus, Vocabularul autohton al limbii rmane, p. 26] 9.10 Geto-dacii sunt considerai ca formnd o grup deosebit n marea familie a triburilor tracofone. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 78] 9.11 Resturile de limb traco-dac-frigian (inscripia de pe inelul de aur de la Ezerovo, cca. 80 de glose, 57 de nume de plante medicinale, cca. 2200 nume proprii de persoane, triburi, diviniti, localiti i elemente geografice (900 toponime nume de locuri, ape, muni etc.) [Hadrian Daicoviciu, Dacii, p. 31], inscripii, papyri, monede, inscripii frigiene) au fost studiate ncepnd din veacul al XIX-lea de mai mui lingviti, dintre care: Paul De Lagarde, August Fick, Wilhelm Tomaschek, Gustav Meyer, Paul Kretschmer, Norbert Jokl, Dimitrie Decev, Seure, Mateescu, K. J. Jirecek. [Hadrian Daicoviciu, Dacii, p. 79-80, incl. nota 27]

27

9.12 Glosele dace privesc 73 [57 distincte] nume de plante, menionate de Pedanios Dioscorides (42) i Pseudo-Apuleius Platonicus (31). ... Dup prerea lui Dimitrie Decev, din aceste 73 de nume, 19 sunt latine, 15 greceti i 39 dace. (E posibil ca 19 nume s fi existat n latin i dac, 15 n greac i dac iar 39 n dac, dar nu i n latin sau greac.) 9.13 O "crticic de versuri getice" scris de poetul Ovidiu aflat n surghiun la Tomis s-a pierdut. [Hadrian Daicoviciu, Dacii,, p. 79] ntr-una din elegiile sale, Ovidiu scrie: Mi se pare c eu nsumi am uitat limba latin i am nvat s vorbesc ca geii i sarmaii".[Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, p. 676 i nota 2. Ovidiu Trist. V. 12.v. 57 seqq: Ipse mihi videor jam dedidicisse latine, Jam didici getice sarmaticeque loqui.] 9.14 Geii, cum ne spune Ovidiu, aveau o mare putere de asimilare. [Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, p. 677, citnd Tristele V. 7.51-52.]

9.15 Dup cum vedem, exista o mare asemnare ntre limba geilor i limba latin. Fondul ambelor limbi era comun. Limba geilor era, dup Ovidiu, o limb barbar, ns o limb barbar latin. [Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, p. 677]

9.16 Limba traco-dac este, aa cum s-a presupus din sec. XIX i cum au confirmat cercetrile recente, o limb de sine stttoare din grupul european satem, nrudit n primul rnd cu illyra din nord-vestul Peninsulei Balcanice i cu messapica (illyra din Calabria), apoi cu balto-slava i cu iraniana. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 81] 9.17 Limba tracic, fiind i ea o ramur a limbilor arice, nu ar trebui s ne minuneze, chiar dac am gsi n ea un cuvnt pe deplin identic cu unul al limbelor slave. [A. D. Xenopol, Istoria romnilor din Dacia Traian, vol. I, p. 76] 9.18 Chestiunea limbii dace a fost mult discutat, fiind privit ca de origin: germanic (Grimm), slav (K. Muhlendorff), celtic (Lorenz Dieffenbach, . a.), tracic (B. P. Hadeu, Herman Hirt, C. Paoli). Fr ndoial vocabularul dac cuprindea cuvinte din toate acestea i nu este exclus ca unele dialecte s fi fost apropiate de limba latin. [Octav George Lecca, Formarea Poporului Romnesc, p. 25] 9.19 n Dacia, limba traco-dacic s-ar prea c a dinuit mai mult dect cea traco-moesic n sudul Dunrii, mai ales sub influena traco-dacilor liberi din afara provinciei carpatice, care nu au fost supui de romani n 106 d. Hr. Din toponimia daco-roman s-au perpetuat numele unor ape importante: Alutus (Olt), Crisius (Cri), Marisius (Mure), Samu (Some), Tibisis (Timi). [Octav George Lecca, Formarea Poporului Romnesc, p. 82-83] 9.20 Dac ... limba autohton a supravieuit, ca limb rural, dincolo de secolul al IV-lea, un al doilea strat de mprumuturi nu e exclus n faza dominrii tendinelor de difereniere; ptrunderea n Dacia abandonat a unor populaii dacice din afara provinciei ar putea da o oarecare consisten ipotezei acestui al doilea strat (care n-ar mai avea statutul de "substrat" ci de "adstrat", distincie fr prea mare importan n cazul nostru. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 205] 9.21 Noile interpretri ale iconografiei de pe Columna lui Traian, prezena dacilor n armata roman i, mai presus de toate, descoperirile arheologice i numismatice aduc dovezi convingtoare n favoarea supravieuirii elementului autohton n Dacia roman i greutatea lui decisiv n procesul etnogenezei poporului romn. [C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, E. Cizek, Ion I. Rusu, C. Petolescu, D. Protase, D. Tudor, L. Brzu i S. Brezeanu, citai de Stelian Brezeanu n notele la O enigm i un miracol istoric: poporul romn, p. 205-206] 9.22 Unificarea statal de tip roman i unificarea lingvistic prin latin gsind n Dacia un teren favorabil, sau realizat ntr-o perioad nu foarte ndelungat. De aceea presupunem c influena autohton asupra latinei, petrecut n condiiile speciale de bilingvism al populaiei indigene, a avut un caracter n general uniform. Chiar dac unele cuvinte de origine traco-dac pstrate n romn aveau circulaie teritorial restrns, ele au devenit generale prin latin. [Grigore Brncu, Istoria cuvintelor, p. 9] Intereasnt presupunere. Autorul consider logic existena unei perioade de bilingvism daco-latin pentru populaia Daciei. Totui, unificarea statal de tip roman a avut loc pe o suprafa de numai 30% pn la 50% din teritoriul locuit de daco-gei. Astfel se cere explicarea unificrii lingvistice pe ntregul teritoriu i prin alte considerente dect influena latin. 9.23 Rmne de explicat de ce latina a nlocuit n asemenea msur i att de repede limba dac, nct n romn nu s-ar mai fi pstrat nici un cuvnt dac. Nu gsesc nimic satisfctor n aceast privin. Dar lingvistica este plin de mistere. [Ferdinand Lot, Observaii asupra crii lui Gh. I. Brtianu: Une enigme et une miracle historique: le peuple roumain, eduia a II-a, Paris, 1943, citat de Stelian Brezeanu n O enigm i un miracol istoric: poporul romn, p. 161] 9.24 Interpretarea elementului autohton al limbii romne depete, evident, cantitativ i calitativ, comparaia cu albaneza. Criteriile stabilirii i explicrii acestor elemente trebuie s fie urmtoarele: a) Domeniul n care trebuie s cutm elementele de substrat este acela al elementelor fr etimologie sau cu etimologie nesigur. Vagi concordane cu fapte slave, latine etc. (explicabile uneori prin comunitatea de origine indoeuropean a acestor limbi) nu trebuie s ne fac s renunm la cutarea unei explicaii posibile prin substrat. b) Prima comparaie necesar trebuie s se fac cu resturile, orict de precare i nesigure, ale daco-moesienei, aproape pierdute din vedere pn n prezent. c) Din cauza srciei acestui material i n lipsa unor corespondene daco-moesiene, trebuie s facem apel la comparaia cu oricare dintre vechile limbi balcanice. Dac nu exist n cuvntul romnesc trsturi fonetice certe care s contravin originii lui daco-moesiene nu trebuie s conchidem c el este mprumutat din alt limb veche balcanic, ci c a aparinut cndva i daco-moesienei, chiar dac astzi l avem atestat numai n trac, macedonean sau ilir. d) Concordana numai cu albaneza, sau chiar i cu alte limbi balcanice moderne (bulgara, de ex.), care nu au motenit, ci au mprumutat elementul respectiv din albanez sau direct din substrat, este concludent pentru

28

apartenena la substrat. Comparaia trebuie ns fcut ntre formele romnei comune i albanezei comune, i trebuie extins i la alte limbi indo-europene, pentru a putea decide raporturile ntre formele i sunetele respective. e) Cnd cuvntul romnesc nu este atestat n limbile balcanice antice i nici n albanez, dar nu este motenit din latin, nici mprumutat, comparaia cu limbile baltice i cu armeana poate s fie de un real folos. f) n afara limbilor menionate, comparaia poate fi extins la oricare dintre limbile indo-europene vechi sau moderne din care romna nu a putut mprumuta direct sau mijlocit, pstrnd cu strictee regulile concordanelor n plan indoeuropean ntre limbile atrase n comparaie. g) referirea la simple rdcini indo-europene nu este edificatoare. Trebuie gsite cuvinte concrete existente n diverse limbi indo-europene i explicarea cuvntului romnesc trebuie fcut nu numai pentru rdcin, ci pentru toate elementele lui. h) Pentru faptele morfologice, concordana numai structural (nu i material i funcional) nu d certitudinea, ci numai posibilitatea nrudirii. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 319-320]

10 Limba latin
10.1 Un prim val de popoare incinerante, (adic al celor care-i ardeau morii), terramaricolii, care cunoteau ntrebuinarea i tehnica aramei, apare n Italia de nord la mijlocul mileniului II a. Hr. Ei reprezint primii nvlitori indo-europeni, venii n Italia de pe meleagurile transalpine. Un al doilea val, tot de popoare incinerante, s-a suprapus mai trziu, la sfritul celui de al doilea mileniu a. Hr., terramaricolilor. Ei cunosc utilizarea fierului. [Pierre Grimal, Civilizaia roman, vol. I p. 10] 10.2 Un scenariu posibil al ptrunderii latinilor n Peninsula Italic, n valuri de infiltrare succesive, mai mult sau mai puin numeroase (Depind astfel vechea imagine a "invaziilor pustiitoare", infirmate de cercetrile arheologice. n.a,), este acela al cii nordice: italicii ar fi ptruns dinspre zona Dunrii de mijloc, prin cea a Padului inferior, pe versantul adriatic al peninsulei, pentru a se fixa apoi n inuturile n care i surprindem ncepnd cu prima jumtate a mileniului I a.Hr. 10.3 O teorie mai recent prefer s pledeze n favoarea "cii rsritene". Vzut n aceleai dou valuri de infiltrare succesiv, sosirea latinilor este presupus a se fi petrecut nu pe calea uscatului, ci peste mare, din Iliria i Dalmaia. 10.4 Cronologic, ptrunderea pare s se fi petrecut, pentru primul val dup 1500 a. Hr., iar al doilea ctre 1000 a. Hr. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op. cit. p. 56-57] 10.5 n anul 30 d. Hr. la 21 de ani de la cucerirea Pannoniei de ctre romani, Velleius Paterculus scria: "n toate Pannoniile exist nu numai obiceiuri i moravuri romane, dar i un fel de limb roman i muli se ocup i cu literatura. [Velleius Paterculus, Historiae romanae ad M. Vinicium libri duo. II. 110.5, citat de Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, p. 680 i nota 4.] 10.6 Din cadrul grupului limbilor italice, nu numai pentru ntreaga istorie politic i cultural a Europei viitoare, ci i pentru evoluia lingvistic de la stadiul vechi IE la limbile IE moderne mrturia cea mai important este aceea a limbii latine, care, datorit ntinderii imense a puterii romane, a dobndit un uria spaiu de afirmare, n dauna vecinilor etrusci i osco-umbrieni, apoi a celilor italici i a messapilor, apoi a galilor i a ibericilor, apoi a dalmailor, moesienilor i daco-geilor etc. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op.cit, p. 57-58] 10.7 Latina are drept continuare direct, la nivelul vorbirii populare, limbile romanice: romna, italiana, sarda, provensala, franceza, catalana, spaniola, portugheza. Acestea sunt descendeni moderni, cristalizai la cumpna mileniilor I i II ale erei noastre. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op.cit, p. 233, nota **]

