Sunteți pe pagina 1din 322

Revista

Secolul XXI

Istoria
Bucureştilor
{TEFAN AUG. DOINA{

EDITORIAL
Atrac]ia ora[ului

Atrac]ia pe care ora[ul a exercitat-o asupra mea are o motiva]ie cultural\, ]inând
de un adev\rat ritual al comuniunii [i schimbului de idei.
Desigur, mi-au pl\cut mediul rural [i universul satului în care m-am n\scut, Pusta
Tisei, cu orizontul ei dezm\rginit spre nord-vest [i brodat cu dealurile {iriei spre sud-
est, a r\mas pentru mine, a[a cum îl cunoscusem în copil\rie, mediu familiar stim-
ulând deopotriv\ «o deschidere» spre libertate [i visare, ca [i «o închidere» într-un
cosmos de datini [i valori morale. Mai târziu, în timpul profesoratului la H\lmagiu
[i Gurahon], peisajul }\rii Mo]ilor, cu dealurile [i t\p[anele lui de o frumuse]e poli-
crom\, mai ales prim\vara [i toamna, m-a încântat de asemenea. Dar atât pusta, cât
[i colinele subcarpatice, atât mediul s\tesc, cât [i obiceiurile [i valorile lui atestând
un ethos aparte se înscriu pentru mine într-un perimetru al Naturii.
Abia la Sibiu, în timpul studen]iei [i în cadrul «Cercului Literar» (care a însem-
nat a doua mea na[tere – spiritual\), am în]eles c\, de fapt, adev\ratul climat, priel-
nic mie, era cel urban: acesta se dovedea o dimensiune a Culturii. La ]ar\, m\ izbeam
de obliga]ia muncii fizice (în timpul vacan]elor de var\), dar [i de vitregia unor ierni
grele, care au f\cut din mine un «friguros» – nu suport gerul, dar îmi place grozav
ar[i]a. La ora[, toate aceste incomodit\]i disp\reau: nu mai aveam s\ m\ tem nici
de noroiul pân\ la glezne, nici de ghe]u[, nici de colbul care ningea frunzi[urile.
Înainte de a cunoa[te Capitala, m-a cucerit atmosfera de burg medieval a Sibi-
ului, ceea ce – de altfel – a contribuit esen]ial la «stilistica» poeziilor mele. Dar aceast\
fascina]ie s-a datorat, f\r\ îndoial\, climatului de laborator literar [i filosofic, oferit
de compania prietenilor mei cerchi[ti. Sim]eam c\ între ei, [i numai acolo, m\ «real-
izez». Aceasta a fost adev\rata atrac]ie pe care urbanitatea a exercitat-o asupra mea,
dovedit\ de faptul c\, în timpul celor 7 ani cât am fost profesor la ]ar\, f\r\ contact
cu colegii mei scriitori, f\r\ activitate literar\, am avut impresia net\ c\ m\ scufund
într-un fel de mla[tin\ a mizeriei intelectuale: un mod concret de a sim]i perspecti-

6
va rat\rii. Iat\ de ce, în 1955, m-am gr\bit s\ vin în Capital\, unde, de altfel, aveam
prilejul de a-i reg\si pe unii dintre prietenii mei.
Înainte, v\zusem Bucure[tiul de numai dou\ ori. Prima dat\ într-o prim\var\,
aproape de poveste, în 1943, cu ocazia unei întâlniri interuniversitare (studen]ii din
Bucure[ti, Ia[i [i Sibiu), când am participat la o [edin]\ a «Sbur\torului» [i am f\cut
cuno[tin]\ cu câteva personalit\]i literare ca E. Lovinescu, Vladimir Streinu, Pom-
piliu Constantinescu, {erban Cioculescu, Mircea Damian, Hortensia Papadat-Benges-
cu etc. Amintirea acelor dou\ s\pt\mâni se leag\ exclusiv de prezen]a acestor scri-
itori, [i a unui concert dirijat la Ateneu de George Enescu, când cele cinci minute de
aplauze necontenite m-au zguduit profund. Ora[ul, în sine, r\m\sese pentru mine o
necunoscut\, f\r\ nici o valoare afectiv\. A doua oar\, în timpul s\rb\torilor de iarn\
din 1953, când am izbutit, în fine, s\ percep pulsul propriu-zis, citadin, al Capitalei:
tramvaiele din Pia]a Traian pân\ în Pia]a Mare (în care tinerii îndr\gosti]i se s\rutau
[i copiii colind\tori îngânau melodiile Cr\ciunului), mirajul Pie]ei de Flori, cupola
Ateneului, parcul înghe]at al Ci[migiului [i forfota de pe bulevardele reci, conservat\
ca o impresie confuz\, nediferen]iat\, în ciuda ilumina]iei care aproape m\ orbise.
Începând din toamna lui 1955 – o toamn\ extrem de lung\, cu zile însorite [i
funigei – Bucure[tiul mi-a oferit, treptat, adev\rata hran\ a form\rii mele, aceea care
– la Sibiu – mi-o d\deau cenaclurile cerchiste din casa profesorului [i prietenului
nostru Henri Jacquier: întâlnirea, în acest ora[ complet necunoscut, în care abia m\
descurcam pe str\zi, cu câ]iva prieteni având preocup\ri literare [i artistice (Stere
Popescu, I. Negoi]escu, Nicolae Balot\, Constantin }oiu, Ion Omescu, Mircea Marosin,
Ovidel Constantinescu, Pavel Chihaia [i al]ii), aproape zilnic, la Biblioteca Rela]iilor
cu Str\in\tatea de pe Bulevardul Dacia, unde, f\r\ îndoial\, cea mai mare revela]ie
a fost, pentru mine, proza lui Kafka. Grupul nostru se vedea, îns\, [i în alte p\r]i, de
pild\ la C\lin Popovici la Observatorul Astronomic. Cam atunci începeam s\ cunosc
Bucure[tiul, minunându-m\ de numele str\zilor: Cu]itul de Argint, Bati[tei, Lipscani,
Semicercului, Viitorului, C\derea Bastiliei etc.
Am sim]i destul de repede c\ singurul climat pe care-l doresc, care sim]eam c\-
mi va fi profitabil, în care m\ reg\seam – oricât de ciudat ar p\rea – acas\, era
Bucure[tiul. Ora[ul ca atare, cu monumentele sale, cu str\zile sale agitate, cu par-
curile [i lacurile care-i împrosp\tau aerul, [i atâtea alte elemente – unele având un
farmec pitoresc [i desuet, altele de o modernitate ]ip\toare – mi-au r\mas totu[i,
dac\ nu str\ine de suflet, în afara unui interes sus]inut. Sim]ul meu istoric n-a
func]ionat deloc pentru a m\ ajuta s\ percep memoria socio-politic\ a locurilor [i
edificiilor, sau s\ m\ emo]ionez în fa]a statuilor pe care le întâlneam la tot pasul.
Nici atmosfera bisericilor, mari sau mici, unde corurile în\l]\toare îmi aminteau de
bisericu]a copil\riei mele, nu m-a putut captiva. În schimb, redac]iile – fie c\ a fost
revista Teatrul, Lumea [i, mai târziu, Secolul 20 – au fost pentru mine adev\rate

7
puncte magnetice. În curând, pl\cerii de a întâlni prieteni cu preocup\ri identice, în
mici [i spontane conciliabule literare, i s-a ad\ugat climatul [edin]elor de Birou sau
Consiliu ale Uniunii Scriitorilor, în care jocul intereselor noastre de breasl\ [i cel al
oficialit\]ilor opresive c\p\tase, mai ales dup\ 1970, aspectul unei competi]ii pen-
tru libertatea spiritului.
N-am fost niciodat\ un bun turist. Poate de aceea, marile capitale n-au fost pen-
tru mine prilejuri de a gusta exoticul, adic\ diferen]a ca atare – de mentalitate, de
stil arhitectonic, de îmbr\c\minte [i via]\ a str\zii, de aranjament al naturii, ci mai
mult popasuri în care un muzeu sau altul m\ re]ineau pentru câteva ore cu colec]iile
lor. {i totu[i, de trei ori în via]a mea, am încercat o emo]ie puternic\, izvorând din
percep]ia cadrului urbanistic. Prima dat\, la New York, unde între pere]ii de sticl\
sau aluminiu ai zgârie-norilor m-am sim]it – gra]ie lunec\rii imperceptibile a norilor
pe deasupra – ca pe puntea unei cor\bii care r\scump\r\ «infernul» de jos al str\zii
prin pacea neverosimil\ a în\l]imilor. A doua oar\ într-un amurg de var\ la Vene]ia,
unde labirintul din ce în ce mai sumbru al stradelelor [i canalelor mi-a provocat o
atât de insuportabil\ impresie de claustrare, încât am fost silit s\-mi întrerup
hoin\reala. A treia oar\, în acea noapte tragic\ de martie 1977, când – în urma
cutremurului – în locul cl\dirilor [tiute dintotdeauna [i tocmai de aceea ignorate, se
c\scau adev\rate g\uri în cer, care abia astfel c\p\tau un nume propriu postum…
Fiecare mare metropol\ este un labirint, [i fiecare î[i are monstrul s\u devora-
tor. Eu nu l-am identificat decât în rev\rsarea monstruoas\ a fluviului inform [i bol-
borositor de indivizi bipezi care nu se mai deosebeau între ei, atât la Paris [i Lon-
dra, cât [i la New York, Istanbul sau Tokio: o mas\ amorf\ de fiin]e umane, în care
eul propriu î[i reclam\ mereu identitatea. La Bucure[ti, îns\, acest monstru pare a
se fi întrupat într-un cuplu dictatorial care a ]inut s\-[i ridice habitaclul dedalic, Casa
Poporului, ca un memento împotriva lipsei de m\sur\ [i a grotescului, adresat celor
care vor veni dup\ noi.
Dar – intervine un pi[icher advocatus diaboli, care somnoleaz\ în orice om
cu sim]ul relativului, – oare Turnul Eiffel n-a p\rut la fel de monstruos parizienilor
din 1889? {i cine n-a deplâns dispari]ia celebrelor Hale? Poate c\, sacrificându-[i
pitorescul de dragul func]ionalului [i patina timpului de dragul modernismului, vrând
s\ corecteze legenda trecutului prin utopia viitorului, Bucure[tiul a intrat – abia a[a
– în rândul marilor capitale ale lumii. Este, poate, un mod ciudat de a ne trAi [i noi
«milenarismul» nostru.

8
{ERBAN CANTACUZINO

inedit
Dou\ ora[e distincte

Bucure[tiul a devenit capitala }\rii Române[ti la jum\tatea secolului al XVI-lea, fiind


preferat capitalelor anterioare din zona subcarpatic\: Câmpulung, Curtea de Arge[, Târ-
govi[te. A devenit apoi capitala Principatelor Unite române[ti, }ara Româneasc\ [i Moldo-
va, dup\ unirea lor din 1859 [i capitala României Mari, numit\ astfel datorit\ alipirii Tran-
silvaniei [i Basarabiei la sfâr[itul primului r\zboi mondial în 1918.1 De la începuturile sale,
din prima jum\tate a secolului al XIV-lea, pân\ în anii ‘80 ai acestui secol, Bucure[tiul s-
a dezvoltat treptat f\r\ a suferi schimb\ri bru[te sau radicale. Este adev\rat c\ a fost dese-
ori distrus de incendii, cutremure sau r\zboaie [i c\ popula]ia sa a fost adesea decimat\
de cium\, dar ora[ul [i-a revenit mereu din aceste dezastre. În ciuda cre[terii consider-
abile a ritmului schimb\rilor [i a moderniz\rii de dup\ Unirea din 1859 [i, din nou, de
dup\ primul r\zboi mondial, când a devenit peste noapte capitala unei ]\ri având o
suprafa]\ dubl\ fa]\ de cea anterioar\, Bucure[tiul a r\mas în mod recognoscibil unul [i
acela[i ora[.
Ast\zi Bucure[tiul este format din dou\ ora[e distincte. Aceast\ schimbare a fost
înf\ptuit\, în ultimii ani în care a de]inut puterea [i-n modul cel mai brutal posibil, de
c\tre Nicolae Ceau[escu.

Aceasta este o traducere din englez\ a unui articol a c\rui versiune orig-
inal\ va ap\rea în curând în Romania, o viitoare publica]ie a Pallas Athene din
Londra. Autorul este profund îndatorat r\posatului profesor Grigore Ionescu,
ale c\rui Bucure[ti, ghid istoric [i artistic (Bucure[ti, 1938) [i Arhitectura României de-
a lungul veacurilor (Bucure[ti, 1981) au reprezentat un sprijin nepre]uit în elab-
orarea acestui articol.
1 Basarabia a fost anexat\ de Uniunea Sovietic\ în 1940 [i a devenit Republica Sovietic\ a
Moldovei, în ciuda celor 2.020.000 de români din totalul popula]iei de 3.776.000. În momentul
destr\m\rii Uniunii Sovietice, în ultimii ani ai deceniului al nou\lea, Basarabia a devenit Republica
independent\ a Moldovei. În 1980 num\rul românilor se ridica la 2,5 milioane, reprezentând 64%
din întreaga popula]ie.

11
Dubla ambi]ie a lui Ceau[escu a fost, pe de o parte, s\ restructureze Bucure[tiul dotân-
du-l cu servicii demne de o capital\ modern\ [i, pe de alt\ parte, s\ imortalizeze «Epoca
de aur» a regimului s\u prin construirea unui centru civic monumental. Din nefericire,
el a urm\rit acest al doilea obiectiv în detrimentul primului. Doar metroul a fost construit;
conductele de ap\ [i electricitate, canalizarea [i drumurile au fost neglijate, astfel încât
în momentul pr\bu[irii dictatorului, Bucure[tiul ar\ta ca un ora[ din lumea a treia. În vreme
ce nu se poate nega c\ Nicolae Ceau[escu a continuat politica de planificare urban\
cuprinz\toare a guvernelor comuniste precedente (denumit\ «sistematizare»), care a avut
drept rezultat construirea de complexe industriale vaste, cum ar fi Berceni (în sudul
ora[ului), ora[e satelit a c\ror popula]ie atinge sau dep\[e[te 150.000 de locuitori, cum
ar fi Titan – Balta Alb\ (în sud-estul ora[ului), [i centre sportive [i culturale incluzând
stadioane [i s\li de spectacole, cum ar fi Parcul «23 August» (în estul ora[ului), amplasa-
mentul marginal al acestor construc]ii a avut drept consecin]\ impactul lor redus sau chiar
nul asupra ora[ului propriu-zis. Centrul construit de Ceau[escu, pe de alt\ parte, c\ruia
acesta din urm\ i-a dedicat întreaga energie în ultimele decenii ale guvern\rii sale, a intro-
dus o component\ nou\, str\in\ din punct de vedere al dimensiunilor [i caracterului fa]\
de ora[ în întregul s\u.

