1.Puscariile psihiatrice 2. Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS 3.

Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor internate n secii i spitale de psihiatrie 4. Note despre fascismul psihiatric 5.Crimele in psihiatrie ale comunismului 6. Adevarata imagine a comunismului 7.Rafuiala cu Goma

Rafuiala cu Goma articol este aparut pe siteul PNTCD : http://www.pntcd. ro-usa.com/ modules.php?
name=News&file=article&sid=821 Anul 1977 a fost decisiv in biografia lui Paul Goma. Atunci rafuiala sa cu regimul comunist a atins apogeul. Era momentul cand intr-adevar nu mai avea ce cauta aici, ceea ce s-a si intamplat in toamna acelui an. Intransigenta lui s-a concretizat in miscarea initiata pentru apararea drepturilor omului, care, in acele momente, venea inspirat in prelungirea Chartei 77". Deschid acum volumul sau din 1990 Culorile curcubeului 77 si-mi cad ochii pe aceste randuri: "Ce esti tu, Paul Goma? Esti disident? Opozant? Comunist, fascist? Anarhosindicalist, liberschimbist? Esti de dreapta, de stanga? De centru-trei- sferturi- spre nord-est-fata de sud-sud? Ce esti?" Stilul lui inconfundabil ne frapeaza si acum dupa atatia ani. "Dupa trei decenii Paul Goma este inca un om puternic in pofida a tot ce s-a spus despre el. A facut fata unei intregi strategii pusa la punct de la plutonier la general pentru a i se demonstra ca este singur si nimeni nu mai da pe el o ceapa degerata. si mai ales, dupa atatia ani, cu ce limpezime a cugetului trebuie sa fie inzestrat ca sa infrunte fireasca deceptie ca, totusi, nu prea apare in bilanturile care se fac despre cele mai importante carti aparute dupa 1989?" Intransigenta totala Voi incepe acest eseu brusc, fara o introducere informativa despre Paul Goma si despre relevanta sa scriiturala privind comunismul, nu voi aluneca subtil in miezul subiectului si nu voi spune nimic despre contextul socio-politic care i-a condamnat existenta la o continua revolta. Paul Goma scrie visceral si furibund si, in acest sens, obiectivitatea documentara a analizei aberatiilor comuniste din cartile sale nu este o constanta. Nici nu se vrea om de stiinta. Seva resentimentara ii alimenteaza frazele care nu se vor adevaruri si nici violenta acuzatiilor nu se vrea validata ca apartinand unui demers justitiar clasic. Fireste, Paul Goma condamna si rascondamna iar textele sale saturate de atata verva a acuzelor iau forma unor manifeste cu adrese fixe. Insa ceea ce cade sub incidenta unor discutii prelungite in cazul operei sale este relatia dintre estetic, biografic si pur documentar. N-am spus nimic nou, sunt sigur ca Paul Goma a fost trecut prin filtrul analizei literare. Mi se pare insa ca repet afirmatiile altora sau ca pun intrebari desuete al caror raspuns a fost deja dat, dar vreau sa-l citesc pe Goma fara sa-mi insusesc in prealabil un aparat hermeneutic testat si patentat. Astfel ca, ceea ce voi spune in

continuare va fi, poate, eronat si redundant poate, insa e rezultatul autentic al unei lecturi virginale. Gherla, Soldatul Cainelui si Culoarea Curcubeului 77, iata trilogia despre care sau in marginea careia voi gandi deja-ganditul si voi spune deja-spusul. S-ar putea sa nici nu mai scriu un eseu despre Goma ci doar un eseu despre un eseu despre Goma sau despre cum nam reusit sa scriu un eseu despre Goma. Cu aceasta ocazie as vrea sa fac un mic, foarte mic, minuscul excurs pe marginea cartuliei scrise de Constantin Noica, si anume Rugati-va pentru fratele Alexandru. Modul in care Constantin Noica percepe si prelucreaza brutalitatea tortionarului constituie un demers filosofic prin care datele contingente ale opresiunii sunt stoarse de zeama aleatorie si puse intr-o ecuatie ontologica. Cu alte cuvinte mai putin ridicole, gardianul analfabet violent redus la stadiul de animal trebuie compatimit, caci la randul lui este o fantosa pasagera intr-un sistem care il poate transforma in victima in orice moment. Constantin Noica rezolva prin ratiune o situatie pe care Goma o considera neintegrabila intr-o gandire articulata. Diferenta este urmatoarea: in timp ce Noica adopta o atitudine inteleapta de acceptare a unui fapt reprobabil, Goma musteste de ura si de indignare si singura lui posibilitate de a-si pastra identitatea profund umana si intacta este de a reactiona cu aceeasi violenta. Insa riposta este initial interna, iar pe urma scriiturala. Gherla este astfel o mostra de parodie violenta a unui om caruia ii lipseste acea detasare cognitiva pe care o are, de pilda, Noica. Goma refuza sa-si compatimeasca tortionarii, refuza sa-i exonereze prin integrarea lor in demersuri de filosofie a istoriei, ei sunt sub-oameni angajati in circumstante reale care actioneaza aici si acum in spiritul unei cvasi-totale renuntari la umanitate. Gherla este relatarea experientei directe a aberatiei concentrationare. Din aceasta perspectiva atrocitatile gardienilor nu pot fi incluse intr-o viziune globala asupra dialecticii istorice, tortionarii nu pot fi goliti de continut si utilizati in calcule detasate de probabilistica istorica; inainte de a fi material pentru mintile speculative, faptul istoric este un fapt trait. Goma il traieste si nu se mai poate desprinde si toate umorile negative constituie fermentii cartilor sale. Soldatul cainelui , pe de alta parte, are in vizor o alta fateta a opresiunii, mai putin violenta insa mai perfida in masura in care intreg aparatul administrativ devine o functie maligna a comunismului. Nu voi vorbi despre securisti si despre vanatoarea lor de inamici ai utopiei comuniste, caci ei sunt extensii urbane ale tortionarilor de rand si postura lor aparent nonbrutala este doar o problema de circumstanta. Ma voi referi in special la micii impostori publici, la marionetele impersonale care se erijeaza in lorzi omniscienti, desi sunt avataruri seriale ale ideologiei comuniste; ma voi referi la veleitarii de drept comun care ajung sa detina functii executive in stat. Revolta lui Goma in acest caz este laxa si usor amuzata, caci micii functionari habotnici intr-ale ideologiei de stat, in raport cu personalul morbid din penitenciare, par inofensivi si ridicoli, cu toate ca ei sunt cei care decid forma identitatii sociale a fiecaruia prin efortul sustinut de nivelare colectiva. Demersul este simplu: elementele refractare ideologiei sunt inlaturate iar cele submisive recompensate, stare de fapt care a stimulat oportunismul. Indignarea lui Goma vine tocmai din aceasta directie si denunta faptul ca intreg esafodajul comunismului a fost sustinut din

interior si daca, in forma sa initiala a fost o manifestare unidirectionala de putere dinspre un centru spre oameni, acesta a sfarsit prin a inversa termenii ecuatiei, centrul opresiv slabit fiind alimentat de vointa oportunistilor de a pastra acest status quo aberant. Ironia suprema este mai mult decat evidenta, caci nivelul de certitudine individuala chiar si in cazul delatorilor si al colaboratorilor fanatici era nul, motorul comunist functionand printr-o continua infuzie de nesiguranta si de teama. Portretele robot ale acestor angajati meschini de stat este facut in Culoarea curcubeului. In fond nici nu este vorba de mai multe portrete ci de unul singur, standardizat si furnizat ideologic constiintei colective. Este impresionant in acest sens modul lui Goma de a-si nuanta revolta, de a oferi maniei sale un spectru mai larg de manifestare si, ca sa inchei printr-un puseu de fandoseala, as putea spune ca, in cazul acestui scriitor dinamitard se poate vorbi de un complex tropism al revoltei. Georgian Sas Logica racului Lectura cartii lui Paul Goma intitulata: "Patimile dupa Pitesti" m-a determinat sa intreprind o meditatie asupra procesului de reeducare, meditatie ai carei pasi imi propun sa fie urmatorii: in primul rand o sinteza a informatiilor prezente in carte, in al doilea rand reorganizarea datelor astfel incat procesul reeducarii sa fie vizibil intr-o logica cauzala si in al treilea rand elaborarea unui model schematizant al reeducarii. turcanu este rostitorul, este spuitorul propozitiei in jurul careia graviteaza intreg romanul: "Nimeni nu mai misca!" propozitie care revine ritmic si obsesiv asigurand coeziune scriiturii care avanseaza asemenea racului: facand pasi inapoi. In universul concentrationar in care cuvantul isi pierde valentele creative, datatoare de viata solutia poate fi fie incremenirea sau apelul la "maica ocrotitoare si mantuitoare" : memoria care ii naste in sens invers pe detinuti. turcanu apare la inceput neindividualizat decat de intrebarile puse colegilor si de rasul zgomotos. Cu timpul insa acesta se impune prin autoritatea pe care si-o dezvaluie treptat fata de colegi prin tehnicile aplicate acestora. Asemeni culorii ochilor lui turcanu care trec de la caprui la galbui, iar apoi la violaceu profilul personajului se metamorfozeaza trecand de la obisnuit la distinct prin agresivitate. Actor desavarsit care stapaneste tacerile si lacrimile, dotat cu un vocabular bogat si spirit de persuasiune turcanu incepe munca de lamurire cu detinutii aratandu-le ca au luat-o pe o cale gresita, apoi se analizeaza autocritic trecutul, se ia hotararea de a te rupe de trecut si in final reeducatul devine reeducator pentru alte "oi ratacite". Dirijorul turcanu da ordine, isi organizeaza scena si materialul didactic intaratand detinutii asupra lui pentru ca mai apoi sa-i intarate unul asupra celuilalt. Bataile, amenintarile, umilirile si cateva sintagme ii intregesc portretul "maret": "de murit mori cand vreau eu!", "aici nu se fabrica martiri, ci oua patrate", "privirea la bocancii domnului turcanu de acolo ne vine lumina!", "eu va sunt popa!", "trebuie sa va reeducati, alta scapare n-aveti", redresarea morala, eliminarea putregaiului, turnarea intr-o noua forma dupa lepadarea de trecutul rusinos prin declaratii care forteaza portile fabulatiei pentru a conferi sentimentul de vinovatie detinutilor, eliminarea mastii si insusirea de invataminte, urmata de reeducarea altora chiar de catre reeducati iata profilul reeducarii daca nu mentionam tehnicile "blande" de persuasiune: batai, umilinte, privatiuni toate metode de degradare a detinutului (care ajunge sa se sinucida sau sa-si doreasca sa nu se fi nascut). "Impotentul care se simte obligat sa-si probeze virilitatea prin agresiune", care schingiuieste

pentru a-si recapata puterile, dar care se simte captiv si care se viseaza liber ordona rastigniri, privari de mancare sau somn, intretinand mereu o relatie interesanta cu gardienii: le ordona sa inchida usa cand era necesar, ii chema sa rezolve scandalurile pe care le inscena intre detinuti, le cerea sa-l lase afara cand vroia el, iar acestia inchideau ochii la " paduchii" de detinuti care isi dadeau duhul in urma "tratamentelor" de care beneficiau. Detinutii viseaza libertatea si la inceput se comporta ca o masa omogena, dar mai apoi se face o distinctie clara intre nehotarati si planton. Ciudatenia sta insa in acest caz in generozitatea cu care turcanu imparte batai tuturor, indiferent de statut (bataie care nu-i mai omogenizeaza ca la inceput cand erau toti detinuti). Mai exista si cazul detinutilor cu statut dublu care erau desemnati ca ziua sa aiba rol de nehotarati, iar noaptea de planton. Acestea ar fi elementele esentiale prezentate schematic referitoare la reeducare si prezente in roman; in continuare urmeaza o reprezentare grafica a lor dublata de o noua sinteza teoretica menita sa reliefeze procesul reeducarii. In opinia mea, structura umana se bazeaza pe coeziunea a doua unitati: fizicul si psihicul. Intre aceste unitati exista o membrana permeabila prin care se realizeaza interconditionarea celor doua nivele: prin fortarea psihicului poti accesa fizicul, iar prin fortarea fizicului poti acesa psihicul. Pentru a putea avea o imagine de ansamblu a alternativelor detinutilor am realizat un inventar care inregistreaza alegerea in plan fizic, respectiv psihic a unei stari (progres, regres, incremenire) si tipul de individ derivat in urma alegerilor.Tipul de individ exprima de fapt modalitatea de supravietuire propusa sau esecul supravietuirii adaptate individului in functie de mobilizarea resurselor sau nu. Aceste situatii sunt definite ca standard, dar particularizarea lor in functie de individ si imprejurari pot modifica acest statut, insa din punct de vedere teoretic si logic aceasta inventariere era necesara, dar nu are pretentia de adevar absolut. Rolul tabelului este de a simplifica, deci intr-un anumit sens de a pierde detaliile si a apela la ideea de standard (vezi tabel 1). Urmatorul tabel pune fata in fata pe turcanu si pe detinuti. Prima dintre instante are ca strategie o inaintare inteleasa ca indreptare spre un viitor lipsit de putregai printrun proces de animalizare prin diferite tehnici specifice reeducarii. Detinutii pot inainta in sensul de a supravietui pur si simplu reeducarii, prin apelul la memorie in sens invers. De ce? Pentru ca astfel ei gasesc translatiei impuse de turcanu (in plan fizic) o corespondenta prin regresul la nivelul memoriei. Astfel nu se realizeaza o sciziune devastatoare intre cele doua cum intentiona procesul reeducarii, ci dimpotriva detinutii suprima pe cat posibil culpabilitatea prin realizarea unui paralelism: fizic umilit memorie care sterge, fizic redus memorie redusa deci responsabilitate redusa. Bineinteles ca fizicul are repercusiuni asupra mentalului - cazul reeducarii de la Pitesti, dar avem si procesul invers utilizat in sanatorii prin care interventia la nivelul psihicului se reflecta in fizic (vezi tabel 2). In ceea ce priveste reeducarea putem spune ca aceasta a vizat doua aspecte: unitatea si pozitia detinutului. S-a urmarit pluralizarea continutului psihic precum si fragmentarea unitatii umane in fizic si psihic distrugand conceptul de coeziune dintre acestea doua asigurat de religie. In ceea ce priveste pozitia putem spune ca se trece de la verticalitatea specifica omului cu tarie de caracter la orizontalitatea omului supus, de asemenea se vizeaza distrugerea relatiei pasnice cu colegii si metamorfozarea acesteia intr-una agresiva.

Procesul de reeducare viza regresul: omul devenea subom, avea loc o inversare a valorilor, o remodelare a lutului omenesc. Aceasta idee este ilustrata magistral in acest roman pentru ca procesul de reeducare vizeaza doi frati gemeni vazuti ca unitate, nu un individ singular. In plus structura romanului traduce, ilustreaza metamorfoza sau fluctuatia identitara a celor doi frati: Vasile si Elisav. In prima parte Vasile care este inchis la Pitesti rememoreaza trecutul pe principiul racului (inainteaza pasind inapoi) facand mereu apel la amintirea lui Elisav, astfel Vasile in regresie devine Elisav prin rescrierea literelor in sens invers. In partea a doua Vasile aflat in inchisoare retraieste educarea si isi substituie identitatea lui Elisav ucigandu-l. Este interesant de observat ca prima si a doua parte au ca punct de referinta acelasi loc si timp: inchisoarea Pitesti, prizoneriatul, dar desfasurarea ia sensuri opuse. Inchisoarea actioneaza ca punct de plecare spre stanga si dreapta, respectiv de oglindire si de asumare in doua moduri diferite a identitatii lui Elisav de catre Vasile. Partea a treia este reprezentata de declaratiile lui Vasile legate de origini, iar partea a patra este povestea lui Elisav care fiind liber nu mai are acces la o traire autentica decat facand apel la amintirile despre inchisoare. Vasile care scrie declaratii rememoreaza si imagineaza scene legate de familie. La fel cum intre prima si a doua parte a romanului exista principiul oglinzii, putem observa ca acesta se repeta intre partea a treia si a patra: Vasile devine Elisav printr-o noua oglindire, insa acest Elisav este la fel de mort ca adevaratul posesor al numelui. Inainte in acest caz inseamna inapoi, la fel cum pentru a putea avansa trebuie sa-ti cunosti trecutul; viitorul exista doar pentru ca avem un trecut si inainte nu poate fi decat o continuare a lui inapoi. Am fost marcata si socata de tehnicile de reeducare si mi-a fost greu sa inteleg in primul moment cum poti sa iti lovesti prietenii, rudele, dar meditand mai apoi la regimul la care erau supusi detinutii nu am ezitat sa ma intreb cinstit: eu oare cat as fi rezistat? As fi rezistat pana la sfarsit inauntru sau afara? Nu am avut puterea de a da un raspuns categoric. Cu toate acestea, uneori intrebarile imi revin in minte gandindu-ma la conditiile si victimele reeducarii si realizez ca formula care sintetizeaza tot acest material sau optiunea noastra pentru un viitor nu poate fi decat vechea formula deja experimentata: Inainte inseamna inapoi!