11 Limbile slave
Limbile slave se trag, toate, dintr-o limb-baz neatestat, slava comun, a crei existen a durat aproape un mileniu, cam ntre sec.V a. Hr. i sec. V d. Hr. Ea a rezultat n urma evoluiei unui dialect indo-european protoslava nrudit ndeaproape cu cel protobaltic. Vorbit de o uniune de triburi ntre care existau legturi, slava comun avea un caracter destul de unitar. Diversificarea dialectal a slavei comune s-a produs relativ trziu i a fost mai slab dect n cazul altor limbi IE vechi. Migraia triburilor slave, n primul mileniu al erei noastre, din regiunea patriei lor spre alte inuturi, la nord-est de Carpai i la sud de Pripet, n Peninsula Balcanic i spre vest, n Boemia i Moravia, n inutul Dunrii de mijloc, n estul Germaniei, peste Oder i pn la Elba, precum i spre nord, spre rmurile Mrii Baltice i n nordul Rusiei a antrenat treptata diversificare dialectal a slavei comune n trei ramuri principale de sud, de est i de vest la rndul lor scindate ulterior n dialecte care au dat natere limbilor slave atestate istoricete. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op.cit, p. 65]

12 Teritoriul de formare a limbii romne


12.1 n ce privete teritoriul ocupat de romani n Dacia, dup cucerirea ei n 106, exist preri destul de diferite. 12.2 Provincia Dacia Traian avea o suprafa bine definit. Limitele ei erau Dunrea, Tisa, valea Someului, arcul Carpailor Orientali i Meridionali, valea Oltului. n rest, unii istorici susin c erau incluse i actuala Muntenie, jumtatea sudic a actualei Moldove dintre Prut i Munii Carpai pn prin zona oraului Roman, sudul Basarabiei i Transnistriei. Alii nu recunosc aceste suprafee ca incluse n Imperiul Roman. Alii menioneaz totui c exista un anume control roman i n aceste zone, dar n niciun caz nu c era vorba de o administraie roman, dect n anumite capete de pod punctuale, aflate pe malul stng al Dunrii, dintre care unul important era cel de la Barboi, n sudul Moldovei, ntre cursurile inferioare ale Prutului i Siretului. 12.3 Condiia favorizant, dac nu determinant, a romanizrii este includerea unui anumit teritoriu n statul roman ... n afara granielor Imperiului putem asista la nvarea limbii latine de ctre o ptur mai mult sau mai puin larg a populaiei, dar nu la ... uitarea limbii autohtone. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 14] 12.4 Nu ne putem opri de a nu ne gndi la dacii liberi pribegi n faa cuceririi romane, trind la marginile limesului i rmai credincioi formelor tradiionale preromane, ale cror urme persist, pe teritoriul imperiului, ca

29

i n adposturile primitive ale acestor disideni. [Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric, poporul romn, p. 134] 12.5 Astfel se explic ... rezistena la asimilarea lingvistic ... cea a regiunilor muntoase sau deertice, cu economie nchis, bazat mai ales pe creterea animalelor; populaiile acestea duceau o via mai mult sau mai puin izolat, ceea ce le permitea s se foloseasc n continuare de limba autohton ... [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 14-15]

13 Limba romn
13.1 Faptul c cele mai tipice trsturi ale limbii romne se gsesc n toate dialectele, dovedete c n epoca de formare a limbii strmoii notri nu erau desprii, c ntre cei ce vorbeau aceast limb exista o comunitate geografic. [Ion I. Rusu, op. cit p. 150, citndu-l pe Sextil Pucariu] 12.2 Romna este, dintre toate limbile romanice, cea mai popular i cea mai puin influenat de latina clasic. [Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric, poporul romn, p. 95] 12.3 Romna este, dup cum se tie, mai unitar dect alte limbi romanice. [Ion Coteanu, Cum dispare o limb (istroromna), p. 13] 12.4 n romn expresia fonic a elementelor din substrat s-a conservat mai bine (dect n albanez, [n care sau produs cele mai multe transformri fonetice]). [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 11] 12.5 Pe teritoriul vechii Dacii, ncepnd de la esurile cele mai deschise invaziunilor i pn n snurile cele mai nestrbtute ale Carpailor, noi nu aflm nici o variaiune de limb romneasc. Ea ne apare uniform n toate regiunile, de la Morava i din pustele Ungariei pn departe prin stepele meridionale ale Rusiei europene, ns cu un dialect rotacizant al aceleiai limbe. [Nicolae Densuianu, Dacia preistoric, p. 382] 12.6 Erudiii au remarcat conservatorismul pronunat, remarcabil, al poporului romn n ce privete fenomenele de limb. [Ion I. Rusu, op. cit, p. 151 i nota 14 citndu-l i pe W. Tomaschek]

13.1 Substratul (autohton)

13.1.1 Opinia nvechit despre puritatea roman a structurii social-etnice a popoarelor neolatine a fost treptat nlocuit prin observaia c la baza acestora st fondul etnic local (substratul) n fiecare din provinciile fostului Imperiu roman. S-a admis n principiu c aceeai era situaia n teritoriile de lng Dunrea de Jos, n provinciile carpato-balcanice Dacia, Moesia, i Tracia nord-vestic, supuse romanizrii. [Ion I. Rusu, p. 165] 13.1.2 Pornind de la definiia genealogic a limbii romne, n perspectiv geografic, primul strat lingvistic care trebuie luat n considerare este elementul autohton, adic idiomul (sau idiomurile) vorbite de populaiile din provinciile dunrene supuse procesului de romanizare. [Valeriu Rusu, Tratat de dialectologie romneasc, p. 157] 13.1.3 Aciunea substratului, anevoioas de probat, nu trebuie totui exclus, din explicaia apropierilor dintre limbile balcanice cci nu este datorat hazardului faptul c latina vorbit n prile romanizate ale provinciilor dunrene a evoluat ntr-alt fel dect latina din Galia. [Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne de la origini pn n secolul al XVII-lea, 1978 p. 204, citat de Valeriu Rusu, Tratat de dialectologie romneasc, p. 158 i p. 162 nota 14] 13.1.4 S nu uitm c romanii au venit n Dacia ca militari, constructori, meseriai, funcionari etc., dar nu ca pstori. De aceea, era i firesc ca geto-dacii, nsuindu-i latina, s rein din idiomul matern vocabularul legat de aceste forme de civilizaie prin care ei erau superiori romanilor. De altfel, substituirea unei limbi prin alta, n condiiile contactului popular, nici nu e de conceput fr o influen din partea limbii substituite. Faptul c limba getodacilor nu ne este cunoscut nu nseamn c ea nu a existat i c trebuie s admitem, ca urmare, influena trzie a albanezei pentru simplul motiv c aceasta e o limb cunoscut. [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 21] 13.1.5 Pe de alt parte, cuvintele latine care semnau cu cele autohtone (fie fortuit, fie datorit originii indoeuropene comune) puteau avea o evoluie semantic determinat de aceast asemnare exterioar. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 138] 13.1.6 Cu privire la influena dacic asupra evoluiei semantice sau formale a cuvintelor latine nu se pot formula dect ipoteze vagi, dar posibilitatea unor asemenea influene este indubitabil. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 142] 13.1.7 Ct privete numeralele de tipul unsprezece, considerate de obicei ca o influen veche slav, Iancu Fischer presupune i faptul c la baza lor stau formule analitice latine unus super decem. Aceste construcii au putut s apar fie independent de situaia din alte limbi, fie ca rezultat al unei transpuneri n latin a unei construcii similare din substrat. Prima ipotez are ca punct de plecare sistemul crestrii pe rboj, folosit de pstorii romni: 11 se noteaz fcnd o cresttur deasupra primelor zece. A doua ipotez, care presupune transpunerea din substrat a unei construcii similare, dei nu are nici o dovad material, nu este, dup Iancu Fischer, neverosimil; dac admitem aceast ipotez, fenomenul ar trebui datat n prima parte a perioadei romane, n epoca bilingvismului dacoroman, i ar trebui restrns la zonele rurale, fiindc centrele urbane, supuse colii, nu puteau ignora sistemul latin tradiional de numrare. [Marius Sala, Limba Romn, limb romanic, p. 14, cf Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 105] 13.1.8 Felul n care se leag poporul romn cu populaiile traco-dace a fost parial elucidat de cercetrile mai vechi i recente istorice, lingvistice i arheologice, iar prin identificarea i interpretarea elementelor autohtone (preromane) n lexicul romnesc, atare legtur poate fi definitiv precizat, stabilindu-se criteriul conexiunii dintre limba romn i idiomurile indigene, deci ntre romanitate i factorul etnic-social tracogeto-dac. Romanitatea (limba latin-romanic, numele etnic-naional "romanus") i substratul etno-lingvistic btina (provincial) sunt cele dou realiti care elucideaz direct i fr echivoc procesul "obscur" al etnogenezei romnilor n zona balcano-carpatic. [Ion I. Rusu, op. cit p. 167]

30

13.1.9 Sigur este c limba satem indo-european a tracilor n-a disprut fr urme la sfritul antichitii greco-romane, ci a transmis un mare numr de importante cuvinte izolate limbii romane ce s-a format n zona carpato-balcanic: romna, ca i probabil limbii albaneze. [Ion I. Rusu, p. 195] 13.1.10 Printre elementele de alt origine dect cea latin, locul principal [n romna comun] l-au avut fr ndoial cuvintele provenite din substrat. Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 309. 13.1.11 Se constat c elementele n discuie (ale fondului autohton sigur: structura fonetic i morfologic, semantica, rspndirea dialectal, poziia n ansamblul lexicului, toate acestea n raport cu corespondentele albaneze i cu elementul latin motenit) aparin cu siguran substratului i c au fost transmise romnei ca elemente "latineti". Concluziile generale ale cercetrii noastre rezult din analiza obiectiv a faptelor: cele 90 de cuvinte comune cu albaneza nu snt mprumuturi trzii din aceast limb. Explicaia prin albanez nu implic n mod necesar i mprumutul. Aceste cuvinte au intrat n latina carpato-dunrean direct din graiul geto-dacilor n procesul de bilingvism al acestora, constituind, aadar, mrturia cea mai de pre a continuitii romnilor pe acest teritoriu. [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 6]

13.1.12 Unii autori, afirm c toate sau aproape toate cuvintele romneti cu etimologie necunoscut (cteva mii!) snt de origine autohton . [Iorgu Iordan, Istoria limbii romne (Pe-nelesul
tuturora), p. 20, nota 1.]