{erban Cantacuzino s-a n\scut la Paris în anul 1928, fiu al lui George
Matei Cantacuzino [i al Sandei {tirbei, fiind descendentul unor familii ilus-
tre care au dat ]\rilor române nenum\ra]i domnitori, dreg\tori [i oameni
de cultur\.
G.M. Cantacuzino, tat\l s\u, intelectual de ras\, a fost nu numai un
foarte reputat arhitect al perioadei interbelice dar [i un mare scriitor, autor
al unor remarcabile texte precum P\trar de Veghe (C.R., 1928), Arcade, Firi-
de [i Lespezi (C.R., 1932), Izvoare [i popasuri (FRC, 1934), Palladio, essai cri-
tique (C.R., 1935). Iar recent, în 1993, Editura Dacia i-a publicat Scrisorile
c\tre Simon. G.M. Cantacuzino a fost de asemenea editorul uneia dintre
revistele cele mai des\vâr[ite ale sfâr[itului deceniului al patrulea – Cai-
etele SIMETRIA – [i a fost profesor de atelier [i teoria arhitecturii la Fac-
ultatea de Arhitectur\ din Bucure[ti. Mama lui {erban Cantacuzino este
fiica lui George, fratele mai mic al lui Barbu {tirbei, importantul om politic
din perioada f\uririi României Mari.
În anul 1939 {erban Cantacuzino se stabile[te definitiv împreun\ cu
mama sa în Anglia, studiind arhitectura la Cambridge.
Din 1956 î[i are propriul atelier de arhitectur\ [i devine membru aso-
ciat al RIBA (Royal Institute of British Architects), cea mai reputat\ Uni-
une a arhitec]ilor din Europa, iar din 1996 membru plin al acestei aso-
cia]ii. Tot acum devine profesor (part-time) de atelier [i istoria arhitecturii
la Facultatea de Arhitectur\ din Canterbury. Din 1967 îl afl\m redactor-
[ef al foarte prestigioasei reviste de arhitectur\ Architectural Review. Începînd
cu 1963 public\ o serie de texte despre arhitectur\. Astfel apar, printre

12
Un cutremur deosebit de puternic a lovit ora[ul în 4 martie 1977, provocând mai mult
de 1500 de victime [i distrugând sau avariind foarte multe cl\diri. Zona aleas\ pentru
noile construc]ii a fost, totu[i, o parte din centrul istoric al Bucure[tiului: cartierul Uranus
[i por]iuni din cartierele învecinate, Antim [i Rahova, amplasate în zona deluroas\ de la
sud de râul Dâmbovi]a, în care cl\dirile fuseser\ foarte pu]in afectate de cutremur, datorit\
însu[irilor naturale antiseismice ale regiunii. Din acest motiv Ceau[escu n-a putut s\ jus-
tifice demol\rile prin starea proast\ a cl\dirilor, dar a apreciat, f\r\ îndoial\, faptul c\
însu[irile antiseismice ale zonei se vor dovedi un avantaj pentru noul centru. Înc\ în curs
de construc]ie când Ceau[escu [i-a g\sit sfâr[itul [i, neterminat nici ast\zi, noul centru
const\ dintr-un bulevard lat de 120 de metri (cu un metru mai lat decât Champs Elysées),
lung de trei kilometri [i m\rginit, în jum\tatea sa vestic\, de blocuri de locuit de zece
etaje. Acest bulevard, orientat pe direc]ia est-vest, nu duce nic\ieri [i traverseaz\ cinci
artere nord-sud tradi]ionale, dintre care Calea Rahovei, una din cele cinci c\i principale
de acces c\tre centrul ora[ului, este complet blocat\. La cap\tul de vest al bulevardului
se înal]\ Casa Republicii, înalt\ de 84 de metri [i întinzându-se pe o suprafa]\ de 265.000
metri p\tra]i, cea mai mare cl\dire din lume dup\ Pentagon, sediu al Senatului [i al Camerei
Deputa]ilor începând din 1996 [i rebotezat\ Palatul Parlamentului. Cl\direa este izolat\
de ora[ul pentru care a fost construit\ de hectare întregi de teren viran, care trebuiau,

altele, Modern Houses of the World (1963), Great modern Architecture (1965), Euro-
pean domestic Architecture (1970), New Uses of old Buildings (1975), Architectur-
al Conservation in Europa (1975), Building in the Islamic World (1985), Re-Archi-
tecture (1989), Old Buildings, new Uses (1989), What makes a good Building (1994).
{erban Cantacuzino este numit membru al mai multor jurii pentru
concursuri de arhitectur\, între altele [i al celebrului Aga Kahn Award.
Este din 1985 membru al Consiliului Societ\]ii Regale de Arte – devenind
mai târziu secretarul s\u general. Din 1987 este pre[edinte al ICOMOS
pentru Marea Britanie, iar în 1996 prime[te titlul de honorary doctorate
al Universit\]ii din York. Lista organiza]iilor [i asocia]iilor din care face
parte {erban Cantacuzino este prea lung\ pentru a intra în aceste rân-
duri.
Din 1990 {erban Cantacuzino este membru de onoare al Comisiei
Na]ionale a Monumentelor Istorice [i al Uniunii Arhitec]ilor din România,
iar în anul 1996 a fost membru de onoare al Comitetului de organizare
al Concursului interna]ional de urbanism «Bucure[ti 2000», calitate în care
a participat la lucr\rile juriului.
În luna martie a acestui an – 1997 – a ]inut la Londra o prelegere
care s-a bucurat de o extraordinar\ primire cu ocazia închiderii expozi]iei
«Bucharest in the ‘30s, Architecture and Modernity», organizat\ de Min-
isterul de Externe [i Uniunea Arhitec]ilor din România cu sprijinul [i sub
auspiciile RIBA.
Cred c\ nu m\ în[el dac\ afirm c\ textul acestei prelegeri st\ la baza
rândurilor publicate acum de Secolul 20. (Alexandru BELDIMAN)

13
f\r\ îndoial\, s\ fie amenajate, dar care a[teapt\ în prezent s\ se ia o decizie în urma
concursului interna]ional de arhitectur\ «Bucure[ti 2000», organizat în 1996, concurs în
care li s-a cerut participan]ilor s\ atenueze caracteristicile simbolice ale centrului, de pild\
prin ridicarea unor cl\diri în imediata apropiere a palatului, absorbind astfel construc]ia
în interiorul ora[ului.
Bulevardul începe prin impun\toare cl\diri guvernamentale, dispuse în form\ de semi-
lun\ într-un ansamblu arhitectonic contrapus Palatului de partea cealalt\ a unei imense
pie]e. Palatul se înf\]i[eaz\ dominant [i cople[itor în vârful unei u[oare pante care este
tot ce a mai r\mas dintr-un deal înalt, la al c\rui cap\t dinspre râu se în\l]a pân\ în 1984
mân\stirea Mihai Vod\, întemeiat\ în 1589 de Mihai Viteazul. Cl\dirile mân\stirii [i
re[edin]a domneasc\, reconstruit\ la începutul secolului al XX-lea pentru a ad\posti
Arhivele statului, au fost demolate, dar Ceau[escu [i-a dat consim]\mântul ca biserica
[i poarta dinspre r\s\rit s\ fie str\mutate, ele putând fi v\zute [i ast\zi într-o curte dos-
nic\ de pe strada Sapien]ei, între bulevard [i Dâmbovi]a, ascunse privirilor de cl\diri înalte.
Ele au fost str\mutate cu totul, fiind coborâte mai întâi în plan vertical pân\ la nivelul
noului amplasament, cu ajutorul unor piloni, pentru a fi apoi translate în plan orizontal
pe ni[te [ine.
Pe întinsa latur\ sudic\ a dealului, ce se numea al Spirii, dup\ numele unui faimos
doctor din secolul al XVIII-lea, Spirea, care a locuit aici [i a construit biserica Spirea Veche
(demolat\ [i ea în 1984 pentru a face loc noului centru), se g\seau ruinele Cur]ii Noi,
construit\ în 1776 pentru a înlocui Curtea Veche, distrus\, ce fusese ridicat\ de cealalt\
parte a râului; Curtea Nou\ a servit ca re[edin]\ domneasc\ fanario]ilor pân\ ce a fost
mistuit\ de fl\c\ri în 1812, dat\ dup\ care a r\mas cunoscut\ drept Curtea Ars\.

14
Bulevardul se întinde c\tre est, traversând Pia]a Unirii [i Dâmbovi]a pe malul ei stâng,
terminându-se într-o alt\ pia]\ mare, în care Ceau[escu spera s\ amplaseze un monu-
ment dedicat Victoriei Socialismului, numele întreg al bulevardului fiind, ini]ial, «al Vic-
toriei Socialismului», denumire ulterior schimbat\ în «al Unirii». În acest segment de est
al bulevardului, au fost puse temeliile unui grandios teatru de oper\ destinat a înlocui
fermec\toarea [i mai potrivita cl\dire construit\ nu mai devreme de 1945.
Pentru a face loc noului centru, cea mai mare parte din cartierul Uranus [i por]iuni
din cartierele Antim [i Rahova au trebuit distruse. Au fost demolate zece mii de locuin]e
[i mai mult de 40.000 de oameni au fost dizloca]i. Pentru a împiedica o rezisten]\ orga-
nizat\, popula]ia nu a fost prevenit\ din timp. În[tiin]a]i doar cu câteva ore înaintea sosirii
buldozerelor, oamenii nu au putut s\-[i ia cu ei toate bunurile, de abia având vreme s\-
[i strâng\ lucrurile mai de pre] [i s\ fug\ cu ele la noile lor locuin]e, acestea fiind cel mai
adesea blocuri neterminate, dintr-o zon\ îndep\rtat\ a ora[ului.
Zonele demolate aveau caracteristici urbane tipice pentru vechiul Bucure[ti: str\zi
[erpuite, capricioase, pline de vegeta]ie, fiecare cas\ având o curte spa]ioas\ în care erau
planta]i pomi; un m\nunchi de copaci vestind o biseric\, de obicei f\r\ acareturi sau, dac\
era vorba de un a[ez\mânt monahal, împrejmuit\ cu ziduri – cel mai adesea îns\ neavând
o perspectiv\ larg\, ci ap\rându-]i în fa]\ brusc, cu un efect de surpriz\. {i ast\zi mai
po]i tr\i acest sentiment la marginea zonelor demolate, la sud de Dealul Patriarhiei sau
în preajma mân\stirii Radu Vod\, de exemplu. Casele care au disp\rut erau de o mare
varietate arhitectonic\, întinzându-se de la stilul neo-clasic al secolului al XIX-lea, trecând
prin romantismul na]ional al începutului de secol XX [i mergând pân\ la stilul Art Déco
[i modernist al anilor ‘30. Interesul zonei nu consta îns\ atât în cl\diri individuale, cât în
efectul total, întregul însemnând mai mult decât suma p\r]ilor.
Practica r\spândit\ de a desemna zone speciale de conservare arhitectonic\, necunos-
cut\, fire[te, României lui Ceau[escu, reflect\ con[tiin]a valorii unor grupuri de cl\diri
precum [i a importan]ei unor spa]ii situate în jurul lor sau între ele [i, într-un mod mai
general, a integrit\]ii unor cartiere ca un tot. La baza acestei politici se afl\ convingerea
c\ integritatea [i tr\s\turile unei zone merit\ protejate [i puse în valoare f\r\ a p\stra în
mod necesar totul sau a împiedica ridicarea unor noi construc]ii. Aceast\ abordare a fost
pus\ în practic\ la Covent Garden, în Londra, [i la Marais, în Paris, cu deosebit succes,
ambele fiind zone care au fost reîntinerite printr-un echilibru judicios între conservare,
refolosire [i reconstruc]ie. Unei astfel de politici, deloc incompatibile cu îmbun\t\]irea
infrastructurii [i a serviciilor, nu i-a fost niciodat\ acordat\ aten]ia cuvenit\ de c\tre
autorit\]ile de la Bucure[ti.
Incredibil, demol\rile necesare pentru a crea o tabula rasa pentru noul centru au
dus la pierderea a paisprezece biserici [i dou\ mân\stiri dintre care una, a[a cum am
remarcat deja, era faimoasa mân\stire Mihai Vod\. Au dus la distrugerea unui num\r de

15
cl\diri publice din secolul al XIX-lea, cum ar fi Spitalul Brâncovenesc, Institutul de Lit-
eratur\ «George C\linescu» [i Casa Bellio, primul sediu al Academiei Române. Demol\rile
au dus de asemenea la mutarea a patru biserici în noi amplasamente, astfel de mut\ri
ducând inevitabil la avarierea zid\riei bisericilor [i la schimbarea, în toate cazurile în r\u,
a cadrului în care erau plasate. Unele dintre aceste biserici au fost mutate în locuri atât
de nepotrivite, încât va fi nevoie de ingeniozitatea celor mai pricepu]i arhitec]i pentru a
le crea un cadru adecvat. Concursul «Bucure[ti 2000» de abia dac\ a atins aceast\ prob-
lem\.
Participan]ii la concurs au fost preocupa]i de principalul obiectiv al acestuia, [i anume
reintegrarea urban\, retopirea a dou\ ora[e într-unul singur. Condi]iile concursului au
cerut competitorilor s\ arate cum ar vindeca fracturile provocate de distrugerea total\ [i
cum ar face pentru a estompa cât mai bine imaginea totalitar\ cople[itoare a noului cen-
tru, c\ci p\strarea atât a bulevardului cât [i a Palatului a fost una din cerin]e.
Aceasta însemna, într-adev\r, s\ se anuleze singularitatea [i izolarea Palatului [i s\
se g\seasc\ o modalitate de a reduce puternicul efect axial al bulevardului [i palatului
luate împreun\. Însemna s\ se construiasc\ la marginea zonei demolate pentru a se face
într-un fel leg\tura între vechi [i nou printr-o schimbare treptat\ a propor]iilor atât în aspec-
tul str\zilor cât [i în cel al cl\dirilor. Însemna, mai presus de toate, validarea vechii struc-
turi urbane, acolo unde ea mai supravie]uie[te înc\, prin folosirea ei în crearea acelei zone
de tranzi]ie f\r\ de care noul centru va r\mâne mereu izolat de restul ora[ului.
Dificultatea integr\rii noului centru este sporit\ de uniformitatea stilului s\u arhitec-
tonic, în vreme ce arhitectura vechiului ora[ este de o infinit\ varietate. Ad\uga]i la aceast\
uniformitate faptul c\ unit\]ile arhitectonice din noul centru sunt cu mult mai pu]in
numeroase [i în acela[i timp mai mari [i ve]i în]elege [ocul pe care îl sim]i când p\trun-
zi în noul centru. În ce prive[te planificarea urbanistic\ [i arhitectura citadin\, se [tie c\
Nicolae Ceau[escu a fost impresionat de capitala Coreei de Nord, Phenian, reconstruit\
dup\ R\zboiul Coreei [i purtând pecetea tipului particular de tiranie a lui Kim Ir Sen, înc\
[i mai cumplit\ decât cea a lui Ceau[escu. În ce prive[te arhitectura, Ceau[escu admira
stilul clasic promovat de dictaturile fasciste antebelice, arhitectura lui Albert Speer pen-
tru Hitler, sau pe cea a lui Piacentini pentru Mussolini. Avea de asemenea o mare admi-
ra]ie pentru arhitectura stalinist\ a Moscovei, cu care trebuie s\ fi fost mai familiarizat
datorit\ [ederii sale în capitala sovietic\ pe vremea când studia la Academia Frunze la
începutul anilor ‘50. Printr-o întâmplare, pe vremea când el construia noul centru al
Bucure[tiului, treizeci de ani mai târziu, arhitec]ii din Europa occidental\ [i din America
cochetau cu a[a-numitele stiluri post-moderniste [i, pentru a o putea face, reconsider-
au atât arhitectura lui Speer cât [i pe cea a epocii lui Stalin. E una din ironiile istoriei fap-
2 Dana Harhoiu, Bucure[ti, un ora[ între Orient [i Occident, Simetria, 1997.

16
tul c\ arhitectura noului centru al lui Ceau[escu a fost realizat\ într-un stil pe care mul]i
occidentali l-au perceput ca fiind unul post-modernist, de ultim\ or\, [i foarte la mod\.
Dup\ ce am descris centrul nou – un ora[ în interiorul altui ora[ – v\t\m\rile [i prob-
lemele pe care le-a provocat acesta Bucure[tiului în întregul s\u, ce se poate spune despre
cel\lalt ora[, ora[ul vechi? Istoricul de art\, Dana Harhoiu, în remarcabilul ei studiu con-
sacrat Bucure[tiului2, a identificat o mo[tenire bizantin\ post Bizan] în structura actual\
a ora[ului. Prima atestare documentar\ a Bucure[tiului dateaz\ din 1459, [ase ani dup\
c\derea Constantinopolului, trei ani dup\ asediul Belgradului [i doi ani dup\ urcarea pe
tronul Moldovei a lui {tefan cel Mare. Deja la începutul secolului, în }ara Româneasc\,
Mircea cel B\trân, care î[i avea capitala la Târgovi[te, a recl\dit cetatea numit\ Dâmbovi]a,
dup\ râul pe malurile c\ruia se ridica, [i a rebotezat-o cetatea Bucure[tiului, folosind-o
drept baz\ militar\ de unde putea ajunge repede la cet\]ile sale de pe Dun\re pentru a
da piept cu o[tile otomane.
Vlad }epe[, de trei ori domn al }\rii Române[ti [i posesor al unor întinse mo[ii în
zona Bucure[tiului, a extins cetatea, [i primul document în care ora[ul apare men]ionat
cu acest nume este unul în care }epe[ ordon\ unor boieri din partea locului s\-[i înt\reasc\
gospod\riile, «scris pe 20 septembrie în Cetatea Bucure[ti anul 1459». Dac\ scopul prin-
cipal al cet\]ii extinse era de a-l ajuta pe {tefan cel Mare în lupta lui contra turcilor, prin

17
îns\[i prezen]a sa ea a atras negustori [i me[te[ugari, a[a încât num\rul popula]iei strânse
aici a atins curând cifra de 2000. Principala arter\ comercial\ se numea Uli]a cea Mare,
fiind strada care din 1589 s-a numit Lipscani, datorit\ leg\turii dintre ea [i negustorii care
aduceau m\rfuri de la Leipzig (Lipsca). Cele mai vechi artere ale ora[ului despre care se
[tie c\ existau în acele timpuri sunt Podul Uli]ei Mari, ast\zi strada Iuliu Maniu, care ducea
drept la cetate, [i Podul Târgului de Afar\, azi Calea Mo[ilor, care ducea, c\tre nord-est,
pân\ la Obor, un loc unde se ]ine înc\ [i ast\zi un târg de vite. Atât {tefan cel Mare cât
[i Vlad }epe[ s-au erijat în mo[tenitori ai Bizan]ului [i ultimi ap\r\tori ai credin]ei cre[tine
ortodoxe împotriva p\gânilor. În prima jum\tate a secolului al XVI-lea, lupta a fost con-
tinuat\ cu [anse [i mai mici de c\tre Petru Rare[ în Moldova [i de Neagoe Basarab în
}ara Româneasc\.
O modalitate mai subtil\ de a li se opune turcilor, [i poate mai durabil\ din punct de
vedere al rezultatelor decât lupta armat\, a fost sprijinirea Bisericii Ortodoxe în Peninsu-
la Balcanic\ prin întemeierea de mân\stiri [i biserici. Vlad }epe[ construise o mân\stire
pe o insul\ de pe lacul Snagov la nord de Bucure[ti [i, potrivit tradi]iei, [i mân\stirea
Comana, la sud de Bucure[ti, reconstruit\ de Radu {erban (domn al }\rii Române[ti din
1602 pân\ în 1611) în 1588 [i, mai târziu, în 1699, de un nepot al lui {erban Cantacuzi-
no care purta acela[i nume [i era paharnic al lui Constantin Brâncoveanu. Neagoe Basarab,
autorul Înv\]\turilor c\tre fiul s\u Teodosie, în care fundamenta, printre altele, doc-
trina bizantin\ a monarhiei absolute, a recl\dit Snagovul [i a întemeiat mân\stirile de la
Curtea de Arge[ [i de la C\luiu. Aceste mân\stiri erau împrejmuite de ziduri înalte, cu
turnuri de paz\, [i formau, împreun\ cu cet\]ile Bucure[ti [i Târgu[or, o linie de avan-
posturi ce protejau re[edin]ele domne[ti de la Târgovi[te, Curtea de Arge[ [i Câmpulung.
Mai târziu, la începutul secolului al XVI-lea, când turcii puseser\ st\pânire pe fortifica]iile
Dun\rii, linia de ap\rare s-a deplasat în Câmpia român\ [i îl vedem pe Matei Basarab,
ofi]er care luptase sub comanda lui Mihai Viteazul, pentru a deveni mai apoi domn al }\rii
Române[ti (1632-1649), întemeind mân\stirile Maxineni, Slobozia, Negoie[ti, Sadova [i,
mai aproape de Bucure[ti, C\ld\ru[ani, Plumbuita [i Pl\t\re[ti.
Bucure[tiul veacului al XVI-lea a fost unul din pu]inele ora[e ale }\rii Române[ti care
a continuat s\ se dezvolte rapid, extinzându-se pe malul drept al Dâmbovi]ei [i incluzând
acea por]iune din Calea Rahovei pe care noul centru construit de Ceau[escu a reu[it s\
o reteze. C\tre vest, ora[ul ajungea pân\ la zona ml\[tinoas\ a Ci[migiului, iar c\tre est
se întindea pân\ la intersec]ia C\ii Mo[ilor cu actuala strad\ Hristo Botev. Nu e de mirare,
deci, c\ prima delimitare cunoscut\ a ora[ului dateaz\ din vremea domniei lui Mircea
Ciobanul (1545-1554; 1556-1559). O cart\ specific\ faptul c\ teritoriul ora[ului era con-
siderat a include propriet\]ile cet\]enilor s\i [i zona locuit\ de ace[tia [i c\ una din lim-
itele ora[ului era locul în care teritoriul s\u se întâlnea cu cel aflat în posesia s\tenilor
din V\c\re[ti.