Adevarata imagine a comunismului La sfarsitul primului razboi mondial, visul nutrit de veacuri - cel al reunificarii tuturor romnilor in interiorul unui singur stat-natiune- devine realitate, fiind obtinut cu pretul a mai mult de 800.000 de vieti. Cele doua decenii de cert progres economic si reala afirmare politica si culturala, care au urmat au fost brusc curmate indata dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, in anul 1940, cand o treime din suprafata si populatia tarii este desprinsa de trupul ei. In 1945, dupa 4 ani de razboi si 700.000 de vieti pierdute, traditiile democratice ce au dainuit (cu toate imperfectiunile inerente) vreme de un secol, sunt infrante de trupele sovietice si de impunerea fortata a regimului comunist. Sperantele trezite in anii 1960-1968 de relaxarea de modelul sovietic, sunt repede infirmate prin venirea la putere a celui mai asupritor si absurd regim totalitar - cel al dictatorului Nicolae Ceausescu. Acestui regim i se va pune capat prin revolutia din decembrie 1989, care incheie

golul istoric trait de Romnia vreme de 45 de ani, si inaugureaza o fila noua in istoria contemporana a Romniei. Acum sunt create conditiile pentru desprinderea definitiva de regimul comunist si trecerea la restaurarea societatii democratice bazate pe multipartitism si economie de piata. Desprinderea ireversibila de trecutul totalitar a fost marcata de mai multe etape semnificative: adoptarea Constitutiei la 21 noiembrie 1991, alegeri legislative si prezidentiale libere (mai 1990 si septembrie 1992). Totusi, nici pana azi, o desprindere totala de trecut nu a fost posibila, fosti membrii ai PCR ocupand inca functii importante in stat Comunismul a lsat n urm circa un milion de morti n lagre de munc fortat, de reeducare, n procesul de colectivizare fortat si alte experimente comuniste; si o populatie a crei iidentitate national a fost modificat prin msuri de intimidare; n perioada comunist, simpla pomenire ntr-o discutie a Basarabiei era totuna cu a-ti semna condamnarea la temnita. Nici dupa cderea comunismului, zidul ridicat n cei 45 de ani de teroare nu a czut, n ambele state romanesti reusind s preia puterea tot fosti si actuali comunisti precum Ion Iliescu, Mircea Snegur sau V.Voronin, care, n ciuda euforiei populare rezultate la destrmarea URSS, au fcut tot posibilul ca prpastia dintre romni s se adnceasc...

Crimele in psihiatrie ale comunismului Scurt istoric al abuzului psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la noi (3 vizualizari) Raportul Tismaneanu practic omite crimele din psihiatrie.iata doar un scurt istoricScurt istoric al abuzului psihiatric in fosta Uniune Sovietica si la noiRusia dispune de un temeinic istoric privind abuzul politic in psihiatrie. De fapt, in Rusia, inca din 1836 se citeaza primul caz de abuz politic psihiatric, cnd filozoful rus Piotr Sadaev a fost caracterizat de catre tarul Nicolae I ca sufera de “deranjament si nebunie” , motiv pentru care a fost arestat in propria sa casa si vizitat saptamnal de catre un medic. Dar aceasta nu era inca o politica deliberata de stat, ci doar un caz izolat.Dupa revolutia comunista din 1917, utilizarea psihiatriei, in primii ani, s-a facut sporadic si ad-hoc. Este cunoscut cazul activistei Maria Spiridonova, care isi cstigase o mare popularitate prin criticile aduse conducerii sovietice, Tribunalul revolutionar din Moscova, in 1918, o va condamna la “scoaterea din viata politica, pe timp de un an, si izolarea ei intrun spital special” . Spiridonova isi va da seama ca prin aceasta se incerca discreditarea ideilor sale politice o data cu indepartarea sa fizica. Se pedepseau in acelasi timp att omul, ct si ideile sale, ceea ce insemna o adevarata “moarte sociala” . Problema ei va fi rezolvata prin trimiterea in Turkestan, la comanda unui tren de propaganda.Perioada stalinista ramne destul de obscura, din punctul de vedere al represiunii psihiatrice, izolarea Rusiei fiind atunci completa. In 1931 apare o legislatie clara in care se afirma franc ca psihiatria trebuie sa aiba ca scop contributia la lupta de clasa. Totusi, comparativ cu teroarea stalinista, psihiatria va ramne, asa cum sublinia Bukovski, un teritoriu umanitar.Un caz similar cu

internarea minerilor in Spitalul psihiatric de la Zam s-a petrecut la Moscova in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Astfel, muncitorii unei fabrici din Moscova au refuzat sa presteze munca voluntara. Au fost arestati toti. Toti au primit diagnosticul de schizofrenie si apoi au fost transferati la Spitalul de psihiatrie Kazan. Psihiatrii au fost supusi presiunilor pentru a-i declara bolnavi, considernd ca internarea lor a fost o actiune umanitara, alternativa fiind lagarul de concentrare. Se considera ca, incepnd din 1956, dupa venirea la putere a lui Hrusciov si dupa lansarea “coexistentei pasnice” , psihiatriei i se va conferi un rol mai important. Tinnd celebrul discurs la cel de-al XX-lea congres al P.C.U.S., Hrusciov va denunta ororile staliniste si va promite liberalizarea regimului comunist, dar, in acelasi timp, Armata Rosie distrugea revolutia maghiara.Uniunea Sovietica hrusciovista, la fel ca si Romnia sau celelalte tari comuniste, se va afla de acum intre doua tendinte contradictorii - afirmatia ca in aceste tari socialismul a invins definitiv si ca nu mai exista detinuti politici si nici nevoia de represiune pentru a mentine sistemul si, in fapt, intensificarea luptei anticomuniste, mai ales din partea noii generatii. In acest context, rolul psihiatriei devine primordial, opozantii devenind automat bolnavi mintali, lucru pe care, asa cum am vazut mai sus, il exprima si Nicolae Ceausescu in 1965.Acest lucru va face ca din anii ’60 spitalul psihiatric sa devina o alternativa comoda a lagarului de concentrare si a inchisorii. Hrusciov va fi ajutat in acest act de catre academicianul Snejnevski, la fel cum si la noi in aceasta perioada vin de la studii din U.R.S.S. si intra direct in conducerea psihiatriei V. Predescu si St. Milea. Ca si Ceausescu, Hrusciov considera ca in socialism nu mai poate aparea o constiinta antisocialista. Baznduse pe dogma marxista care spunea ca existenta determina constiinta, ei considera ca o data comunizata economia si intreaga viata sociala, acestea ar face imposibila aparitia ideilor anticomuniste. Din acest motiv, nici mostenirea trecutului si nici “diversiunea imperialismului mondial” nu puteau explica ideile anticomuniste, dar boala mintala putea oferi o solutie admirabila.Sarcina psihiatriei in stadiul avansat de construire a comunismului era sa reeduce pe acesti “bolnavi& #148;, lucru atribuit de partid unor persoane de incredere si pe care deja le-am numit. Din acest moment, in tarile comuniste incepe o politica sistematica de internare in spitalele de psihiatrie.Avantaje le represiunii bazate pe psihiatrie erau reprezentate in primul rnd de discretia actului (fara procese zgomotoase), chestiune care l-a sedus pe Hrusciov, ca de altfel si pe Ceausescu. Din 1970, folosirea psihiatriei in scopuri politice devine bine documentata, o adevarata institutie in care este implicat statul.Exista marturii legate de Spitalul din Kazan, dar abia din 1970 acest spital va capata adevarata sa faima funesta. Spitalul din Kazan se afla sub directa supraveghere a NKVD, aici fiind adunati dizidentii politici din intreaga Uniune Sovietica.

Multi dintre bolnavi erau deliranti cu tematica politica, dar exista si un mic grup de indivizi sanatosi internati acolo pentru convingerile lor.Anii ’60 s-au mai caracterizat prin crearea de institutii specializate si prin construirea, in fosta U.R.S.S., ct si la noi, de spitale-inchisoare. Astfel, la Cerniahvsk, Minsk, Dnetropietrovsk, Orel, la noi la Balaceanca, Poiana Mare, Raducaneni, Cula, P. Groza se organizeaza un adevarat gulag de spitale psihiatrice pentru dizidentii politici. Numarul dizidentilor internati este foarte mare, dar Cortina de Fier nu va permite inca a cunoaste amploarea acestui fenomen de catre populatia tarii respective sau de catre Occident. In Uniunea Sovietica apare vestitul Institut Serbsky, iar la noi, prin simetrie, Serviciul VIII al Spitalului Gh. Marinescu. Apar nume de dizidenti cunoscuti datorita notorietatii de care se bucurau: Naum, Pisarev, Volpin, Naritsa, Samsonov, Sultz, Belov, la noi Rosoga, Nestor Popescu etc. Aceste fenomene au determinat reactii internationale de protest care au culminat cu excluderea psihiatrilor sovietici din Organizatia Mondiala de Psihiatrie, in 1982.In Romnia comunistii nu au gasit o traditie in persecutarea dizidentilor politici prin utilizarea psihiatriei. Primele semne de neliniste au aparut in anii ’70, cnd se acumulasera in diferite spitale de psihiatrie numerosi dizidenti. In 1977 aveam deja primii dizidenti de notorietate interna si internationala si care se aflau sub puterea abuzului psihiatriei politice, fiind luati in adoptiune de organizatiile internationale (dr. Cana, V. Paraschiv, Nestor Popescu etc). In 1978, in mod independent, Amnisty International va confirma existenta abuzului psihiatriei politice in Romnia, publicnd o lista cu 30 de cazuri de abuz psihiatric dovedit.Dupa aceasta data Romnia va fi prezenta alaturi de Uniunea Sovietica la toate reuniunile internationale, blamata pentru folosirea psihiatriei in actiunea de persecutare a dizidentilor politici. Iau nastere miscari de protest, iar in tara se infiinteaza Liga Anticomunista a Psihiatrilor, care in conditii de ilegalitate isi propunea sa faca presiuni pentru ca psihiatria romneasca sa iasa de sub dominatia grupului comunist si sovietizat. Ca si Hrusciov, Ceausescu va crea o legislatie adecvata despre care deja am mai vorbit.

Note despre fascismul psihiatric de Don Weitz - Toronto, Ontario De aproape 150 de ani, psihiatria se preface a fi o stiinta medicala si o ramura a medicinei. Nu este si nu a fost niciodata o stiinta sau un tip de ingrijire medicala. Psihiatria moderna este condusa de asumptii empirice nedemonstrate, prejudecati medicale si opinii pseudostiintifice. In psihiatrie nu exista fapte

stabilite in mod stiintific sau dovedite in mod independent. Psihiatria, de fapt, nu are legi sau ipoteze testabile sau teorii coerente si comprehensive. Psihiatriei ii lipsesc in mod evident probele sau dovezile stiintifice pentru a-si sustine pretentiile si sloganele vehiculate in mass media asupra existentei "bolii mentale" sau a "dezordinilor mentale". Dupa aproape 70 de ani de practici psihiatrice si cercetari, inca nu exista un test diagnostic pentru schizofrenie sau pentru oricare din celelalte 300 de asa-zise dezordini mentale enumerate in editia curenta a D.S.M.-ului ( Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor Mentale ), care este in mod esential o lista de categorii determinate de judecati morale asupra, chipurile, comportamentului anormal, publicate si propagandizate de Asociatia Psihiatrica Americana ( APA ). D.S.M.-ul este este biblia oficiala a psihiatriei organizate. D.S.M.-ul este echivalentul lui Malleus Maleficarum din Evul Mediu, pe care Inchizitia spaniola il folosea pentru a identifica, stigmatiza si arde pe rug vrajitoarele si ereticii. Vrajitoarele, ereticii si tapii ispasitori de astazi sunt etichetati ca bolnavi mentali sau schizofrenici. Spitalele de psihiatrie prin accentul pe care il pun pe controlul comportamentului pacientilor prin programe de modificare a comportamentului de mare risc, prin "tratamentele" biologice, prin constrangerile fizice si mecanice, prin usile si saloanele incuiate, prin camerele de izolare, intotdeauna au manifestat mai multe elemente fasciste. As vrea sa ma concentrez asupra celor trei : frica, forta si frauda. Acestea sunt principiile si politicile calauzitoare folosite pentru a controla cetatenii si grupurile din populatie pe care liderii guvernului si alte autoritati, incluzand politia si asa-numitii experti in sanatatea mentala, ii judeca a fi dizidenti, problematici sau dificil de controlat. Spitalele de psihiatrie sunt foarte asemanatoare sistemului de inchisori. In inchisoare sau in sistemul corectional psihiatrii sunt folositi ca si consultanti pentru a proiecta programe periculoase, neetice de modificare a comportamentului si pentru a indeplini experimente medicamentoase de mare risc asupra prizonierilor. Sistemul psihiatric si sistemul inchisorilor se folosesc de frica, forta si frauda in scopul controlului social si pentru a pedepsi nu pentru scopul de a trata sau de a reabilita, care ambele sunt eufemisme. Este sau ar trebui sa fie evident ca tratamentul fortat este de fapt o pedeapsa. Acest tratament este in mod frecvent crud si de aceea ar trebui sa fie interzis in Statele Unite sub cel de-al optulea amendament al Constitutiei. Practic toate tratamentele din facilitatile psihiatrice sunt fortate sau sunt administrate fara un consimtamant informat. Aceste tratamente sunt administrate impotriva vointei "pacientilor" ( prizonierilor ) sau cu consimtamantul obtinut prin amenintarea pacientilor cu consecinte mai rele sau cu

consimtamantul obtinut tinandu-l pe "pacient" in necunostinta de cauza cu privire la informatii importante despre riscurile serioase sau despre alternative. Consimtamantul informat in psihiatrie este o inselaciune cruda nu exista. Frica / Teroarea " Teroarea actioneaza puternic asupra trupului prin intermediul mintii si trebuie sa fie utilizata in tratamentul nebuniei. Frica insotita de durere si de senzatia rusinii uneori a vindecat boala." Acest lucru a fost scris aproape cu doua secole in urma in 1818 de dr. Benjamin Rush, parintele psihiatriei americane si primul presedinte al APA, a carui figura inca mai apare pe sigiliul oficial al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Dr. Rush a recomandat si a folosit teroarea prin proiectarea camasii de forta, a scaunului tranchilizant si a "fricii de moarte" pe numerosi pacienti ai azilelor psihiatrice din secolul al 19-lea. Rush odata si-a inchis propriul fiu intr-un azil psihiatric . Ce fel de tata ! Frica este o motivatie puternica in inducerea conformitatii, obedientei si pentru a determina oamenii sa se supuna autoritatii. Istoric inducerea si manipularea fricii sau a terorii mascate a fost intotdeauna o politica cheie si o practica in toate regimurile fasciste ca de pilda Italia in timpul lui Mussolini, Germania nazista in timpul lui Hitler si Uniunea Sovietica din timpul lui Stalin si de fapt sub oricare dictatura. Amenintarea cu pedeapsa, tortura si amenintarea ca vei fi ucis este destul pentru a produce frica, panica si teroare printre cei mai multi dintre oameni. Daca nu faci ceea ce ti se spune vei fi ucis sau vei pati lucruri mai grave. Dupa cum este folosita in psihiatrie frica sau teroarea este mai selectiva, dar este larg raspandita si este puternica. In institutiile psihiatrice psihiatrii recurg in mod frecvent la santaj pentru a-i controla pe cei " incotrolabili" , pe cei dificili sau ne-cooperanti. Psihiatrii si alti terapeuti isi ameninta pacientii cu incarcerarea de lunga durata, cu doze ridicate de neuroleptice sau "antidepresive" administrate fortat si/sau ii ameninta sa ii transfere in institutii psihiatrice de maxima securitate mai severe daca nu se comformeaza, nu reusesc sa urmeze ordinele doctorilor, refuza sa isi ia "medicatia" , refuza sa urmeze regulile institutionale sau isi supara gardienii in vreun fel. In general tintind populatia captiva de pacienti involuntari, aceste amenintari, in mod caracteristic provoaca frica, iar medicii psihiatrii stiu acest lucru. De exemplu, acum cativa ani, mai multi pacienti si fosti pacienti ai Queen Street Mental Health Centre, celebrul spital de psihiatrie sau psiho-inchisoare din Toronto, miau spus ca psihiatrii i-au amenintat ca daca nu se calmeaza sau nu se cotroleaza vor fi transferati la Penetag, o diviziune a