13.2 Stratul (latin)


13.2.1 n provincia Dacia, organizat de Ulpius Traianus (dup 106 d. Hr.) i abandonat de Domitius Aurelianus (271 d. Hr.), structura i dinuirea romanismului sunt de considerat n prisma i perspectivele att ale documentelor istorice, n primul rnd nsi limba romn, ct i a realitilor de via rural din antichitate, evul mediu i chiar de azi, adic specificul carpato-balcanic, rustic i pastoral, de care nu se ine seama ndeajuns de unii autori, iar uneori este cu totul ignorat. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 194-195] 13.2.2 Caracterul romanic al limbii romne poate fi pus la ndoial; ea posed totui trsturile romanice, ba chiar, n multe privine, le posed mai pure dect celelalte limbi romanice. Exagernd n mod contrar ndoiala exagerat a lui Hugo Schuchardt, s-ar putea spune c romna prezint evoluia latino-romanic n forma cea mai nealterat. [Iorgu Iordan, Lingvistica romanic, evoluie, curente, metode, p. 394, citndu-l pe W. Meyer-Lubke] 13.2.3 Aa a ajuns romna s fie cea mai latin dintre limbile romanice: nu printr-un plus adus de elementul latin savant n curs de veacuri, ci prin evoluia natural a tendinelor latineti; cum a spus Ernst Gamillscheg, "limba romn, copilul desprit timpuriu de familie, a pstrat cu mare fidelitate trsturi vechi familiare i n noua ambian n care a ajuns". [Marius Sala, Limba Romn, limb romanic, p. 17] 13.2.4 Modificrile latinei din toate zonele Romaniei trebuie puse, cel puin n parte, pe seama aciunii substratului. [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 188] 13.2.5 Ca i celelalte limbi romanice, limba romn conine sub forme noi limba latin. n structura ei gramatical, elementele de alt origine lingvistic snt rare, iar cele care snt se plaseaz exceptnd substratul dup secolul al VIII-lea. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 15] 13.2.6 Dup J. Peisker, [J. Peisker, Die Abkunft der Rumanen, n Zeitschrift des historischen Vereines fur Steiermark, XV Jahrgang, 1-4 Heft, Graz, 1917, p. 160-205, cf. Alexandru Philipide, Originea Romnilor, vol II, p. XXXIII] romnii sunt de "neam uraloaltaic" venii din Asia central. Aceast afirmaie ar trebui, desigur, susinut prin dovezi, altfel ar prea c ar fi mai verosimil originea "african", aa cum remarc, cu ironie, Ion I. Rusu. 13.2.7 Dac latinitatea limbii romne e un fapt contestabil, nu e mai puin adevrat c, prin alte aspecte ale ei, romna e limb balcanic. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 29] 13.2.8 Mulimea populaiei (ntr-o varietate etnic impresionant), intensitatea procesului de producie i de circulaie a bunurilor, deci nflorirea vieii sociale n ansamblu sunt indicaii ce ne fac mai uor s nelegem poziia i condiiile n care s-a desfurat viaa populaiei subjugate geto-dace i felul integrrii ei n romanitate. [Ion I. Rusu, op.cit, p. 191] 13.2.9 Se poate lua ca un lucru cert c baza etnic a romanismului Daciei o formeaz nu "colonitii" ori veteranii cu negustorii i ceilali imigrai, provinciali venii dinafar (care de fapt erau o minoritate fa de masele rurale ale provincialilor btinai), ci tocmai populaia rustic indigen, traco-geto-dacic. [Ion I. Rusu, op.cit, p. 192] 13.2.10 Ion I. Rusu consider c, lipsit de clasa conductoare i de formele social-politice, religioase-culturale cu caracter etnic-naional geto-dacic sub presiunea copleitoare a forei romane, populaia rural autohton a fost n scurt timp o "prad" relativ uoar a prozelitismului i a deznaionalizrii treptate, lente, prin romanizare, pierznd n primul rnd factorul ce era i este mai specific, profund legat de fiina ancestral a sufletului colectivitii populare: limba strmoeasc, acel idiom vechi indo-european din care azi mai recunoatem n vorbirea poporului romn abia vreo 160-170 cuvinte, identificate prin grele i complicate operaiuni comparativ-etimologice. [Ion I. Rusu, op.cit, p. 194] 13.2.11 Din prima ncruciare n istoria limbii romne ntre latina popular (vorbit, vulgar) i idiomul (idiomurile) autohton a ieit nvingtoare latina, care s-a mbogit cu un numr relativ redus, de cuvinte din substrat (160 aproximativ). [Valeriu Rusu, Tratat de dialectologie romneasc, p. 157-158] 13.2.12 Dovada peremptorie a romanizrii este existena, n trecut sau azi, a unei limbi romanice pe teritoriul cucerit, chiar dac limitele provinciei romane nu coincid ntocmai cu cu cele lingvistice actuale ... [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 18] n acest sens, rezultatul romanizrii provinciilor Dacia i Moesia este deosebit de clar: o limb romanic unitar i compact, rspndit la nordul i la sudul Dunrii ... Fr enclave ale limbilor anterioare romanizrii (singurele limbi preromane din regiune, greaca i albaneza, se afl n afara teritoriului celor dou provincii). Acest ultim detaliu i dobndete ntreaga valoare dac atragem n comparaie regiuni de veche

31

romanizare, cum snt Italia, Gallia i Spania, unde asemenea enclave exist ... [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 18] 13.2.13 n Dacia, condiiile de romanizare au fost mai puin favorabile [dect n cele dou Moesii]. ntre primii ani ai secolului al II-lea, cnd aceast provincie devine "roman", i prsirea ei de ctre Aurelian a trecut ceva mai mult de un secol i jumtate. Acest interval de timp a fost insuficient pentru romanizarea maselor. ... Marea majoritate a geto-dacilor i-au pstrat destul de bine limba i modul lor de via. [Iorgu Iordan, Istoria limbii romne (Pe-nelesul tuturora), pp. 10-11.] 13.2.14 Varianta limbii latine care a fost transplantat n provinciile dunrene romanizate, care au constituit ulterior, teritoriul de formare a limbii romne, este latina vorbit (vulgar, popular, a conversaiei curente), opus latinei aa-zise clasice. Aceiai situaie a fost i pentru limbile dalmat, albanez, dialectele italiene centrale i meridionale. [cf. Valeriu Rusu, Tratat de dialectologie romneasc, p. 158, citnd pe Alexandru Rosetti, ILR, 1978, p. 81] 13.2.15 Orientarea spre apus a comerului Daciei, faptul c, din punct de vedere vamal, Dacia fusese ncadrat n circumscripia Ilyricului, n sfrit aezarea n Dacia a unui numr de coloniti venii din Dalmaia ne fac s nelegem asemnrile dintre romn i dialectele italiene centrale i meridionale, asemnri care nu se pot explica prin desvoltarea n aceeai direcie, dar independent, care se observ uneori la dialectele ce deriv dintr'o limb primitiv comun. [Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne, I, Limba latin, p.36] 13.2.16 n ceea ce privete ultimii autohtoni care vorbeau limba lor originar, se poate presupune c o parte dintre acetia a putut fi romnizat fr a fi fost n prealabil romanizat: anumite trsturi particulare ale Maramureului i Crianei, "ri" ale dacilor nesupui (liberi) ar putea fi eventual imputate absenei acestei faze intermediare a romanizrii. [Valeriu Rusu, op. cit p. 158, citnd pe Octavian Nandri, Le Roumain, n Pierre Bec, Manuel pratique de philologie romane, tome II, Paris, 1971, p. 165] 13.2.17 Latina a jucat un rol foarte important nu numai n formarea i meninerea unitii etnice a strmoilor romnilor ci i n generalizarea geografic a fondului lexical indigen. [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 26] 13.2.18 Se admite, pe de o parte, ca "dat" la care s-a format limba romn i poporul romn, secolele V, VI-VIII, IX (chiar ceva mai trziu), iar, pe de alt parte, se afirm c ncepnd cu secolul al VI-lea i n secolele urmtoare, sosirea slavilor n regiunile Dunrii, "a produs scindarea romnitii n patru mari grupe etno-lingvistive distincte". [Valeriu Rusu, op. cit, p. 162, nota 29, citnd pe Matilda Caragiu-Marioeanu, Compendiu de dialectologie romn (nord- i sud-dunrean) Bucureti, 1975, p. 65] 13.2.19 n ceea ce privete ansamblul daco-roman, se poate afirma c n secolul al VI-lea, se ncheiase perioada sa de funcionare, ntruct elementele vechi slave, ptrunse odat cu invazia slavilor, n jurul secolului al VI-lea, nu particip la cea mai mare parte din fenomenele care caracterizeaz structura limbii romne, evoluiile respective fiind ncheiate. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 159 i nota 25 de la pag. 162 citnd pe Octavian Nandri, Dialectologie roumaine et dialectologie romane: agents et morcellement linguistique, n "Travaux de linguistique et de litteratures romanes de l'Universite de Strasbourge", XIII, 1, 1975, p. 10] 13.2.20 Concluzia c, n secolul al VI-lea, odat cu venirea slavilor n aceste pri, limba romn era constituit n trsturile ei fundamentale, este ntrit i consemnat documentar de cunoscuta fraz "torna, torna fratre", exclamat de un soldat din armata bizantin, n cursul unei expediii din anul 587. n fapt, se consider c fraza menionat reprezint "cea mai veche urm de limb strromn". [Valeriu Rusu, op. cit, p. 159 i nota 27 de la pag. 162, citnd pe Petre S. Nsturel, apud Alexandru Rosetti, ILR, 1978, p. 657 13.2.21 Din acest moment (sec. VII - VIII) ncepe epoca romnei comune (romna primitiv, strromn, romna comun primitiv, preromn, romanic balcanic, protoromn, Urrumnisch), care dureaz aproximativ pn n secolulal X-lea, cnd are loc desprirea definitiv n cele patru dialecte, nord- i suddunrene, dacoromna, aromna, meglenoromna i istroromna. [Valeriu Rusu, op. cit. p. 159 i nota 28 de la pag. 162, citnd pe Alexandru Rosetti, ILR, 1978, p. 359 i Ion Coteanu, Morfologia numelui n protoromn (romn comun), 1969, p. 20] 13.2.22 Fondul lexical motenit din latin are un mai pronunat caracter popular n romn dect n celelalte limbi romanice. [Grigore Brncu, Vocabularul autohton al limbii romne, p. 185] 13.2.23 Exist ns [n limba romn] cuvinte de origine latin cert, cu o deosebit varietate de soluii etimologice pentru care nici comparaia cu celelalte limbi romanice nu este edificatoare. Diversele soluii etimologice nu ntrunesc condiiile fonetice sau/i semantice, astfel c trebuie s le considerm cuvinte de origine latin-dac, dar cu etimologia nerezolvat. [Ion Coteanu i Marius Sala, Etimologia i limba romn, p. 96] 13.2.24 Desprirea dialectului aromn dup secolul X este probat prin factori lingvistici i extralingvistici: lipsa influenei maghiare, atestarea aromnilor n cronica lui Cedren la anul 976. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 159 i nota 28 de la pag. 162] 13.2.25 Fazele: romanitatea oriental, romna comun i scindarea limbii romne n cele patru dialecte trebuie nelese ca etape distincte n continuitatea sistemului lingvistic n discuie. Altfel, se ajunge la "comprimarea" fazelor i la plasarea greit n diacronie. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 159 i nota 29 de la pag. 162] 13.2.26 Separarea celor patru dialecte fiind ncheiat n secolul al X-lea ele adopt, astfel, statutul unor dialecte divergente urmeaz evoluiile corespunztoare: dialectul dacoromn, la nordul Dunrii, vechea romn, primele documente de limb scris (1521), crearea limbii literare (sec. XVI-XVII), epoca modern (sec. XIX), crearea limbii naionale, epoca contemporan (sec. XX); la sudul Dunrii, cele trei dialecte romneti cu sporadice i, n general, nesemnificative contacte ntre ele sau cu romnitatea nord-dunrean. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 160, i nota 85, p. 240, cf. Pucariu, Petrovici, Boutire, Jaberg, Bernstein, Serghievschi.] 13.2.27 Este un fapt ndeobte recunoscut c limba romn, n comparaie cu celelalte limbi romanice, prezint o unitate evident n ceea ce privete lexicul de baz. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 232, cf. Cazacu-Todoran,