18
Mircea Ciobanul a construit, de asemenea, un palat domnesc, Curtea Veche, cum avea
s\ fie denumit mult mai târziu, dup\ ce principii fanatio]i s-au mutat la Curtea Nou\ din
Dealul Spirii (1776). Curtea Veche, care a înlocuit vechea cetate a lui Mircea cel B\trân,
se întindea pe o suprafa]\ dreptunghiular\ delimitat\ de str\zile Iuliu Maniu, {elari [i
B\r\]iei [i de Calea Mo[ilor. Ea includea re[edin]a voievodal\, cancelaria, corpul de gard\,
grajdurile, un pavilion de distrac]ii, gr\dina [i biserica – singura cl\dire care a supravie]uit,
cu excep]ia pivni]ei boltite a palatului, scoas\ la iveal\ de recentele s\p\turi arheologice.
Întregul complex era împrejmuit pe trei laturi de ziduri înalte [i protejat de râu dinspre a
patra latur\.
Noua curte domneasc\ atr\gea negustori [i me[te[ugari, a[a c\, în decursul celei de-
a doua jum\t\]i a secolului, popula]ia Bucure[tiului s-a ridicat la zece mii de oameni, iar
num\rul ghildelor la patruzeci. Datorit\ Cur]ii s-a intensificat [i circula]ia oamenilor [i a
m\rfurilor, ceea ce a dus la constituirea unei re]ele de drumuri radiale, ducând toate la
re[edin]a domneasc\. În acela[i timp, construc]iile ridicate de negustori [i me[te[ugari –
pr\v\lii, ateliere, cartiere de locuit – s-au înghesuit în jurul Cur]ii de-a lungul unor str\zi
înguste care au împrumutat numele meseriilor practicate de ei : bl\nari, covaci (fierari),
cavafi, [epcari, [elari – toate nume de str\zi care s-au p\strat pân\ în ziua de azi în zona
Cur]ii Vechi.
În epoca aceasta, majoritatea ora[elor deveniser\ centre permanente de schimb unde
produsele mo[iilor boiere[ti se vindeau la pre]uri mai bune. Astfel încât boierii, care pân\
în secolul al XVI-lea avuseser\ doar leg\turi indirecte cu ora[ele, agen]ii lor venind în
mod regulat la ora[ pentru a vinde produsele mo[iilor [i a cump\ra m\rfuri aduse de
negustori din str\in\tate, au început s\ cumpere p\mânt în ora[ele-re[edin]e domne[ti,
cum era Bucure[tiul, [i s\ construiasc\ pe aceste propriet\]i nu numai case pentru ei, ci
[i biserici [i mân\stiri, precum [i propriile lor pr\v\lii în centrul comercial [i în jurul
locurilor unde se ]ineau târguri.
Unul dintre boierii lui Mircea Ciobanul, logof\tul B\l\ceanu, a construit în 1562 într-
o zon\ lateral\ C\ii Mo[ilor, biserica Sfântul Gheorghe, care a ajuns s\ fie cunoscut\ ca
Sfântul Gheorghe Vechi când Constantin Brâncoveanu a ridicat în 1707 Sfântul Gheo-
rghe Nou în vastul s\u caravanserai. Mân\stirea Radu Vod\ a fost construit\ pe o colin\
3 În mod simbolic, [an]ul, s\pat în p\mânt [i reprezentând limita teritorial\, este mai impor-
tant decât palisada. Din timpuri imemoriale, satul românesc era împrejmuit de un [an] [i este sem-
nificativ faptul c\ însu[i cuvântul românesc sat vine, mai mult ca sigur, din latinescul fossatum,
care înseamn\ [an].
4 Paul Cernovodeanu, C\l\toria lui Pierre Lescalopier în }ara Româneasc\ [i Tran-
silvania la 1574, în «Studii [i materiale de istorie medie», IV, p. 441-442.
5 Paul de Alep, înso]indu-l pe patriarhul de Antiohia, Macarie, [i-a petrecut anii 1653-1658 (cu
o pauz\ la mijloc) f\când numeroase c\l\torii în }ara Româneasc\ [i Moldova.
6 C\l\toriile Patriarhului Macarie de Antiohia în }\rile Române, tradus\ de Em. Cio-
ranu, Bucure[ti 1900, p. 91.

19
situat\ într-un cot al râului, pe malul s\u drept, în timpul domniei lui Alexandru Mircea
(1568-1577) [i a fost înt\rit\ de comandantul turc Sinan Pa[a în 1595, în a[teptarea unui
atac al lui Mihai Viteazul, atac ce nu s-a mai concretizat niciodat\. Înainte de a se retrage
din Bucure[ti, armata turc\ a dinamitat mân\stirea care a r\mas în ruine pân\ în 1614
când Radu Mihnea a început s\ o restaureze. Pe un alt deal de pe malul drept al râului,
cam la o mil\ în susul apei, într-un loc unde fusese o biseric\ de lemn, Mihai Viteazul a
ridicat în 1589, când era ban al Craiovei, impun\toarea mân\stire Mihai Vod\.
Pân\ prin 1600, când luptele cu Mihai Viteazul i-au determinat pe turci s\ o interz-
ic\, ora[ele valahe erau fortificate, îns\ nu cu ziduri de piatr\ [i turnuri de paz\ sau bas-
tioane, cum erau cele din Transilvania, ci cu palisade din trunchiuri de copaci [i cu un
[an] adânc3. Avocatul francez Pierre Lescalopier, care a vizitat Bucure[tiul în 1574, a v\zut
palisadele ridicate de Mircea Ciobanul în 1545 [i le-a descris ca fiind «f\cute din trunchi-
uri mari de copaci, înfipte bine în p\mânt [i strâns legate unele de altele cu ajutorul unor
traverse fixate de trunchiuri cu ni[te [uruburi mari [i lungi»4. Cu vreo opt ani mai târz-
iu, Paul de Alep5 a vizitat Târgovi[tea, care nesocotise în mod evident edictul turcesc (de
fapt turcii au ordonat s\ fie demolat Palatul Metropolitan abia în 1559), [i a remarcat c\
ora[ul era «la fel de mare ca Alepul [i Damascul, foarte întins, str\b\tut de mai multe
cursuri de ap\ [i împrejmuit cu o palisad\ [i un [an] adânc»6.
Pân\ în 1827, când s-a introdus pavajul de piatr\, str\zile principale ale ora[ului erau
pavate cu bl\ni de lemn, ceea ce a atras comentariul c\ Bucure[tiul era «un ora[ com-
plet lipsit de piatr\ [i împrejmuit de p\duri f\r\ margini»7. Sir Robert Ainslie, care a viz-
itat Bucure[tiul în primii ani ai secolului al XIX-lea, a descris str\zile drept «un pod neîn-
trerupt8, ele fiind pardosite de la o margine la alta cu bu[teni solizi, lungi de zece pân\
la doisprezece iarzi [i gro[i de tot atâ]ia ]oli, totul pe o distan]\ de mai multe mile, acoperind
o parte important\ a ora[ului»9.
Având imaginea amplasamentului ini]ial al principalelor drumuri ale urbei [i al câtor-
va dintre bisericile [i mân\stirile sale, avem posibilitatea s\ identific\m mo[tenirea bizan-
tin\ din structura ora[ului. Mult\ vreme s-a considerat în mod pripit c\, spre deosebire
de ora[ele romane sau de cele medievale europene, Bucure[tiul nu a avut o structur\
anume, ci s-a dezvoltat ca o aglomerare dezlânat\ de mân\stiri, biserici [i pie]e separate
unele de altele prin spa]ii larg deschise, cu o re]ea de drumuri organizat\ [i cu grupuri
de case al\turate întâmpl\tor, cu gr\dini [i livezi întinse care d\deau ora[ului în întreg-
7 Gheorghe Crutzescu, Podul Mogo[oaei, Bucure[ti, 1987, p. 24.
8 De aici vine denumirea veche de Pod pentru o strad\ sau un drum: Podul Târgului de Afar\,
ulterior Calea Mo[ilor; Podul Calicilor, ulterior Calea Rahovei, [i Podul Mogo[oaei, ulterior Calea
Victoriei.
9 Views in Turkey in Europa and Asia, incluzând Rumelia, Bulgaria, }ara Româneasc\,
Siria [i Palestina. Alese din colec]ia lui Sir Robert Ainslie. Desenate de Luigi Mayer [i gravate de
William Waltts, Londra, 1801.
10 Dana Harhoiu, op. cit.

20
ul s\u aspectul unui sat mai mare. Analiza Danei Harhoiu10 începe cu efectul comple-
mentar al deplas\rii popula]iei fa]\ de caracteristicile naturale ale zonei – drumurile comer-
ciale [i politice confruntate cu valea sinuoas\ a râului Dâmbovi]a, cu dealurile [i zonele
sale abrupte, de coast\. De o importan]\ deosebit\ era drumul comercial dintre ora[ele
germane [i sudul otoman, trecând prin Lvov, Moldova [i Bucure[ti, care s-a dezvoltat
dup\ ce cucerirea de c\tre turci a cet\]ilor genoveze de pe ]\rmul de nord al M\rii Negre
a blocat drumul ce trecea prin aceste ora[e. Acest drum dinspre Moldova nu era altul
decât Calea Mo[ilor care forma un unghi drept cu Dâmbovi]a, axul s\u, dac\ ar fi fost
continuat spre sud-vest, intersectând dealul pe care a fost ridicat\ în 1655 biserica Patri-
arhiei.
Un alt drum, paralel cu axul râului, f\cuse leg\tura, din secolul al XIV-lea, între cur]ile
domne[ti din zona subcarpatic\ [i cet\]ile de la Dun\re. Dezvoltarea Bucure[tiului în sec-
olul al XVII-lea [i alegerea sa definitiv\ drept capitala }\rii Române[ti în jurul anului 1660
(Bucure[tiul concurase cu Târgovi[tea în cea mai mare parte a secolului) trebuie de aseme-
nea s\ fie puse în leg\tur\ cu un nou drum de-a lungul V\ii Prahovei c\tre Bra[ov, care
deservea întinsele mo[ii ale bogatei [i puternicei familii Cantacuzino [i, pe la 1700, palat-
ul lui Brâncoveanu de la Mogo[oaea.
Planificarea urban\ [i organizarea spa]iului în ora[ au avut din cele mai vechi tim-
puri o deosebit de important\ latur\ religioas\ [i sacr\. Nu este deci deloc surprinz\tor
c\ studierea urban\ a Bucure[tiului a inclus [i ea o astfel de latur\. Dealurile [i în\l]imile
de acest fel puteau foarte bine s\ aib\ un rol strategic, dar ele erau considerate a fi, mai
presus de toate, locuri sfinte unde puteau fi în\l]ate temple sau biserici. Bisericile [i
moscheile sunt singurele cl\diri a c\ror orientare în spa]iu este sacr\. Folosirea astrolo-
giei [i astronomiei în amplasarea [i orientarea cl\dirilor a[az\ ora[ul [i geneza sa într-
un cadru mai larg, cosmic. Structura Bucure[tiului este concentric\ [i radial\, cu axis
mundi, drumul spre Moldova, traversând centrul cercului, Sfântul Gheorghe Vechi [i,
mai departe, biserica Patriarhiei de pe deal. Cercul este împ\r]it de [ase raze, dintre care
dou\ (cea de nord-est [i de sud-vest) traverseaz\ mân\stirile de pe dealuri, Radu Vod\,
respectiv Mihai Vod\.
Cercul const\ dintr-o serie de inele concentrice care reprezint\ dezvoltarea ora[ului
prin bisericile sale. Astfel, primul inel include bisericile din secolul al XVI-lea de la Curtea
Veche, Sfântul Gheorghe Vechi [i R\zvan Stelea; cel de-al doilea [i al treilea inel con]in
bisericile de la începutul secolului al XVI-lea – Sfântul Nicolae Jicni]a, Sf. Dumitru [i
Ghiormea Banul – iar cel de-al patrulea inel, care a dus ulterior la dezvoltarea ora[ului
fanariot, include biserica Patriarhiei (1654-1658), a Bati[tei (1660), O]etari (1681) [i Arme-
neasc\ (1685).
Importan]a crucial\ conferit\ bisericii Sf. Gheorghe Vechi de o astfel de diagram\ nu
este în nici un fel compatibil\ cu biserica de ast\zi din acest loc, care dateaz\ din 1880,

21
construc]ia actual\ înlocuind o biseric\ mai veche ridicat\ în 1724 [i distrus\ de marele
incendiu din 1747. Importan]a sa rezid\ în faptul c\ prima biseric\, de la 1562, a func]ionat
ca biseric\ a Patriarhiei pân\ când Constantin {erban [i-a construit biserica în Dealul Patri-
arhiei aproape un secol mai târziu; de asemenea, în faptul c\ aici a func]ionat prima acad-
emie domneasc\ [i, ulterior, Academia Slavon\ a lui {erban Cantacuzino [i c\ parohia
Sf. Gheorghe era de departe cea mai populat\, având un num\r dublu de case fa]\ de
oricare alt\ parohie.
Conceptul de spa]iu sacru [i c\utarea unei geometrii celeste în planificarea urban\ s-
au estompat de-a lungul secolului al XVIII-lea sub presiunea crescând\ a unei popula]ii tot
mai numeroase [i a unei puternice dezvolt\ri a comer]ului declan[at\ de sosirea a numero[i
greci în Principate în timpul domniei fanariote.
În timp ce amintirea Bizan]ului s-a p\strat, a[a cum a remarcat Dana Harhoiu, în spa]iul
sacru al bisericilor ora[ului, Bucure[tiul secolului al XVIII-lea a devenit, tot sub influen]a
Constantinopolului, un ora[ al caravanseraiului urban. Declinul sacrului [i religiosului în
toate aspectele vie]ii era, de altminteri, inevitabil, datorit\ influen]ei, de data aceasta occi-
dentale, a epocii Luminilor, ce începea s\ se fac\ sim]it\ [i ale c\rei atitudini în privin]a
problemelor sociale [i politice subminau autoritatea Bisericii [i a Statului, precum [i
credin]a în concepte cum ar fi monarhia absolut\.
O cercetare întreprins\ la începutul secolului al XIX-lea a scos la iveal\ existen]a a
patruzeci [i trei de caravanseraiuri care în române[te poart\ numele de hanuri. Cincis-
prezece dintre acestea erau de mari dimensiuni, iar [apte aveau o biseric\ în mijlocul cur]ii,
exact ca o mân\stire. Existau trei tipuri de hanuri: structuri simple, dreptunghiulare, cu
dou\ etaje, având între dou\zeci [i patruzeci de asocia]ii de negustori, din care nu s-a
mai p\strat nici un exemplar; un alt tip, mai extins, const\ dintr-o curte împrejmuit\ de
cl\diri pe trei dintre laturi, cum este Hanul Ro[u de la începutul secolului al XIX-lea, ce
se înal]\ înc\ la intersec]ia str\zilor {elari [i Iuliu Maniu pe un teritoriu ocupat mai înainte
de re[edin]a domneasc\; sau Hanul cu Tei învecinat, construit în 1833 [i la care se ajunge
prin Pasajul Bl\nari. Al treilea tip de caravanserai era foarte amplu, având în plan forma
unei a[ez\ri monahale, cu o singur\ poart\ de intrare, uneori f\când parte dintr-un turn.
Unicul exemplu care se mai p\streaz\ ast\zi este Hanul lui Manuc din strada Iuliu Maniu.
Unul dintre cele mai mari [i mai vechi hanuri de acest tip era Hanul {erban Vod\,
construit între 1683 [i 1686 în timpul domniei lui {erban Cantacuzino, de la care [i-a
luat numele. Se în\l]a pe locul actualei B\nci Na]ionale (construit\ între 1883 [i 1885 de
arhitec]ii Cassien Bernard [i Albert Galleron). În 1670 acela[i {erban Canatacuzino, pe
vremea când era prefect al ora[ului, a început construc]ia celui mai mare caravanserai
al Bucure[tiului, Hanul Sf. Gheorghe, terminat abia treizeci de ani mai târziu, în timpul
domniei lui Constantin Brâncoveanu. El era alc\tuit dintr-o curte imens\ cu impun\toarea
biseric\ Sf. Gheorghe Nou în centru, împrejmuit\ pe toate cele patru laturi de rânduri de