Oakridge Penetanguishene Mental Health Centre, o facilitate de maxima securitate din Ontario pentru modificarea comportamentului, cunoscuta pentru tratamentele aspre si brutale aplicate pacientilor. Penetag a fost si inca este recunoscuta ca o pedeapsa, una dintre cele mai barbare psiho-inchisori din Canada. Trebuia sa fi fost inchisa in urma cu multi ani, in special dupa relatarea unor abuzuri severe comise de psihiatrul Steven Harper. Amenintarea pacientului cu constrangeri fizice sau cu regimul celular este de asemenea extrem de eficient in trezirea fricii in pacienti. In practic fiecare sectie sau unitate psihiatrica, exista un loc numit eufemistic " Camera tacuta" , o camera goala si uitata asemeni unei celule, cu o saltea sau chiuveta, iar de obicei nu exista toaleta sau paturi. In timp ce vegeteaza in "Camera tacuta" pacientii sunt uneori strans legati in 2 sau 4 puncte cu mansete de piele in jurul incheieturilor mainii sau/si a gleznelor picioarelor, neputand sa se miste ore intregi. Chiar simpla amenintare cu pierderea libertatii, spitalizarea involuntara sau sa fii inchis intr-o institutie sau sectie psihiatrica impotriva vointei tale, fara nici un fel de proces sau audiere publica este destul pentru a-i speria pe cei mai multi. In practic fiecare provincie sau teritoriu din Canada, acestea sunt criteriile sau motivele principale pentru a fi inchis intr-o institutie psihiatrica : judecata de a fi bolnav mental, judecata de a fi in pericol de a te rani fizic pe tine insuti sau pe altii, judecata de a nu putea sa-ti porti singur de grija. Notati ca aceste criterii sunt judecati morale subiective ale comportamentului dizident, bazate pe observatie si opinie, nu pe realitati medicale sau stiintifice. In ciuda faptului ca boala mentala sau dezordinea mentala, care in opinia mea este o metafora pentru dizidenta nu a fost niciodata clasificata ca o boala medicala, doar medicii sunt autorizati legal sa faca asemenea judecati fatale. In Ontario orice doctor poate semna o hartie de internare care forteaza un individ sa fie inchis in orice facilitate psihiatrica pentru primele 72 de ore de observatie si evaluare. Doi alti doctori pot semna o hartie de internare autorizand intemnitarea individului pentru inca 2 4 saptamani. In ultimii ani, aproximativ 50% din miile de persoane tratate in cele noua spitale din Ontario au fost spitalizate involuntar. Amenintarea sau faptul de a-ti pierde libertatea fiind inchis intr-o facilitate psihiatrica, pentru zile sau luni este inspaimantator. Lipsa dreptului de a-ti putea sustine cauza printrun advocat in Ontario face ca dreptul de a face apel sau de a protesta sa fie inexistent si acest lucru serveste la sporirea fricii si disperarii oamenilor. Simpla amenintare a unui tratament

psihiatric fortat precum si tratamentul insusi pot fi terorizante de exemplu, electrosocurile de asemenea numite si terapie electroconvulsiva ( ECT ), dar mult mai precis numite spalare electroconvulsiva a creierului de cativa supravietuitori si critici ai acestui tratament printre care Leonard Frank. Prietenul meu apropiat Mel mi-a povestit cum a fost tarat de mai multe de mai multe ajutoare de-a lungul unui culoar in camera unde se aplicau electrosocurile. Pot sa-mi imaginez teroarea lui si teroarea altora care au indurat aceeasi soarta. Am suferit o teroare similara cand am fost supus in mod fortat la peste 50 de socuri insulinice in 1950. Spre surpriza multor persoane acest tratament barbar care este de natura sa distruga creierul si memoria nu numai ca exista, dar se si dezvolta in Canada si Statele Unite. Principalele lui tinte sunt femeile si persoanele in varsta , in special femeile in varsta. Mai exista apoi amenintarea medicamentelor psihiatrice numite "medicatie". Aceste chimicale ca de pilda tranchilizantele minore, antidepresivele si antipsihoticele ca de exemplu, Haldolul, Modicate, Thorazin si asa-numitul modificator al dispozitiei Litiu, nu sunt substante naturale ci otravuri fabricate, in mod adecvat numite neurotoxine de catre psihiatrul si criticul psihiatriei Peter Breggin in mai multe din cartile sale si de catre Joseph Glenmullen un instructor in psihiatrie la Harvard Medical School, in cartea sa "Prozac Backlash". Aceste chimicale nu au o valoare sau un beneficiu medical dovedit. Ceea ce fac ele este sa controleze sau sa infranga orice comportament, stare sau emotie problematica sau perturbanta. Aceste toxine, in mod particular neurolepticele ca Haldolul, Modicate, Clorpromazina sunt atat de daunatoare si puternice incat multi supravietuitori ai psihiatriei si alti critici le numesc lobotomii chimice sau camasi de forta chimice. Aceste droguri au multe efecte care dauneaza, numite "efecte secundare" pentru a minimaliza modul in care sunt ele percepute, ca de pilda tremur, miscari incontrolabile ale mainilor sau ale altor parti ale corpului ( care survin in boli neurologice ca Parkinson sau diskinezia tardiva ), crampe musculare puternice, vedere incetosata, cosmaruri, izbucniri bruste de manie, agitatie, pierderi de memorie, lesin, tulburari ale circulatiei sangelui, crize si moarte subita. De fapt aceste asa-numite "efecte secundare" sunt efectele intentionate ale medicamentelor. Aceasta frica de medicamentele psihiatrice este compusa din ignoranta si incertitudine, pentru ca psihiatrii si alti doctori omit sa informeze pacientii asupra efectelor ingrozitoare ale acestor medicamente. Fara folosirea amenintarii sau a fortei fascismul nu putea exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler stiau acest lucru. Toti dictatorii si tiranii stiau acest lucru elementar. Si acesta este cazul psihiatriei. Fara utilizarea amenintarii si a fortei psihiatria institutionala ar muri. O multime de psihiatrii ar ramane

fara locul de munca. Mi-as dori sa se intample acest lucru ! Psihiatria isi obtine autoritatea si puterea de a incarcera, spitaliza involuntar, si de a ameninta indivizii impotriva vointei lor din partea statului. Legislatia din domeniul sanatatii mentale da psihiatrilor si altor medici, puterea de a spitaliza involuntar orice persoana despre care ei cred, dupa numai cateva minute de examinare ca reprezinta un pericol pentru sine insasi sau pentru altii. Acest lucru este problematic. Legea sanatatii mentale presupune in mod gresit faptul ca doctorii pot prezice comportamentul periculos sau violent, ceea ce in realitate ei nu pot face. Trebuie sa subliniez faptul ca legea sanatatii mentale din Canada si Statele Unite permite in mod legal statului folosirea fortei pentru a retine sau incarcera oamenii pentru zile, saptamani sau luni. Din nefericire nu a existat niciodata un protest public asupra faptului ca oamenii judecati sau presupusi a fi nebuni sau periculosi, dar care nu sunt acuzati de nici o crima, pot fi cu toate acestea inchisi fara nici un fel de judecata sau fara a li se acorda drepturile legale prevazute pentru oameni acuzati de crime ca de pilda uciderea sau violul. Aceasta este detentia preventiva, care este ilegala in Canada si in celelalte asa-zisele tari democratice, dar care este legala si care constituie o practica obisnuita in toate statele politienesti si in tarile totalitariste. Nu cunosc nici un proces care sa puna problema spitalizarii involuntare ca detentie preventiva si prin urmare ca neconstitutionala. In psihiatria institutionala din statele fasciste tratamentul fortat este regula, nu exceptia. Tratamentul fortat si complicate experimente medicale impuse miilor de evrei, tigani, detinuti politici, femei si copii au fost indeplinite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in lagarele mortii de pe tot intinsul Germaniei naziste. Exista acum dovezi incontestabile ca au fost psihiatrii germani, in mod special profesorii proeminenti din psihiatrie si sefii departamentelor psihiatrice care au fost responsabili pentru initierea si administrarea infamului program T4, care a implicat uciderea in masa in timpul holocaustului a peste 200.000 de pacienti psihiatrici si mii de copii si adulti bolnavi si handicapati. Termenul eutanasie si moarte blanda folosite pentru a descrie acest program criminal este un crud eufemism. Mare parte din psihiatria biologista care este in mare masura bazata pe asumtii nedovedite despre cauzele biologice si genetice ale schizofreniei si ale altor boli mentale, isi are originea la psihiatrul rasist si eugenist din Germania nazista, Ernst Rudin care a propagat mitul ca schizofrenia este o boala genetica. El impreuna cu sute de alti psihiatrii din programul T4 de ucidere in masa a pacientilor psihiatrici este inca citat in cateva

articole din jurnalele psihiatrice, asa cum a dovedit cercetatorul Lenny Lapon in stralucitoarea sa carte "Asasini in halate albe : Genocidul psihiatric din Germania nazista" . El a aratat ca mai multi psihiatrii germani din epoca nazista au emigrat in Statele Unite si Canada si au reusit sa-i indoctrineze pe multi dintre colegii lor cu teoriile lor biologice, genetice si rasiste asupra bolii mentale. Heinz Layman care a emigrat in Canada in 1937 este principalul responsabil pentru introducerea Thorazinului si a Clorpromazinei si a promovat uzul medicamentelor psihiatrice in Canada. Acum avem o epidemie de leziuni ale creierului cauzate de medicamentele psihiatrice, partial datorate lui Layman si celorlalti doctori pe care i-a invatat. Intr-un articol dintr-un jurnal din 1954, Layman admitea ca Thorazinul este "un substitut farmacologic pentru pentru lobotomie" . In ciuda recunoasterii publice al acestui fapt alarmant, Layman nu a incetat sa foloseasca acest medicament pe multi dintre pacientii sai "schizofrenici" din spitalul Douglas din Montreal. Layman deasemenea l-a convins pe Ewen Cameron sa administreze clorpromazina si multe alte medicamente pe langa cantitati enorme de electrosocuri. Clorpromazina, considerat un medicament experimental la acea vreme , a fost in mare masura folosit pe multi pacienti in infamele experimente de spalare a creierului conduse de Cameron in institutul Allan Memorial in anii 1950 si 1960. Atunci nu a existat consimtamant informat, asa cum nu exista nici acum. In timpul nazismului doctorii nu cereau permisiunea. Potrivit ideologiei naziste acestia erau "consumatori inutili" sau "subumani". Aceasta este atitudinea care inca domina psihiatria biologista de pe intinsul Americii de Nord. Alta mostenire a psihiatriei din Germania nazista este ampla acceptare si justificare a abuzurilor pentru a infrange vointa pacientilor necooperanti sau rebeli. Restrictiile fizice sau mecanice ca de pilda curelele, sforile, centurile, catusele si captivitatea in izolare sunt folosite in institutiile psihiatrice nu pentru a trata sau pentru protectie ci pentru a pedepsi oamenii pentru comportamente dizidente sau rebele. Aceasta etalare nuda a fortei si amenintarilor impotriva pacientilor de catre personalul spitalelor seamana cu brutalitatea personalului psihiatric german din timpul holocaustului. Frauda : Un foarte adecvat citat al lui Leonard Roy Frank, autorul cartii "influencing Minds" este acesta : " Mistificarea este apararea psihiatriei impotriva pericolului de a se afla ". Multe dintre etichetele sau diagnosticele folosite de psihiatrii nu se refera la probleme psihiatrice reale sau la boli existente. Profesorul de psihiatrie Thomas Szasz a expus frauda si mitul

conceptului de boala mentala in multe carti, incepand cu clasica sa carte " Mitul bolii mentale " . Aceasta deformare este una dintre cele mai mari scandaluri stiintifice din epoca noastra. Cuvintele codificate care sunt acum folosite in psihiatria biologista ca de pilda antidepresivele, nu ajuta oamenii sa-si depaseasca depresia si nu inteleg cauzele depresiei.Termenul "camera tacuta" este o expresie frauduloasa pentru captivitatea in izolare. Cuvantul "medicatie" este de asemenea un eufemism inselator pentru substantele toxice la care multi dintre noi au fost supusi. Am incercat sa arat ca psihiatria coercitiva, institutionala are o istorie fascista si ca psihiatria biologista asa cum e practicata astazi in facilitatile psihiatrice din Canada si Statele Unite este inca bazata pe frica, forta si frauda. Psihiatria nu merita sprijinul public si guvernamental. Trebuie sa muncim pentru a aboli psihiatria. Trebuie de asemenea sa continuam sa muncim pentru a crea grupuri care promoveaza autoajutorul, centre care sa inlesneasca comunicarea si care sa permita oricui sa gaseasca adapost si sprijin. Trebuie sa ne creem propriile noastre alternative fata de sistemul monstruos si diabolic al sanatatii mentale. Facand acest lucru devenim mai puternici. Aceasta este munca noastra, provocarea noastra si speranta noastra.

Memorandum adresat guvernului cu privire la tratamentul persoanelor internate n secii i spitale de psihiatrie Organizaia Amnesty International este ngrijorat c internarea, condiiile de trai i tratamentul pacienilor i rezidenilor dintrun mare numr de secii i spitale de psihiatrie din Romnia violeaz standardele internaionale ale drepturilor omului i normele de conduit profesional din acest domeniu. Situaia din spitalul psihiatric din Poiana Mare, descris ntr-un raport publicat de Amnesty International la 20 februarie 2004 , nu reprezint, din nefericire, o excepie n sistemul romnesc de servicii de sntate mintal. Decesele a 18 pacieni din Poiana Mare n ianuarie i februarie 2004, datorate conform relatrilor mai ales subnutriiei i hipotermiei, au subliniat urgena cu care guvernul romn ar trebui s intervin pentru a proteja viaa, demnitatea i bun-starea tuturor pacienilor i rezidenilor din seciile i spitalele de psihiatrie din ntreaga ar. Situaia deplorabil din multe uniti psihiatrice impune de asemenea ca autoritile s aplice cu maxim urgen o reform amnunit i efectiv a serviciilor de sntate mintal, care s se alinieze la standardele internaionale ale drepturilor omului i ale normelor de conduit profesional. Amnesty International salut declaraia publicat de ctre

Ministerul Sntii la 11 martie 2004, conform creia toate seciile i spitalele de psihiatrie din ar vor fi supuse controalelor n scopul mbuntirii tratamentului i a ngrijirilor medicale. Organizaia adreseaz acest memorandum guvernului romn pentru a asigura ca n cadrul acestui proces s fie protejate drepturile de baz ale tuturor pacienilor cu tulburri mintale sau cu dizabiliti intelectuale , precum i ale altora care sunt internai n uniti de psihiatrie, i ca acestor persoane s li se acorde tratament i ngrijiri medicale care sunt n concordan cu standardele internaionale ale drepturilor omului i cu normele de conduit profesional. Amnesty International consider c persoanele internate pentru tratament n spitale psihiatrice se afl ntr-o situaie foarte vulnerabil. Ele au nevoie de o protecie specific a integritii lor fizice i intelectuale, ca i a drepturilor lor elementare de a nu fi supuse deteniei arbitrare i tratamentelor sau pedepselor crude, inumane i degradante. n noiembrie 2003 i februarie 2004, un delegat al organizaiei Amnesty International a vizitat ase spitale psihiatrice din Bucureti, Poroschia, Mocrea, Gtaia, tei i Nucet. Amnesty International apreciaz foarte mult cooperarea personalului instituiilor vizitate, care i-a permis delegatului su inspectarea instituiilor i, n majoritatea cazurilor, a oferit informaii referitoare la unele aspecte ale vieii pacienilor/reziden ilor i la modalitatea de funcionare a unitilor. De-a lungul vizitei sale, delegatul Amnesty International s-a ntlnit cu muli administratori i membri ai personalului care au prut s fie n mod real decii s ofere cele mai bune ngrijiri medicale persoanelor din instituiile lor, n condiiile unor posibiliti limitate de resurse i de perfecionare profesional. Acest raport este bazat pe datele acumulate din vizite dar i pe o important cantitate de informaii pe care organizaia le-a primit de la persoane care au lucrat n multe secii i spitale de psihiatrie din Romnia de-a lungul a mai muli ani. O mare parte dintre acestea erau preocupate de abuzurile pe care le observaser, dar n acelai timp ngrijorate c accesul lor n instituii le-ar putea fi restrns, iar, ca rezultat, pacienii care depindeau de asistena oferit de aceste persoane ar fi urmat s sufere deoarece ele au oferit informaii organizaiei Amnesty International. Orice aciune de acest gen din partea autoritilor va fi considerat de ctre Amnesty International drept o nclcare a Declaraiei principiilor de baz de justiie pentru persoane individuale, grupuri i organisme ale societii n vederea promovrii i protejrii drepturilor omului i ale libertilor fundamentale recunoscute la nivel universal (Declaraia aprtorilor drepturilor omului). Amnesty International a luat de asemenea n considerare rapoarte publicate n presa romn, care, n majoritatea cazurilor, nu au fost contrazise de ctre autoriti.