32

Observaii asupra lexicului dacoromn. Trsturi specifice i arii lexicale, 1965] Frmiarea dialectal se exprim n cea mai mare parte prin elementele aparinnd zonelor periferice ale vocabularului. [Valeriu Rusu, op. cit, p. 232] 13.2.28 Nicieri nu s-au pstrat aa de multe cuvinte latineti proprii unei singure limbi. Faptul constituie, se pare, una dintre trsturile arhaice ale romnei. ... Sextil Pucariu a publicat un studiu n care acord o atenie special lexicului limbii noastre. Dup ce d o list, destul de redus, de cuvinte latineti existente n alte idiome romanice, dar absente n romn, enumer pe cele care s-au pstrat numai n limba romn (cca 120). Aceast cifr, chiar dac o primim cu oarecare rezerv, este impresionant, mai cu seam dac o raportm la cele aproape 2000 de cuvinte transmise limbilor romanice direct din latin. [Iorgu Iordan, Istoria limbii romne (Pe-nelesul tuturor), p.17] 13.2.29 n ce privete structura gramatical [a limbii romne], prerea oarecum general a lingvitilor este c ea a rmas aceeai de la nceput, fr infiltraii strine. [Iorgu Iordan, Istoria limbii romne (Pe-nelesul tuturor) p. 19, nota 1]

13.3 Adstratul slav

13.3.1 Alturi de fondul latin, romna are un numr mai mare de cuvinte strine, n primul rnd slave, care-i dau caracterul specific deosebitor fa de celelate limbi romanice. [Ion I. Rusu, op. cit. p.59, citndu-l pe Alexandru Rosetti] Faptul c gsim n cele patru dialecte ale limbii romne un numr mare de mprumuturi de la slavi, fr ns ca ele s fi luat parte la cele mai caracteristice inovaii de limb, ne arat c strromnii au convieuit cu slavii deci c nu nvlirea slavilor i-a mprtiat pe romni n grupele actuale fr ns ca influena limbii slave asupre romnei s dateze din timpuri prea ndeprtate. Individualitatea limbii romne exista nainte de contactul ei cu limba slav. [Ion I. Rusu, op. cit p. 155, citndu-l pe Sextil Pucariu] 13.3.2 Slavizarea Daciei traiane, ca i a teritoriilor limitrofe de la sud de Dunre Moesia Inferior, Dacia Aurelian, Dardania, Moesia Superior a fost aproape complet. Aici au czut n mna nvlitorilor toate oraele (la nord de Dunre ele dispruser mai nainte, dup anul 271), toate esurile i vile mai largi, ba chiar i vile mai ferite, din muni. S-au meninut neslavizai numai romanicii mpini de valurile slave n vile cele mai nalte i pe plaiurile munilor, unde au trit mai cu seam din pstorit. [Emil Petrovici, Dacoromania, Buletinul "Muzeului limbii romne", Cluj-Sibiu, 1941-3, p. 265, citat de I. I. Rusu, Etnogeneza romnilor. Fondul autohton traco-dacic i componenta latino-romanic, p. 222] 13.3.3 Dup cteva secole de via latent (acel "hiatus istoric" romnesc din secolele VII-XI) elementele etnice de limb romanic-romneasc (vechii "daco-romani") s-au ridicat din treapta inferioar a formelor economice i social politice la un rol preponderent, datorit n primul rnd vitalitii lor etnice: "slavii acetia strmoii bulgarilor de azi au fost se vede mai slabi, mai puin numeroi n cele dou extremiti ale teritoriului pe care l-au ocupat, extremitatea sudic (Grecia) i nordic (Dacia). ncepnd din secolul VIII, slavii pierd cu ncetul teren n Grecia, iar n Dacia (n amalgamul etnic slavo-romanic) au numericete o importan mereu mai mic. n Grecia, regrecizarea s-a fcut din oraele mai mari de pe coasta de rsrit spre interior i apus: n Dacia, reromanizarea s-a prezentat ca o coborre centripet din cununa de muni spre interiorul Transilvaniei i centrifug, spre esurile i podiurile care nconjoar cetatea muntoas a Daciei. La venirea ungurilor, romnii erau cobori n vile Transilvaniei i erau de pe atunci n majoritate, cci anonimul notar al regelui Bela i amintete nti pe romni: Blasii et Sclavi". [Emil Petrovici, Dacoromania, Buletinul "Muzeului limbii romne", Cluj-Sibiu, 1941-3, p. 266, citat de I. I. Rusu, Etnogeneza romnilor. Fondul autohton traco-dacic i componenta latino-romanic, p. 222] 13.3.4 Prin cele dou mari etape ale epocii romane i ale celei slave, care au adus modificri profunde nu numai n aspectul cultural i material, n cel social-politic, dar i n structura etnic-biologic, se explic transformrile structurale n romanitatea sud-est-european: trecerea vechiului fond etnic-social i de limb traco-dacic (indoeuropean) n curs de dou milenii (cu numeroase i chiar substaniale amestecuri, transformri i adaosuri) la comunitatea popular romneasc (romnofon) de azi. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 223] 13.3.5 Studiul critic i comparativ-etimologic al terminologiei limbii romne n ansamblu, a stratificrii lexicale i a succesiunii principalelor cuvinte-noiuni a artat o vechime, stabilitate i continuitate n teritoriile i "vetrele" de formare a poporului romn; totodat s-a remarcat ca deosebit de semnificativ faptul c, pe lng fondul ereditar (latin-romanic + autohton traco-dacic), limba i poporul romn s-au "mbogit" cu foarte numeroase mprumuturi lexicale (adstrat), ntre care mai vechi i relativ ceva mai importante cele slave; dar atare elemente "de import" nu au ajuns (n ciuda cantitii lor impozante) la nivelul care, n terminologia cultural i economic, s depeasc valoarea fundamental a fondului latin-romanic i autohton, a nomenclaturii privind noiunile de baz proprii limbii romne, ale structurilor social-economice din cadrul aezrilor i ndeletnicirilor strvechi. ntre acestea, termenii principali sunt ereditari, fie autohtoni, fie mai ales latini-romanici. [Ion I. Rusu, op. cit. p. 237-238] 13.3.6 Septimiu Albini, n lucrarea sa Direcia nou n Ardeal. Constatri i amintiri, publicat n volumul Lui Ion Bianu amintire (1916), susine c: "... ar fi nedrept s condamnm numai dup nfiarea lor exterioar, i dup rezultatele produse, sbuciumrile naintailor de a dovedi cu toate mijloacele latinitatea limbii i printr'nsa originea roman a neamului nostru. Tendina aceasta este izvort din cel mai curat, din cel mai sfnt patriotism, i de aceea nu trebuie s o lum n rs, ci mai vrtos s-i dm tributul cuvenit al respectului i pietii noastre. Cci la obria acestei tendine, poate naive, netiinifice i n tot cazul greite sub raportul legilor de desvoltare a limbilor vii, vom gsi nceputurile redeteptrii noastre naionale i temelia culturii noastre moderne" (pp. 10-11). "... dup "tiina" curent a Saior i a Ungurilor din acele timpuri, Romnii nu erau nici autohtoni n ar, i nici de origine roman. Grea situaie aceasta pentru un popor srac, asuprit i batjocorit, ntr-un timp cnd dreptul istoric era principiul fundamental, dup care erau ntocmite legile i instituiile erii i relaiile dintre popoarele ce o locuiau!" (p. 13). "Iat dar originea i marea importan a coalei latiniste! Scopul ei principal era, nu s fac tiin i literatur, ci n prim linie s justifice, prin argumente istorice i tiinifice, dreptul de existen i de cultur naional a Romnilor din Dacia Traian!" (p. 14).