22
cl\diri cu dou\ etaje în care erau g\zduite circa dou\ sute de asocia]ii de negustori. Vreme
de un veac [i jum\tate, la acest han au tras to]i negustorii de seam\, aducând cu ei cele
mai scumpe [i atractive m\rfuri, venind de la Leipzig, Constantinopol sau Gala]i. Atât hanul
cât [i biserica au fost grav afectate de incendiul din 1847, iar demolarea hanului a început
în 1856, din el nemaisupravie]uind decât o mic\ parte pân\ când a fost ridicat\, în 1900,
Po[ta Mare (arhitect Alexandru S\vulescu), ast\zi Muzeul de istorie. Biserica a fost restau-
rat\ imediat dup\ incendiu de arhitectul catalan Xavier Villacrosse în stil neoroman, îns\
pe vechile temelii. Distrus\ pentru a doua oar\ de cutremurul din 1940, a fost restaurat\
în forma sa original\ între 1988-1992 de {tefan Bal[.
În zona str\zilor Lipscani [i Stavropoleos era o aglomerare de hanuri, ceea ce ne ajut\
s\ ne facem o idee despre tr\s\turile Bucure[tiului comercial în secolul al XVIII-lea [i la
începutul celui de-al XIX-lea. Mergând în jos pe ultimul segment al C\ii Victoriei între inter-
sec]ia cu Bulevardul Regina Elisabeta [i Dâmbovi]a, ne putem imagina ambele laturi ale
str\zii de-a lungul c\reia se succedau pe aproape toat\ por]iunea dintre intersec]iile cu
str\zile Lipscani [i Maniu, zidurile înalte [i în mare m\sur\ goale ale hanurilor. Pe latu-
ra de vest, unde se ridic\ acum, impun\toare, asemeni unui palat, cl\direa neo-baroc\
a C.E.C-ului (1896-1900, arhitect Paul Gottereau), era întinsul han Sf. Ion, în timp ce de
cealalt\ parte a str\zii, pe ambele p\r]i ale intersec]iei cu strada Stavropoleos, se ridicau
hanurile Zl\tari [i Constantin Vod\. Zidurile înalte ale hanurilor m\rgineau strada
Stavropoleos pe amândou\ laturile pe aproape toat\ lungimea sa: Hanul Zl\tari [i Hanul
Grecilor pe latura de nord, [i hanurile Constantin Vod\ [i Stavropoleos pe latura de sud.
P\trunzând adânc pe latura de sud a str\zii Lipscani, Hanul Grecilor st\tea fa]\ în fa]\ cu
Hanul {erban Vod\ situat pe latura de nord a str\zii.
Mergând mai departe c\tre est pe strada Lipscani [i traversând atât strada Smârdan
cât [i {elari întâlnim dou\ exemple de hanuri care au supravie]uit: pe latura de nord, la
numerele 63 – 65, Hanul cu Tei, construit în 1833, a c\rui curte îngust\ [i lung\ se întinde
pân\ la strada Bl\nari; iar pe latura de sud, la num\rul 86, Hanul Gabroveni, din secolul
al XVI-lea, care se întinde pân\ la strada Gabroveni. Dac\ mergem [i mai departe c\tre
est, pe strada Lipscani, [i travers\m modernul bulevard Br\tianu ajungem la biserica Sf.
Gheorghe Nou care, înconjurat\ de largi spa]ii deschise, este u[or de imaginat în mijlocul
cur]ii extrem de întinse a fostului Han Constantin Vod\. În sfâr[it, coborând pe Bulevar-
dul Br\tianu, putem ajunge, prin strada {elari, la Hanul lui Manuc, la biserica [i ruinele
Cur]ii Vechi [i la Hanul Ro[u, toate aflate în strada Iuliu Maniu.
11 Antonio del Chiaro, Storia delle moderne rivoluzioni di Vallachia, Ed. N. Iorga, V\lenii
de Munte, 1914, p. 14.
12 Antonio del Chiaro, op. cit.
13 Thomas Thornton, The present state of Turkey, or a description of the political,
civil nd religious constitution, government and laws of the Ottoman Empire, Mol-
davia and Wallachia, Londra, 1809.

23
Singurul de acest tip care s-a mai p\strat [i, în consecin]\, nesuportând compara]ie,
Hanul lui Manuc trebuie s\ fi avut o cot\ înalt\, chiar atunci când existau rivali mai
impun\tori, datorit\ proiectului s\u unitar [i compact, toate cele patru laturi ale cur]ii con-
stând dintr-un soclu de zid\rie care sus]ine dou\ niveluri de porticuri de lemn cu arcade
treflate între coloanele elegant sculptate, [i cu balustrade continue întrerupte doar, ade-
sea, de sc\ri ce coboar\ în cascad\. Construit în 1808, hanul a g\zduit patru ani mai târz-
iu, la sfâr[itul r\zboiului româno-turc de [ase ani, delega]ia care a alc\tuit textul Tratat-
ului de pace de la Bucure[ti, prin care, printre altele, se ceda Basarabia Rusiei. Pe la 1865
hanul a fost transformat în hotel, ceea ce a [i r\mas pân\ în ziua de ast\zi, de[i nu f\r\
o important\ restaurare [i transformare în anii 1969-1970 (arhitect Constantin Joja) care
a dezv\luit faptul c\ hanul inclusese dou\ cl\diri mai vechi apar]inând Cur]ii Vechi.
La sfâr[itul secolului al XVII-lea, Bucure[tiul devenise cel mai important ora[ al Valahiei
[i unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei. Târgului de Jos, din jurul
Cur]ii Vechi, i s-au ad\ugat mai întâi Târgul de Sus [i apoi Târgul Cucului în jurul bis-
ericii Sf. Gheorghe Nou. În decursul secolului, num\rul ghildelor se dublase, ajungând
la optzeci. Antonio del Chiaro, secretar italian al lui Constantin Brâncoveanu, a descris
Bucure[tiul ca având «o form\ aproape circular\, cu o circumferin]\ foarte larg\»11. De[i
num\rul locuitorilor atinsese circa 80.000 conform unui recens\mânt din acea vreme,
ora[ul era foarte întins, iar popula]ia avea o densitate redus\, casele fiind «izolate unele
de altele ca ni[te insule, fiecare avându-[i curtea, acareturile, grajdurile [i livada sa pro-
prie, ceea ce d\dea întregului loc un aspect foarte pl\cut [i plin de via]\»12. La începutul
secolului al XIX-lea, Thomas Thornton g\sea c\ Bucure[tiul [i Ia[ul ar\tau «mai degrab\
ca ni[te sate mari decât cum erau menite s\ arate, ca ni[te re[edin]e guvernamentale
adic\. În amândou\ ora[ele deopotriv\, cele mai reprezentative cl\diri sunt bisericile [i
mân\stirile; în ce prive[te palatele boiere[ti, împrejmuite de cur]i [i gr\dini întinse, ele
ofer\ un contrast dureros cu locuin]ele oamenilor de rând, care au un aspect dintre cele
mai jalnice»13. Pe lâng\ curtea domneasc\, cele trei târguri [i casele mari boiere[ti, în
Bucure[ti mai erau multe mân\stiri [i biserici, caravanseraiuri [i b\i publice, precum [i
mori de ap\ de-a lungul Dâmbovi]ei. Fiindc\ turcii interziseser\ construirea de fortifica]ii
în ora[, structurile defensive, cum ar fi ziduri înalte împrejmuitoare [i turnuri de paz\,
erau privilegiul exclusiv al palatului domnesc, al mân\stirilor [i al caravanseraiurilor.
Începând cu veacul al XVI-lea, o serie de gravuri reprezentând Bucure[tiul, în gen-
eral v\zut de pe Dealul Spirii din sudul ora[ului, înf\]i[eaz\ în centru un râu mare, în timp
ce ora[ul e plasat pe malul îndep\rtat, zugr\vit într-o manier\ fantezist\, care ne spune
mai multe despre felul în care era perceput ora[ul medieval, decât despre ora[ul însu[i.
O gravur\ din secolul al XVII-lea intitulat\ «Prospekt der Stadt Bukarest in der Wallachey»
ne înf\]i[eaz\ un ora[ compact, alc\tuit din cl\diri cu acoperi[uri înalte din mijlocul c\rora
]â[nesc un mare num\r de turnuri înalte [i sub]iri cu acoperi[uri conice, ca un fel de San

24
Gimignano nordic. O mas\ mai impresionant\ [i mai dens\ de cl\diri, cu un turn p\trat
amintind de Campanila de la San Marco din Vene]ia, marcheaz\ pozi]ia cur]ii domne[ti,
în timp ce un turn de paz\ ortogonal, foarte înalt, f\când parte din sistemul defensiv de
metereze [i bastioane ce împrejmuie[te ora[ul, sugereaz\ c\ pericolul cel mai mare [i
mai constant era reprezentat de turci, dinspre sud. Bineîn]eles, descoperim în prim-plan-
ul gravurii o tab\r\ a armatei turce[ti. Cel mai fantastic dintre toate este peisajul din fun-
dal, în nordul ora[ului – un lan] de mun]i gola[i unde se afl\ de fapt un al doilea curs de
ap\.
O alt\ gravur\, de la începutul secolului al XVIII-lea, înf\]i[eaz\ ora[ul complet încer-
cuit de ziduri [i turnuri crenelate, cu cl\diri înghesuite între care se disting, predominante,
[iruri de case cu frontoane, având trei sau patru etaje, precum [i turnuri în form\ de
minaret împodobite cu simbolul islamic al semilunii. Într-un mod mai plauzibil sunt prezen-
tate cele dou\ drumuri de acces, destul de apropiate unul de cel\lalt, fiecare traversând
râul peste un pod simplu de lemn [i ducând la o poart\ a ora[ului. Existau, de fapt, dou\
c\i principale de acces, dinspre sud: Calea Rahovei, ducând la Curtea Veche, [i Calea
{erban Vod\, ducând la biserica Sf. Gheorghe Vechi, ultima fiind cea urmat\ întotdeau-
na de domnii fanario]i [i de trimi[ii sultanului care veneau la Bucure[ti de la Constan-
tinopol.
Pân\ ce a fost t\iat\ Calea Victoriei, Calea {erban Vod\ a fost cea mai important\
strad\ [i una dintre cele cinci artere principale ale vechiului Bucure[ti. Mai pot fi înc\
v\zute, în segmentul ini]ial al acestei str\zi, dou\ biserici având o importan]\ mai degrab\
istoric\ decât artistic\. Sfânta Ecaterina se ridic\ pe locul unei mân\stiri din secolul al

25
XVI-lea în apropierea locului unde, în 1631, aga Matei din Brâncoveni i-a înfrânt pe boierii
domnitorului Leon Tom[a [i a urcat pe tronul ]\rii sub numele de Matei Basarab. Biser-
ica actual\ a fost construit\ în 1774 de so]ia domnitorului Alexandru Ipsilanti, Ecaterina,
fiind apoi restaurat\ dup\ marele foc din 1847. În apropiere, pe latura de est a str\zii,
ascuns\ de pomi, se afl\ una din cele mai mari biserici din Bucure[ti, Sfântul Spiridon
Nou, construit\ între 1852 [i 1858 în stil neoroman. Ea se înal]\ pe locul unei biserici
mai vechi, construit\ de domnitorul Scarlat Ghica (1758-1761 [i 1765-1766) [i de fiul
s\u, Alexandru Ghica (1766-1768). Scarlat Ghica este îngropat în biseric\ împreun\ cu
al]i trei domni fanario]i: Nicolae Mavrogheni (1786-1790), Constantin Hangerli (1797-
1799), amândoi executa]i conform ordinelor venite de la Constantinopol, [i ultimul dom-
nitor fanariot, Alexandru {utzu (1818-1821).
Domnia unui prin] fanariot era de obicei prea scurt\ pentru ca el s\ poat\ întreprinde
un program de construc]ii mai amplu. O str\lucit\ excep]ie este Nicolae Mavrocordat care
a construit mân\stirea V\c\re[ti la circa cinci kilometri sud de ora[ [i în timpul domniei
c\ruia au fost construite bisericile Cre]ulescu (1720-1722) pe Calea Victoriei [i
Stavropoleos (1724) pe strada Stavropoleos. Mân\stirea V\c\re[ti, demolat\ în 1985 din
ordinul lui Ceau[escu sub pretextul necesit\]ii amplas\rii pe acel loc a unui nou palat de
justi]ie, a fost descris\ drept cel mai mare complex arhitectonic mân\stiresc din veacul
al XVIII-lea din sud-estul Europei. A fost construit\ în dou\ etape, datorit\ r\zboiului aus-
tro-turc din 1716-1718. Începute în 1716, lucr\rile au fost întrerupte vreme de trei ani
când armata austriac\, sub conducerea generalului Stainville, a intrat în Bucure[ti [i l-a
luat prizonier pe Mavrocordat, întemni]ându-l la Sibiu. Reînsc\unat în 1719, Mavrocor-
dat a continuat lucr\rile vreme de al]i trei ani [i în 1722 a terminat mân\stirea, alc\tuit\
dintr-o curte imens\, împrejmuit\ de mai multe rânduri de cl\diri monahale [i laice, inclu-
siv o re[edin]\ domneasc\ în col]ul dinspre nord-vest. Axul dominant al mân\stirii pornea
de la poarta de intrare, situat\ în zidul dinspre apus, traversa biserica mân\stirii, o cl\dire
complet autonom\, amplasat\ în mijlocul cur]ii, [i se prelungea pân\ la capela din zidul
dinspre r\s\rit. De[i fuseser\ folosite drept închisoare vreme de mai bine de o sut\ de
ani, cl\dirile mân\stirii fuseser\ restaurate mai înainte ca ordinul final de demolare s\ fi
fost dat.
Înaintea lui Nicolae Mavrocordat, familia Cantacuzino [i Constantin Brâncoveanu, a
c\rui mam\ era o Cantacuzin\, fuseser\ mari ctitori. Domnitorul {erban Cantacuzino [i-
a construit un palat în 1678, anul urc\rii sale pe tron, pe un teren ce-i apar]inea în Târ-
gul de Jos, în zona str\zii Doamnei [i a C\ii Victoriei. Fiind re[edin]a sa favorit\, palatul
a fost permanent folosit pe durata domniei lui de zece ani, dar la scurt timp de la moartea
sa a c\zut în paragin\. Restaurat [i transformat mul]i ani mai târziu, a devenit sediul
Lega]iei ruse[ti dup\ r\zboiul de Independen]\ [i, în consecin]\, o dat\ în plus, scena
unor fascinante evenimente politice [i mondene. P\r\sit dup\ Revolu]ia rus\, a fost în