Sumar al preocuprilor n Romnia, internarea pentru tratament psihiatric nevoluntar a persoanelor care nu au fost acuzate de nici o infraciune penal, sau a persoanelor care au fost internate n spitale din motive nemedicale (numii aici rezideni) echivaleaz cu detenia arbitrar i refuzul dreptului la un proces echitabil, incluznd Articolele 9 i 14 ale Pactului internaional cu privire la drepturile civile i politice (PIDCP), i Articolele 5 i 6 ale Conveniei europene pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale (CEDO). Romnia a ratificat ambele tratate i este obligat s le aplice n ntregime. Condiiile de trai raportate n multe din seciile i spitalele de psihiatrie, relele tratamente aplicate pacienilor, metodele de reinere cu fora i impunere a izolrii, lipsa de abilitare i reabilitare adecvat sau a ngrijirilor medicale adecvate, precum i eecul de a ancheta n mod imparial i independent rapoartele referitoare la cazurile de ru tratament ar echivala cu violarea Articolului 7 al PIDCP i a Articolului 3 al CEDO, care interzic tortura i tratamentul sau pedeapsa inuman sau degradant. Neacordarea ngrijirilor medicale adecvate persoanelor cu tulburri psihice sau cu dizabiliti intelectuale, internate n secii i spitale de psihiatrie din Romnia, ar reprezenta de asemenea o violare a Articolului 12 al Pactului internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale (PIDESC) care stabilete dreptul de a se bucura de sntate fizic i mental la cel mai nalt nivel posibil. n continuare, Principiul 1(5) din cadrul Principiilor ONU pentru protecia persoanelor cu boli mintale i pentru mbuntirea asistenei din domeniul sntii mintale (de aici nainte menionate ca Principiile BM) afirm c: "Fiecare persoan care sufer de o boal mintal trebuie s aibe dreptul de a exercita toate drepturile civile, politice, economice, sociale i culturale, recunoscute n Declaraia universal a drepturilor omului, Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale i culturale, Pactul internaional cu privire la drepturile civile i politice i n alte instrumente legale relevante." Internarea n secii i spitale de psihiatrie Legea sntii mintale i a proteciei persoanelor cu tulburri psihice (de aici nainte numit Legea sntii mintale), intrat n vigoare n august 2002, a stabilit procedura de internare a pacienilor pentru tratament nevoluntar. n termen de 72 de ore de la internarea unei persoane n spital, o comisie psihiatric special trebuie s confirme decizia medicului care are pacientul/pacienta n ngrijire de a l/o reine n continuare pentru tratament nevoluntar. n plus, aceast decizie trebuie revizuit n timp de 24 de ore de ctre procuror, a crui decizie, la rndul ei, poate fi contestat n instan. Cu toate acestea, prevederile Legii sntii mintale nu sunt nc aplicate deoarece guvernul nu a reuit s adopte regulamentele necesare executrii

acesteia. De aceea, Amnesty International i consider pe toi pacienii din Romnia, care sunt supui unui tratament psihiatric mpotriva voinei lor, ca fiind deinui arbitrar, deoarece tratamentul lor nu este supus nici unei revizuiri independente i impariale n conformitate cu standardele internaionale, inclusiv Principiile BM i Al VIII-lea raport anual al Comitetului european de prevenire a torturii i a tratamentului sau pedepselor inumane sau degradante (CPT). Multe din persoanele internate n secii i spitale de psihiatrie din ntreaga ar nu sufer aparent de nici o tulburare mintal acut, iar multe nici nu necesit tratament psihiatric. Internarea lor n spitale psihiatrice nu poate fi justificat prin prevederile Legii sntii mintale i ele ar trebui de asemenea s fie considerate ca persoane care au fost lipsite n mod arbitrar de libertate. Aceste persoane au fost internate n spital pe motive nemedicale, aparent doar pentru c nu li se puteau acorda sprijin i servicii adecvate care s-i ajute pe ei i/sau familiile lor n comunitate. Din cauza dizabilitii lor, aceste persoane sunt mai vulnerabile n faa abuzurilor, lucru care pare s nu fie luat n consideraie de ctre personalul spitalelor, deoarece, n cele mai multe locuri, aceti rezideni nu erau inui separai de persoanele cu nevoie de ngrijiri diferite. O mare parte din cei numii uneori de ctre personalul medical drept "cazuri sociale" sunt tineri aduli care au fost plasai n spitale psihiatrice ca urmare a externrii lor din instituiile pentru copii cu dizabiliti mintale. Nevoile lor, mai ales acelea de a fi integrai n viaa comunitii, sunt ignorate. Amnesty International i exprim ngrijorarea c muli din aceti rezideni nu au fost examinai n mod corespunztor. Muli au primit diagnosticul de "oligofrenie cu tulburri de comportament" i li se administreaz medicamente psihotropice n vederea calmrii unor comportri care poate nici nu au o baz psihiatric, ci ar rezulta din suferin i/sau frustrare cauzat de mediu. Unii dintre ei au fost diagnosticai drept "pacieni cu probleme psihiatrice cronice" i au fost internai n centre medico-sociale, care n unele cazuri au fost nfiinate n incinta unui spital de psihiatrie unde rezidenii fuseser inui n prealabil. Rezideni cu nevoi similare, care erau tratai similar, au fost observai n centrele de reabilitare i recuperare, instituii de internare pe termen lung, subordonate Autoritii Naionale pentru Persoanele cu Handicap. n unele dintre spitalele de psihiatrie desemnate ca "spitale pentru msuri de siguran maxim", cei care sunt inui pentru tratament conform prevederilor Codului Penal nu sunt separai n mod efectiv de ctre ceilali pacieni i rezideni, ceea ce conduce i mai mult la creterea riscului ca cei mai vulnerabili s fie supui abuzurilor. n noiembrie 2003, unui reprezentant Amnesty International care a vizitat o secie psihiatric pentru brbai, inut ncuiat,

din Spitalul Obregia din Bucureti, i s-a spus c multe din persoanele care sunt aduse la spital iniial refuz s fie internate, dar apoi sunt "convinse" c acest lucru este n interesul lor. Dup aceea, pacienii semneaz un formular de consimmnt pentru primirea tratamentului. Douzeci de brbai dintr-o secie ncuiat erau cu toii tratai "voluntar". Civa dintre brbai sau plns c ar dori s prseasc spitalul, dar nu li se permite. Conform relatrilor, un brbat nu suferea de nici o problem de sntate mintal i nu primea nici un fel de farmacoterapie. Fusese adus la spital de poliie i a fost descris ca vagabond bolnav de "oligofrenie" , dup externarea sa din orfelinatul unde crescuse. n timpul petrecut n spital, acest brbat nu a fost inclus n nici o activitate educativ sau terapeutic, nu a fost niciodat vizitat de vreun asistent social care s stabileasc care i sunt nevoile de reintegrare social i care s-l ajute cu acest proces. n spitalul psihiatric din Poroschia, reprezentantul Amnesty International a discutat cu Gheorghina Podcoreanu, 24 de ani, adus n spital la vrsta de 18 ani i care a fost crescut ntr-o instituie pentru copii cu dizabiliti intelectuale. La vrsta majoratului a fost trimis n municipiul unde fusese nscut i apoi a fost internat neadecvat ntr-un spital de psihiatrie, deoarece nu existau servicii sociale care s o ajute cu integrarea n comunitate. La data vizitei (care a avut loc la amiaz), dei sntoas, sttea n pat citind o carte, deoarece n spital nu era cldur i nu existau nici alte activiti adecvate ei. n Mocrea, dei doar un singur pacient era considerat ca fiind n tratament nevoluntar, marea majoritate a bolnavilor brbai i jumtate din paciente erau inui n pavilioane ncuiate. Nu exista nici un regulament sau procedur clar pentru amplasarea pacienilor n dormitoarele ncuiate. Se mai aflau acolo circa 20 pacieni diagnosticai drept "oligofreni" , care fuseser internai neadecvat n spital; unora dintre ei nu li se administra nici un tratament psihiatric. Dintre acetia, o pacient era minor, iar internarea ei ntr-un spital psihiatric pentru aduli reprezint o violare a angajamentelor pe care Romnia i le-a asumat prin semnarea Conveniei ONU a drepturilor copilului. Anghela Ciurar, 17 ani, a fost adus n spital de poliie la vrsta de 13 ani. A fost diagnosticat cu "oligofrenie de gradul al doilea". Poliia din Bocsig a emis un certificat de natere pe numele ei, dar aparent ea nu avea dreptul la un dosar medical pentru c nu fusese nregistrat la Fondul Asigurrilor Sociale de Sntate. n Gtaia, delegatul Amnesty International a fost iniial informat de ctre director c ntre 40 i 50 de rezideni nu au nevoie de vreun program de tratament specific. Majoritatea lor fuseser transferai la acest spital de la o instituie pentru copii cu dizabiliti intelectuale din Lugo. Ulterior, totui, directorul a declarat c circa 100 de pacieni/reziden i nu s-ar fi aflat n spitalul de 450 de paturi dac ar fi existat servicii sociale

adecvate care s-i poat ajuta cu integrarea n comunitate. Conducerea spitalului psihiatric din Nucet, ncerca, aparent cu bune intenii, s aplice Legea sntii mintale, dei acest efort nu prea s fie adecvat i sistematic. n februarie 2004, la data vizitei delegatului Amnesty International, existau patru cazuri de tratament nevoluntar pentru schizofrenie. Internarea acestor pacieni a avut loc la cererea familiei lor sau a poliiei, ca urmare a plngerilor depuse cu referire la conduita pacientului. Cea mai mare parte a pacienilor aflai n tratament nevoluntar se mai aflaser sub tratament i n trecut, iar diagnosticul primit anterior a servit ca baz pentru internarea lor curent. Spitalul a informat procurorul despre decizia de a interna o persoan pentru tratament nevoluntar. Nu existau nici un fel de documente care s arate c pacienii sau reprezentanii lor legali ar fi fost informai despre deciziile comisiei i ale procurorului, ca i asupra dreptului lor la un recurs juridic. O comisie compus din psihiatri ai spitalului revizuia la fiecare 15 zile necesitatea aplicrii unui tratament. Delegatul Amnesty International a fost informat c procedura pentru aplicarea Legii sntii mintale fusese discutat imediat dup adoptarea ei n vara lui 2002 de ctre Direcia de sntate public a judeului Bihor, o instituie care prea s sprijine unitile psihiatrice pentru care era responsabil cu mai mult eficien dect cele din alte judee vizitate. n 2003 au avut trei sau patru cazuri de tratament nevoluntar. Un pacient intervievat de delegatul Amnesty International a fost internat la propria sa cerere n data de 13 ianuarie 2004, pentru tratament mpotriva consumului de droguri. Ca urmare a cererii mamei pacientului, tratamentul su a fost "reclasificat" pe 2 februarie 2004 ca nevoluntar, pentru motive pe care personalul medical nu a putut s le lmureasc. Dosarul pacientului nu coninea o copie a scrisorii adresate procurorului, referitoare la motivele pentru acordarea de tratament nevoluntar, i nici confirmarea de ctre procuror a deciziei comisiei. Pacientul nu fusese informat dac procurorul a aprobat aceast decizie; nu fusese informat asupra dreptului su de a face recurs juridic; de asemenea, nu tia nimic despre posibilitatea de a fi reprezentat de un avocat n acest proces. La fel ca n alte spitale de psihiatrie vizitate, n spitalul din Nucet se aflau 15-20 de rezideni care fuseser internai acolo din "motive sociale". La 1 decembrie 2003, o secie a spitalului a fost transformat ntr-un centru medico-social. Cea mai mare parte a celor 98 de rezideni fusese transferat la Nucet de la instituiile pentru copii. Cea mai recent internare de acest fel a avut loc la 1 decembrie 2003, dei nu era clar de ce nu s-a ncercat plasarea acestei persoane ntr-un centru de recuperare i reabilitare. Evaluarea rezidenilor a fost efectuat de ctre spital de-a lungul a ase luni. Este posibil ca aceast evaluare s nu fi fost efectuat adecvat pentru toi rezidenii. ntrebat ci dintre

rezidenii sufereau de boli de spectru autistic, medicul psihiatru al centrului a dat urmtorul rspuns: "Autismul este o boal ce se gsete doar la copii. Ulterior se transform ntr-o alt boal psihiatric." Centrul mai are de asemenea n ngrijire circa 20 de rezideni care au fost plasai ntr-o cas protejat din sat. Condiii de trai Multe dintre cldirile spitalelor de psihiatrie pe care reprezentantul Amnesty International le-a vizitat, precum i acelea descrise n rapoartele primite de ctre organizaie, se aflau ntr-o condiie proast i necesitau reparaii majore. Majoritatea seciilor nu erau mobilate i renovate adecvat; n multe locuri saltelele i cearceafurile erau de proast condiie, uneori complet inadecvate. Nivelul general de salubritate din multe locuri era nesatisfctor, uneori neigienic. Unitile psihiatrice din Romnia cu greu pot pune la dispoziia pacienilor i rezidenilor un spaiu privat corespunztor. Aglomerarea din unele spitale are ca rezultat faptul c pacienii trebuie s mpart paturile ntre ei. n unele cazuri, pacienii dormeau n acelai pat pentru c aceasta era singura soluie de nclzire n pavilioanele lipsite de cdur. Situaia era i mai proast n seciile i spitalele pentru pacienii pe termen lung i pentru cei cu cele mai severe dizabiliti, i, ca atare, cu nevoi de ngrijire mult mai complexe. Multe din aceste spitale se aflau n zone rurale ndeprtate, iar pacienii nu aveau nici un contact cu comunitatea. Majoritatea administratorilor de spital au declarat reprezentantului Amnesty International c fondurile pentru meninerea unitilor erau insuficiente. Unui director de spital i sa spus de ctre o oficialitate de la direcia judeean de sntate public s-i gseasc "sponsori" care s-i acorde fondurile necesare modernizrii spitalului. Dei situaia varia ntructva la nivelul judeelor, n mod frecvent bugetele spitalelor nu ajungeau nici mcar pentru asigurarea hranei pacienilor i rezidenilor. Ca atare, alimentele din spital erau de o cantitate i calitate insuficiente, iar pacienii pe termen lung din multe secii i spitale preau s fie subnutrii. Nivelul igienei personale din multe secii i spitale era n general nesatisfctor. Pacienii i rezidenii fceau du n sli de proast condiie, de obicei doar o dat pe sptmn. Toaletele erau defecte n mod frecvent, i nu erau dotate pentru persoanele cu dizabiliti. Pacienii pe termen lung deineau puine lucruri personale, uneori nici pe acelea. Rapoartele despre pacienii pe termen lung i-au descris pe muli dintre acetia ca fiind mbrcai prost, uneori fr nclminte; alii erau mbrcai sumar sau li se permitea s se deplaseze dezbrcai. Multe secii i spitale aveau puine (sau inexistente) programe pentru activiti recreative sau distractive, mai ales n lunile de iarn. n unele secii i spitale pacienii nu aveau deloc acces la activitile n aer liber.