33

13.3.7 Faptul istoric i demografic al venirii slavilor n sud-estul Europei constituie cauza ptrunderii elementelor slave n limba romn, mai ales n vocabular, dar i una dintre cauzele scindrii romanitii, n Romania occidental i Romania oriental, i, apoi, a scindrii romnitii, n cele patru dialecte, nord- i sud-dunrene. [Valeriu Rusu, op. cit pp. 159-160] 13.3.8 Apropierea posibil a daco-moesienei de balto-slav face ca o serie de cuvinte presupuse a fi de origine slav, dar ale cror trsturi fonetice sau semantice nu concord cu ceea ce se tie despre mprumutul slav, pot fi privite ca fapte pstrate n romn din limba dac. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 318] Interesant meniune. Cu un plus de curaj n interpretarea faptelor de istorie sar fi putut ca, pornind de aici, s se ajung la o alt viziune n etimologia lexicului limbii romne (comentariul lui Neculae Dimitriu).

13.4 Limba romn literar


13.4.1 Trecnd peste evidena mrturiei limbii romne vorbite fr ntrerupere de populaia att de dens n cea mai mare parte a teritoriului rii Romneti, vom sublinia faptul c i n condiiile folsirii unei alte limbi oficiale (slavona), n cancelarie i n biseric, elementul romnesc rzbate permanent n textul documentelor redactate n slavona oficial a cancelariilor. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 165, citnd pe Dinu C. Giurescu, ara Romneasc n sec. XIV-XV, 1973, p. 37] 13.4.2 Aceasta arat existena unor centre ale vieii spirituale i culturale romneti, cu activitate nentrerupt, care au pregtit n permanen, prin modalitatea exprimrii orale, momentul trecerii efective la scrierea n limba romn. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 165 cf. volumului Documente i nsemnri romneti din secolul al XVI-lea, al Institutului de Lingvistic din Bucureti, 1979] 13.4.3 Majoritatea istoricilor limbii literare plaseaz nceputurile limbii noastre de cultur n sec. al XVI-lea, legndu-le de activitatea de tiprire i de difuzare a crii romneti de ctre diaconul Coresi, desfurate n ara Romnesc i n sudul Transilvaniei (Trgovite i Braov). [Valeriu Rusu, op. cit. p 165, cf. Ion Gheie, Istoria limbii romne literare, Privire sintetic, 1978, p. 17] 13.4.4 Astfel, graiurile munteneti din nordul provinciei i din sudul Transilvaniei, n concordan cu prestigiul politic i cultural al rii Romneti, au constituit baza dialectal a limbii romne literare. [Valeriu Rusu, op. cit., p. 165, cf Alexandru Rosetti, Boris Cazacu i Liviu Onu, Istoria limbii romne literare, 1971, p. 61] 13.4.5 Procesul a continuat i s-a consolidat n epocile urmtoare printr-o serie de alte tiprituri, dintre care se detaeaz momentul 1688 tiprirea Bibliei de la Bucureti i cel produs la mijlocul secolului al XVIIIlea, constnd n introducerea limbii romne n biseric, cu urmri deosebite n unificarea romnei literare. [Valeriu Rusu, op. cit., p. 165, cf. Emil Petrovici, Baza dialectal a limbii noastre naionale, 1960, p. 60-78] 13.4.6 Spre 1750 limba slavon este practic eliminat din cancelariile domneti. [Ion Gheie, Istoria limbii romne literare, p. 56]

14 Cronologie
14.1 1.000.000 - 100.000 a. Hr. Paleoliticul inferior. Cete de prehominizi i apoi de hominizi, culegtori-vntoripescari parcurg ntregul teritoriu al Romniei. 14.2 Antropoizii pitecantropi din Java nu aveau grai articulat, astfel nct ar putea fi numii doar strmoi ai omului. n schimb sinantropul, care conform unor autori putea practica vorbirea, ar fi primul care s intre n categoria oamenilor strvechi. n paleoliticul inferior sau mijlociu neandenthalezii au nsemnat o nou treapt n evoluia graiului articulat; se pare c folosirea focului a avut aici un rol remarcabil. 14.3 100.000-40.000 a. Hr. Paleoliticul mijlociu. Pe ntreg teritoriul Romniei se rspndete cultura Musterian, de tip Neanderthal. Apar primele slae construite, primele manifestri ale gndirii abstracte, primele nmormntri i practici funerare. 14.4 40.000-10.000 a. Hr. Paleoliticul superior. Locul omului de Neanderthal este luat de urmaul su direct, Homo sapiens fossilis. Gndirea i viaa spiritual uman se mbogete cu noiuni abstracte. Sunt schiate primele manifestri artistice. 14.5 10.000-5.500 a. Hr. Mezoliticul. Datorit mblnzirii climatului i dispariiei sau retragerii spre nord a faunei glaciare, comunitatea uman se divide n grupe mai mici. Fondul cultural dobndete o structur eterogen. Crete importana pescuitului. omul domesticete primul animal: cinele. 14.6 8.000 - 6.000 a. Hr. n Eurasia, agricultura se rspndete dinspre est spre vest. Spre finele perioadei cultura plantelor cuprinde ntreaga suprafa accesibil a Europei. 14.7 Venind n timp dup extinderea agriculturii, se dezvolt pstoritul. Sunt domesticite, pentru nceput, capra, oaia, vitele cornute, porcul, calul i mgarul. 14.8 Vntoarea i pescuitul devin activiti secundare. 14.9 Pe msur ce agricultura duce la stabilizarea geografic a populaiei, aceasta cunoate o cretere numeric remarcabil. 14.10 Populaia ncepe s locuiasc n sate, unele prevzute cu sisteme de aprare. 14.11 Se organizeaz forme de conducere militar, administrativ, religioas. 14.12 Primele aezri de mare ntindere de tip orenesc, cu forme de organizare prestatal i apoi statal. 14.13 5.500 - 2.500 a. Hr. Neoliticul. Numeroasele triburi care populeaz n neolitic spaiul carpato-dunrean aparin, din punct de vedere etnic, grupului preindo-european. Arheologia preistoric a adus la lumin numeroase centre ale culturii vechi indo-europene ncepnd cu epoca neolitic. 14.14 Sfritul mileniului IV a. Hr. n Egipt apare scrierea hieroglific, iar n Mesopotamia scrierea cuneiform. [Andrei Oetea, op. cit., p. 8 i p. 11]

34

14.15 Sfritul mileniului III a. Hr. Idiomurile indo-europene erau separate i cu modificri specifice. n acea perioad IE se aflau i n Europa, ocupnd o regiune din Europa Central i de E, ntre Rin i Don, la S de Marea Baltic i de Marea Nordului inut ce cuprindea stepa rus i cmpia polon. 14.16 2.500-1.800 a. Hr. Ptrunderea n valuri succesive a unor triburi nomade indo-europene, nord-pontice n spaiul carpato-balcanic duce la dezagregarea vechilor culturi neolitice, fr a elimina ns fondul cultural i elementul etnic autohton stabilit aici de milenii. 14.17 2000-1580 a. Hr. n Creta se trece de la scrierea pictografic la cea linear A. 14.18 1.800-800 a. Hr. Epoca bronzului. ncepnd cu epoca bronzului, odat cu definitivarea indo-europenizrii triburilor carpato-dunrene-balcanice, se poate vorbi despre strmoii tracilor. Peste aproape un mileniu din acetia se vor desprinde geto-dacii. Alturi de ritul nhumaiei ncepe s se rspndeasc i incineraia. 14.19 Cca. 1650 a. Hr. Statul hitit adopt scrierea cuneiform babilonean. 14.20 Sec 16-11 a. Hr. Apare n China scrierea hieroglific. [Andrei Oetea, p. 20] 14.21 Sec 15-11 a. Hr. Cultura helladic trzie preia scrierea linear A, urmat de apariia scrierii lineare B. 14.22 Dup 1500 a. Hr. Ptrunde n Peninsula Italic primul val de triburi purttoare ale culturii Villanova, venite din zona Dunrii de mijloc. Urmeaz valuri de infiltrare succesive. Sunt formate din grupul lingvistic latino-falisc. 14.23 Sec. 13 a. Hr. Fenicienii inventeaz scrierea alfabetic. [Andrei Oetea, p. 14] 14.24 Ctre 1000 a. Hr. Ptrunde al doilea val de latini n Peninsula Italic. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op. cit. p. 56-57] Este format din grupul lingvistic osco-umbrian. [Lucia Wald i Dan Sluanschi, op. cit., p. 35] 14.25 Cca. 600 a. Hr. Cele mai vechi inscripii latine. Romanii adapteaz i folosesc alfabetul grecesc preluat prin filiera etrusc. [Andrei Oetea, op. cit., p. 35] 14.26 800-450/300 a. Hr. Se ncheie n Sud-Estul european procesul de delimitare a ariilor etnice, lingvistice i culturale dintre traci i iliri, ntreptrunderile rmnnd ns un fenomen frecvent. [Constantin C. Giurescu i colaboratori, Istoria Romniei n date, p. 11-17] 14.27 90-89 a. Hr. Pornit din Roma, adic dintr-un teritoriu foarte restrns, latina s-a impus n curnd n ntreaga Italie, devenind limba oficial a ntregii peninsule, prin lex Julia municipalis. [Constantin C. Giurescu i colaboratori, Istoria Romniei n date, p. 44] 14.28 Sec. I p Hr.. ncepe procesul de romanizare n Moesia. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 196] 14.29 Sec II. ncepe procesul de romanizare n Dacia. O prim etap realizeaz implantarea, extins pe una sau dou generaii, n care vor fi existat n provincie dou feluri de latin; latina "romanilor" (administraie, armat, comerciani, coloni cu diferite ndeletniciri) i latina autohtonilor, utilizat de acetia n raporturile cu cuceritorii. 14.30 A doua etap este cea a romanizrii propriu zise: latina devine limba principal a ntregii populaii. Limba autohton trece lent la statutul de mijloc secundar, rural i familial. n acest moment ncepe istoria latinei dunrene. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 196] 14.31 Sec. II i III. Prima faz a latinei dunrene: se remarc tendina spre unificare, cu tergerea trsturilor difereniatoare. 14.32 Jumtatea a doua a sec. III. Datorit invaziilor germanice, se ntrerupe contactul dintre Peninsula Balcanic i prile romanizate ale Daciei, pe de o parte, i Italia, de la sud la nord, pn la linia unind La Spezzia cu Rimini, pe de alt parte. n aceste zone se vorbea latina care urma s dea graiurile grupului oriental al limbilor romanice. [Alexandru Rosetti, Istoria limbii romne, I, Limba latin, p. 181] 14.33 286-324 ntre aceti ani, se succed patru mprai daci sau carpi la crma Imperiului Roman. [Alexandru Busuioceanu, Zamolxis, p. 206-207] 14.34 Sec. III. n lumina lmuririlor aduse de descoperirile arheologice, rezult c sub impactul crizei din secolul al III-lea i al migraiei popoarelor, civilizaiei urbane din Occident i se substituie o barabarie indigen i o barbarie importat. Barbaria este rezultatul unui conservatorism, al unei continuiti profunde cu trecutul preroman. [L. Musset, Les invasions. Les vagues germaniques, Paris, 1969, p. 222] Constatarea se potrivete deopotriv pentru provinciile occidentale i pentru Dacia. 14.35 O trstur esenial, care caracterizeaz acest secol este particularismul, care n inuturile orientale este o reaciune victorioas a vechilor civilizaii. Particularismul fiecrei provincii ale imperiului roman rzbate sub ptura uniform a standardizrii imperiale: cu ct acest strat se subia, cu att se afirma mai deplin revana neprevzut a elementelor tradiionale i locale. ranii ntrebuinau nc vechiul grai al strbunilor lor: iberic, celtic sau tracic, aramaic sau punic. [Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric, poporul romn, p. 119] 14.36 Sec. IV i VI. A doua faz a latinei dunrene. Se produc diferenierile limbii latine pentru diversele zone ale Imperiului. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 197-198] 14.37 Sec. V. Ca urmare a despririi Imperiului roman n dou state diferite, unul cu capitala la Roma, cellalt la Bizan, limba latin din Imperiul roman de rsrit nu a mai fost influenat direct de cea de la Roma i a nceput s se deosebeasc de latina din apus. [Alexandru Rosetti i colectiv, Istoria limbii romne, volumul II, p. 15] 14.38 610-641 Cu ncepere de la mpratul Heraclius greaca nlocuiete latina, ca limb oficial, n imperiul de Orient. [Alexandru Rosetti, op. cit. p. 39] 14.39 Sec. VIII. Se poate vorbi de o limb romn, ca limb individuali-zat. [Iancu Fischer, Latina dunrean, p. 210] 14.40 La cumpna mileniilor I i II. Se cristalizeaz limbile romanice: catalana, dalmata, franceza, italiana, occitana (provensala), portugheza, retroromana, romna, sarda, spaniola, descendenii moderni ai latinei, continuatori direci ai acesteia, la nivelul vorbirii populare.

