Vindecarea prin meditatie yoghina

Este metoda infailibila prin care ne putem transforma si indumnezei constiinta. Cu siguranta ne va oferi, in cele din urma, iluminarea spirituala si un puternic sentiment de siguranta si incredere in sine, pe care nici o alta conjunctura existentiala sau nu conteaza ce acumulare materiala nu ni l-ar putea da. Medicina moderna a inceput sa ia in serios stravechile precepte ale filosofiilor orientale. A scadea tensiunea arteriala sau a preveni cancerul prin concentrare se considera acum perfect normal si posibil. Biologi si neurofiziologi prestigiosi (din S.U.A, Elvetia, Franta, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetari si verificari stiintifice pentru a intelege complex si profund efectele binefacatoare ale meditatiei yoghine. Pentru a ajunge la performante surprinzatoare, antrenamentul in meditatie este destul de scurt: de la una la cinci luni, in timpul carora se exerseaza doua sedinte zilnice, intre 15 si 30 de minute. In timpul meditatiei profunde, subiectul se instaleaza confortabil intr-o camera cat mai bine izolata fonic, in semiobscuritate, orientandu-si fata catre Nordul magnetic, profund relaxat, cu ochii inchisi. In prealabil, va invata de la un ghid competent o metoda interioara specifica de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet launtric special sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm profund). Aceasta modalitate ii va permite punerea in rezonanta si acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos. Prin urmare, meditatia este si un fenomen telepatic de rezonanta sublima, spirituala, elevata. Exersarea mentalului Punctul de plecare in meditatia propriu-zisa nu este furnizat de aparenta intamplare a unei banale asociatii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este intotdeauna in stransa legatura cu traditia filosofica autentica orientala. Dar practicantul occidental nu are neaparat nevoie sa se preocupe de filosofie. Totdeauna ghidul spiritual competent va fi cel care poseda anumite chei, gratie carora stie ca o anumita imagine, un anumit sunet sau un anumit gand i se va potrivi sau nu aspirantului, in functie de structura sa si de continuitatea dezvoltarii procesului de meditatie. In prezent, multi oameni de stiinta fac cercetari de laborator si urmaresc sa inteleaga, servindu-se de modele neurocibernetice, cum functioneaza celulele cerebrale pentru a permite anumite manifestari ale mintii, cum ar fi: perceptia, memoria, emotia. Este evident pentru oricine ca o aceeasi imagine mentala (pipa, de exemplu) va lasa complet indiferent un tanar care nu fumeaza decat tigari, emotionand totusi foarte mult o femeie care si-a pierdut de curand sotul iubit, fost fumator de pipa. Aceasta evocare interioara, specifica de la caz la caz, va antrena anumite repercusiuni sau rezonante launtrice. Prin urmare vor surveni unele fenomene diferite de consonanta subtila inefabila in sfera functionarii intime a celulelor cerebrale ale unui subiect in comparatie cu cele ce vor aparea la un altul. Nu este deloc intamplator ca inteleptii Extremului Orient care au acces la o traditie milenara secreta, cunosc criteriile dupa care o anumita imagine mentala, un anumit sunet, o anumita idee sau culoare evocata launtric va mobiliza dominanta caracteristica a unei fiinte umane, punandu-i mentalul in starea cea mai favorabila exersarii meditatiei profunde. Odata ce a evocat imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul invata sa
1

experimenteze in mod liber gandul primar de impulsionare. Practicantul isi lasa mentalul sa manipuleze imaginea, sunetul sau, altfel spus, gandul primar, fara eforturi sau sfortari tensionate de concentrare launtrica. Concentrarea Dezvoltarea punctului de plecare a meditatiei devine precum o spirala din ce in ce mai vasta, care se ridica intr-o creativitate din ce in ce mai fina, din ce in ce mai bogata, din ce in ce mai detasata de orice ambianta prezenta sau trecuta. In virtutea imuabilelor fenomene de rezonanta mentala cu infinitul din afara sa (Macrocosmosul), gandul se izoleaza de tot ceea ce nu este el insusi in acel moment. Este traita o constiinta totala, eliberata de orice vigilenta exterioara