Problema nclzirii spitalelor de psihiatrie este cronic, iar n iarna lui 2003-2004 multe dintre instituii nu au fost din nou capabile s pun la dispoziia pacienilor i rezidenilor lor condiii de trai corespunztoare, sau au avut mari dificulti n asigurarea acestora. Aceast situaie a avut un efect negativ asupra strii de sntate psihologic i fizic a pacienilor i rezidenilor, mai ales a acelora inui pe termen lung. Rapoartele despre consecinele acestor condiii de trai erau sporadice. n decembrie 2001, lipsa cldurii din spitalul psihiatric din Jebel a condus la moartea a cinci pacieni din cauza hipotermiei. Rapoarte recente referitoare la spitalul psihiatric din Poiana Mare, unde 18 pacieni au decedat n ianuarie i februarie 2004 mai ales, conform relatrilor, din cauza subnutriiei i a hipotermiei, confirm faptul c situaia din multe locuri poate s fi ajuns critic. Majoritatea pacientelor din secia de psihiatrie pentru femei din cadrul spitalului general din Trnveni erau situate n dou saloane largi care erau inute ncuiate n mod constant. Existau circa 100 de paciente n aa-zisul "salon ncuiat de sus" i circa 50 de paciente n "salonul ncuiat de jos". Lng acesta din urm se afla "camera ncuiat de jos", unde circa zece femei cu dizabiliti foarte grave erau inute fr acces la ap, iar toaleta nu avea evi. Pacientele nu aveau acces la accesorii de toalet de baz i se puteau spla doar o dat pe sptmn. Toate femeile din secii aveau la dispoziie pentru du doar dou ore de ap cald n zilele de vineri; nu aveau la dispoziie nici un fel de prosoape. Personalul medical nu se asigura c femeile din "salonul ncuiat de jos" i cele din "camera ncuiat de jos" erau mbrcate n mod adecvat. Pacientele umblau adesea mbrcate sumar sau dezbrcate, i puine dintre ele purtau nclminte. Podeaua spitalului era adesea rece i ud. n "camera ncuiat de jos", podeaua era mai tot timpul acoperit de fecale i urin deoarece pacientele inute aici erau incontinente. Unele paciente petreceau ntreaga zi n mbrcminte i cearceafuri pline de urin i acoperite de fecale. Pacientele nu aveau un regim alimentar satisfctor i variat. n "salonul ncuiat de jos" i n "camera ncuiat de jos", pacientele erau obligate s serveasc masa n dormitoare, dei sala de mese se afla n apropiere. Mncarea le era servit printr-o deschiztur din u i personalul medical nu le supraveghea n timpul mesei. Nu aveau tacmuri i mncau cu minile. Pacientele i aruncau ntre ele farfuriile de metal folosite la mese, adesea alegndu-se cu vtmri. Farfuriile nu erau adunate imediat dup mese. La prnz, pacientele trebuiau s predea farfuriile folosite pentru sup, care erau apoi folosite fr s fie splate de ctre alte paciente. Femeile din saloanele ncuiate aveau prul tuns foarte scurt sau erau rase n cap. Pacientele trebuiau adesea s mpart paturile ntre ele, mai ales n "saloanele ncuiate de jos", unde, datorit lipsei de saltele i pturi adecvate, pacientele se nghesuiau uneori trei ntr-un singur pat.

Spitalul de psihiatrie din Gneti, care n vara lui 2003 avea n ngrijire circa 150 de persoane, const din trei uniti. n 2003, conform relatrilor, condiiile de trai erau proaste la nivelul ntregii instituii, probabil ceva mai bune ntr-una dintre uniti, unde erau inui pacienii cu mai puine dizabiliti. Saltelele erau rupte, adesea cu arcurile srite n afar. Dac se udau, erau scoase afar s se usuce, dar fr a fi mai nti curate. Mai toate paturile aveau cearceafuri murdare i adesea neschimbate. Majoritatea pacienilor nu erau mbrcai adecvat, cei mai muli erau n pijamale adesea zdrenuite. Puini purtau propria mbrcminte. Un rezident incontinent nu ar fi fost curat dect dup schimbarea pijamalei sale. Muli rezideni nu aveau lenjerie de corp iar femeilor nu li se ddeau pansamente sanitare la vremea ciclului menstrual. La vremea meselor era ntotdeauna agitaie, cu bti care izbucneau ntre pacienii sau rezidenii prost supravegheai. Calitatea hranei prea s fie foarte proast i la mas nu se servea ap. Ca tacmuri se foloseau doar lingurile. n mai 2003 s-a raportat lipsa medicamentelor, alimentelor, electricitii i a condiiilor elementare de igien la Spitalul universitar de psihiatrie "Socola" din Iai. Pacienii s-au plns c regimul lor alimentar consta doar din sup, cartofi i orez. Conducerea spitalului a susinut, conform relatrilor, c fondurile alocate ngrijirii psihiatrice erau mult mai puin suficiente pentru desfurarea acestui serviciu dect fondurile acordate altor tipuri de ngrijiri medicale ale bolnavilor internai. n luna iulie 2003, timp de cel puin trei sptmni, la secia de psihiatrie din spitalul judeean din Bacu au avut loc aglomerri de pacieni care au ajuns s mpart paturile ntre ei. Situaia din camera de urgen a fost descris de ctre un psihiatru ca fiind "de nesuportat". Conform relatrilor, la data de 8 decembrie 2003 spitalul psihiatric din Gtaia, care avea n ngrijire circa 450 de pacieni i rezideni, a rmas fr cldur datorit lipsei de crbuni, dei temperatura de afar fusese de minus 2Celsius (cea mai joas temperatur atins n acea zi era de minus 6C). La data vizitei delegatului Amnesty International din februarie 2004, situaia nclzirii se mbuntise doar uor, dei nu devenise satisfctoare. Trei din cele zece pavilioane fuseser nchise pentru iarn, deoarece nu deineau boilere de nclzire, iar pacienii i rezidenii fuseser transferai n alte pavilioane, exacerbndu-se astfel aglomerarea din ele. i cantina fusese nchis datorit crizei de cldur. Conform relatrilor, unora dintre pacieni/reziden i li s-a permis s utilizeze slile de mese care se nfiinaser n unele pavilioane. O astfel de sal era foarte mic i ngust. Existau cteva mese i scaune de plastic, care fuseser puse unele peste altele, dar era greu de crezut c un asemenea spaiu ar fi putut fi vreodat folosit. Saltelele i cearceafurile din multe dormitoare erau inadecvate i ntr-o condiie

inacceptabil , i nu existau ndeajuns de multe perne pentru toi pacienii i rezidenii. Unele toalete erau ntr-o condiie ngrozitoare. Toaletele de la parterul pavilionului nr. 32 erau defecte, fr ui, i toate mecanismele de tras apa erau stricate. n acelai pavilion, o camer pentru activiti zilnice coninea cteva scaune rupte i un televizor defect. n multe din saloane nu existau msue de pat sau dulapuri unde pacienii i rezidenii si in lucrurile personale. Fondurile spitalului alocate hranei au fost descrise de director ca fiind extrem de insuficiente. n cursul anului 2003, mesele au constat aproape mereu din paste i orez. Cteva fonduri suplimentare fuseser obinute la mijlocul lui decembrie 2003, dar tot nu erau de ajuns pentru a asigura pacienilor produse de lapte, fructe sau legume proaspete. n plus, buctria era ntr-o stare de reparaie proast, nu avea destul personal, astfel nct n unele seri nu se servea nici un fel de mncare gtit. La sfritul lunii decembrie 2003, secia de psihiatrie a spitalului din Petroani, situat ntr-o cldire veche, se afla ntro stare avansat de deteriorare, avnd i toaletele defecte. Datorit frigului, pacienii stteau n paturi mbrcai, inclusiv cu cciulile pe cap. Unii dintre pacieni aveau posibilitatea de a utiliza mici reouri care s-i nclzeasc n timpul zilei. Cu toate acestea, utilizarea oricrui aparat electric pe timp de noapte era interzis datorit instalaiilor electrice vechi i a pericolului de incendiu. "Situaia este asemntoare cu cea din anii trecui, doar c acum s-a acutizat, deoarece nu sunt bani pentru reparaia instalaiei termice, pentru plata energiei electrice sau chiar a medicamentelor" , a declarat unui ziarist local Dr. Victor Marge, ef al seciei de psihiatrie . La nceputul lui ianuarie 2004 s-a relatat c spitalul psihiatric din Vulcan nu avusese cldur timp de peste o sptmn, chiar dac temperaturile de afar coborser uneori sub minus 10 Celsius. Tot n ianuarie 2004 s-a relatat despre deteriorarea rapid a condiiilor din spitalul de psihiatrie din Turceni, care are n ngrijirea sa 105 pacieni i rezideni inui ntr-o cldire cu igrasie, pe cale de prbuire, mirosind a urin i mizerie. Pacienii aveau pduchi i purtau pijamale care erau zdrenuite i foarte murdare. Hrana lor consta doar din orez sau sup de cartofi. ntregul stoc de medicamente coninea doar cteva tuburi de Diazepam i Levomepromazin. Comenzile pentru medicamente nu erau livrate n mod frecvent i erau n cantiti insuficiente. Dup plecarea singurului doctor din spital, pacienii erau vizitai o dat pe sptmn de ctre un psihiatru pensionat. La data vizitei delegatului Amnesty International din 4 februarie 2004, spitalul psihiatric din Mocrea nu avea electricitate, ap sau nclzire datorit unei evi sparte care scurt-circuitase instalaiile electrice i produsese inundaie n

buctrie. Datorit fondurilor insuficiente, spitalul era silit s utilizeze lemne de nclzit luate din propriul parc. Cele mai multe ncperi aveau sobe care erau aprinse doar o singur dat, dimineaa. Cu toate acestea, n trei ncperi din salonul de brbai nu exista nici o sob. ntr-una din aceste camere erau la un moment dat 22 de brbai n 15 paturi. Intrarea ntr-alt ncpere era blocat cu bnci din sala de mese i cu o mas lung. Ferestrele din aceast ncpere mic erau acoperite cu placaj iar lumina electric nu funciona. Existau patru paturi rupte pentru ase brbai care, conform relatrilor, sufereau de complexe deteriorri intelectuale, fizice i senzoriale. Condiii la fel de ngrozitoare dominau o ncpere ncuiat din salonul de femei, unde ase femei aflate n cinci paturi aveau nevoie s fie curate i s li se schimbe mbrcmintea murdar. Exista doar o sal de baie pentru cei 115 pacieni/reziden i ai spitalului. Aceasta consta din dou duuri descoperite i cu nici un spaiu pentru schimbare. Coridoarele lungi care conduceau la sala de baie nu erau nclzite. Norme detaliate pentru condiiile din spitale i pentru tratamentul pacienilor cu tulburri mintale sau dizabiliti intelectuale au fost stabilite prin Principiile BM i prin Al VIIIlea raport annual al CPT. Avnd n vedere resursele limitate ale guvernului romn alocate finanrii serviciilor sociale, Amnesty International atrage atenia asupra urmtoarei declaraii CPT referitoare la obligaia unui stat de a crea condiii adecvate n spitalele psihiatrice: "Scopul trebuie s fie oferirea unor condiii materiale care s contribuie la tratamentul i bun-starea pacienilor; n termeni psihiatrici, un mediu terapeutic pozitiv Calitatea condiiilor de trai i de tratament ale pacienilor depinde inevitabil ntr-o considerabil msur de resursele disponibile. CPT recunoate c n cazul unor dificulti economice grave, sacrificii trebuie fcute, inclusiv n instituii de sntate. Cu toate acestea, n lumina faptelor descoperite de-a lungul unor vizite, Comitetul dorete s sublinieze c satisfacerea unor nevoi elementare de via trebuie ntotdeauna garantat n instituiile unde Statul are persoane n ngrijirea i/sau custodia sa. Acestea includ alimentaia suficient, cldura i mbrcmintea, iar n cazul instituiilor de sntate i medicaia adecvat. Lipsa medicaiei i a terapiei adecvate; metode de imobilizare i de izolare; rele tratamente De-a lungul anului 2003, Amnesty International a primit informaii conform crora muli pacieni au fost lipsii de tratament medical adecvat, i c spitalele psihiatrice nu erau n general capabile s asigure provizii corespunztoare de medicaie psihiatric datorit lipsei de resurse alocate. Lipsa medicaiei psihiatrice a afectat chiar i cele mai bune spitale psihiatrice din ar, precum Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" din Bucureti i Spitalul universitar de psihiatrie "Socola" din Iai. n unele

cazuri relatate, lipsa medicaiei a condus la utilizarea unor metode de imobilizare i izolare care violau principiile internaionale ale drepturilor omului. n alte cazuri, procedurile de imobilizare i izolare, care violau principiile internaionale ale drepturilor omului precum i normele de conduit profesional din domeniu, au rezultat din lipsa de respect fa de dreptul la autonomie personal a pacienilor/reziden ilor, i/sau a inabilitii personalului de a avea de-a face cu o comportare perceput drept provocatoare. n plus, puine spitale deineau personal i faciliti care s ofere o gam larg de terapii i activiti terapeutice i de reabilitare, inclusiv, inter alia, accesul la terapia ocupaional, terapia de grup, art, teatru, muzic i sport. Conform CPT, pacienii trebuie s aibe acces regulat la camere de recreere echipate adecvat, i s aibe posibilitatea de a face zilnic exerciii n aer liber; este de asemenea de dorit ca acestora s li se ofere activiti de educare i munc adecvat. Principiul 14 al Principiilor BM noteaz n mod specific urmtoarele resurse care ar trebui s fie puse la dispoziie n unitile de sntate mintal: "a) Personal medical calificat i alt tip de personal specific, care s fie n numr suficient; posibilitatea unui spaiu privat pentru fiecare pacient, precum i a unui program de terapie adecvat i activ; b) Echipament de diagnosticare i terapie pentru pacient; c)Tratament adecvat, regulat i amnunit, inclusiv provizii de medicamente. " n unele secii i spitale, terapia ocupaional echivala cu faptul c pacienii i rezidenii ndeplineau muncile personalului (curare, splare, depozitarea crbunilor etc.), fr primirea nici unei pli. Puini pacieni intervievai de Amnesty International fuseser informai asupra medicaiei prescrise i asupra efectelor acesteia. Se pare c nu exista nici o metod sistematic de a se asigura obinerea unui consimmnt liber i informat referitor la medicaia acordat. n cazul pacienilor care primeau medicamente mpotriva voinei lor, nu exista nici un mecanism independent care s asigure faptul c tratamentul administrat era corespunztor i n avantajul lor. CPT a recomandat ca "fiecrui pacient competent, fie el voluntar sau nevoluntar, trebuie s i se acorde posibilitatea de a refuza tratamentul sau orice alt intervenie medical. Orice derogare de la acest principiu fundamental trebuie s se bazeze pe lege i s se refere doar la circumstane excepionale definite clar i strict. Bineneles, consimmntul pentru un tratament poate fi considerat liber i informat doar dac se bazeaz pe informaie integral, exact i amnunit despre boala pacientului i despre tratamentul propus; descrierea terapiei prin oc electric ca "terapie prin somn" este un exemplu de informaie parial i inexact despre tratamentul respectiv. n consecin, tuturor