List de triburi dacice


35

Aceasta este o list de triburi dacice, getice sau tracice. Albocensii -localizai n jurul oraului Alboca, Banat. Menionai de Ptolemeu. Ansamensii -localizai pe Some, n Nord-Vestul Transilvaniei. Tribul este atestat de inscripii romane un sat purtnd numele acestui trib: vicus Ansamensium. Appullii -localizai n jurul oraului Apulum. Sunt menionai de textul antic cunoscut sub numele de Consolatio ad Liviam. Biefii -localizai n Nord-Estul Banatului. Sunt amintii de Ptolemeu. Burii | Buridavensii -capitala Buridava> Ocnele Mari, Oltenia. Sunt menionai de Ptolemeu. Carpii | Carpodacii -unul din cele mai mari i importante triburi dacice ce a locuit la est de Carpai pn la Nistru i Bug. Caucoensii -trib dacic, localizat de V.Prvan n "regiunea de munte din Neam i Bacu i inutul spre apus din ara secuilor". Caucoensii au fost vecinii de Sud ai costobocilor, locuind Nordul Moldovei, inclusiv n partea carpatic i dincolo de Siret pn la Nistru. Sunt menionai de Ptolemeu. Ceiagisii | Keiagisii -trib aflat la Sud de potulatensi, adic n Sud-Vestul Munteniei i Sud-Estul Olteniei (cursul inferior al Oltului). Sunt menionai de Ptolemeu. Costobocii -triburi de daci liberi care au locuit n Nordul i Nord-Estul Daciei. Cotensii -unul din principalele neamuri geto-dacice. V.Prvan i localizeaz pe enigmaticii cotensi n Estul Daciei, respectiv n Sud-Estul Moldovei. Sunt menionai de Ptolemeu la sud de ratacensi, caucoensi i biefi. Crobizii -trib getic cel mai probabil din Dobrogea, au fost condui de Isanthes, menionai de Herodot i Ptolemeu. Dacii Geii Harpii -localizai la Nord de gurile Dunrii, ntre Prut i Nistru, sudul Basarabiei. Menionai de Ptolemeu. Obulensii -trib getic localizat dup izvoare vechi i dup cercetri recente n Estul Dobrogei, unde s-au descoperit numeroase orae, posibile capitale ale acestui trib. Tribul obulensilor este menionat de Ptolemeu. Oinensii -trib traco-getic, localizat n Estul Moesiei inferioare, adic partea de Vest a Dobrogei Centrale. Sunt menionai de Ptolemeu. Ordyssii | Ordenssos -trib de pe malurile Argeului . Pelii Piageii Piefigii -localizai de V.Prvan n Cmpia muntean. Potulatensii -neam dacic, dup opinia lui V.Prvan ar fi populat prile de Nord ale Olteniei i zona deluroas din Vestul Munteniei. Sunt menionai de Ptolemeu. Predavensii -trib dacic, localizat la Nord de Mureul inferior, pn aproape de Criuri. Racataii | Racatriaii -triburi dacice de pe teritoriul actualei Ungarii. Ratacensii | Racatensii -trib plasat de V.Prvan n platoul transilvnean dintre Trnave i Some. Sacii -trib dacic, localizat de V.Prvan n jurul oraului Sacidava, la sud de Axiopolis (Cernavod). Saldensii Sargeii -localizai n Vestul Mureului i pe Siret. Sensii | Siensii -trib dacic localizat de V.Prvan de-a lungul rurilor Ialomi a i Buzu adic n partea de Nord-Est a Munteniei, corespunztoare judeelor Buzu i Brila. Sucii -capitala Sucidava> Corabia, Oltenia Tyrageii -localizai pe malurile Nistrului(Tyras). Bibliografie Getica(1926). Autor: Vasile Prvan. Dacia. Civilizaiile antice din regiunile carpato-danubiene(1928). Autor: Vasile Prvan. Geografia de Ptolemeu. Legturi externe: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Dacian_tribes Vezi i List de neamuri i triburi tracice

36

Aceasta este o list de triburi antice din Tracia i Dacia, (n greaca antic: i ), care include i posibile triburi trace sau triburi dacice, dar i triburi diferite de acestea dou, dar care au locuit n regiunile Tracia i Dacia. Un mare numr de triburi antice greceti au trit pe aceste pmnturi mai ales n coloniile greceti de pe coastele acestor regiuni.

List de neamuri i triburi tracice

37

agrianii albocensii aletoii ansamensii appiarensii apulii apsinthioi arsietaii artacii asti ausdecensii (usdecensi) bebricii benii berecyntii bessii bettegerii biefii bisaltii bistonii bitinii briantii (priantti ?) brigii brisii burii (buridavensi) caenii carpii carpodacii

caucoensii ceiagisii celegerrii ciconii coilaletae corallii corpilii costobocii cotensii crestonii crobizii crusaeii dacii (v. geto-daci) dantheletii dardanii darsii (darsai) dentheletaii derronii digerri dimensii diobessii dioii dolonsii (dolongi) drosii drugerii edonii geii (getae) harpii

hypsalti krobyzoii laii maedobithynii melinophagoii melanditaii moesi (mysi) mygdonii napeii nipsaioii (tranipsioi) obulensii odomanii odrisii oinensii oitensii olizonii orrescii paioplii paitii panaioii piarensii piefigii piengetii pierii pirogerii pliastii potulatensii pradavensii ratacensii (racatensi)

rondaloi saboci sacii sapeii sargeti satrii serdii scordiscii siensii siginii trib singi sithonii sucii tagrii terizii thunatii tilatii tinii trausii trerii tribalii tyntenii tyragetii utii zaielii zbaleonii zeranii

Vedei, peste 100 de triburi traco-dacice, neam uluitor de numeros pentru acele vremuri!

Cultura daco-getic
Cultura daco-geilor din epoca lui Burebista (Influene i caracteristici) Cultura daco-getic din epoca lui Burebista se dovedete a fi, pe toate coordonatele sale, comparabil i n bun msur superioar altor culturi naintate din Europa vremii. Fr ndoial ns, c aceast cultur este departe de a fi atins nivelul celor greceti ori a celei romane. Ea rmne, n ultim instan una dintre cele mai naintate culturi ale lumii "barbare" i judecarea ei trebuie fcut innd cont de aceast mprejurare. 38