experientei sale (inclusiv atentia automatica reprezentata de controlul involuntar al activitatilor corporale). Trupul abandonat astfel lui insusi este in totalitate relaxat si nu are nevoie decat sa-si mentina activitatile minime care permit supravietuirea vegetativa. Astfel, intr-o oarecare masura este atinsa starea de yoga, definita ca "o rezonanta plenara cu nemarginirea divina, intr-o constiinta individualizata, mai elevata si mai detasata acum intr-un corp in totalitate relaxat". Sa nu uitam ca yoga inseamna, de fapt, fuziunea plenara intre constiinta individuala si constiinta divina universala, macrocosmica, fuziune pe care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzatia inconstienta a luminii, a temperaturii ambiante, a pozitiei corpului - ceea ce formeaza in mod obisnuit, cand suntem treji, "zgomotul de fond" al constiintei noastre). Dinamizare cerebrala maxima Cea mai simpla stare de relaxare interioara pe care un om o obtine in mod voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci cand are ochii inchisi, prin aparitia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, intr-un ritm de 9-12 unde pe secunda. Se stie ca este suficient ca subiectul sa deschida ochii, chiar daca ramane in continuare destins psihic, pentru ca aceste unde sa dispara si sa fie inlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: asa-zisul "ritm de baza". S-a atribuit adeseori undelor alpha semnificatia de "ritm de repaus", iar ritmului de baza "ritm de activitate". Este de ajuns deci ca retina sa intre in contact cu lumina din ambianta, pentru ca aceasta sa declanseze in mod automat suficient de multa energie subtila vigilenta, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, desi tinem in continuare ochii inchisi, sa incepem sa ne gandim in mod sistematic si activ la o problema oarecare, pentru ca undele alpha sa dispara. Este semnificativ sa mentionam insa ca la subiectii anxiosi sau foarte stresati, chiar daca mentin ochii inchisi, nu se ajunge, adesea, la aparitia undelor alpha. In schimb s-a constatat ca yoghinii in meditatie pot sa deschida ochii si chiar sa-i mentina deschisi, fara ca prin aceasta undele alpha sa dispara! Este un miracol? Trebuie sa consideram deci ca perfect posibila ipoteza conform careia aceste unde nu corespund repausului nostru privit in sensul sau cel mai simplu, deoarece meditatia yoghina nu este nici pe departe o oprire a activitatii psihice, ci, din contra, o perioada de maxima creativitate superioara, in care fabulosul nostru potential cerebral este dinamizat si folosit intr-o masura mult mai mare. Secretul undelor theta

In sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o alta natura) se pot cita rezultatele doctorilor Das si Gastaut care au inregistrat electroencefalograma yoghinilor in timpul progresiei lor launtrice in meditatie, punand in evidenta cateva etape distincte. In primele minute, in care subiectul se afla asezat in postura, cu ochii inchisi, sunt remarcate undele alpha obisnuite in cazul deconectarii si relaxarii banale, care dispar odata cu deschiderea ochilor. Apoi, undele alpha sunt inlocuite de o activitate mentala rapida, dovada a "activitatii intelectuale". Aceasta etapa corespunde cautarii imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de plecare si inceputului asociatiilor mentale modulate pe care meditatia le antreneaza. In timp ce meditatia interioara se dezvolta, apar undele alpha specifice, care nu mai sunt blocate odata cu deschiderea ochilor. Sub influenta acestei activitati mentale particulare din ce in ce mai ample si euforice, se petrece ceva nou si misterios in cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente, cu un ritm de 7-8 unde pe secunda, care gradat se vor extinde pe toata suprafata scalpului. Surprinzator, caci aceste unde apar in conditii biologice cu totul diferite. O stare biologica unicat Conditiile care par sa se apropie cel mai mult de ceea ce ne intereseaza corespund unor experiente ale savantului englez Grey Walter. Acesta a inregistrat in conditii de laborator electroencefalogramele unor studenti in timpul unor anumite stimulari, mainile si fata lor erau mangaiate de o femeie deosebit de frumoasa (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeste "stimulare agreabila"). Or, in timpul stimularii agreabile, acest savant a constatat inregistrarea unui ritm rapid martor al "activitatii" corticale in timp ce, imediat cu incetarea acestuia, el vedea aparand un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificatia unui "scanning", un fel de cautare-aspiratie in vid (a acelei placeri brusc disparute). Se poate lansa deci ipoteza ca aparitia undelor theta in cursul meditatiei corespunde momentului in care mentalul oarecum detasat, se misca "in vid", liber acum de orice contact cu realitatea terestra. De altfel, absenta blocajului undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai buna dovada a acestei detasari de lumea ambianta, pentru a rezona amplu cu o lume noua, spirituala, elevata, sublima, cu care se afla in inefabila rezonanta (acord). Astfel, electroencefalograma face dovada ca meditatia profunda este o stare biologica particulara extraordinara, o veritabila transformare si o amplificare uriasa a functiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza, autosugestia, relaxarea simpla sau chiar experientele de conditionare datorate sugestiei. Prin urmare, este evident ca muschii si viscerele depind intim de gradul de constiinta, insasi viata vegetativa fiind rapid si considerabil modificata prin meditatie. Modificari spectaculoase Acestea sunt in practica cele mai interesante si au fost studiate in mai multe laboratoare universitare mari, pe subiecti voluntari, in timpul unor perioade suficient de lungi pentru a permite studii comparative: - 30 de minute de punere in stare, in timpul carora subiectul ce mediteaza se obisnuieste cu fotoliul laboratorului, cu aparatele asezate in anumite zone ale corpului sau cu ustensilele necesare acestor inregistrari;
3

- de la 20 la 30 de minute de relaxare inainte de meditatie; - de la 20 la 30 de minute de meditatie propriu-zisa; - de la 20 la 30 de minute de repaus sau constientizare ulterioara dupa meditatie. De indata ce s-a obtinut starea de calm interior profund, apare o scadere a presiunii arteriale, o usoara incetinire a ritmului cardiac si respirator. Se constata insa ca, odata cu intrarea in meditatia propriu-zisa, apar anumite modificari remarcabile: presiunea arteriala ramane neschimbata, dar ritmul cardiac scade pana la mai putin de 30 de batai pe minut, iar respiratia se diminueaza in amplitudine si in frecventa pana devine abia perceptibila. Aceasta este dovada rezonantei microcosmosului celui care mediteaza cu energii cosmice extrem de elevate ce ii compenseaza spontan aproape toate necesitatile interioare si fac posibile "economii" surprinzatoare. Meditatia profunda face ca celulele sa inceapa sa "arda" complet oxigenul, ceea ce este, dupa cum se va vedea, excelent pentru inima. Un aspect fundamental se remarca prin transformarea functionarii biologice in insasi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de la 251 cm3 pe minut (in faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut. Acelasi consum de oxigen va urca, in faza ulterioara meditatiei, la 242 cm3 pe minut. La fel, eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut in faza de relaxare, la 187 cm3 pe minut in timpul meditatiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe minut dupa meditatie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbtie a oxigenului ramane neschimbat (exceptie: la sfarsitul meditatiei, el inclina in favoarea unei cresteri proportionale usoare a eliminarii de gaz carbonic). Ritmul intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului de oxigen la nivelul tesutului. Dat fiind ca eliminarea de gaz carbonic este in mod proportional mentinuta, aceasta declanseaza, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Intr-adevar, daca se face contraexperienta de a se diminua in mod involuntar propriul ritm respirator, nevoia la nivelul tesutului nu face decat sa creasca, caci gazul carbonic nu mai este deloc eliminat in cantitate suficienta. Se ajunge astfel, rapid, la o intoxicare si experienta nu poate fi mentinuta fara tulburari grave. Relaxare profunda Savantii au urmarit sa inteleaga semnificatia acestei diminuari a