26
cele din urm\ vândut de c\tre URSS [i în final demolat, în 1935, pentru a permite extin-
derea str\zii Doamnei.
Efecte mai durabile în timp a avut reoganizarea de c\tre {erban Cantacuzino a Acad-
emiei Slavone de la Sfântul Gheorghe Vechi, ce avea deja o vechime de o sut\ de ani;
domnitorul a transformat-o într-unul din cele mai importante centre de înv\]\mânt din
Balcani; de o deosebit\ importan]\ a fost, de asemenea, rena[terea activit\]ii tipografice
a capitalei, sub patronajul domnitorului, al c\rei cel mai important rezultat a fost tip\rirea
în 1688 a primei Biblii în limba român\. Reînsufle]ita Academie Slavon\ avea s\ fie curând
dep\[it\ de {coala Greceasc\ a lui Brâncoveanu de la mân\stirea Sfântul Sava, care se
afla pe locul actualei Pie]e a Universit\]ii. Mân\stirea, reconstruit\ de Brâncoveanu pe
un teren unde se afla o funda]ie din secolul al XVI-lea [i luându-[i numele de la o mân\stire
de lâng\ Ierusalim c\reia îi fusese închinat\, a devenit celebr\ datorit\ [colii care i-a fost
asociat\ [i unde puteau fi studiate, în grece[te, retorica, filosofia, logica, [tiin]ele exacte,
astronomia, geologia [i limbile str\ine. {coala – unde nu s-a ]inut nici un curs în române[te
pân\ în 1818, în ciuda reorganiz\rii întreprinse de Alexandru Ipsilanti, în spiritul Luminilor,
în 1776 – a fost în cele din urm\ demolat\ în 1855 pentru a face loc cl\dirii Universit\]ii
(arhitect Alexandru Or\scu) [i pie]ei [i bulevardului ce fuseser\ proiectate.
Cea mai mare ctitorie a lui {erban Cantacuzino, început\ în 1679, a fost, f\r\ îndoial\,
mân\stirea Cotroceni, situat\ pe un deal ce constituie o parte din malul sudic, abrupt, al
râului Dâmbovi]a, la circa trei kilometri vest de centrul ora[ului, în ceea ce mai era înc\,
la sfâr[itul secolului al XVI-lea, p\durea ce acoperea cea mai mare parte a malului drept
al râului. Ast\zi poart\ numele de Palatul Cotroceni, devenind, dup\ Unire, re[edin]a de
var\, iar mai recent re[edin]a permanent\, a conduc\torilor statului. Chiar de la început
mân\stirea includea o re[edin]\ domneasc\ unde domnitorul [i suita sa se retr\geau pen-
tru odihn\ sau refugiu ori pentru c\ re[edin]ele domne[ti din centrul ora[ului nu mai erau
locuibile. Atât Alexandru Ioan Cuza, cât [i Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-
1914) – acesta din urm\ pân\ la terminarea castelului Pele[ de la Sinaia în 1880 – au
folosit Cotroceniul ca palat de var\. Dup\ 1888, mân\stirea a devenit re[edin]\ perma-
nent\ a prin]ului Coroanei, Ferdinand, [i pentru el [i so]ia lui, viitoarea regin\ Maria a
României, a fost d\râmat\ vechea re[edin]\ domneasc\ [i înlocuit\ cu o cl\dire mai majes-
tuoas\, proiectat\ de arhitectul francez Paul Gottereau în stil clasic vene]ian. Câ]iva ani
mai târziu, arhitectul român Grigore Cerchez a reconceput aripa nordic\ în stil na]ional
romantic, ad\ugând o sal\ mare, cu o teras\ deasupra [i dou\ încânt\toare foi[oare cu
coloane, dintre care unul era replica faimosului foi[or de la mân\stirea Hurez, marea cti-
torie a lui Brâncoveanu din jude]ul Vâlcea.
Pân\ în 1984, în cea de a a doua curte a mân\stirii Cotroceni se în\l]a biserica
mân\stirii, care, împreun\ cu câteva dintre cl\dirile din preajm\, ce includeau buc\t\ria
veche [i un [ir de chilii boltite, era tot ce mai r\m\sese din vechea mân\stire. Planul bis-

27
ericii era alc\tuit dintr-un naos treflat peste care se în\l]a o turl\ central\ boltit\, [i dintr-
un larg pronaos dreptunghiular în care dou\sprezece coloane de piatr\ cu ornamente
sculptate sus]ineau o a doua turl\, mai joas\. Intrarea în biseric\ era format\ de un prid-
vor cu arcade care se întindea pe toat\ l\]imea pronaosului. În 25 aprilie 1984 s-a dat
ordinul de demolare a bisericii. Nu s-a oferit nici o justificare, dar se [tia c\ Palatul
Cotroceni era una din re[edin]ele lui Ceau[escu [i c\ acestuia nu-i pl\ceau bisericile. Din
fericire, arhitectul care a fost îns\rcinat cu opera]iunea a desf\cut biserica în buc\]i cu
o grij\ deosebit\, numerotând [i depozitând toate fragmentele de zid\rie, a[a încât bis-
erica ar putea fi recl\dit\ cu p\strarea unui destul de mare grad de autenticitate.
În 1683, anul asediului Vienei, so]ia lui {erban Cantacuzino, Maria, a ctitorit Biseri-
ca Doamnei care se mai p\streaz\ înc\ [i în ziua de ast\zi, în apropierea locului unde s-
a aflat palatului domnitorului [i peste drum de edificiul în stil na]ional romantic al B\ncii
Marmoro[-Blank (1915 – 1923, arhitect Petre Antonescu), în prezent Banca Român\ de
Investi]ii. Frumoasele coloane ale pridvorului [i coloanele mai mari care separ\ pridvorul
de acces sunt foarte asem\n\toare cu coloanele demolatei biserici Cotroceni. Cu excep]ia
clopotni]ei de deasupra pronaosului, care a disp\rut de mult\ vreme, [i a frescelor inte-
rioare din care s-au mai p\strat doar fragmente, biserica s-a conservat bine [i, cu remar-
cabilul s\u pridvor [i interiorul bine propor]ionat, este foarte reprezentativ\ pentru epoca
în care a fost construit\.
Unul din fra]ii lui {erban Cantacuzino, Mihai, care era mare sp\tar, a construit
mân\stirea Sinaia (1690) în semn de recuno[tin]\ pentru întoarcerea sa, a mamei [i a
sorei sale cu bine dintr-o c\l\torie în }ara Sfânt\ [i la mân\stirea Sfânta Ecaterina de pe
Muntele Sinai, numele acesteia din urm\ având s\ fie dat noii mân\stiri [i, mai târziu,
14 Paul de Alep, op. cit.
15 Paul de Alep, op. cit.
16 Antonio del Chiaro, op. cit., p. 27.
ora[ului care s-a dezvoltat în jurul ei. În Bucure[ti, sp\tarul a fundat în 1695 Spitalul Col]ea
[i biserica de pe Bulevardul Br\tianu (fost Col]ea), iar în 1699 excep]ionala biseric\ Fun-
denii Doamnei, în satul Fundeni, pe malul de r\s\rit al lacului Pantelimon, la [apte kilo-
metri nord-est de ora[. Biserica spitalului, construit\ pe locul unei foste biserici de lemn,
este unul dintre cele mai frumoase exemplare de arhitectur\ valah\ din secolul al XVII-lea,
cu un remarcabil portal baroc [i cu un pridvor cu totul deosebit în bol]ile [i arcadele c\ruia
se mai p\streaz\ înc\ un num\r de fresce interesante. Cl\dirile spitalului pe care le vedem
ast\zi, grupate în jurul unei cur]i întinse, sunt rezultatul unei recl\diri [i extinderi, în 1888,
a spitalului original. Tot atunci a fost demolat [i Turnul Col]ei – una dintre cele mai des
reprezentate embleme ale ora[ului – a c\rui parte superioar\ se n\ruise la cutremurul de
la 1812, d\râmarea turnului fiind justificat\ de deschiderea noului bulevard, parte a axei
nord-sud a ora[ului, incluzând bulevardele Lasc\r Catargiu, Magheru, B\lcescu [i Br\tianu,
ax\ care nu a fost definitivat\ decât dup\ primul r\zboi mondial.
Biserica Fundenii Doamnei este extraordinar\ – [i probabil unic\ – datorit\ celor [apte-
sprezece panouri stucate în relief care îi orneaz\ pere]ii exteriori, panourile dinspre nord
fiind serios afectate de condi]iile de clim\ nefavorabile. De[i e imposibil de explicat, influ-
en]a persan\ este neîndoielnic\ [i poate fi identificat\ în florile, p\s\rile, fântânile [i mai
ales palatul absolut unic care reprezint\ subiectele acestor decora]iuni.
Se presupune c\ me[terul stucator care a lucrat la biserica Fundenii Doamnei s-a
ocupat [i de decorarea cu stucatur\ cu motive florale la Palatul Potlogi, una dintre
re[edin]ele de la ]ar\ construite în împrejurimile Bucure[tiului de echipa de me[teri con-
structori alc\tuit\ de Constantin Brâncoveanu în acest scop. Înc\ din prima jum\tate a
secolului al XIV-lea, boierii mai importan]i se apucaser\ s\-[i construias\ re[edin]e per-
sonale la ]ar\, una dintre primele re[edin]e fiind cea a lui Udri[te N\sturel, cumnatul lui
Neagoe Basarab. O parte din aceast\ re[edin]\ mai poate fi v\zut\ înc\ la Here[ti, la vreo
patruzeci de kilometri sud de Bucure[ti, descris\ de Paul de Alep, care a v\zut-o pe vre-
mea când era nou\, drept «un palat f\r\ egal în lume, cu excep]ia poate a Fran]ei, con-
struit atât pe din\untru cât [i pe dinafar\ în piatr\ [lefuit\»14. Marele paharnic Constan-
tin Cantacuzino, tat\l lui {erban [i Mihai, avea o proprietate întins\ la Filipe[tii de Târg,
la vest de Ploie[ti. Splendoarea acesteia l-a uimit pe Paul de Alep care a considerat palat-
ul, ast\zi doar r\m\[i]a unei ruine, «mai frumos decât orice altceva în ora[», camerele
sale numeroase fiind «concepute [i ornamentate în stilul palatelor de la Constantinopol»
cu posibilitatea de «a face minunate b\i fierbin]i în splendidele sc\ld\toare de marmur\»15,
apa fiind adus\ de la râu cu ajutorul unor mecanisme [i al unui sistem de canale prin
care puteau fi irigate, de asemenea, livezile [i gr\dinile de legume. În apropiere de
M\gureni, pe la 1670, nepotul lui Constantin, Pârvu, care studiase la Constantinopol, a

17 Antonio del Chiaro, op. cit., p. 27.


18 Lewis Mumford, The City in History, Penguin Books, 1961, p. 362.

29
construit [i el o re[edin]\ de familie, de dimensiuni apreciabile, îns\ [i aceasta este azi
în ruine.
La Bucure[ti, modific\rile [i extinderile aduse Cur]ii Vechi de c\tre Constantin Brân-
coveanu au fost deosebit de apreciate de contemporanii s\i. Antonio del Chiaro scrie cu
mândrie – [i deloc surprinz\tor – c\ «palatul a fost construit în întregime din piatr\, cu
scara principal\ din marmur\».16 Palatul includea câteva s\li mari, boltite, dintre care una,
sala tronului, avea un [ir de coloane chiar în mijloc. În fa]a palatului se întindea o gr\din\
pe care del Chiaro a descris-o ca fiind «foarte frumoas\, de form\ p\trat\ [i proiectat\
cu bunul gust al unui italian».17 Marea schimbare care s-a produs în timpul domniei lui
Brâncoveanu a fost punerea în aplicare a principiilor clasice în proiectare [i planificare.
Aceast\ influen]\ se poate s\ fi venit prin Fran]a lui Ludovic al XIV-lea, prin Rusia lui Petru
cel Mare, sau direct din Italia. Ea este deosebit de clar\ în simetria [i ordinea ce pot fi
remarcate la palatele de la Potlogi, Doice[ti [i Mogo[oaea.
Dintre toate palatele lui Brâncoveanu, Mogo[oaea, a c\rui construc]ie a început în
1700, este singurul care a supravie]uit mai mult sau mai pu]in în întregime. Este prima
oar\ când palatul se ridic\ în mijlocul a ceea ce ini]ial a fost o curte dreptunghiular\ vast\,
împrejmuit\ din trei laturi de ziduri înalte (latura dinspre lac fiind l\sat\ deschis\), în vreme
ce mai înainte palatele domne[ti f\ceau parte din structurile incintei. Nu numai c\ palat-
ul este acum complet deta[at, dar una din laturile sale mai lungi se deschide c\tre peisajul
îndep\rtat de care este legat\ printr-o serie de terase care coboar\ c\tre lac. Brâncoveanu
abia de a apucat s\ stea doisprezece ani în noul s\u palat somptuos înainte de a fi detronat.
Mogo[oaea a devenit o vreme caravanserai. În timpul r\zboiului ruso-turc din 1769-1774
a fost grav avariat\ atunci când trupele ruse[ti au ocupat Bucure[tiul. O prim\ încercare
de restaurare a fost f\cut\ de domnitorul Gheorghe Bibescu în 1850, acesta mo[tenind
palatul prin c\s\toria sa cu o Brâncoveanc\. Continuat\ de fiul s\u Nicolae, cu ajutorul
unui arhitect francez, restaurarea a fost în cele din urm\ încheiat\, cu concursul unui arhi-
tect vene]ian, Domenico Rupolo, de c\tre George [i Martha Bibescu, dup\ primul r\zboi
mondial, palatul redevenind locuin]\ precum [i centru de activitate monden\ [i politic\.
Dup\ cel de-al doilea r\zboi mondial, sub regimul comunist, statul a confiscat propri-
etatea, transformând palatul în muzeu.
De[i Bucure[tiul la sfrâr[itul fazei medievale a istoriei sale se adapta realit\]ii în m\sura
în care «religia», dup\ cum scrie Lewis Mumford, «f\cea loc comer]ului, iar „credin]a“,
„creditului“»18, substan]a spiritual\ tinzând s\ se piard\ o dat\ cu îns\[i dezvoltarea
ora[ului, au continuat s\ fie construite biserici noi sub fanario]i, dar de c\tre boieri, negus-
tori sau preo]i mai degrab\ decât de c\tre domnitori [i adesea în zone aflate în secolul
al XVIII-lea în afara grani]elor ora[ului. Un exemplu este biserica Mântuleasa, la inter-
sec]ia str\zilor Mântuleasa [i Negustori, o cl\dire mic\, dar bine propor]ionat\, cu o clopot-

19 Dana Harhoiu, op. cit.

30
ni]\ elegant\ [i frumoase fresce interioare, construit\ în 1734 de Manta Precupe]ul, al
c\rui nume se referea la o îndeletnicire negu]\toreasc\ disp\rut\ de mult\ vreme. Mai
este [i micu]a [i încânt\toarea biseric\ Stejar în apropierea intersec]iei dintre str\zile
Câmpineanu [i Luteran\, în spatele fostului Palat Regal, construit\ în 1743 de T\nase
C\pitanul [i restaurat\ de Regele Carol I cu inten]ia de a o transforma în capel\ regal\.
Sau mai exist\, în Calea Grivi]ei, Biserica Manea Brutaru, cu clopotni]a sa separat\, con-
struit\ în 1777 [i numit\ dup\ ctitorul ei, starostele breslei brutarilor.
Dintre bisericile construite în afara grani]elor ora[ului, trei merit\ men]ionate: Sf. Elef-
terie Vechi, la jum\tatea drumului c\tre Cotroceni, pe malul drept al Dâmbovi]ei, con-
struit\ între 1741 [i 1744 de mitropolitul Neofit cu bani l\sa]i în acest scop de negus-
torul Maxim Lupe]u; biserica Mavrogheni, în strada Monet\riei, lateral fa]\ de Bulevar-
dul Kiseleff, construit\, împreun\ cu o re[edin]\ domneasc\ [i o gr\din\ frumoas\ din
care nu s-a mai p\strat nimic, de c\tre domnitorul Nicolae Mavrogheni în 1789, anul în
care trupele austriece comandate de prin]ul Frederick de Saxa-Coburg au ocupat
Bucure[tiul; de asemenea, biserica Sf. Nicolae de la B\neasa, care este tot ce a mai r\mas
din str\lucita curte a proetului-boier En\chi]\ V\c\rescu, [i a c\rei construc]ie, început\
în 1755, a fost de dou\ ori întrerupt\ de r\zboaiele ruso-austro-turce, pentru a fi în cele
din urm\ încheiat\ în 1792, biserica fiind capela privat\ a cur]ii.
Cea mai îndr\git\ [i cea mai frumos ornamentat\ dintre bisericile secolului al XVIII-
lea a fost [i r\mâne biserica Stavropoleos, pe strada cu acela[i nume. Construit\ în 1724,
în plan simplu, dreptunghiular, de c\tre c\lug\rul grec Ioanichie, drept capel\ a hanului
s\u, a fost extins\ în 1730 prin ad\ugirea unui pridvor minu]ios decorat [i a unor abside
laterale. Biserica preferat\ a aristocra]iei era Domni]a B\la[a, situat\ într-o gr\din\
spa]ioas\ la cap\tul dinspre r\s\rit a ceea ce ast\zi a devenit strada Sfin]ii Apostoli, dar
care a fost, înaintea construirii noului centru al lui Ceau[escu, por]iunea de început a C\ii
Rahovei. Biserica pe care o vedem ast\zi, a patra construc]ie pe acest loc, este un edi-
ficiu înalt, de c\r\mid\, cu cinci turle, ridicat între 1881 [i 1888 în stil na]ional-roman-
tic de c\tre Alexandru Or\scu, arhitectul care a fost îns\rcinat [i cu construirea Univer-
sit\]ii, pe care îns\ a proiectat-o, nu lipsit de inspira]ie, în stil Paladian. Prima biseric\
de pe acest loc a fost îns\ construit\ în 1751 de c\tre fiica lui Brâncoveanu, B\la[a; a
fost reconstruit\ în 1831 de banul Grigore Brâncoveanu dar, datorit\ faptului c\ s-a
pr\bu[it la cutremurul din 1838, a fost reconstruit\ pentru a treia oar\ de c\tre so]ia lui
Grigore, Safta.
Ar fi de neconceput s\ omitem într-un eseu dedicat Bucure[tiului biserica Bucur, fie
numai [i pentru asocierea ei cu ciobanul Bucur care, potrivit legendei, a fondat Bucure[tiul
la sfâr[itul secolului al XIV-lea, construind aceast\ biseric\ în locul unde î[i ducea oile

20 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 28.