Cultura daco-getic reprezint o sintez original ce i are rdcinile bine i adnc nfipte n mediul i n credina autohton, putnd fi urmrit n timp cu milenii n urm. Hadrian Daicoviciu spunea c aceast originalitate nu exclude, ci, dimpotriv, implic acceptarea unor influene din afar. Dar dacii nu s-au mulumit cu preluarea unor elemente de cultur material de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat i adesea le-au mbogit, contopindu-le n creaiile lor tradiionale i furind o civilizaie profund original. O astfel de sintez original reprezint i cultura celtic care la rndul ei se bazeaz pe fondul autohton n care au fost integrate multiple i fecunde influene greceti, etrusce ori de alt natur, adaptate i prelucrate n manier proprie. Au existat raporturi ntre cultura daco-getic i cea celtic, intervenite n urma contactului direct n urma instalrii celilor pe teritoriul Daciei. Ptrunderea celilor n spaiile dacogetice a avut loc nc n La tene-ul vechi, ceea ce nseamn secolu IV .Hr. Simbioza daco-celtic se concretizeaz n nmormntarea n cadrul aceluiai cimitir i ntr-o serie de mprumuturi de bunuri materiale i spirituale, avnd ca rezultat final o puternic influenare reciproc. Este incontestabil c n Europa secolul I .Hr, n afara statului roman, celii i daco-geii constituiau cele dou popoare importante, care atinseser n dezvoltarea lor material i social-politic un nalt nivel. Este de aceea firesc ca ntre cele dou culturi s este influenri reciproc. De aceea cnd vorbim despre stadiul culturii daco-getice, punctele de referire trebuie s le cutm n cultura celtic. Aportul cercetrilor fcute, mai cu seam n ultimele 2 decenii, la cunoaterea culturii daco-getice, au spulberat impresia mprtit de unii cercettori (strini sau romni), dup care cultura strmoilor notri n-ar fi dect o cultur celtic. Rolul pe care l-au jucat influenele celtice att la formarea civilizaiei de tip La tene daco-getic, ct i pe vremea lui Burebista, nu poate fi pus la ndoial, dar aceasta nu nseamn o celtizare a culturii dacogetice. Aceasta se dovedete a fi o cultur original care, a preluat, pe lng influene celtice i multe bunuri din civilizaia greceasc, fie direct, fie prin intermediul tracilor meridionali, la care se adaug cele romane i celelalte. Cultura tracilor meridionali reprezint ntr-o mare msur o copiere a civilizaiei greceti, fr un aport propriu prea substanial, la care, cu greu se poate sesiza i contribuia elementului autohton. n cazul unor bunuri create sub influene greceti, de multe ori este foarte greu de tiut cui aparin, pentru c influenele elene s-au exercitat deopotriv i asupra celilor ct i asupra daco-geilor. Numai n puine cazuri aceleai influene elenistice au determinat produse deosebite i uor de distins, cum este de exemplu ceramica pictat celtic i cea daco-getic. Deoarece pentru c o vreme Burebista a depus coloniile greceti de pe litoralul de vest al Pontului Euxin i le-a integrat n statul su, a fcut ca influenele acestora s fie cu mult mai puternice dect n cazul celilor. Aceste influene s-au materializat n produse evident superioare de care cultura celtic nu a beneficiat niciodat nainte de ocupaia roman. Este vorba de cetile cu ziduri de piatr ecarisat ori de arhitectura sacr. Tehnica zidurilor dacice (de factur greceasc) era evident superioar modalitii n care celii i construiau, n aceeai vreme, cetile. Toate aceste denot un serios pas nainte, un avans al civilizaiei daco-getice, favorizat de prezena efectiv i activ a meterilor greci. O dovad sigur a superioritii culturii daco-getice fa de toate popoarele europene, neincluse n stpnirea greco-roman din secolul I .Hr, o constituie tocmai statul ce-l avea n frunte pe Burebista. Constantin Daicoviciu spunea c n ultimele dou secole ale existenei sale cultura dacilor poate fi considerat ca o cultur de tip superior stadiului primitiv-rural al triburilor patriarhale. Aceast civilizaie avea tendine vdite de atingere a civilizaiei agraro-oreneti, cu centre economice puternice constnd din agricultori i meteugari. n secolul I .Hr. aezrile fortificate, care nu sunt altceva dect aglomerri de tipul oppidum celtice, pe care daco-geii le numesc n limba lor dava, ne impresioneaz prin frecvena lor. Ele reprezint adevrate centre comerciale, poitico-administrative i militare, constituind nceputuri de orae, a cror funcionalitate de fapt o ndeplineau. Fr aspectul edilitar al oraelor greco-romane, davele getice sunt numite, de ctre autorii antici polis, ca i oraele lumii mediterane. Despre naltul nivel de dezvoltare atins de cultura daco-geilor din epoca lui Burebista, ne stau mrturie uneltele descoperite de arheologi. Uneltele din fier n secolul I .Hr. abund n toate aezrile daco-getice, fie ele de tip proto-urban, fie de caracter stesc. n agricultur se folosea acu plugul cu brzdar i cuit de fier. El va apare la daco-gei n acelai timp ca i la celi, fiind ns de alt form, inspirat din lumea greceasc. Mulimea i varietatea de forme a uneltelor de fier, preluate ori nu din civilizaia altor popoare, fac dovada c civilizaia daco-getic este o civilizaie a fierului. Vasile Prvan consider c aceast civilizaie este una a lemnului. Originalitatea culturii daco-getice este evideniat pe baza studierii ceramicii, produsul cel mai rspndit n toat antichitatea. Se poate discerne fondul autohton strvechi la care se adaug forme ori procedee tehnice i decorative preluate sau inspirate din civilizaii strine. n epoca lui Burebista ceramica va ajunge la un nivel de dezvoltare superior. Dac olarii daco-gei imit produsele greceti n prelucrarea vaselor cu 39

decor n relief, repertoriul motivistic folosit la decorarea unor asemenea vase va fi mbogit cu creaii proprii daco-getice. i n prelucrarea argintului, din care meterii daco-gei vor lucra diferite podoabe, influenele elenistice, celtice ori tracice de sud pot fi sesizate. O alt caracteristic a culturii daco-getice din secolul I .Hr. o constituie prezena unor numeroase i variate produse de import venite din lumea elenistic, din cea roman ori celtic. Mrfurile strine, printre care pe prim loc se situeaz vinurile i uleiurile, fac dovada unei intense viei comerciale i a gradului superior de dezvoltare. Latura spiritual a daco-geilor este pe msura dezvoltrii materiale determinate de acestea. Religia lor este una politeist avndu-l n frunte pe Zamolxis alturi de care n panteonul daco-getic au existat i alte diviniti. Religia lor cuprinde o teologie spiritualist proprie, nefiind ns unic, ea ntlnindu-se i la alte popoare contemporane. Contribuia adus de strmoii notri la tezaurul universal al gndirii se concretizeaz n textul lui Diodor din Sicilia care citeaz trei mari profei ai omenirii: Zathraustes al perilor, pe Zamolxis i pe Moise al evreilor. Existena preocuprilor i a cunotinelor tiinifice n materie de astronomie, botanic, farmaceutic i medicin, n rndul unei pturi a preoimii, constituie o alt caracteristic a culturii daco-getice din timpul lui Burebista. Aceleai cunotine le gsim i la druizii celi. Cultul lui Zamolxis a disprut n chip paradoxal la daco-romani, ns a supravieuit, aa cum arta Mircea Eliade, n tradiia geilor. Prin elementele sale eseniale i definitori, o creaie proprie ce are la baz fondul autohton, pe care s-au grefat diferite influene strine, cultura daco-geilor reprezint una din cele mai strlucite culturi ale lumii antice rmase n afara granielor greco-romane.

TOMIRIS, REGINA MASSAGEILOR, REGINA GEILOR, REGINA DAC de Mihai EMINESCU Npraznic nluc cu ochi de flori de iris Cu plete lungi i blonde, slbatic Tomiris, Regin de la mare i pn la Carpai, Pe calul alb, n spume, condus-ai dacii frai

Srut vntul rece obrazul tu regin Cnd flori albastre, roii i galbene-i nchin Srut vntul rece obrazul tu regin Cnd flori albastre, roii i galbene-i nchin
i ai jurat pe Soare, Spargapus s-i rzbuni Atunci cnd la Zalmoxes plecat-a, la strbuni. i l-ai nvins pe Cyrus, persanul sngeros Ce pn s te tie, fusese norocos.

Srut vntul rece obrazul tu regin Cnd flori albastre, roii i galbene-i nchin Srut vntul rece obrazul tu regin Cnd flori albastre, roii i galbene-i nchin
Azi joac dacii liberi, joc lng foc de jar Nu-i nimeni s-i nving hotar pn-n hotar. 40

i eti regin dac la Pontul Euxin Peste un popor falnic cu un mre destin,

Srut vntul rece obrazul tu regin Cnd flori albastre, roii i galbene-i nchin i eti regin dac la Pontul Euxin Peste un popor falnic cu un mre destin.
Tomiris mpreun cu fiul ei Spargapises (conductorul armatei lui Tomiris) sunt de origine massaget i au nume iraniene (iranienii sunt la origine, ei nii, pelasgi-tracogei). Istoricii greci afirm c ea l-a nvins i omort pe mpratul persan Cirus cel Mare, n timpul asaltului iniial al invaziei acestuia asupra Mesageiei. Consilierii lui Cirus l-au sftuit sa ntind o capcan sciilor massagei, care l urmareau. Perii au lasat n urm o tabar, aparent abandonat, cu o rezerv important de vin. Sciii nu erau obinuiti cu vinul, fiind consumatori de hai i ca urmare s-au mbtat. Perii au atacat prin surprindere, mcelrind armata massaget i capturndu-l pe fiul lui Tomiris Spargapises. Acesta, odat trezit din beie, s-a sinucis. Tomiris i-a trimis un mesaj lui Cirus, denunnd trdarea i provocndu-l la o btlie onorabil. n lupta ce a urmat perii au fost nvini, cu pierderi mari, Cirus a fost ucis i Tomiris l-a decapitat, pstrandu-i capul ntr-un vas de vin..Atat folclorul persan ct i cel din Asia central menin diverse alte povestiri despre Tomiris. Se pare c numele oraului Tomis, azi Constana, provine din Tomiris.

Legenda lui Tomiris (Capul lui Cyrus n faa reginei Tomiris) tablou de Rubens

Dromichete
Important rege (sec 4-3 ien)al triburilor getilor ordessensi din Cimpia Munteana cu centrul in cetatea Helis. Din relatarile lui Diodor din Sicilia rezulta ca la capatul unor lupte impotriva getilor, in cursul carora a cazut prizonier Agatocles, fiul lui Lisimah, a avut loc o noua campanie de pedepsire condusa de insusi Lisimah. Prins cu armata cu tot si dus la Helis, diadohul macedonean a fost tratat cu toate onorurile. Se considera ca tinutul strabatut de macedoneni era Cimpia Munteana si ca tot acolo se afla si cetatea Helis, probabil la asezarea de la Piscul Crasanilor, iar intariturile restituite getilor la incheierea pacii erau pe malurile Dunarii. Conflictul dintre monarhul macedonean si regele get este de fapt o lupta pentru asigurarea frontierei statului lui Lisimah, pe linia Dunarii de Jos (ca o continuare a politicii lui Alexandru cel Mare) si este o manifestare a