consumului de oxigen la nivelul tesutului. Se stie ca celulele dispun de doua cicluri de functionare diferita: ciclul anaerobic, in care schimburile metabolice se efectueaza in absenta oxigenului liber, si ciclul aerobic, in cursul caruia oxigenul este in mod direct "ars" de celula prin operatiile sale metabolice. Tesuturile nu "aleg" in totalitate un ciclu mai mult decat celalalt. Ele functioneaza dupa un raport variabil anaerobioza/aerobioza, determinat de un intreg ansamblu de conditii hormonale, nutritive etc. Or, concentratia de acid lactic in sange este un indice utilizat in practica pentru a aprecia importanta proportionala a functionarii anaerobe in raport cu aerobioza. Cu cat exista mai mult acid lactic, cu atat mai mult functionarea metabolica generala este anaeroba. Eliminarea de acid lactic in timpul relaxarii, inainte de meditatie, este de 11,4 mg/h prin 100 cm3 de sange circulant. In timpul meditatiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe ora prin 100 cm3 de sange circulant si chiar la putin timp dupa meditatie el coboara inca la 7,3 mg/h in 100 cm3 de sange
4

circulant! Se stie ca acidul lactic este produsul deseu al contractiei musculare si se poate deci considera ca diminuarea sa este datorata scaderii tonusului muscular. Este evident deci ca deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil diminuat si el nu se va schimba deloc in timpul meditatiei. In timp ce procentajul de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg la inceputul relaxarii, poate atinge 10,25 mg in 100 cm3 la sfarsitul relaxarii. Daca se face o relaxare suficient de prelungita, ea scade, dar nu cade intr-un mod atat de brutal decat atunci cand subiectul trece in "meditatie profunda". O cale de salvare Iata deci ca meditatia face sa basculeze metabolismul general catre aerobioza si nu in mod simplu, prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o actiune mai intima asupra comenzii metabolice. In cazul de fata aceasta comanda este de origine mentala si merge la tesuturi pe calea sistemului nervos autonom care actioneaza modificand diametrul vaselor, influentand secretiile hormonale si secretand el insusi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanta considerabila (atat in organism, cat si pentru functionarea creierului). Se stie acum ca o asemenea crestere proportionala a aerobiozei este in mod special binefacatoare si in prezent nenumarati cercetatori vor sa gaseasca mijloace medicamentoase pentru a o obtine: acesta ar fi un tratament de calitate si cu totul natural al muschiului cardiac, permitand chiar prevenirea infarctului si tratarea anginei pectorale. Pe de alta parte, se stie ca neoplasmul este insotit de un viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic sa gandim ca aceste cure de aerobioza nu ar insemna neaparat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l preveni. Asadar este evident ca meditatia profunda obtine aerobioza prin franarea activitatii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La aceasta diminuare a activitatii simpatice nu se poate ajunge doar prin vointa: este o parte a sistemului nervos autonom si toate experientele care s-au facut in vederea conditionarii si franarii simpatice au aratat ca acest reflex dificil de inscris se sterge foarte repede. Medicamentele care pe o alta cale (nenaturala) franeaza simpaticul nu antreneaza deviatia aerobica a metabolismului. Altfel spus, meditatia profunda realizata sistematic este o modalitate simpla si absolut naturala ce declanseaza in organism modificari benefice concertate, acolo unde terapeutii nostri au adeseori doar efecte partiale. Lasand la o parte interesul pe care meditatia poate sa-l aiba in confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase, ea poate sa joace un rol marcant chiar in existenta noastra cotidiana. Mai mult decat atat, importanta proportionala a anaerobiozei - importanta noradrenalinei circulante - sunt indici ai procentului de anxietate si agresivitate. Antrenarea gradata si practica perseverenta in intregime lipsita de pericole a meditatiei profunde ar putea sa devina pentru omul intelept spatiile verzi in universul viitor de poluare: o cale divina de salvare.