21 Gheorghe Crutzescu, op. cit., p. 47.

31
la p\scut. Dana Harhoiu a subliniat faptul c\ romantismul secolului al XIX-lea a fost cel
care a f\cut leg\tura între aceast\ legend\ [i existen]a pastoral\ a românilor [i c\ a fost
nevoie de perspectiva mitic\ [i religioas\ a lui Mircea Eliade pentru a restabili dimensi-
unea mitic\ a acestei tradi]ii [i a-l considera pe «Bucur drept un precursor, dotat cu
în]elegerea semnelor, destinat a vedea materializarea unei energii superioare în devenirea
cosmic\ a acestui loc».19 Bisericu]a, care pare a face parte dintr-un sat mai degrab\ decât
din capitala unei ]\ri, a fost de fapt construit\ în 1743 drept capel\ a cimitirului mân\stirii
Radu Vod\, aflat\ în imediata apropiere.
Cele mai frumoase dintre bisericile secolului al XVIII-lea sunt [i cele mai vechi: bis-
erica mân\stirii Antim, fondat\ la 1714 de mitropolitul Antim Ivireanu, [i biserica Cre]ules-
cu, construit\ între 1720 [i 1722 de vornicul Iordache Cre]ulescu. În ciuda pierderii zidu-
lui s\u dinspre apus [i a celei mai mari p\r]i din zidul dinspre nord, unde a fost con-
struit\ o cas\ sinodal\ în a doua decad\ a secolului al XX-lea, precum [i în ciuda pagube-
lor ireparabile produse ambientului s\u de c\tre noul centru al Bucure[tiului, mân\stirea
Antim, cu impresionanta sa poart\ de intrare cu clopotni]\, aliniat\ împreun\ cu biseri-
ca de-a lungul aceleia[i axe centrale, cu capela, cu chiliile [i cu buc\t\riile sale dispuse
simetric, cu excep]ionala sa sculptur\ în piatr\, r\mâne un monument de o deosebit\
valoare artistic\. Biserica Cre]ulescu este extrem de bine propor]ionat\, cu un pridvor
impun\tor, dou\ turle [i ziduri de c\r\mid\ decorate cu mult\ fine]e cu panouri [i bolte
false. Biserica n-a fost construit\ pe lâng\ vreun han, dar ctitorul ei a zidit câteva case
prin preajm\, ceea ce a permis bisericii s\ se transforme în mân\stire dup\ vreo patruze-
ci de ani. În 1822 consulul prusac la Bucure[ti, Ludovic Kreutchely, g\se[te biserica împre-
jmuit\ de un han mare, din care s-a p\strat o parte pân\ în 1939.
Biserica Cre]ulescu a fost construit\ la ceea ce era pe vremea aceea «poarta» de nord
a ora[ului, într-un loc ce se numea «Pu]ul cu zale», amintind prezen]a în trecut a unei
fântâni. Bucure[tiul, cu cele cinci v\i de râuri ale sale, cu Colentina [i Dâmbovi]a, amân-
dou\ bine alimentate de izvoare, n-a dus niciodat\ lips\ de ap\. Este într-adev\r axiomat-
ic faptul c\ un ora[ poate supravie]ui [i înflori doar dac\ are acces la o surs\ adecvat\
de ap\ curat\. Preaplinul Bucure[tiului din acest punct de vedere este reflectat în
numeroasele toponime care au în compunere cuvinte ca ap\, pu], izvor, pârâu [i în spe-
cial fântân\, cu sensul de structur\ construit\ pentru aprovizionarea neîntrerupt\ cu ap\
de b\ut. Una din bisericile d\râmate de Ceau[escu se chema Izvorul T\m\duirii [i se g\sea
pe strada Pu]ul cu Ap\ Rece. Exist\ str\zi care se numesc Apele Vii, Fântânica, Pu]ul de
Piatr\, Pu]ul cu Plopi [i mai sunt multe altele purtând nume asem\n\toare. Fântâna mod-
ern\ din fa]a cl\dirii Cercului Miliar la col]ul Bulevardului Elisabeta cu Calea Victoriei, o
construc]ie monumental\ neoclasic\ ridicat\ în 1912 conform planurilor lui D. Manoles-
cu, U. {tef\nescu [i
E. Doneaud, care a înlocuit faimoasa biseric\ S\rindari construit\ în epoca lui Matei

32
Basarab, se afl\ pe locul uneia dintre cele mai vechi fântâni din Bucure[ti «cu ap\ de izvor
adus\ de la mare distan]\, cu mult\ cheltuial\».20
În 1786 domnitorul Nicolae Mavrogheni a construit fântâna din fa]a bisericii Izvoru-
lui T\m\duirii, ridicat\ tot de el, [i a adus ap\ în casele câtorva boieri. O alt\ fântân\,
Ci[meaua Ro[ie, a fost în\l]at\ în 1800 la intersec]ia dintre Calea Victoriei [i strada Gen-
eral Berthelot, al c\rui nume ini]ial a fost strada Fântânei. }evile pentru alimentarea cu
ap\ au fost instalate dup\ r\zboiul de Independen]\ de c\tre inginerul elve]ian B. Urelly
Ziegler, lucr\rile debutând în 1884 [i încheindu-se în 1888, an în care a fost început\
canalizarea Dâmbovi]ei în interiorul ora[ului. Por]iunea de râu dintre Pia]a Na]iunilor Unite
[i Pia]a Unirii a fost acoperit\ înaintea celui de-al doilea r\zboi mondial, atr\gând comen-
tariul c\ «acest râu[or blestemat care a fost la vremea lui oglinda Cur]ii Vechi, a Cur]ii
Arse, a cur]ii lui Brâncoveanu [i a atâtor evenimente pline de fast princiar va r\mâne de
acum de-a pururi un canal de scurgere».21 Totu[i, sub regimul comunist postbelic, pe
Dâmbovi]a a fost construit un baraj [i s-a format un lac de acumulare cam la cinci kilo-
metri în amonte; iar por]iunea central\, care fusese acoperit\, a fost din nou decopertat\
[i expus\ vederii sub forma unui canal. Exist\ posibilitatea, sus]inut\ de desf\[urarea
concursului de arhitectur\ «Bucure[ti 2000», ca sec]iunea ce traverseaz\ Pia]a Unirii, [i
care a r\mas în continuare sub p\mânt, s\ fie de asemenea scoas\ la vedere.
Valea râului Colentina de la nord de ora[ s-a dovedit a fi o centur\ verde care a sta-
bilit în acela[i timp o limit\ natural\ extinderii c\tre nord a ora[ului. Aceast\ vale a fost
transformat\, cu începere din perioada interbelic\ [i continuând dup\ al doilea r\zboi mon-
dial, într-un lan] de lacuri – Mogo[oaea, Str\ule[ti, Grivi]a, B\neasa, Her\str\u, Floreas-
ca, Tei, Pantelimon [i Colentina – care se constituie într-o minunat\ [i întins\ zon\ de
agrement, odihn\ [i sport.
R\zboaiele, ca [i incendiile, cutremurele [i epidemiile erau evenimente obi[nuite în
istoria Bucure[tiului. În cei dou\ sute de ani dintre al doilea asediu al Vienei în 1683 [i
r\zboiul de Independen]\ dintre 1877 [i 1878 au fost, dac\ num\r\m [i Revolu]ia de la
1848, nu mai pu]in de zece r\zboaie în care au fost implicate Turcia, Rusia, Austria [i
Principatele în diferite variante de alian]e. R\zboaiele au îns\, uneori, o latur\ pozitiv\,
[i, în ceea ce prive[te Bucure[tiul, inginerii [i cartografii austrieci [i ru[i au fost cei din-
tâi care, în timpul ocupa]iei ora[ului de c\tre respectivele lor armate, au schi]at primele
sale planuri, mai întâi ru[ii în 1770, apoi austriecii în 1789. Aceste planuri, precum [i
altele ulterioare, mult mai am\nun]ite, cum ar fi cel al maiorului Borro]în, reprezint\ o
inestimabil\ surs\ de informa]ii [i au pus bazele planific\rii urbanistice.
De[i mai fuseser\ înainte dou\ ocupa]ii ruse[ti, în 1769 [i 1808, efectul cel mai de
durat\ [i mai pozitiv l-au avut r\zboiul ruso-turc de la 1828-1829 [i ocupa]ia [i admin-
istra]ia ruseasc\ în ambele Principate, între 1828 [i 1834. Tratatul de pace de la Adri-
anopol din 1829 a confirmat autonomia administrativ\ a principatelor, dar a men]inut

33
ocupa]ia ruseasc\ pân\ la acoperirea
desp\gubirilor de r\zboi.
Regulamentul Organic stabilea com-
peten]a general\ a organismelor centrale;
crea servicii publice [i specializate având
sarcini bine definite; separa justi]ia de
administra]ie; desfiin]a monopolul ghilde-
lor, încurajând astfel dezvoltarea industriei;
[i introducea cu sistem unic de impozitare,
capita]ia. S-ar putea spune c\ planificarea
urbanistic\ propriu-zis\ dateaz\ din vre-
mea Regulamentului Organic, care cerea ca
ora[ele s\ instituie organe administrative
care s\ le dirijeze dezvoltarea. Cerin]ele includeau preg\tirea planurilor de cadastru [i sta-
bilirea de limite pentru dezvoltarea ora[ului; deschiderea de noi drumuri (de obicei para-
lele cu arterele deja existente) pentru a u[ura circula]ia tot mai intens\ a vehiculelor; [i,
cel mai important, folosirea unor materiale de construc]ii durabile, cum ar fi c\r\mida
sau piatra, în locul materialelor u[oare, inflamabile din care erau construite majoritatea
vechilor cl\diri ale Bucure[tiului. În sfâr[it, oricine dorea s\ construiasc\, trebuia s\ ob]in\
o autoriza]ie de la administra]ia ora[ului. Noile m\suri vizând exercitarea unui control
asupra materialelor de construc]ii [i cerin]a suplimentar\ de a se demola, oriunde era
posibil, cl\dirile vechi care reprezentau un pericol de incendiu nu au împiedicat izbuc-
nirea marelui pârjol din 1847, când Bucure[tiul a ars vreme de trei zile [i trei nop]i, jum\tate
din ora[ fiind mistuit de fl\c\ri.
Dac\ ocupa]ia ruseasc\ a înt\rit printre români ideea unit\]ii [i independen]ei, ea a
deschis în mod paradoxal [i calea unei deosebit de puternice influen]e occidentale. În
1832 generalul conte Pavel Kiseleff, pre[edinte plenipoten]iar al divanurilor Moldovei [i
}\rii Române[ti, a c\rui politic\ o continua pe cea a r\posatului s\u ]ar, liberalul [i refor-
matorul Alexandru I, a trasat {oseaua Kiseleff, care prelunge[te Calea Victoriei c\tre nord,
printr-o zon\ de p\dure, pân\ la Pia]a Presei Libere de ast\zi cu monumentala sa cl\dire
stalinist\, având un aspect complet str\in de ora[ [i, mai departe, pân\ la lacurile Her\str\u
[i B\neasa. Spre deosebire de cl\direa stalinist\, [oseaua a fost un frumos cadou f\cut
de ru[i ora[ului, cadou ce avea s\ fie pus [i mai mult în valoare în anii 1840 [i 1850 de
c\tre domnitorii fra]i Gheorghe Bibescu [i Barbu {tirbey, prin întinsele gr\dini ce au fost
proiectate de arhitectul peisagist german Wilhelm Meyer, cel care între 1850 [i 1852 a
conceput în stil romantic englezesc [i frumoasa gr\din\ Ci[migiu. Câ]iva ani mai târziu,
în 1859, anul unirii Principatelor, a fost deschis la cap\tul de sud al C\ii {erban Vod\
primul [i cel mai mare dintre optsprezece cimitire, Cimitirul Bellu.

34
Gr\dinile publice, parcurile, cimitirele
erau toate un element esen]ial din ceea ce
la mijlocul secolului al XIX-lea era consid-
erat a fi un ora[ modern. Pe lâng\ {oseaua
Kiseleff [i Gr\dina Ci[migiu mai erau Par-
cul Carol I în partea de nord a ora[ului,
proiectat în 1903 de arhitectul peisagist
francez Redont [i construit pentru a g\zdui
expozi]ia aniversar\ dedicat\ celor patruze-
ci de ani de domnie ai regelui; Gr\dina
Botanic\ de la Cotroceni, realizat\ în anii
1890 [i transformat\ în gr\din\ public\ de
arhitectul Octav Doicescu între cele dou\
r\zboaie; [i Parcul Carol al II-lea pe malul lacului Her\str\u, construit în 1936 pentru
expozi]ia «Luna Bucure[tilor» din care o parte, Muzeul Satului, s-a permanentizat, extinzân-
du-se foarte mult cu casele [i cur]ile sale ]\r\ne[ti autentice, str\mutate de la locul lor
de origine [i reîn\l]ate într-o ambian]\ idilic\.
Tot în secolul al XIX-lea a ap\rut [i conceptul de infrastructur\ a ora[ului – drumuri,
poduri, scurgere, canalizare etc. – f\cându-se leg\tura între o infrastructur\ solid\ [i
s\n\tatea locuitorilor. Activitatea lui Haussmann la Paris a avut o influen]\ direct\ asupra
planific\rii Bucure[tiului. Dac\ anii 1850 marcheaz\ începutul istoriei centrului Parisului
modern, 1857 este anul în care a fost f\cut la Bucure[ti începutul prin t\ierea Bulevar-
dului Carol I, o parte a arterei est-vest care începe în Pia]a Universit\]ii [i care a fost con-
tinuat\ în anii 1870 c\tre vest prin Bulevardul Elisabeta [i în 1890 c\tre est prin Bule-
vardul Pache Protopopescu. O arter\ similar\, pe direc]ia nord-sud, în linii mari paralel\
cu Calea Victoriei, a fost început\ în 1894 cu por]iunea dreapt\ dinspre nord, dintre Pia]a
Roman\ [i Pia]a Victoriei, care se cheam\ Lasc\r Catargiu, [i a fost continuat\ în 1906
cu por]iunile central\ [i de sud – bulevardele Magheru, B\lcescu [i Br\tianu, terminate
abia dup\ primul r\zboi mondial, la timp pentru a profita de perioada de mare avânt în
construc]ii dintre cele dou\ r\zboaie. Drept rezultat al acestui avânt deosebit, bulevardele
Magheru [i B\lcescu prezentau la sfâr[itul perioadei, [i mai prezint\ înc\, o desf\[urare
arhitectonic\ unic\ ilustrând mi[carea modernist\ a anilor ‘30.
Dac\ Regulamentul Organic de la 1831 a pus bazele planific\rii urbanistice, Focul cel
mare de la 1847 a f\cut necesar\ reconstruirea unei mari p\r]i a Bucure[tiului, oferind
ocazia genezei unei capitale demne de Principatele Unite (1859), devenite în 1877 o na]iune
independent\, iar în 1881 regat. Câteva dintre casele mai impun\toare, construite din
zid\rie, au supravie]uit focului. Una dintre acestea a fost casa stolnicului Dinicu Goles-

22 În 1811, dintr-o popula]ie de 100.000, 3000 lucrau în industrie [i comer].

35
cu (1812-1815), care se în\l]a pe locul unde se afl\ latura de sud a fostului Palat Regal,
ast\zi Palat al Republicii [i Muzeu Na]ional de Art\. Casa, cu dou\ etaje, construit\ în stil
neoclasic, avea cel pu]in 25 de camere, dintre care una, «salonul», era într-adev\r foarte
mare pentru Bucure[tiul de atunci. Cump\rat\ de stat în 1832, casa a devenit palatul dom-
nitorului Alexandru Ghica, ai c\rui succesori, Gheorghe Bibescu [i Alexandru {tirbei, au
folosit-o numai pentru festivit\]i, preferând s\ locuiasc\ în continuare în propriile lor case.
Atât Alexandru Ioan Cuza cât [i Carol I au f\cut din cas\ re[edin]a lor domneasc\, de[i
Carol I, dup\ ce a devenit rege, a considerat necesar s\ construiasc\ primul Palat Regal
(1882-1885, arhitect Paul Gottereau), legându-l de cas\ printr-o structur\ boltit\ con]inând
un «salon» circular. Dup\ un incendiu în 1927, Palatul Regal a fost complet reconstru-
it, în form\ de U, dup\ grandioasele planuri în stil Paladian ale lui Nicolae Nenciulescu
(1930-1937).
Casa lui Dinicu Golescu a devenit palat domnesc mai degrab\ datorit\ pozi]iei decât
m\re]iei sale. Mult mai întins [i mai impun\tor amplasat îns\, în afara Bucure[tiului, pe
malul lacului Tei, era palatul lui Grigore Dimitrie Ghica, construit în 1822, anul în care
Ghica s-a urcat pe tronul }\rii Române[ti ca primul domn p\mântean dup\ mai bine de
un secol de domnii fanariote. Asemeni Casei Golescu, Palatul Ghica Tei, a[a cum avea
s\ fie denumit, este construit dup\ un plan clasic pur, prin faptul c\ o estrad\ de piatr\
ne[lefuit\ sus]ine un piane nobile împ\r]it în arcade de coloane corintice sprijinind o
corni[\ cu frontoane pe p\r]ile laterale. C\tre sfâr[itul domniei sale, în 1833, Ghica a
ad\ugat o capel\ construit\ în plan oval, cu patru ni[e adânci în form\ de semicerc pe
care se sprijin\ o bolt\ [i un tambur circular. Amâdou\ cl\dirile sunt de inspira]ie occi-
dental\, transpuse parc\ din Apus pe solul românesc în cadrul procesului de occiden-
talizare care a reprezentat o reac]ie împotriva influen]ei grece[ti preponderente a perioad-
ei fanariote.
O cas\ care a supravie]uit incendiului în chiar centrul Bucure[tiului este cea a vor-
nicului Sl\tineanu, pe col]ul str\zii Edgar Quinet cu Calea Victoriei, ast\zi restaurantul
Cap[a. În aceast\ cas\, în 1879, în faimosul salon Sl\tineanu, colonia de germani din
Bucure[ti, care s\rb\torea victoria armatei prusace asupra francezilor, a fost bombar-
dat\ cu pietre aruncate pe geamurile cl\dirii de demonstran]ii studen]i pro-francezi, inci-
dent în urma c\ruia prin]ul prusac Carol I a amenin]at cu abdicarea. Trei ani mai târziu,
Grigore Cap[a, care înv\]ase arta culinar\ de la Boissier la Paris, a cump\rat casa [i a
transformat-o în confiserie, salon de thé, restaurant [i hotel, confiseria [i salonul
devenind nu numai cele mai bune din ora[, dar [i un loc de întâlnire al lumii bune, ceea
ce au [i r\mas – a[a cum cititorii lui The Fortunes of War de Olivia Manning î[i
amintesc, desigur – pân\ c\tre sfâr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial.