pacienilor trebuie s li se acorde n mod sistematic informaii relevante despre boala lor i despre tratamentul propus pentru ei. Informaii relevante (rezultate etc.) trebuie de asemenea oferite dup tratament." Principiul 11 al Principiilor BM definete i el prevederi concrete i procedurale n ceea ce privete consimmntul liber i informat pentru tratament. n multe secii i spitale pacienii nu preau s primeasc tratament adecvat pentru bolile lor somatice , de care sufereau n plus fa de bolile lor psihiatrice. Conform relatrilor, unor pacieni i rezideni din spitalele psihiatrice li s-a refuzat tratamentul medical adecvat pentru bolile somatice deoarece alte spitale nu doreau s-i admit pentru tratament. Asistena stomatoogic era neglijat n multe secii i spitale, iar muli pacieni, mai ales cei care erau internai pe termen lung, sufereau de probleme dentare serioase. Amnesty International a mai primit de asemenea informri conform crora unii doctori i asisteni medicali nu i trateaz pe pacieni cu respectul cuvenit i s-au implicat n practici neadecvate (vezi detaliile de mai jos) cu ocazia examinrii pacienilor sau/i cu ocazia eliberrii sau stocrii de medicamente. Lipsa de personal, aglomerarea i lipsa aparent de organizare adecvat a tratamentului ar fi putut s fi motivat aceste practici. Foarte puini asisteni beneficiaser de pregtire profesional psihiatric special. Infirmierii - de asemenea, n numere limitate i fr nici o pregtire adecvat care s le permit s confrunte comportamente care ar putea fi considerate provocatoare sau suprtoare erau cei care se ocupau mai ales de supravegherea pacienilor. Din cauza lipsei de respect fa de pacieni sau a lipsei de personal i de pregtire profesional, infirmierii nu reueau adesea s i protejeze de abuzuri (inclusiv sexuale) pe pacienii mai vulnerabili. Conform unor cazuri relatate, infirmierii utilizau fora excesiv sau aplicau deliberat rele tratamente pacienilor. Adesea, infirmierii atribuiau munca ce le revenea, ca de exemplu curarea saloanelor, pacienilor/reziden ilor din grija lor. Metodele de imobilizare i izolare din multe secii i spitale de psihiatrie nu erau n conformitate cu standardele internaionale, iar n unele cazuri echivalau cu tratamentele sau pedepsele crude, inumane i degradante. n privina utilizrii imobilizrii i a izolrii nu existau nici un fel de reguli i nu se inea nici o eviden. Izolarea era impus adesea ca pedeaps. n unele cazuri n care erau implicai pacieni care fuseser admii pentru tratament voluntar, izolarea a echivalat cu privarea arbitrar de libertate i cu detenia. CPT solicit existena unui regulament clar definit pentru aplicarea imobilizrii. "Acel regulament ar trebui s afirme clar c ncercrile iniiale de imobilizare a pacienilor agitai sau violeni trebuie s fie, n msura posibilitilor, non-fizice (de

exemplu, instrucie verbal) i c atunci cnd imobilizarea fizic este necesar, trebuie s fie limitat n principiu la controlul manual. Personalul din instituiile psihiatrice trebuie s primeasc pregtire profesional n tehnici de control non-fizic i manual fa de pacientul agitat sau violent. Deinerea unor asemenea tehnici va permite personalului s aleag rspunsul cel mai adecvat n momentul confruntrii cu situaii dificile, astfel reducnd n mod semnificativ riscul rnirii pacienilor i personalului. " Utilizarea instrumentelor de tip centuri sau cmaa de for trebuie s fie doar foarte rar, i ntotdeauna trebuie s fie fcut ori la ordinul expres al unui doctor ori s fie adus imediat n atenia unui doctor. n ce privete izolarea sau mai exact nchiderea unei persoane singure ntr-o ncpere unor pacieni violeni sau "dificili", CPT a notat c aceast procedur este n curs de abandonare n multe ri. Mai mult, CPT a recomandat ca: "Atta vreme ct izolarea mai este nc practicat, ea trebuie s fie subiectul unui regulament exact, care s afirme clar mai ales: tipurile de cazuri cnd poate fi utilizat; obiectivele care se ncearc a fi atinse; durata sa i necesitatea unor revizuiri regulate; existena unui contact uman adecvat; necesitatea ca personalul s fie extrem de atent. Izolarea nu ar trebui niciodat s fie folosit drept pedeaps. Fiecare caz de imobilizare fizic a unui pacient (control manual, utilizarea unor instrumente de imobilizare fizic, izolare) trebuie s fie notat ntr-un registru special stabilit pentru acest scop (precum i n dosarul pacientului) . Nota trebuie s conin ora la care msura a nceput i cnd s-a terminat, circumstanele cazului, motivele pentru care sa aplicat msura, numele doctorului care a ordonat-o sau aprobat-o, precum i o descriere a eventualelor vtmri ale pacienilor sau personalului. " Cerine similare pentru administrarea imobilizrii fizice sau a izolrii sunt stabilite n Principiul 11 (11) al Principiilor BM . Unele secii i spitale de psihiatrie nu deineau nici un fel de sistem de asisten a pacienilor care susineau c ar fi fost ru tratai de poliiti nainte de aducerea lor la spital. Doar n cazuri foarte rare, dac victima ru tratamentului nu era admis n spital pentru tratament nevoluntar, sau dac era externat ntr-un timp foarte scurt, a fost posibil pentru acea persoan s obin un certificat medico-legal pentru vtmrile suferite ca urmare a ru tratamentului i s depun o plngere. Delegatului Amnesty International i s-a confirmat de ctre doctorii din unele spitale c unii dintre pacienii adui la spital de ctre poliie aveau rni care confirmau afirmaiile lor c ar fi fost btui. Aceste rni erau notate n dosarul medical, dar nu exista nici un sistem prin care pacienii s fie asistai cu depunerea unei plngeri. n februarie 2003 s-a relatat c secia de psihiatrie a

spitalului municipal din Roman a recurs la "practici medievale" de imobilizare a pacienilor violeni, prin legarea lor de paturi. Doctorul-ef al seciei a declarat unui ziarist local urmtoarele: "Din noiembrie [2002] nu am mai primit medicamente cu efecte sedative, aa c a trebuit s recurgem la metode care nu sunt prea ortodoxe" n plus fa de lipsa de medicamente, secia cu o capacitate de 74 de paturi era lipsit de un numr corespunztor de personal medical, avnd doar o singur asistent care lucra ntr-un schimb. n martie 2003, la spitalul de psihiatrie Poroschia din judeul Alexandria, un ziarist a descoperit cinci brbai nchii ntr-o ncpere cu patru paturi. Unul dintre ei era legat de pat cu un lan n jurul minii drepte. Ferestrele nu aveau geamuri, iar pacienii erau silii s utilizeze drept toalet o gleat din colul camerei. Conform relatrilor, directorul spitalului ar fi declarat c nu mai deineau medicamente pentru tratamente, deoarece bugetul fusese epuizat; ca atare, era nevoie ca unii dintre pacieni s fie imobilizai; iar alii se aflau inui n camere ncuiate deoarece nu exista destul personal care s-i nsoeasc la toaletele care oricum erau defecte. n mai 2003, Ministerul Sntii a anulat decizia sa de nchidere a spitalului dup ce a constatat c au avut loc unele mbuntiri. Cu toate acestea, practicile inacceptabile de izolare din acest spital au fost observate i n condiiile n care erau disponibile medicamente psihiatrice adecvate. n noiembrie 2003, un reprezentant Amnesty International a vizitat spitalul din Poroschia, la acea dat aflat sub administraia unui nou director. Dei la data vizitei multe din ncperi fuseser proaspt renovate i dotate cu noi paturi i cearceafuri, tratamentul acordat pacienilor prea s fie puin schimbat. Patru pacieni descrii de ctre medicul psihiatru ca fiind "foarte agresivi" erau inui ntr-o camer cu o u nou de metal i cu dou lacte triple. Acest psihiatru nu a considerat ca neprofesional raiunea de a ine pacieni "agresivi" laolalt ntr-o camer ncuiat, cu aparent puin supraveghere. n timpul vizitei, unul dintre pacieni, mai n vrst, foarte fragil i suferind de demen, era adormit. ntrebat care era motivul exact pentru care acesta era inut ntr-o camer ncuiat, psihiatrul a rspuns c pacientul ar putea s ncerce s fug din spital. Un alt pacient mai n vrst, care nu prea s se in bine pe picioare, se afla lng pat. Boala celui de-al treilea pacient, care era ntins ntr-o stare de incontien, a fost descris de medicul psihiatru ca delirium tremens. Al patrulea pacient, un brbat n vrst de 41 de ani care suferea de schizofrenie i care fusese sub tratament intermitent ncepnd cu 1981, nu prea nici el s demonstreze vreun comportament agresiv n timpul vizitei. La fel cu ali pacieni din spital, nu primea nici un fel de terapie cu excepia farmacoterapiei. Nu i era permis s prseasc ncperea care avea o mic toalet adiacent.

Conform relatrilor, n spitalul psihiatric din Gneti, n vara lui 2003, n una dintre cele trei uniti se aflau brbai care fuseser considerai prin Codul de Procedur Penal ca fiind iresponsabili. n timpul zilei, dei majoritatea pacienilor stteau n unitate, ei aveau acces liber n alte pri ale spitalului i puteau s se ntlneasc cu ali pacieni/reziden i. n celelalte dou uniti se aflau pacieni/reziden i de ambele sexe, amplasai totui n dormitoare separate. Unele paciente s-au plns c au fost violate de mai multe ori sau abuzate sexual de ctre bolnavi. O pacient a fost trimis pe 29 iulie 2003 la un spital din Galai pentru efectuarea unui avort, iar personalul nu a artat nici o ngrijorare fa de mprejurrile n care pacienta a devenit nsrcinat. Pacienii s-au plns c sunt victime ale violenei din partea altor pacieni, care au rezultat n vtmri. n unele cazuri, personalul nu a intervenit nici dup ce aceste incidente leau fost aduse la cunotin. Conform relatrilor, unii dintre pacieni erau folosii de ctre personal ca s menin ordinea sau ca s-i rein cu fora pe ali pacieni/reziden i. n salonul psihiatric de femei din spitalul din Trnveni, conform relatrilor, doctorii i asistenii examinau i tratau pacienii n vzul tuturor celor din salon. Asistenii ddeau pacienilor medicamente ca s le distribuie altor pacieni, fr a verifica dac medicamentele fuseser date pacientului corect i dac acesta le-a i luat. Medicamentele erau adesea lsate nepzite.Vtmrile datorate accidentelor sau comportamentului violent al altor pacieni erau frecvente, iar asistena oferit n aceste cazuri era adesea nceat. Pacienilor mai vulnerabili nu li se oferea nici o protecie. n data de 19 iulie 2002, o femeie a crei identitate este confidenial pentru protejarea ei fa de eventualele hruiri a refuzat s-i aibe capul ras i a nceput s strige. Conform relatrilor, infirmierul a plmuit-o peste fa, i-a ndoit braul la spate i a ncercat cu ajutorul altui pacient s o trag pe jos pn la aparatul de ras. Incidentul a fost raportat de ctre un voluntar din spital asistentei-efe, care iniial a prut s fie ngrijorat n legtur cu utilizarea forei, dar apoi a justificat-o spunnd c pacienta fusese agitat. n Gtaia, un grup de rezideni cu dizabiliti intelectuale, care nu aveau nevoie de nici un tratament psihiatric, lucrau ntr-un atelier, urmnd sarcinile date de personal, inclusiv descrcarea i depozitarea regulat de crbuni pentru nclzire. Acetia s-au plns c din anul 2000 nu au mai fost pltii pentru munca lor. n acelai spital, camera de izolare avea o u fcut din bare de fier, buci de geam spart i din o saltea murdar. Delegatul Amnesty International a observat un obolan n camera care nu era ocupat de nimeni n acel moment. Spitalul de psihiatrie din Mocrea nu putea s ofere dect farmacoterapie; terapia ocupaional fusese ntrerupt n 1989.

Pacienii i rezidenii nu aveau nici un acces la camera de zi, care fusese nchis. ngrijirea stomatologic era disponibil doar n cazuri de urgen pentru pacienii care aveau posibilitatea de a plti pentru acest serviciu. Pacienii/reziden ii aveau acces limitat la ngrijirile medicale nepsihiatrice. Un brbat care suferea de miastenie (o boal neuro-muscular cauzat de o anormalitate imunologic dobndit) nu primise de vreo doi-trei ani nici un tratament pentru aceast boal. Brbatul avea crje de aluminiu rupte i nu se putea deplasa dect cu ajutorul altui pacient sau membru al personalului. Spitalul nu era capabil s acorde tratament corespunztor unui alt rezident, care nu avea probleme de sntate mintal i care suferise o vtmare serioas a capului n 2001. n urma acestei rniri, i lipsea o bucat mare de piele de pe frunte, lsnd craniul liber expus. n timpul vizitei sale, reprezentantul Amnesty International a observat o femeie de 38 de ani care era dezbrcat, ntins pe fa i doar puin acoperit. Cu dou sptmni nainte ea suferise arsuri pe toat spinarea dup ce cmaa de noapte i luase foc n timp ce se sprijinea de o sob. Conform relatrilor, spitalul general a refuzat s o admit pentru tratament. Psihiatrul seciei i-a prescris un tratament dup ce s-a consultat prin telefon cu medicul specialist de la spitalul general. n spitalul psihiatric din tei, directorul i-a explicat reprezentantului Amnesty International c n decembrie 2003 i ianuarie 2004 spitalul a rmas fr Levomepromazin, medicament care a trebuit s fie cumprat cu bani colectai de la personal, cu scopul de a se asigura tratamentul zilnic pentru 50-60 de pacieni. Bugetul spitalului pentru medicamente fusese redus de la 1,7 miliarde lei n 2003 la 1,2 miliarde lei n 2004. Conform regulamentelor care au intrat n vigoare la nceputul anului 2004, spitalele achiziioneaz medicamente prin licitaie public organizat prin internet. Spitalele trebuie s atepte timp de 15 zile un rspuns de la un furnizor interesat, iar uneori nu se primete nici un rspuns. La data vizitei delegatului Amnesty International din februarie 2004, spitalul mai avea Diazepam doar pentru o singur zi. O situaie similar a fost raportat n spitalul psihiatric din Nucet, unde personalul medical ar fi preferat s utilizeze medicamente psihiatrice dintr-o generaie mai nou, n cazul n care ar fi avut resursele necesare. Conform relatrilor, bugetul pentru centrul medico-social din Nucet era chiar mai mic dect cel din spitalul psihiatric, chiar dac, dup spusele medicului psihiatru al centrului, nevoile rezidenilor si erau foarte asemntoare. Lipsa medicamentelor adecvate i a personalului corespunztor ca numr i pregtire profesional crete n mod considerabil riscul la adresa siguranei i a bun-strii personalului medical nsui. n data de 8 august 2003, dr. Dan Chirculescu, ef al seciei de psihiatrie din spitalul judeean din Reia, a suferit, conform relatrilor, vtmri serioase dup ce a

fost atacat de ctre un pacient. S-a raportat c lipsa medicamentelor era un factor major de influenare a comportamentului violent al multor pacieni. Pacientul despre care s-a afirmat c l-a atacat pe medicul psihiatru a fost transferat ulterior la spitalul psihiatric din Gtaia. Decese rezultate aparent din eecul de a-i proteja pe pacieni mpotriva incidentelor violente n 2003, cel puin patru pacieni din spitale de psihiatrie au decedat ca urmare a atacurilor din partea altor pacieni. Aceste incidente, conform relatrilor, au avut loc n mprejurri n care pacienii nu fuseser supravegheai corespunztor de ctre un personal medical care s fi fost adecvat din punct de vedere al numrului i al pregtirii profesionale. Comportamentul violent al pacienilor violeni este posibil s fi fost influenat i de aplicarea unui tratament medical nepotrivit. Aceste incidente ilustreaz eecul vizibil al unor secii i spitale de psihiatrie de a satisface nevoile elementare ale pacienilor, inclusiv de a le asigura sigurana i a bun-starea. La 21 februarie 2003, n spitalul psihiatric din Gneti, un brbat de 59 de ani a fost ucis de ctre alt pacient. Conform relatrilor, aa-numitul fpta atacase ali rezideni i n trecut. n momentul incidentului, infirmierul de serviciu se ocupa de un conflict dintr-o alt ncpere. Conform relatrilor, spitalul era att de lipsit de personal, nct un infirmier de serviciu era uneori responsabil pentru 50 de pacieni. n dimineaa zilei de 30 mai 2003, la spitalul psihiatric din Brila, un asistent a descoperit cadavrul unui pacient n vrst de 20 de ani, care fusese aparent trangulat cu un cearceaf, testiculele i fuseser tiate, iar gtul i fusese tiat cu lama. Pacientul fusese inut ntr-o ncpere cu ali zece brbai, dintre care doi erau suspectai de comiterea crimei. Conform relatrilor, incidentul a avut loc n timpul unei nopi cnd toate cele zece dormitoare ale etajului al treilea unde erau internai pacieni considerai periculoi fuseser ncuiate, avnd doar un infirmier de serviciu. Dr. Gabriel Gheorghiu, ef al Direciei de sntate public din Brila, a declarat, conform relatrilor, c numrul personalului ar trebui s creasc, pentru c la acea dat 140 de pacieni se aflau n ngrijirea a doar 35 de persoane. n acelai spital, la 28 septembrie 2003, un brbat de 33 de ani a decedat dup ce a fost atacat de ali doi pacieni. Poliia a fost informat despre acest incident de personalul ambulanei care a stabilit c pacientul atacat a murit ca urmare a rnilor suferite la cap. Conform relatrilor, la data de 12 septembrie 2003, un pacient din spitalul de psihiatrie din Arad, care fusese admis pentru tratament cu o zi nainte, a atacat un alt pacient, lovindu-i capul de podeaua de ciment de cteva ori, iar apoi i-a mucat un