41

rivalitatii dintre puterea macedoneana si getii din nordul fluviului, pentru stapinirea oraselor grecesti de pe litoralul Marii Negre. Ajutorul dat de geti oraselor pontice rasculate impotriva lui Lisimah a constituit baza conflictului dintre regele Thraciei si Dromihete care, profitind de luptele interne dintre diadohi si-au extins influenta in sudul Dunarii. (Pausanias,I,9; Strabo,VII,3,8; Diodor Siculus,XXI,11-12) Regatul get este un tip clasic de democratie militara condusa de un sef militar cu atributii clare si de necontestat doar in perioada campaniilor militare. Diodor relateaza ca ostenii geti ai lui Dromihete cereau sa hotarasca EI asupra sortii lui Lisimah, si ca regele get a trebuit sa ii convinga de necesitatea eliberarii captivului. Se admite, indeobste ca prima expeditie a avut loc cam pe la 300 ien , condusa de Agatocles, expeditie care a avut un sfirsit nefericit pentru fiul regelui Thraciei. Prins de geti a fost tinut in captivitate multa vreme. Abia in 292 ien , Dromihete ii da drumul si-l trimise, incarcat de daruri si desigur cu lectia invatata, la tatal sau, sperind zice Diodor ca v-a dobindi gratuit teritoriul ocupat de Lisimah. Departe de a intelege gestul getului, indata ce si-a vazut minile dezlegate, Lisimah a organizat o noua expeditie, trecind in persoana Dunarea. Getii s-au retras pustiind totul inaintea invadatorilor astfel ca in curind, armata macedoneana a ajuns sa sufere de foame. Pentru a-si desavirsi opera tactica, Dromihete se foloseste de iscusinta unui fals dezertor, un capitan din armata sa pe nume SEUTHES care, dupa ce cistiga increderea lui Lisimah, reuseste a rataci pe macedoneni prin locuri grele de umblat pe unde curind si foamea si setea ii face prada usoara pentru geti. Istovita si ratacita, armata macedoneana a sfirsit prin a fi inconjurata si capturata de getii lui Dromichete si dusa la Helis, cetatea de scaun a dinastului get. Se spune ca Lisimah, sorbind cu nesat apa proaspata oferita de biruitori, dupa atitea zile de insetare, ar fi exclamat "pentru cit de mica placere am ajuns rob din rege ce eram" (Plutarch) Dupa victorie, Dromichete s-a dovedit nu numai un bun comandant de oaste ci si un abil politician. Diodor spune ca "getii incepura sa strige si sa ceara ca regele prins in lupta sa fie adus inaintea lor si pedepsit cu moartea (fiindca e drept ca poporul care s-a primejduit in lupta sa hotarasca dupa voia sa asupra dusmanilor prinsi), Dromichaites, impotrivindu-se la pedepsirea regelui le-a spus ca este in interesul lor ca omul sa ramina neatins. Caci daca el ar fi ucis, numaidecit alti regi vor ocupa domnia lui Lisimah si vor fi pentru ei o primejdie si mai mare decit Lisimah. Dimpotriva , daca ar scapa, el v-a purta recunostinta getilor iar cetatile, cite mai inainte fusesera in stapinirea getilor, le vor cistiga din nou fara nici un pericol" Scena este tipica pentru o democratie militara. Poporul inarmat revendica dreptul de a hotari soarta prinsilor, regele nu poate sa hotarasca singur sau sa nesocoteasca pur si simplu dorinta adunarii, el ii CONVINGE pe luptatorii sai asupra avantajelor diplomatiei. Diodor spune in continuare ca Dromichete i-a invitat pe regele Thraciei si si pe apropiatii sai la un ospat, pregatindu-le masa cu fastul obisnuit la curtile elenistice. El insusi, impreuna cu fruntasii geti, mincau din vase simple mincaruri saracacioase iar vinul il beau din cupe de lemn si cornuri de vita (Diodor spune "precum era obiceiul la geti"). Lasindu-l pe Lisimah sa se patrunda de deosebirea dintre cele doua mese si implicit cele doua civilizatii , regele get l-a mustrat apoi parinteste pentru ca si-a parasit curtea sa stralucita si regatul sau bogat pentru a duce razboi impotriva unor oameni saraci si simpli. Lisimah, recunoscindu-si greseala, este lasat liber, Dromichete primind inapoi cetatile pierdute mai inainte. Pausanias adauga , ca de nevoie, Lisimah si-a dat fiica in casatorie dupa regele get. Cert este ca Dromihete victorios dar neincrezator in trainicia victoriei, reuseste, printr-un amestec de forta si abilitate sa smulga adeversarului o pace mai mult decit favorabila, pace intarita printr-o casatorie dinastica.

INDOEUROPENII
Subiect controversat inca si captivant, problema aparitiei indo-europenilor in istoria mare a lumii a solicitat energiile creatoare ale multor istorici. Spre mijlocul sec. al IIIlea i.Hr. primele populatii indoeuropene care au migrat au atins Mesopotamia si Asia Mica. In jurul anutui 2000 i.Hr. a inceput exodul masiv al populatiei indoeuropene din zona de origine. Iruptia indoeuropenilor in istorie", cum o numea Mircea Eliade, nu a fost un fenomen istorie pasnic. Timp de aproape 2.000 de ani ariofonii au napadit lumea veche. Aparitia lor in diferite puncte ale Eurasiei a fost marcata de mari distrugeri. Instituirea stapanirii indoeuropenilor in India, Grecia sau in alte parti ale lumii a insemnat, de multe ori, si sfarsitul civilizatiilor autohtone, mai vechi si mai avansate decat cea a invadatorilor. Intotdeauna insa culturile vechi au supravietuit in si prin sintezele culturale create de indo-europeni. Mari creatori de cultura si civilizatie, indo- europenii au reusit pana la urma sa faca tot atata bine (daca nu chiar mai mult) pe cat rau facusera. Civilizatia indoeuropenilor Cea mai sigura si mai veche metoda pentru reconstituirea civilizatiei originare indo-europene este cea a analizei lingvistice, desi, mai nou, rezultatele investigatiilor arheologice au dat destule si frumoase rezultate. Analiza lingvistica porneste, de obicei, de la comparatia cuvintelor din trei limbi inrudite (in cazul nostru, indo-europene). Concordantele anumitor cuvinte constituie o indicatie sigura a fondului vechi indo-european. Cu ajutorul acestui tip de investigate s-a incercat reconstituirea lumii originare indo-europene, identificarea structurii sociale, a zonei geografice si a modului de viata al acestora. In privinta familiei se observa o puternica asemanare intre cuvintele care stabilesc relatiile stranse de rudenie: tata, mama, frate, sora, fiu, fiica. De remarcat ca termenii care definesc gradele de rudenie dinspre partea barbatului sunt mai clare decat cele dinspre partea sotiei. Se intelege de aici ca in societatea originara indo-europeana familia era puternic constituita si ca structura era patriarhala. Cuvintele care

42

definesc formele de organizare (sat, rasa, trib, rege) sugereaza o puternica stratificare tribala pe fond etnic, organizare dominata de un cap, sef (rege). Vocabularul comun ne mai arata ca indo-europenii cunosteau agricultura si cresterea animalelor. Prezenta in vocabularul comun indo-european a numeroase cuvinte care definesc cresterea animalelor (acesti termeni sunt de trei ori mai numerosi decat cei cu privire la activitatile agricole) arata insa ca domesticirea si pastoritui erau ocupatile de baza. In ceea ce priveste fondul lingvistic comun pentru animalele salbatice si pentru arbori, acesta ne da o buna indicate a zonei geografice originare a indo-europenilor. Faptul ca in vocabularul comun intra cuvintele: urs, cerb, gsca, somon de ru, viespe, albin, precum i fag, mesteacan, salcie, stejar ne arata ca este vorba de o zona temperata, localizata, in general, in stepele din nordul Marii Negre. Numele de obiecte si de unelte ne pot ajuta si ele sa facem cateva observati in legatura cu civilizatia originara indoeuropeana. De semnalat este faptul ca termenii secure si arama sunt imprumuturi sumeriene, ceea ce ne sugereaza ca au fost preluati inainte de separarea populatiilor indo-europene. Trebuie sa facem precizarea ca nu exista un cuvant comun pentru fier.In vocabularul comun mai sunt prezenti si termeni pentru roata, jug si, mai ales, corabie si vasla, ceea ce ne da un indiciu cu privire la contactele cu marea pe care trebuie sa le fi avut inca de la inceputuri indo-europenii. Se consemneaza, de asemenea, existenta unui sistem zecimal, cu 10 nume pentru primele 10 numere, cu termeni pentru zeci si pentru sute. Interesant este ca termenul o mie nu apare in vocabularul comun. In privinta religiei distingem in fondul lingvistic comun termenii pentru divinitate si pentru preot. Termenul care defineste divinitatea este intotdeauna inrudit cu cel care inseamna stralucitor. Ce am putea spune despre civilizatia originara indo-europeana dupa stabilirea acestui fond lingvistic comun sau vocabular cornun cu ajutorul analizei lingvistice? In primul rand, ca, inainte de Marea Dispersie, indo-europenii erau deja structurati intr-o societate patriarhala, puternic stratificata. Ocupatia principala era cresterea animalelor, alaturi de care mai practicau agricultura. Cunosteau metalurgia aramei, carul, practicau navigatia pe marile fluvii si pe mare. Zona de origine a indo-europenilor poate fi localizata in teritoriul cuprins intre spatiul carpato-danubian si stepele din nordul Marii Negre cu deschidere spre litoral. Mai putem spune ca indo-europenii practicau un cult solar in care administratorii actului sacru erau slujitorii specializati ai divinitatii, adica preotii. Toata aceasta constructie era de o remarcabila , dar, in acelasi timp, suficient de supla pentru permite o oarecare "contaminare" culturala. Structura tripartita a societatii Un loc aparte se cuvine sa lasam in acest articol si celei mai rezistente "inventii" a indo-europenilor: structura tripartita a societatii. De la Platon pana la societatea franceza a celor Trei Stari dinaintea Revolutiei din 1789, din Europa pana in India, societatile indo-europene au cunoscut o structura tripartita. Aceasta inovate a indo-europenilor este strans legata de religie. Astfel celor trei clase sociale (preoti, razboinici, tarani) le corespundeau trei zeitati, reprezentari ale suprematiei sau suveranitatii, puterii si fecunditatii. De studierea acestei particularitati a civilizatei indo-europene s-au invrednicit destui, cel mai mare insa a ramas Georges Dumezil. Marele savant francez a reusit, poate ca nimeni altul, sa "descifreze" structura societatii indo-europene cu ajutorul "mitologiei comparate". In aceasta directie i-a fost aproape si Mircea Eliade. Cum s-ar explica succesul indo-europenilor in istorie? Probabil prin echilibrul dintre forta si supletea propriei culturi care le-a permis sa ramana distincti in ciuda "contaminarilor" culturale venite de la populatiile supuse. Timp de 2.000 de ani, indo-europenii au pornit din locul lor de origine spre cele patru zari. Fie ca au fost grecii, fie ca au fost indoiranienii, acolo unde au ajuns, indo-europenii, fiii lui Arius, nu au fost simpli trecatori, ci au creat o cultura sau, mai bine zis, o sinteza culturala viguroasa cu remarcabile rezultate.

43