23 Grigore Ionescu, Bucure[ti, ghid istoric [i artistic, Bucure[ti 1938, p. 28.

36
Celelalte case de marc\ sc\pate de Focul cel mare sunt cl\direa neogotic\ a Palatu-
lui {u]u, ast\zi Muzeul de Istorie a Municipiului Bucure[ti, construit\ în 1833 dup\ plan-
ul lui Konrad Schwinck [i Johann Veit peste drum de biserica Col]ei pe Bulevardul Br\tianu;
elegantul Palat {tirbei, neoclasic, de pe Calea Victoriei, construit în 1835 dup\ planul arhi-
tectului francez Charles Sanjouand [i restaurat în 1881 de arhitectul austriac Hartmann
(care i-a ad\ugat pitorescul turn de pe col]), ale c\rui interioare bine conservate au fost
pr\date în 1950 de o gloat\ dement\ a]â]at\ de comuni[ti; de asemenea, construit\ cam
tot în aceea[i perioad\ ca [i Palatul {tirbei, Casa Cre]ulescu de pe strada Funda]iei nr.
4, în prezent Muzeul Literaturii Române.
Declinul [i, în cele din urm\, dispari]ia hanului au fost rezultatul apari]iei localurilor
cu fa]ada la strad\, cafenele [i birturi, dintre care Bucure[tiul num\ra cam 1500 la începutul
secolului al XIX-lea [i care s-au înmul]it pe m\sur\ ce se înainta în veacul respectiv, pre-
cum [i rezultatul dezvolt\rii industriilor cerii, a postavului [i a hârtiei22. Un exemplu de
cafenea din chiar primii ani ai secolului al XIX-lea, care se mai p\streaz\ înc\, este Cafe-
neau Veche, cu înf\]i[area ei firav\, situat\ la col]ul str\zilor {elari [i Covaci. Pe de alt\
parte, braseria Carul cu bere din strada Stavropoleos, construit\ în 1875 dup\ planurile
arhitectului de origine polonez\ Zigfrid Kofczinsky, este o cl\dire neogotic\ solid\ cu inte-
rioare contemporane remarcabile, foarte bine conservate.
Introducerea iluminatului stradal, un element esen]ial în modernizarea ora[ului, a pro-
dus o schimbare covâr[itoare a aspectului str\zilor în timpul nop]ii. Primul sistem de ilu-
minare cu l\mpi cu petrol a fost inaugurat în 1857, iar primii stâlpi pentru l\mpile cu gaz
dateaz\ din 1861, o dat\ anterioar\ celei la care au fost introdu[i la Paris sau Berlin. Ilu-
minatul cu gaz a fost pe deplin introdus în 1871 iar cel electric în 1881, anul în care Carol
I a fost încoronat rege. Nu e nevoie de prea mult\ imagina]ie ca s\-]i dai seama de difer-
en]a reprezentat\ de introducerea l\mpilor cu petrol pentru zona în care fusese amplasat
recent terminatul [i foarte popularul Teatru Na]ional. Început\ în 1846, pe latura de vest
a C\ii Victoriei, între str\zile Matei Milo [i Câmpineanu, construc]ia sa a fost întârziat\
mai întâi de Focul cel mare [i, apoi, de Revolu]ia de la 1848, a[a c\ ea nu a fost încheiat\
pân\ în 1852, marcând începutul unei perioade de avânt într-un ora[ binecunoscut ast\zi
pentru teatrul s\u creator [i plin de via]\.
Teatrul românesc î[i are r\d\cinile în trupele itinerante de actori din secolul al XVIII-
lea [i în teatrul de curte al principilor fanario]i, care au construit în 1818 primul teatru,
pu]in mai sus, c\tre nord, pe Calea Victoriei, lâng\ Ci[meaua Ro[ie. Reprezenta]iile, la
început în grece[te, erau sus]inute [i la {coala Greceasc\ a mân\stirii Sf. Sava [i la salonul
Sl\tineanu. C\p\tând legitimitate prin înfiin]area în 1833 a Societ\]ii Filarmonice [i {colii
de Muzic\ [i Art\ Dramatic\, teatrul a cunoscut o mare înflorire. Noul teatru, conceput
de arhitectul vienez Josef A. Heft în tradi]ia barocului italian, în plan de potcoav\ [i cu
mai multe etaje de loje, a oferit unei capitale ce aspira s\ se modernizeze primul simbol

37
al statutului s\u cultural. Scriind în 1838 despre vechiul Teatru Na]ional, arhitectul [i
istoricul de art\ Grigore Ionescu l-a descris ca fiind «pl\cut privirii, cu liniile sale arhi-
tectonice simple, oferind în acela[i timp un contrast puternic prin propor]iile [i frumuse]ea
sa, fa]\ de arhitectura uniform\ [i rece a celor dou\ cl\diri imense care îl încadreaz\, Palat-
ul Telefoanelor, de o parte, [i Compania Adriatica, de cealalt\».23 Teatrul a mai supravie]uit
câ]iva ani pân\ ce distrugerile provocate de bombardarea Bucure[tiului în 1944 au devenit
pretextul pentru demolarea sa complet\ dup\ r\zboi [i înlocuirea lui, în anii ‘70, cu un
teatru construit în Pia]a Universit\]ii. Cl\dirile ce l-au încadrat de când au fost constru-
ite în anii 1930 se afl\ înc\ acolo.
Alte simboluri culturale necesare au fost legate de înv\]\mântul superior [i printre
ele se num\r\ cl\diri universitare [i muzee. Impun\torul «palat» al lui Alexandru Or\scu
a fost extins de Nicolae Ghica-Bude[ti, între 1912 –1926, pentru a include Facult\]ile de
Litere, Filosofie, Teologie, Farmacie [i {tiin]e. Facultatea de Medicin\, înfiin]at\ [i ea în
1856, a fost dotat\ abia în 1903 cu frumosul s\u local propriu, proiectat de arhitectul
francez Louis Blanc, la col]ul Bulevardului Carol II cu strada Carol Davilla (ce poart\ numele
renumitului medic francez care a fondat facultatea). Instruc]ia arhitec]ilor era prev\zut\
de legea lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 care înfiin]a Universitatea, dar pân\ la urm\
a fost înfiin]at\, în 1904, ca o institu]ie separat\ [i paralel\, Academia de Arhitectur\, pen-
tru care Grigore Cerchez a proiectat o cl\dire monumental\ în stil na]ional romantic în
strada Biserica Enei, început\ în 1912, dar terminat\ [i ocupat\ de Academie abia în 1927.
Cel mai vechi muzeu din Bucure[ti dateaz\ din 1836 [i este Muzeul de Istorie Nat-
ural\ «Grigore Antipa» (purtând numele eminentului specialist în istorie natural\, fost direc-
tor al muzeului). Întemeiat de Alexandru Ghica [i de fratele s\u Grigore, muzeul [i-a început
existen]a la {coala de la Sfântul Sava, fiind apoi transferat, când aceasta a fost demo-
lat\, în noua cl\dire a universit\]ii, pân\ în 1906 când, în cele din urm\, a fost mutat în
cl\direa alb\ în stil neoclasic, ornamentat\ cu stuc, care se afl\ în Pia]a Victoriei la începutul
{oselei Kiseleff. Totu[i, nici o cl\dire sau institu]ie nu a fost mai reprezentativ\ sau nu a
întrupat mai deplin aspira]iile culturale [i na]ionale decât Ateneul Român, construit în 1886
dup\ planurile arhitectului francez Albert Galleron pe un teren în Calea Victoriei ce apar]inea
familiei V\c\rescu [i pe care se aflase o biseric\ ridicat\ de generalul Mihai Cantacuzi-
no [i oferit\ de el Episcopiei din Râmnicu Vâlcea. Dup\ ce biserica nu a mai fost, locul
a devenit cunoscut drept Gr\dina Episcopiei [i, în spatele acestei gr\dini, pe temeliile unei
cl\diri de circ pe care Compania Ecvestr\ Român\ o începuse în 1874 dar nu reu[ise s\

24 Palatul Sturdza a fost o cl\dire lipsit\ de frumuse]e, dar de o fantezie extrem\, o adev\rat\ raritate ce n-ar fi
trebuit niciodat\ d\râmat\. În locul ei a fost cl\dit noul Minister al Afacerilor Externe, început în 1938 dup\ planurile
lui Duiliu Marcu, avariat de bombardamente în timpul r\zboiului, reparat [i terminat dup\ r\zboi, pentru a deveni,
câ]iva ani mai târziu, Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri. Demolarea vechiului minister [i ridicarea celui nou au reprezen-
tat o parte dintr-un plan m\re] pentru Pia]a Victoriei, care nu s-a înf\ptuit înc\.

38
o termine, a fost ridicat Ateneul cu impozantul s\u portic de intrare în stil ionic [i cupo-
la sa ornat\ în stil Second Empire. Cl\direa este cunoscut\ în primul rând pentru
încânt\toarea ei sal\ de concerte (în care primul parlament al României Mari a ratificat
unirea cu Basarabia, Transilvania [i Bucovina în 1919), dar ea a fost construit\ [i pen-
tru a ad\posti o bibliotec\ [i colec]ia na]ional\ de art\, mutate între timp în alte sedii.
Ar fi imposibil s\ p\r\sim domeniul culturii f\r\ a men]iona Muzeul Na]ional Carol I,
cl\direa impun\toare din c\r\mid\ ro[ie în stil na]ional romantic, ce se afl\ lâng\ Muzeul
Antipa pe Bulevardul Kiseleff. Proiectat de Nicolae Ghica-Bude[ti, muzeul a fost început
în 1912 cu inten]ia de a ad\posti toate colec]iile de art\ popular\ românesc\ din vremuri
preistorice pân\ în ziua de azi. Muzeul fiind înc\ neterminat în 1939 (doar trei din cele
patru aripi proiectate fuseser\ construite), construc]ia sa a fost încheiat\ de abia în anii
1960, revenindu-se la un stil arhitectural mai simplu [i mai modern. Transformat sub
regimul comunist în Muzeul de Istorie al Partidului Comunist, lui i-a fost de curând redat\
destina]ia ini]ial\, devenind Muzeul }\ranului Român.
Ca urmare a Unirii [i dup\ fondarea în 1862 a unei democra]ii parlamentare, era nevoie
de noi cl\diri pentru a ad\posti noile institu]ii guvernamentale ce începeau s\ apar\ –
parlament, ministere, cur]i de justi]ie, prim\rie – precum [i noile servicii publice – po[t\,
telefoane, hoteluri [i c\i ferate, companii de gaz [i electricitate. Dealul Patriarhiei, a[a cum
am v\zut, era un loc sfânt. El fusese domeniul exclusiv al Bisericii Patriarhiei [i al palat-
ului s\u, o cl\dire lipsit\ de unitate din care cea mai veche parte data de la sfâr[itul sec-
olului al XVII-lea [i începutul celui de-al XVIII-lea (inclusiv capela privat\ a patriarhului,
cu frescele sale bine conservate) [i c\reia i-au fost aduse numeroase ad\ugiri între 1850
[i 1875 [i, din nou, între 1930 [i 1935 în stil na]ional romantic (arhitect George Simot-
ta). Bisericii [i palatului de la început, Constantin Brâncoveanu le-a ad\ugat, în 1698, o
poart\ cu clopotni]\. Nu exist\ exemplu mai bun pentru declinul sacrului [i al spiritu-
alului decât acceptarea în locul sfânt al Dealului Patriarhiei, a prezen]ei puterii temporale,
mai întâi sub forma Divanului Domnesc unde, pe 24 ianuarie 1862, Cuza a proclamat
unirea definitiv\ a Principatelor [i a declarat Bucure[tiul capital\ a noii ]\ri, [i în fa]a c\ruia
pe 8 iunie a aceluia[i an, Barbu Catargiu, [eful Partidului Conservator, a fost împu[cat
când p\r\sea adunarea; [i, mai apoi, sub forma unei impozante cl\diri parlamentare –
proiectat\ de arhitectul Dimitrie Maimarolu – care a supravie]uit pân\ în ziua de ast\zi,
dar care din 1996 nu mai are nici o func]ie datorit\ mut\rii ambelor Camere ale parla-
mentului în Casa Republicii din noul centru al lui Ceau[escu.
Noile ministere s-au mutat fie în casele marilor boieri, pe m\sur\ ce acestea au devenit
disponibile – de pild\ Palatul Sturdza din Pia]a Victoriei (Ministerul Afacerilor Externe)24
[i Casa Gheorghe Vernescu în Calea Victoriei nr. 154 (Ministerul Industriei [i Comer]ului)
construit\ dup\ planul lui Ion Mincu, principalul avocat al stilului na]ional romantic; sau
a fost comandat\ construc]ia unor noi «palate» special destinate acestor ministere, cum

39
ar fi imensul Minister al Finan]elor de pe col]ul C\ii Victoriei cu Calea Grivi]ei (1883) sau
Ministerul Agriculturii, construit în stil francez Renaissance pe col]ul bulevardelor Carol
I [i Br\tianu (1896, arhitect Louis Blanc). Tot în stil Renaissance, dar mai sever, este
Palatul de Justi]ie, de pe cheiul Dâmbovi]ei, construit între 1890 [i 1895 dup\ planurile
arhitectului francez Albert Ballu, fiul marelui eclectic Théodore, a c\rui capodoper\ a fost
biserica Trinité de la Paris. Mult mai original\ [i, în acela[i timp una dintre cele mai intere-
sante cl\diri ridicate în ace[ti ani, a fost Prim\ria (1906-1910), oper\ a lui Petre Antones-
cu, un sus]in\tor de n\dejde al stilului na]ional romantic [i un arhitect influent, mai târz-
iu rector al Academiei de Arhitectur\, unde a educat o întreag\ nou\ genera]ie.
Unirea celor dou\ Principate nu numai c\ le-a sporit poten]ialul economic, dar a
reprezentat [i un puternic stimulent pentru dezvoltarea [i prop\[irea lor, cu alte cuvinte
pentru ceea ce a fost considerat a reprezenta progresul. Dezvoltarea a fost evident\ în
primul rând în domeniile industriei [i comer]ului [i în introducerea celor mai moderne
metode de transport [i comunica]ie. O dat\ cu înregistrarea oficial\ a produc]iei de petrol
brut în 1857 (an în care s-a înfiin]at prima rafin\rie de petrol lâng\ Ploie[ti), }ara
Româneasc\ a devenit primul stat din lume cu o produc]ie industrial\ de ]i]ei, extragerea
petrolului brut ridicându-se de la doar 275 tone în 1857 la aproape dou\ milioane de tone
în 1914. Camera de Comer] a fost înfiin]at\ în 1863 iar un sistem monetar a fost intro-
dus în 1868 (România dobândind astfel propria sa moned\ – leul). Monet\ria Statului a
fost inaugurat\ în 1870. În 1880 a fost fondat\ Banca Na]ional\ c\reia i s-a atribuit, cinci
ani mai târziu, magnificul sediu, executat la comand\, din strada Lipscani. În urm\torii
30 de ani au fost înfiin]ate circa 170 de institu]ii bancare, dintre care dou\ – Banca de
Economii din Calea Victoriei [i Banca Marmoro[-Blank din strada Doamnei – au fost deja
amintite. Merit\ de asemenea men]ionat\ Banca Chrissoveloni cu fa]ada spre str\zile Lip-
scani [i Stavropoleos construit\ dup\ primul r\zboi mondial dup\ planurile Paladiane
robuste ale lui G. M. Cantacuzino.
În domeniul comunica]iilor, anul 1853 a fost martorul inaugur\rii liniei telegrafice din-
tre Ia[i [i Viena, iar anul urm\tor cel al construirii liniilor telegrafice dintre Bucure[ti [i
Ruse, Bucure[ti [i Bra[ov, Timi[oara [i Bra[ov [i Timi[oara [i Or[ova. În 1862, între Prin-
cipatele Unite, Austria, Turcia [i Sebia a fost încheiat\ o în]elegere privind serviciile
na]ionale telegrafice. Aceasta a fost urmat\, în 1867, de prima conven]ie po[tal\ (cu Rusia)
– care prevedea c\ serviciile po[tale de pe teritoriul românesc aveau s\ fie efectuate numai
de c\tre Po[ta Român\ – [i, în 1868, de conven]ii po[tale între România [i Austro-Ungaria
[i România [i Germania. Aceste progrese extraordinare [i captivante în domeniul comu-
nica]iilor au fost reprezentate de o cl\dire – Palatul Po[telor sau Po[ta Central\. Nici o
capital\ european\ în devenire nu-[i putea permite s\ nu aib\ una, [i Bucure[tiul [i-a
construit impun\torul «palat» (arhitect Alexandru S\vulescu) între 1894 – 1900 în Calea
Victoriei (transformat dup\ al doilea r\zboi mondial în Muzeul Na]ional de Istorie), pe

