Plantarea vitei de vie

Perioada de plantare a vitei de vie diferă în funcţie de condiţiile pedo-climatice. La noi în ţară este generalizată plantarea în primăvară, perioada optimă fiind lunile martie – aprilie, cînd temperata solului în zona de plasare a rădăcinilor este de 8-10 grade. Pe solurile grele, cu exces de umiditate, care se încălzesc mai greu, plantarea se realizează mai tîrziu (aprilie – mai), cînd în sol temperatura creşte, iar umiditatea scade. În zonele sudice, mai secetoase, pe terenuri bine drenate, plantarea viţei de vie se poate realiza din toamna (sfîrsit de octombrie – inceput de noiembrie) dar trebuie incheiată pînă la venirea îngheţului. Prin plantatul de toamnă, viţa porneste în vegetaţie mai devreme.

Procurarea materialului săditor

Viţele se procură de la producătorii autorizaţi, primăvara sau toamna, în funcţie de epoca aleasă pentru plantare. Un material de calitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: pachetele trebuie să poarte o etichetă cu denumirea soiului si a portaltoiului; punctul de altoire trebuie să aibă o sudură bună (se apasă cu degetul mare pe altoi); viţele să nu prezinte tumori canceroase sau răni vizibile; rădăcinile principale să fie în număr de trei, de 15 cm lungime şi 2 mm grosime, de culoare albă, sidefie în secţiune; cordiţa să aibă o lungime de 15 cm, să prezinte lemn sănătos şi ochii viabili.

Distanţele de plantare a vitei de vie

Viţele altoite au cerinţe mari de lumină, motiv pentru care alegerea distanţelor optime de plantare are o importanţă majoră si directă in ce priveşte dezvoltarea şi fructificarea plantei.

Pentru soiurile viguroase, cultivate pe teren nisipos, cu intreţinere mecanizată a solului, se practică distantele de: 2,5 m între rînduri si 1,4 m pe rînd.Pentru soiurile viguroase, cultivate la ses sau pe pante mici, pe toate tipurile de sol, cu întreţinerea mecanizată a solului, se practică distanţa de 2,2 m intre

2 – 1. La executarea acestor lucrari se au în vedere distanţele de plantare stabilite iniţial. .2 m pe rînd. Gropile se fac cu cazmaua pe directia rîndurilor. la care se adaugă apă. suprimarea ciotului de la altoi. Săpatul gropilor se face concomitent cu plantatul sau cu cel mult două ore inainte. de aceeasi parte a pichetului. Pichetatul şi săpatul gropilor Pichetarea terenului şi marcarea gropilor este obligatorie şi constă în stabilirea locului final al fiecărei viţe în parte cu ajutorul unui pichet. eliminarea radacinilor de la nodurile intermediare ale portaltoilor (daca exista).2 m pe rînd. Pentru soiurile de vigoare mică – mijlocie. precum şi obţinerea de randuri drepte. Pregătirea pentru plantare la vita de vie Pregătirea pentru plantare constă in: fasonarea (scurtarea) rădăcinilor bazale la 8-10 cm. cu tăruşi de 70 cm lungime.0 – 1. mocirlirea prin introducerea radacinilor si a o treime din portaltoi intrun amestec de părti egale balegă de vacă şi pămînt.rînduri cu 1. Lucrarea se execută la sfîrşitul iernii pentru lucrarile de primăvară şi la începutul toamnei pentru plantările de toamna. pînă se ajunge la o consistenţă smîntînoasă.5 m între rînduri şi 1. Pămîntul scos din groapa se aseaza pe aceiasi parte a gropii. fasonarea (scurtarea) corditei la 3 -4 ochi. cultivate pe toate tipurile de teren. in primii 3-5 ani de la plantare. şi au dimensiunile de 50 /40 cm. unde executarea lucrărilor se face manual. se practică 1. Plantarea propriu-zisă a vitei de vie Plantarea propriu-zisă constă în: realizarea pe fundul gropii a unui muşuroi de pămînt foarte bine mărunţit. care vor servi la susţinerea lăstarilor dar şi a tulpinii.

Înainte de replantare se execută desfundatul terenului. de mare longeviţate este necesară replantarea şi modernizarea plantaţiilor viticole. aşezarea unui strat de 20 cm de pămînt mărunţit si reavăn deasupra rădăcinilor. se adaugă dupa tasare 2-5 kg de mraniţă. În concluzie putem spune că trebuie realizate următoarele condiţii pentru a avea o plantaţie viguroasă: alegerea soiului şi a portaltoiului corespunzător zonei. Înainte de a începe lucrările. sănătoase. materialul săditor se pregăteste pentru plantare si se execută plantarea propriu-zisă. Cînd s-au realizat aceste condiţii. După ce s-au realizat aceste condiţii. uniforme. rădăcinele răsfirate pe muşuroi şi punctul de altoire la 2-4 cm deasupra solului. in fiecare groapă. se va trece la lucrările din teren şi care încep cu defrişarea plantaţiei vechi. se vor pune tutorii şi se sapă copciile. De asemenea este necesar să se întocmească un plan de plantare în care să se specifice durata de exploatare a plantaţiei. cheltuielile şi lucrările de amenajare a teritoriului. examinarea materialului săditor. productive. alegerea materialului săditor de cea mai bună calitate. se face muşuroirea viţelor cu pămînt reavăn şi măruntit. În continuare se face pichetarea. De asemenea era necesar să se planteze soiuri noi.introducerea viţei în groapă şi fixarea lîngă peretele dinspre pichet. se udă cu 5-10 litri apa. in functie de umiditatea solului. Asta pentru că plantaţiile vechi s-au epuizat şi au îmbătrînit. indiferent de epoca de plantare. se umple groapa cu pămînt pînă la nivelul solului fără a se tasa. pregătirea adecvată a materialului săditor pentru plantare . Pentru a obţine plantaţii viguroase. După această lucrare urmează însămînţarea ogorului verde. care se poate fi manuală sau mecanică. alegerea soiului. mai productive şi mai rezistente la boli şi dăunatori. este necesar să se ia în calcul şi condiţiile în care se poate amîna replantarea. cu cordiţa orientată către acesta.

terenul se va menţine ogor minim trei ani. desfundatul adecvat si la timp. Spalierul de susţinere trebuie construit imediat după plantare. legatul viţei odată cu creşterea. înlăturarea copililor şi cîrnitul. efectuarea fertilizării de aprovizionare conform studiului agrochimic. În plantaţiile tinere se vor executa următoarele lucrări: lucrările de sol. plantarea profesionala si grijulie. dăunatori şi vînatului. muşuroitul toamna şi desmuşuroitul primăvara. Trebuie prevăzute cu lănţisoare şi întinzătoare pentru sîrmă. . inclusiv înierbarea de toamnă / iarnă. protectia viţelor contra boli.