testicul. Victima a decedat din cauza rnilor suferite n timpul atacului. Familia victimei a susinut c incidentul nu ar fi avut loc dac ar fi existat un personal de serviciu mai numeros, n afara unui asistent i a unui portar care controla accesul n secie. La 29 ianuarie 2004, Sorin Baciu, un pacient n vrst de 36 de ani din spitalul de psihiatrie din Beclean, a fost ucis, conform relatrilor, de ctre Laureniu Tarmure, un alt pacient. Cu patru zile nainte de acest incident, Laureniu Tarmure atacase un alt pacient, dup care a fost plasat ntr-o camer de izolare mpreun cu Sorin Baciu, care fusese plasat acolo mai devreme. Conform procurorului anchetator, a crui declaraie a fost publicat n Ziua din 31 ianuarie 2004, Laureniu Tarmure a dorit s foloseasc un pat care fusese deja ocupat de Sorin Baciu. Baciu s-a plns despre acest lucru unui membru al personalului, care l-a sftuit s foloseasc alt pat. n jurul orei 4.30 am, Laureniu Tarmure l-a atacat pe Sorin Baciu, lovindu-l cu pumnii i picioarele peste tot corpul, provocndu-i multe vtmri i hemoragii interne care au condus la deces. Procurorul a mai stabilit c nu erau dect doi infirmieri n schimbul de noapte n acest spital unde se afl n ngrijire 140 de pacieni; conform procurorului, condiiile de trai din pavilioane erau "mizerabile" . Recomandrile organizaiei Amnesty International Persoanele internate pentru tratament n seciile i spitalele de psihiatrie din Romnia sufer de un mare numr de violri ale drepturilor omului. Metoda cea mai efectiv de a adresa aceste violri este prin aplicarea acelor standarde internaionale ale drepturilor omului de o relevan special pentru persoanele cu tulburri mintale sau dizabiliti intelectuale, precum i prin aplicarea normelor de conduit profesional din acest domeniu. De fapt, o aplicare efectiv a multora dintre aceste drepturi depinde de o reform amnunit i corespunztoare a serviciilor de sntate mintal din Romnia. n ultim instan, acestea ar trebui s fie comunitare , i s ncerce s integreze n comunitate persoanele cu tulburri mintale sau dizabiliti intelectuale, asigurndu-se c acestea sunt protejate de abuzuri. O astfel de reform ar trebui s le dea posibilitatea persoanelor cu tulburri mintale sau dizabiliti intelectuale s-i exerseze integral dreptul la sntate i la alte drepturi sociale, culturale i economice, precum dreptul la educaie sau dreptul la viaa de familie. Un program naional de aciune pentru persoanele cu tulburri mintale cronice i dizabiliti intelectuale, care se afl n ngrijirea Autoritii Naionale a Persoanelor cu Handicap, a fost lansat n anul 2003. Cu toate acestea, guvernul romn nu a reuit s creeze o gam larg de servicii comunitare de sntate mintal. Acestea ar trebui s includ: locuine protejate, angajare sprijinit, management de caz, reabilitare psiho-social , respite care, ngrijire medical adecvat i accesibil, precum i servicii de urgen pentru pacienii

internai ntr-un spital comunitar. De asemenea, autoritile ar trebui s dezvolte un plan atent individualizat pentru fiecare persoan care urmeaz s fie plasat n comunitate, care s asigure sntatea, sigurana i bun-starea acestor persoane i a comunitii-gazd . n plus, o reform de succes a serviciilor de sntate mintal nu ar fi complet fr stabilirea garaniilor juridice pentru protecia drepturilor de baz ale persoanelor care urmeaz s beneficieze integral de aceste servicii. Fiecare aspect al acestor servicii trebuie s asigure protecia clienilor mpotriva abuzurilor. Amnesty International cere n mod special autoritilor romne s pun n aplicare urmtoarele recomandri: Internarea n secii i spitale de psihiatrie S stabileasc regulamente legale pentru aplicarea Legii sntii mintale, asigurndu-se c acestea sunt n conformitate cu principiile internaionale ale drepturilor omului. S evalueze n mod efectiv toi pacienii/reziden ii internai n secii i spitale de psihiatrie, n centrele medicosociale, i s se asigure c nevoile acestora sunt satisfcute n mod adecvat. Toi cei care nu au nevoie de tratament psihiatric pentru o boal acut s fie considerai pentru plasarea n faciliti aflate sub controlul Autoritii Naionale pentru Persoanele cu Handicap, i s fie inclui n programele acesteia pentru reintegrarea n comunitate. S asigure ca persoanele cu nevoi care difer n mod semnificativ s nu fie plasate mpreun, n caz contrar punndu-i pe cei care sunt mai vulnerabili n situaii n care s rite s devin victime ale abuzurilor. S asigure ca starea de sntate i terapia unui pacient s fie revizuite regulat, mai ales n vederea unei posibile externri din spital sau a transferului ctre un mediu mai puin restrictiv. Condiii de trai i terapie/tratament S stabileasc standarde pentru condiiile de trai ale pacienilor internai, mai ales n ce privete regimul alimentar, condiiile de nclzire i igien, precum i ntreaga gam de terapii care s fie administrate pacienilor, care s fie conforme standardelor internaionale. S acorde resurse corespunztoare pentru implementarea acestor standarde. n mod special, s asigure ca medicaia prescris s fie ntr-adevr pus la dispoziie, i ca o cantitate regulat de medicamente adecvate s fie garantat. S asigure meninerea acestor standarde n toate instituiile care ofer tratament psihiatric pentru pacienii internai. S asigure ca o terapie medical adecvat pentru bolile somatice, precum i terapia dentar s fie oferite pacienilor i rezidenilor prin servicii medicale i stomatologice corespunztoare. S asigure ca toate facilitile psihiatrice pentru

pacienii internai s aibe personal medical i nemedical care s fie corespunztor ca numr i ca pregtire profesional. S asigure ca personalul auxiliar care este n contact cu pacienii s fie ntodeauna supravegheat de aproape de ctre asistenii-efi or personalul medical superior. S stabileasc regulamente care s asigure c toi pacienii vor fi informai asupra drepturilor lor i c vor putea s-i exerseze n mod efectiv dreptul de a-i exprima consimmntul liber i informat pentru medicaie, ntr-o manier conform standardelor internaionale. Ru tratament, imobilizare i izolare S solicite examinarea medical a tuturor pacienilor n momentul admiterii n spital i s trimit procurorului responsabil toate rapoartele asupra oricror vtmri observate, inclusiv orice declaraie relevant fcut de persoana respectiv, precum i concluziile medicului. S-l ajute cu depunerea unei plngeri la procuror pe orice pacient care susine c a fost victima unui ru tratament din partea poliiei n timpul transportului la spital. S stabileasc regulamente care s asigure ca toi pacienii s fie informai asupra drepturilor lor n momentul internrii ntro instituie psihiatric pentru tratament acordat bolnavilor internai. S asigure c nu exist nici o restricie asupra contactului pacientului cu lumea exterioar, mai ales dac instituia se afl localizat departe de centrele urbane. De exemplu: toi pacienii ar trebui s aibe acces la un telefon public; pacienii ar trebui s fie tratai n spitale care se afl n apropierea domiciliului lor sau a locului unde triesc familiile lor. S asigure ca procurorii s viziteze n mod regulat seciile unde sunt plasai pacienii crora li se acord tratament psihiatric nevoluntar pentru bolnavii internai. S asigure c toi infirmierii, inclusiv cei care ndeplinesc sarcini legate de securitate, au primit o pregtire profesional adecvat muncii ntr-o asemenea instituie, i au fost instruii n mod corespunztor n metodele de imobilizare a pacienilor cu comportament violent. S stabileasc un sistem de clasare a reclamaiilor pacienilor i un mecanism independent care s aibe autoritatea de a supraveghea condiiile i tratamentul din tratamentul psihiatric obligatoriu, ca i de a revizui toate reclamaiile pacienilor referitoare la comportamentul personalului i la tratamentul din spital. Acest mecanism ar trebui s dein puterea necesar de a ancheta reclamaiile i de a face recomandri corespunztoare, inclusiv s nainteze plngerile autoritilor responsabile pentru investigarea infraciunilor penale. De-a lungul examinrii plngerii, reclamatorul trebuie s fie scos de sub controlul bnuitului fpta.

S asigure c metodele de imobilizare i izolare, care ar trebui s fie prescrise i autorizate de un doctor, supravegheate de personalul medical i restrnse la o durat strict, sunt n conformitate cu standardele internaionale, mai ales cu cele care interzic utilizarea izolrii ca pedeaps. S ofere ndrumri tuturor instituiilor psihiatrice cu pacieni internai, referitoare la reguli pentru meninerea unor informaii speciale (notate de asemenea i n dosarul rezidentului) despre utilizarea imobilizrii i a izolrii, i s monitorizeze meninerea lor efectiv. Decese n secii i spitale de psihiatrie S asigure ca toate decesele pacienilor i rezidenilor, oriunde ar fi avut ele loc, s fie nregistrate corect i c sunt efectuate autopsii n cazul tuturor deceselor neexplicate. S asigure ca toate informaiile asupra ratei mortalitii n secii i spitale de psihiatrie s fie colaionate la nivel naional i date publicitii. Situaia din oricare instituie care are o rat a mortalitii semnificativ de nalt trebuie s fie investigat n mod amnunit. S asigure ca toate decesele pacienilor i rezidenilor s fie anchetate prompt, n detaliu, independent i imparial, iar rezultatele s fie fcute publice. Dac o investigaie descoper probe credibile demonstrnd c decesul este rezultatul direct sau indirect al unei infraciuni penale, cei care sunt bnuii de amestec trebuie adui n faa justiiei.

Poveste din spitalele de psihiatrie din URSS By: Carmen Ivanov, Associate Editor ------------ --------- --------- --------- --------- --------- -----------

Intr-o suburbie a orasului Kazan/pe Volga, nu departe de cimitirul Arsk, se afla un obiectiv secret, fara vreo inscriptie la intrare; doar militarii care pazesc cladirea imprejmuita cu un zid de piatra si sarma ghimpata, prin care pe vremuri trecea curent de inalta tensiune, sugereaza ca imobilul nu este o simpla cladire dezafectata, relateaza, intr-un reportaj de la fata locului, cotidianul rusesc Moskovski Komsomolet. Intr-adevar, aceasta cladire adapostea in vremurile sovietice spitalul de psihiatrie din Kazan, cu destinatie speciala, prevazut

cu 1 000 de paturi. Peretii neobisnuit de grosi ai imobilului pastreaza memoria zecilor de mii de pacienti ai acestei institutii medicale, care a fost utilizata in scopuri represive de regimul comunist. Unul din pacientii spitalului psihiatric din Kazan este Natalia Gorbanevskaia, care in anul 1968 a protestat in Piata Rosie impotriva invaziei sovietice in Cehoslovacia. Aici au fost "tratati" si Valeria Novodvorskaia, care s-a pronuntat impotriva regimului, precum si Viktor Ilin, cel care a incercat sa-l asasineze pe secretarul general CC al PCUS din anii '70, Leondi Ilici Brejnev. In timpul perestroikai, o delegatie suedeza a incercat sa gaseasca urme ale legendarului diplomat Raul Vallenberg, despre care se spune ca ar fi murit aici si nu intr-o celula de la Lubianka. Tot aici si-a gasit moartea si amiralul Lev Galler, comandant al Flotei sovietice din Marea Baltica: in fisa medicala a acestuia, la cauza decesului, sta scris: dizenterie. A fost inmormantat, ca mai toti pacientii acestei institutii, in cimitirul Arsk din apropiere, dar rudele nu i-au putut gasi nici pana astazi mormantul. Printre alti pacienti ai spitalului psihiatric din Kazan se numara si Nadejda Ivanova-Vasilieva, care se dadea drept printesa Anastasia Romanova, singura supravietuitoare a familiei ultimului tar rus, asasinata de bolsevici. A fost adusa aici dupa un interogatoriu dur la NKVD si n-a mai iesit niciodata din acest spital. Cine era insa aceasta femeie cu un destin misterios? O schizofrenica ? Avea paranoia si suferea de dedublarea personalitatii? Nimic din toate astea, afirma Ravil Valitov, care a fost medic-sef al spitalului psihiatric din Kazan, intre 1975-1996. Chiar daca femeia n-ar fi fost printesa Anastasia, ea provenea fara indoiala din familia imperiala rusa, sustine el. Aceasta cunostea in amanunt viata si obiceiurile familiei lui Nikolai al II-lea, ultimul tar rus. A scris in nenumarate randuri Casei Regale britanice, Casei Imperiale Romanov din strainatate, ducesei Anna Varubova. Cunostea la perfectie noua limbi straine. Valitov declara ca, uneori, medicii au reusit sa induca in eroare autoritatile, pentru a-si salva pacientii de la inchisoare, punandule un diagnostic care ii facea iresponsabili pentru actele lor. La sfarsitul anului 1941, la spitalul psihiatric din Kazan a fost adus un tanar care reusise sa fuga dintr-un lagar de concentrare

german. Cand a fost intrebat despre tratamentul la care a fost supus, soldatul a spus ca detinutilor li se dadea mancare buna si ca nemtii nu-i tratau chiar rau. Pentru sinceritate, el a fost condamnat la moarte, dar chiar inainte de a fi impuscat medicii l-au declarat nebun. Dupa noua luni de tratament, tanarul a fost luat acasa de rude. Viktor Ilin, omul care a atentat la viata lui Brejnev, a stat la spitalul de psihiatrie din Kazan circa 18 ani. In urma atacului asupra convoiului secretarului general al partidului comunist sovietic, murise soferul acestuia. Ilin a fost internat intr-o camera speciala si timp de 18 ani a vorbit doar cu personalul care il trata. In prezent este pensionar si locuieste la Sankt Petersburg. Valitov sustine ca, in perioada in care el a fost medic-sef la spitalul din Kazan, doar 70 de pacienti din cei o mie cati se aflau aici erau persoane indezirabile regimului, restul fiind cu adevarat bolnavi psihic. Cei mai multi dintre "politici" erau diagnosticati cu schizofrenie si tratati cu un neuroleptic numit haloperidol. Natalia Gorbanevskaia isi aminteste ca, dupa ce i se administra acest medicament, nu reusea sa citeasca nici macar doua randuri. Acest medicament era considerat ca facand parte din "artileria grea" impotriva disidentilor, iar cei carora li se administra se temeau sa nu se transforme in "legume". In recenta sa carte, "Psihiatria represiva", medicul Valitov relateaza ca, in cazul multor pacienti indezirabili regimului, nu se punea nici un diagnostic si nu se prescria vreun tratament, ei resimtind influenta negativa a insusi faptului ca se gaseau intr-un spital de nebuni. Aveau un regim special: nu li se permitea sa paraseasca salonul, la intalnirile cu rudele trebuia sa asiste obligatoriu cineva din personal. Orice scriau - scrisori, jurnale, desene - era confiscat de medici si predat KGB-ului. Iar apelurile de salvare catre mai marii zilei - ONU sau organizatiile pentru drepturile omului din strainatate - erau anexate la istoria bolii. __._,_.___ Puscariile psihiatrice Liana Anghelescu Petre Rachita Unul dintre cele cinci domenii sensibile in pregatirea pentru aderare - nominalizat in aprilie 2006 de catre ministrul integrarii, Anca Boagiu, in raportul catre UE este sanatatea mintala. Practic, guvernul recunoaste ca psihiatria este una dintre buturugile (aparent) mici, care ar putea pune probleme aderarii Romniei la UE.

De 15 ani, lipsa banilor si a personalului de specialitate sint explicatiile date de autoritati pentru starea jalnica a stabilimentelor psihiatrice. De lipsa de respect fata de pacienti si de mentalitati, nu vorbeste nimeni. Reporterii Prezent" au testat, incognito, regimul bolnavilor in spitalele de psihiatrie. Au gasit si spitale decente, unde drepturile pacientilor sint respectate, dar si multe dintre spitale, unde nebunii" asa cum inca le spune toata lumea sint tratati, in continuare, ca in Evul Mediu. Timp in care Romnia bate la portile UE. Problemele psihiatriei romnesti nu sint noi. Inca din 1990, an de an, organizatiile internationale pentru drepturile omului semnaleaza situatia precara si abuzurile asupra bolnavilor romni. De fiecare data, autoritatile de la Bucuresti si-au luat angajamente pe care nu le-au respectat. Mare lucru nu pare sa se fi schimbat, fapt constatat pe pielea lor de reporterii Prezent", intr-un tur incognito prin citeva spitale si sanatorii. SAPUNARI: USI LEGATE CU LANTURI // Spitalul de Psihiatrie Sapunari, din judetul Calarasi. La prima vedere, din exterior, institutia pare decenta, zugravita albastru, cu multa verdeata, cu un parculet ingrijit, numai bun pentru relaxare. La usa, un infirmier imbrinceste un pacient aghezmuit", explicindu-i la modul cel mai vulgar cu putinta ca alcoolul nu-i face bine: mai dute, ma, in ....., ca o sa mori daca mai bei". Parterul si etajul unu arata cit de cit normal, relativ curat si ingrijit. Urcam la etajul doi, sa vedem conditiile de viata ale bolnavilor. Si ne ingrozim la vederea unor pereti scorojiti si crapati si a unor usi legate cu lanturi. Cit despre toalete, n-avem nici macar curajul sa le privim, daramite sa le folosim. Mergem spre un alt corp al spitalului si intram la toaleta si la dusuri. Zidurile au fost cindva, demult, pavate cu faianta. Acum au mai ramas maximum doua placi pe metru patrat. Robinetele si toaletele sint galbene, iar in mijloc este amplasat un jgheab din metal ruginit. Ne-am lamurit cum e cu conditiile de viata, insa, dorim sa vedem cum sint tratati, efectiv, pacientii. Asa ca, revenim la acelasi spital, putin dupa miezul noptii, cu o trimitere pe numele unuia dintre reporteri. Batem la usa pret de cinci minute, dupa care ne ia in primire" un infirmier abia trezit din somn, care se duce sa o trezeasca si pe asistenta. Unul dintre noi explica asistentei ca rubedenia" sa (celalalt reporter) are crize repetate si doreste sa-l interneze. Foarte banuitoare, asistenta ne spune ca domnul doctor doarme si nu are locuri sa ne tina pina dimineata. CRIZA CALMATA " CU DOUA DIAZEPAME // Dupa indelungi insistente, sintem cazati intr-un salon cu cinci pacienti resemnati cu boala si soarta lor si doua pisici nelinistite. Avem nevoie la toaleta. In grupul sanitar pe care il vizitasem ziua, un pacient care stie sa tunda isi exercita meseria. Clientul? Un coleg" de suferinta. Pretul? Cinci tigari. Un alt bolnav, care se deplaseaza cu greutate, sta pe toaleta de un sfert de ceas, asteptind sa fie ajutat de vecinul de pat. De infirmier, nici urma. Dupa aproape doua ore, apare in salon si medicul, care ne intreaba de ce sintem acolo. Ii spunem ca ne-a trimis Demiurgul, sa scapam tara de comunisti. Doctorul ne tine hangul: Si eu astept asta de o viata". Somnoros, ne prescrie doua Diazepame, dupa care se reintoarce la treaba (somnul) lui. GALATI: FOAME, PRINTRE GRATII SI GEAMURI SPARTE // La Spitalul de Psihiatrie din Galati, bolnavii sint mai agitati si mai nemultumiti

de traiul lor. Inca de la intrare, citiva pacienti ne iau in primire, extrem de insistenti: Da-mi si mie o tigare, da-mi si mie cinci mii!". La numai citiva pasi de poarta, se afla un salon cu gratii ruginite si fara geamuri. Dupa gratii se ingramadesc vreo opt bolnavi, uitati de lume, o parte din ei vineti la ochi, imbracati in haine ponosite si rupte. Disperati, ei se urca pe doua din cele patru paturi din camera si cer tigari sau ceva de mincare. Observam ca paturile n-au lenjerie. Si nici macar saltele. De dupa gratii, pacientii ii striga infirmierului ca este ora mesei si incep sa tipe, ba chiar sa devina violenti verbal. Chiar si cu noi, fiindca nu avem sa le dam de nici unele. Intram in cladire si urcam cu teama pe o scara din lemn. Pare gata-gata sa se darime. La etaj, sint ziduri cu tencuiala cazuta, usi rupte, lacate ca la penitenciar si geamuri lipsa. O infirmiera ne descopera si ne trimite la camera de garda. In alta cladire, unde este camera de garda, se afla si clubul". Acolo, vreo douazeci de pacienti se uita extrem de atenti la un televizor pe canalul Taraf" TV. Unii mai gasesc puterea sa mai si zimbeasca. Cum ne zaresc, cer mincare si tigari. Asta fac ori de cite ori vad o fata noua. Nu incercam sa ne internam, ne multumim cu pulsul" obtinut dupa o tura prin spital. MOCREA: SPITALUL RUINA // In drum spre spitalul din localitatea aradeana Mocrea, imaginea despre starea sistemului sanitar romnesc in secolul 21 ne este completata de o secventa demna de pelicula unui cineast de talia lui Emir Kusturica: dinspre Arad spre Ineu trece o Dacie" papuc ce transporta un cadavru acoperit cu o patura rupta, incaltat cu doi pantofi diferiti, care pantofi atirna din masina. La Spitalul din Ineu, primim un raspuns sec din partea personalului medical: Este un inecat, l-am adus si noi cum am putut. Dupa acest episod, suporta m mai usor, parca, socul vizitei la Spitalul Mocrea, cunoscut atit de presa, cit si de societatea civila, drept unul dintre cele mai jalnice asezaminte psihiatrice din Romnia. Constatam ca aproape nimic nu s-a schimbat fata de imaginea creionata anterior in mass-media. Multi pacienti dau tircoale parcarilor si se ofera sa spele parbrizele masinilor, la schimb cu multrivnitele tigari sau ceva", un fel de mincare nenumit. Interiorul spitalului arata dezastruos. Peretii sint decojiti, mirosul de igrasie, combinat cu cel al fecalelor, este insuportabil. Vedem bucati de tencuiala cazute pe un perimetru de mai mult de zece metri. Sint saloane cu pacienti care stau cite doi in pat. Toaletele arata deplorabil, greu de descris in cuvinte. Scurta vizita, pe fundalul urletelor pacientilor, e de-a dreptul inspaimintatoare. Urlete se aud de ani de zile, dar ele n-au schimbat nimic. Pacientii de la Mocrea sint uitati de societate, de cei dragi, dar si de cei care-i au, teoretic, in ingrijire. Practic, ca-n vorba romnului, Cel de Sus cu mila, scapa cine poate" din iadul de la Mocrea. RAPOARTE SI SEMNALE DE ALARMA , FARA EFECT // In urma cu un an si jumatate, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) atragea atentia intr-un raport asupra situatiei de la Mocrea. Viata celor 120 de pacienti internati in spitalul de Psihiatrie Mocrea poate fi pusa in pericol din cauza lipsei tratamentelor si ingrijirilor de specialitate, precum si din cauza temperaturilor scazute din saloane si alimentatiei sarace in calorii", notau autorii raportului CRJ. Ziduri darimate, instalatii sanitare precare, podele de lemn, improprii pentru o unitate medicala, cite doi-trei pacienti ghemuit i in acelasi pat. Aceasta era imaginea unui spital din Romnia anului 2004, candidata la integrarea in UE. Si media prezenta, atunci, imagini de cosmar de la Mocrea. Reporterii Prezent"

confirma ca la Mocrea nu s-a schimbat nimic. POROSCHIA: RENASCUT DIN CENUSA // In periplul nostru am intilnit, totusi, si spitale care-si merita numele. Spitalul Poroschia din judetul Teleorman cu o istorie speciala este unul dintre ele. Acum cinci ani, presa a prezentat imagini de cosmar din acest spital, cu pacienti legati cu lanturi de pat, condamnati la frig si foamete. Ministerul Sanatatii a ordonat inchiderea spitalului, insa angajatii, cu un nou director, si-au donat salariile, au obtinut sponsorizari si ajutoare neguvernamentale de la diferite fundatii si au dat o cu totul alta fata institut iei. Gresie, faianta, termopane, mobilier nou, rezerve decente si sisteme de incalzire moderne. Totusi, nici aici nu este totul roz. Pacientii nu pot sta internati mai mult de paisprezece zile pe luna. Doar atit plateste Casa de Sanatate", ne explica Samuel Calota, directorul spitalului. Chiar daca nu se fac bine, trebuie sa-i dam afara. Nu avem o sectie de cronici. Cindva, am avut, dar acum apartine firmei McMoni's". Aceasta sectie, preluata de McMoni's, se afla in comuna Cervenia si era spital inca din timpul banesei Safta Brincoveanu. McMONI'S A TRAS OBLOANELE LA CERVENIA // Lasat prin legat testamentar de catre Safta Brincoveanu pentru spitalul din Poroschia, in domeniul de la Cervenia au functionat, pina in anul 1994, o ferma, din uzufructul careia puteau fi hraniti decent, pacientii, si un pavilion de bolnavi cronici. Spitalul a fost lasat sa functioneze dupa regulile instituite de baneasa Brincoveanu chiar si in perioada comunista, fiind administrat de epitropii bisericii Domnita Ba- lasa" din Bucuresti. In 1994 insa, la citeva sute de ani, testamentul a fost incalcat: domeniul Cervenia a fost incredintat firmei McMoni's, care a desfiintat spitalul si a folosit in scopuri private cele aproximativ o suta de hectare de teren agricol. Administratorii firmei McMoni's au construit sediul si acareturile necesare administrarii fermei dobindite si mai au in plan sa puna bazele unui hipodrom. Administratorii bisericesti care au semnat acel act sint academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, inginerul Ioan Hagi Moscu si parohul bisericii Domnit a Balasa", Pavel Zuzu. BLESTEMUL BANESEI SAFTA BRINCOVEANU // Documentul a fost iscalit" de catre parti, in ciuda testamentului care instituie prevederi clare, dar si un blestem pentru cei care ar indra zni sa-l incalce. Nici eforul, nici epitropii, nici Stapinirea, nici nimeni din neamul nostru sa nu fie volnic sa instraineze vreo mosie sau macar parte dintrinsa, sau vreun acaret, nici cu schimb, fie macar de inzecit folos, nici cu vreun alt mijloc. Ci vor raminea acele mosii in veci nestramutate de la spital, si de la sfinta biserica, fiind date danie pentru pomenirea stramosilor nostri si in veci a sufletelor noastre. Iar la impotriva, cel ce va instraina sa fie departat de la fata lui Hristos si socotit in veci hrapitor de cele sfinte". Dar cine mai crede astazi in blesteme sau in cuvintele strabunilor? Mai ales cind este vorba de peste 100 de hectare intruna din cele mai manoase zone din Cimpia Romna. CURSA CONTRACRONOMETRU // Declaratia publica a ministrului Anca Boagiu despre problemele pe care le-ar putea provoca starea psihiatriei in contextul aderarii la UE nu este primul semnal de alarma. Imediat dupa raportul de tara din octombrie 2005, in noiembrie 2005, una din cele 14 scrisori de avertizare pentru Romnia viza situatia persoanelor cu handicap si a bolnavilor psihic. Citeva zile mai tirziu, senatorul Gyorgy Frunda,

presedintele Comisiei pentru Drepturile Omului, confirma concluziile celui mai recent raport Amnesty International" : bolnavii psihic din Romnia sint tinuti intr-un regim de cvasi-detentie. Senatorul declara atunci ca se impune adoptarea de urgenta a unei legi care sa reglementeze situatia acestor bolnavi. In ianuarie 2006, Ministerul Sanatatii a inceput un proiect pentru care nu are inca bani, dar ii asteapta de la Uniunea Europeana. E vorba de constituirea unui Comitet Intersectorial de Coordonare in Sanatate Mintala, care va avea misiunea de a reforma sistemul de ingrijire a persoanelor bolnave psihic, dar si de a supraveghea respectarea drepturilor celor cu tulburari mintale. Din cadrul Comitetului Intersectorial vor face parte, pe linga delegatii autoritatilor sanitare, reprezentanti ai Presedintiei si Guvernului, ai societatii civile, ai companiilor private etc.. Reprezentant ii Delegatiei Uniunii Europene la Bucuresti vor avea statut de observatori activi ai acestui comitet. Solutiile negociate de Anca Boagiu cu oficialii UE pentru iesirea psihiatriei romnesti din impasul ultimilor 15 ani sint infiintarea unei structuri in Ministerul Sanatatii care sa se ocupe doar de aseza- mintele de sanatate mintala si semnarea de catre Ministerul Finantelor a unui memorandum privind finantarea spitalelor psihiatrice si defalcarea sumelor pe fiecare unitate in parte. PLANURI DA, BANI BA // In Romnia exista 37 de spitale de boli mintale si 75 de sectii de psihiatrie in alte unitati sanitare. Numarul de paturi rezervat persoanelor care sufera de afectiuni psihice este de 16.700. Peste 700 de medici psihiatri lucreaza in spitale si aproximativ 250 in ambulatoriu. Acestora li se adauga 4.450 de asistente medicale si 412 psihologi si asistenti sociali. In evidente, exista peste 206.000 de bolnavi psihic cronici. Multe dintre spitalele de psihiatrie functioneaza in foste unitati militare sau in vechi conace boieresti, in cladiri improprii, construite in alte scopuri decit sa asigure conditii decente unor bolnavi. Tratamentul persoanelor cu probleme mintale se face cu doar 6.000 de lei vechi pe zi si exista un deficit foarte mare de personal specializat. Un bolnav maninca de cel mult 70.000 de lei vechi pe zi. Acesta este diagnosticul psihiatriei romnes ti, pus de catre doctorul Andrei Radu, in urma unei cercetari aplicate, prezentate in toamna anului 2005 in cadrul Conferintei Nationale Monitorizarea si Evaluarea Bolilor Netransmisibile in Romnia". Spitalul Padureni Grajduri din Iasi are sediul intr-o fosta unitate militara, iar Spitalul Podrega din Boto- sani functioneaza intr-un fost conac. In Botosani, cineva a avut bunavointa de a imparti puscaria in doua, pentru a da jumatate din cladire si unui spital de boli nervoase", sint doar citeva din exemplele doctorului Radu, medicul psihiatru. Alta chestiune punctata de el este medicat ia pacientilor. S-a constatat, de pilda, ca finantarea pentru medicamentele unui bolnav internat la Spitalul de Psihiatrie din Radauti este de 6.465 de lei vechi pe zi, iar la Burdujeni, intr-un spital cu numai doi medici, tratamentul unui bolnav ajunge la 13.365 de lei pe zi". AR MAI FI NEVOIE DE 750 DE MEDICI PSIHIATRI" // Purtatorul de cuvint al ministrului Sanatatii, Oana Grigore, spune ca lucrurile sint pe drumul cel bun. Anul acesta a fost marita de cinci ori suma alocata celor sase spitale de maxima siguranta. De la 20 de miliarde de lei vechi, anul trecut, la 100 pentru anul in curs", sustine Grigore. Tot ea apreciaza ca, pentru a redresa situatia, ar mai fi nevoie de circa 750 de medici psihiatri, dintre care 160 in ambulatoriu. Cu toate ca Ministerul Sanatatii a marit suma de bani

destinata psihiatriei, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, nu da nici un leu in plus fata de anul trecut. Directorii de spitale de boli psihice isi vor imparti aceleasi 2.200 de miliarde de lei vechi.