40
locul Hanului Constantin Vod\, care fusese în mare parte distrus de incendiul din 1847
[i înlocuit de o ampl\ structur\ de lemn ce ad\postea un circ, Circul Suhr, care a dat
reprezenta]ii acolo în cea mai mare parte a acelor cincizeci de ani. A doua jum\tate a seco-
lului al XIX-lea a fost martora dezvolt\rii mijloacelor de transport tradi]ionale – intensi-
ficarea naviga]iei fluviale [i maritime, reorganizarea porturilor fluviale [i, pe uscat, con-
struc]ia a peste 27 de mii de kilometri de drumuri –, precum [i a unui mijloc de trans-
port complet nou, calea ferat\. Prima linie de cale ferat\ de pe teritoriul României a fost
construit\ în 1857. În 1866 o companie britanic\ (John Trevor Barclay [i John Stain-
forth) a fost autorizat\ s\ construiasc\ linia de cale ferat\ de la Bucure[ti la Giurgiu, inau-
gurarea ei f\cându-se trei ani mai târziu, la încheierea lucr\rilor de la Gara Filaret, prima
gar\ a Bucure[tiului. În 1868 a fost adoptat\ o lege care autoriza un consor]iu anglo-
austriac [i prusac s\ construiasc\ linii de cale ferat\ care s\ uneasc\ toate ora[ele prin-
cipale ale ]\rii, de la Suceava [i Boto[ani prin Ploie[ti [i Bucure[ti c\tre vest spre Craio-
va [i Turnu-Severin. În 1872 România a semnat o în]elegere cu Rusia în vederea conect\rii
re]elelor de cale ferat\ ale celor dou\ ]\ri, urmând apoi conven]ii similare cu Austro-
Ungaria, Serbia [i Bulgaria. Tot în 1872 principala sta]ie terminus de cale ferat\ a
Bucure[tiului situat\ în Calea Grivi]ei – Gara de Nord, o construc]ie lipsit\ de distinc]ie
[i care a suferit multe modific\ri [i ad\ugiri – a fost inaugurat\ cu ocazia deschiderii lin-
iei ferate Bucure[ti – Ploie[ti [i a începerii oficiale a lucr\rilor la linia Pite[ti – Bucure[ti
– Buz\u – Gala]i – Roman.
Cei dou\zeci [i cinci de ani ce au precedat primul r\zboi mondial au fost caracteri-
za]i de o extraordinar\ libertate de mi[care. Era posibil ca, de]inând un pa[aport, dar f\r\
a avea nevoie de nici o viz\, s\ c\l\tore[ti cu trenul, confortabil, aproape oriunde în Europa.
Nu e deci surprinz\tor faptul c\ hotelurile au ap\rut în num\r mare, urmând, sau ade-
sea anticipând, construc]ia de sta]ii de cale ferat\. Am observat deja cum Hanul lui Manuc
a fost transformat în Hotelul Dacia pe la 1865. Tipic pentru acest\ perioad\ de început
a fost Hotelul Bulevard de pe Calea Victoriei, terminat în 1867 dup\ planurile lui Alexan-
dru Oprescu care a proiectat [i cl\direa Universit\]ii [i care este unanim recunoscut drept
primul arhitect român. Hotelul Athénée Palace, Ritz-ul Bucure[tiului, construit mult mai
târziu (1912) dup\ planurile arhitectului francez Théophile Bradeau, are meritul de a fi
fost prima cl\dire din Bucure[ti la care s-a folosit o structur\ de beton armat. Hotelul a
fost extins în anii 1930 [i în anii 1960, iar recent a fost restaurat, redându-i-se ceva din
splendoarea sa original\.
Popula]ia Bucure[tiului s-a triplat în cei o sut\ de ani care au precedat primul r\zboi
mondial, de la 100.000 în 1821 la 300.000 în 1918, o cre[tere relativ ponderat\ dac\ o
compar\m, s\ zicem, cu cea a Budapestei, a c\rei popula]ie a crescut de la doar 36.000
de locuitori în 1813 la 930.000 în 1920. O dat\ cu f\urirea României Mari [i cu perioa-
da de prosperitate care a urmat, rata cre[terii s-a accelerat, [i pân\ în 1945 popula]ia

41
Bucure[tiului era de aproape un milion. Pentru a face fa]\ acestei cre[teri, între cele dou\
r\zboaie s-au construit un mare num\r de locuin]e particulare [i, într-o oarecare m\sur\,
[i publice, mai ales case cu dou\ sau trei etaje [i blocuri adesea proiectate cu mult\ ima-
gina]ie. Exist\ cartiere întregi de astfel de locuin]e, invariabil bine planificate, cu numeroase
spa]ii deschise plantate din bel[ug cu copaci – o adev\rat\ prelungire a autenticului ora[-
gr\din\ care a fost întotdeuna Bucure[tiul.
În cei cincicezi de ani de dup\ 1945 popula]ia Bucure[tiului a crescut la mai mult de
dublu, atingând 2,25 milioane, o cre[tere care s-a f\cut în detrimentul satelor, a[a cum
reiese clar din cre[terea procentajului din întreaga popula]ie a celor care locuiesc în ora[e,
de la 21% în 1930, la 45% ast\zi. Nu este deloc surprinz\tor c\ regimul postbelic comu-
nist a f\cut din problema locuin]elor una prioritar\, a construit un num\r enorm de blocuri
în comunele suburbane sau de-a lungul principalelor artere ale Bucure[tiului, ceea ce a
avut drept rezultat faptul c\ ora[ul a suferit o extindere apreciabil\ atât c\tre est cât [i
c\tre vest. În general, aceste locuin]e au fost prost construite [i înc\ [i mai prost între]inute.
Guvernelor democratice orientate c\tre o economie de pia]\ le r\mâne o problem\ difi-
cil\, nu foarte deosebit\ de cea a Londrei cu blocurile ei construite de Prim\rie în anii
‘60 sau de cea a Parisului cu ale sale locuin]e cu chirie redus\. Deoarece s-a d\râmat
atât de mult, demol\rile, cu excep]ia unor cazuri izolate, nu reprezint\ o op]iune. O solu]ie
mai bun\ pentru a ie[i din aceast\ situa]ie ar fi s\ li se asigure chiria[ilor posibilit\]i de
a-[i cump\ra apartamentele [i s\ se încurajeze formarea de asocia]ii de chiria[i care s\
se îngrijeasc\ de spa]iile comune din interiorul [i din exteriorul cl\dirilor, care dau aspec-
tul zonei [i au o nevoie acut\ de îmbun\t\]iri.
Problema locuin]elor, mai ales la periferiile ora[ului, este doar una dintre cele
numeroase care reprezint\ mo[tenirea epocii comuniste. Remedierea enormelor daune
aduse ora[ului vechi de construirea noului centru al lui Ceau[escu r\mâne cea mai impor-
tant\ [i mai urgent\ dintre sarcinile numeroase cu care se confrunt\ locuitorii Bucure[tiu-
lui. Va fi necesar ca, la îndeplinirea acestei sarcini, s\ existe o viziune a viitorului ora[, a
unui ora[ care poate fi între]inut, un ora[ curat în care s\-]i fac\ pl\cere s\ te plimbi, care
s\ îmbr\]i[eze principiul «înverzirii» cl\dirilor sale continuând în acela[i timp s\-[i
«înverzeasc\» spa]iile sale deschise, un ora[ care s\ aprecieze importan]a între]inerii [i
cur\]eniei zilnice, care s\-[i respecte, s\-[i restaureze [i s\-[i refoloseasc\ vechile cl\diri
[i care, mai presus de toate, s\ fie un ora[ care s\ aib\ imagina]ia [i spiritul de a-i spri-
jini pe cei mai buni arti[ti, proiectan]i urbani[ti [i arhitec]i.

În române[te de
Dan MATEESCU

42
MITOLOGII
BUCURE{TENE
NEAGU DJUVARA

Amintiri din anii ‘20,


impresii din anii ‘90

Trebuie s\ fac mai întâi o m\rturisire care o s\ v\ însp\imânte: ur\sc Bucure[tii!…


Ast\zi. Dar s\ v\ lini[tesc îndat\ referindu-m\ la un concept al psihanali[tilor: e vorba
de «dragoste–ur\», sau cum zic fran]uzii, de «ciud\ din dragoste» (dépit amoureux).
M\ consider bucure[tean get-beget, nu numai fiindc\ m-am n\scut la Bucure[ti, dar
[i fiindc\ am dovezi c\ str\mo[ii mei paterni, veni]i din mun]ii Pindului acum vreo 220
de ani, erau deja proprietari în Bucure[ti în 1815. Asta-mi face aproape dou\ veacuri. Iar
dinspre mam\ stau [i mai bine: am un document atestând c\ str\mo[ul mamei, marele
vistier Bunea Gr\di[teanu, avea case în Bucure[ti în 1658. F\când media cred c\ pot fi
privit ca unul din cei mai vechi bucure[teni!
Atunci, s\ v\ povestesc romanul meu de dragoste cu ora[ul meu – de dragoste neferic-
it\, bineîn]eles.
M-am n\scut la Bucure[ti la 31 august 1916, trei zile dup\ intrarea României în r\zboi
împotriva Austro-Ungariei. În actele mele scrie 18 august, c\ eram înc\ sub stilul vechi
cu calendarul «iulian»; ]in minte când s-a trecut la calendarul gregorian, aveam 6 ani –
iar indica]ia asta gre[it\ în toate actele mele m\ sup\r\: m\ îmb\trâne[te cu 13 zile.
Trei zile dup\ na[terea mea, cic\ au venit deasupra Bucure[tilor «zeppelinurile» ger-
mane cu bombe, de a coborât lumea îngrozit\ prin pivni]e. A[a am intrat eu în via]a activ\.
Apoi a urmat refugiul în Moldova. Tat\l meu, ie[it [ef de promo]ie la Politehnica din Berlin-
Charlottenburg, era mobilizat, c\pitan la Geniu, deci nu în linia întâi a frontului – [i totu[i
a murit sub uniform\, în 1918, în cumplita epidemie de grip\ spaniol\.
În toamna 1917, dup\ stabilizarea frontului pe linia Foc[ani–N\moloasa–Gala]i, el s-
a temut de foametea ce amenin]a în ceea ce s-a numit «tringhiul mor]ii», între armatele
Puterilor Centrale [i haosul care începuse în armata rus\ sub influen]a bol[evicilor, [i [i-
a trimis mica familie c\tre Fran]a, unde se afla taic\-su, ministrul României la Bruxelles,
refugiat la Le Havre cu guvernul [i curtea belgian\. Cu toate economiile în bani [i câte-

Versiune revizuit\ a conferin]ei ]inute în limba francez\ la 24 iunie 1995


la palatul Cantacuzino, Bucure[ti, în cadrul simpozionului «Another Europe:
Bucharest», organizat de Colegiul Noua Europa.

44
va bijuterii, maic\-mea a întreprins atunci un periplu extraordinar, înconjurul Europei prin
Rusia, mai întâi de la Odessa la Petrograd (se rusificase numele de Sankt-Petersburg pe
vremea Primului R\zboi Mondial), [i în urma unor aventuri prea lungi ca s\ le povestesc
aici, am p\r\sit Petrogradul în chiar ziua când preluau puterea bol[evicii, la 7 noiembrie
1917, stil nou, adic\ 25 octombrie stil vechi – de unde numele de «Revolu]ia din
octombrie». Apoi prin Finlanda, liber\ de câteva luni, prin Suedia, Norvegia [i pe mare,
pare-se în condi]ii dramatice, pân\ în Sco]ia, apoi Londra–Paris.
La sfâr[itul r\zboiului – tata murise între timp, cum am spus – maic\-mea nu s-a
întors îndat\ în ]ar\, ci a stat în seama bunicului pân\ în vara anului 1920. A[a se face
c\ am descoperit deodat\ Bucure[tii la vârsta de 4 ani abia împlini]i, [i am amintiri din
acel moment r\mase extrem de vii în memoria mea. Cum nu mai aveau locuin]\ în
Bucure[ti, nici mama nici surorile ei, [i nici vreo cas\ la ]ar\, c\ începuse marea expro-
priere, am tras la o var\ a mamei, Emanuela Gr\di[teanu, c\s\torit\ cu colonelul Dim-
itrie Mavrocordat – oameni care nu în]eleseser\ c\ erau de acum ruina]i [i [edeau într-
o cas\ cu dou\ etaje la nr. 4 din strada Gral. Praporgescu (lâng\ Biserica Bati[tei; casa
mai exist\ [i acum). Aveau trei fete, dar mai era loc [i pentru cei doi veri[ori. De acolo
am descoperit eu Bucure[tii. M\ culcaser\ jos, în salon, într-un pat ce mi se p\rea uria[,
[i cum, probabil, nu aveau destule p\turi, eram acoperit cu un covor care ap\sa greu.
Era lâng\ fereastr\, [i diminea]a m\ trezeau zgomotele ora[ului. Nu erau ca ast\zi zgo-
mote de motoare. Nu. Era mai întâi ropotul cailor. Caii birjelor sau c\ru]elor, trap-trap,
trap-trap… apoi strig\tele vânz\torilor ambulan]i – mai întâi olteanul cu cobili]a, care vin-
dea zarzavaturi, [i m-am întrebat mult\ vreme cum putea el s\-[i câ[tige pâinea cu ce
se g\sea în cele dou\ co[uri? Femeile ie[eau din case, el, dintr-o smucitur\, s\lta cobili]a
de pe um\r [i punea co[urile la p\mânt. {i femeile se mai târguiau cu el! Venea apoi iau-
rgiul: «Iaurr… Iaurr… Lapte cov\situu…». {i \l cu dou\ bidoane mari de tinichea la capetele
cobili]ei: «Gaz-benzin… gaz-benzin…» Gazul era, bineîn]eles, «petrolul lampant», c\ci mai
erau case unde nu p\trunsese electricitatea, iar benzina folosea gospodinelor în fel de
fel de scopuri, de pild\ împotriva plo[ni]elor [i p\duchilor.
Dar era mai cu seam\ flor\reasa. Auzeam de departe strigarea ei melodioas\: «Hai
la garoafe… lalele… anatiitee». Atunci m\ sculam în genunchi pe pat [i priveam pe geam
cum trecea ]iganca ondulând din [olduri cu fustele-i multicolore, ]inând pe cap co[ul plin
de flori [i o urm\ream cu ochii. {i chemarea se repeta, din ce în ce mai dep\rtat\: «Hai
la garoafe… lalele… anatiitee…» Îmi mai cânt\ [i azi în urechi dup\ atâtea zeci de ani…
V-am vorbit adineauri de cai. Când ie[eai în strad\, mirosul dominant nu era ca ast\zi
mirosul de benzin\, era mirosul de b\legar de cal. Pe lâng\ câteva c\ru]e, erau mai cu
seam\ birjele, cu doi cai [i birjarii îmbr\ca]i într-un fel de rochie groas\ de catifea verde-
închis, cu cing\toare, care cobora pân\ la glezne. Era o uniform\ adus\ de acei muscali,
membri ai unei secte de scopi]i ritual, refugia]i din Rusia în veacul trecut. Cei mai mul]i
dintre birjari, v\dit, nu mai apar]ineau acelui grup, dar mai recuno[teai pe unii, dup\ fiziono-
mia lor, mai cu seam\ când îmb\trâneau. Aveau caii cei mai frumo[i [i tr\surile cele mai
lustruite – îi g\seai mai cu seam\ în fa]a intr\rii la Athénée Palace. De acolo îi luai când
vroiai s\ faci «o plimbare la [osea», adic\ la {oseaua Kiseleff, pietruit\ [i mai strâmt\

45
decât ast\zi – dar mai era de partea dreapt\ o pârtie cu nisip rezervat\ c\l\re]ilor, pe care
îi întâlneai mai rar.
Birje se g\seau îns\ în mai tot ora[ul, [i oamenii mai vârstnici, cum era bunicul meu,
n\scut în 1856, le preferau taxiurilor. Bunicului, care v\zuse construirea primelor c\i fer-
ate în ]ar\ (când plecase la studii în Fran]a cu frate-su, Alexandru Djuvara, în anii 1870,
se dusese cu tr\sura pân\ la Lemberg ca s\ ia trenul spre Paris) – tr\ise apoi inven]ia
automobilului [i a avionului, bunicului, zic, îi era o fric\ visceral\ de ma[ini. Zicea c\ în
zilele noastre «automobilul [i avionul au înlocuit ciuma [i holera».
{i nu erau numai birjele [i c\ru]ele, erau [i tramvaiele cu cai! Chiar la cap\tul str\zii
unde [edeam, pe actuala strad\ C.A. Rosetti (nu [tiu dac\ o chema deja a[a), trecea un
tramvai cu cai. {i ceva mai departe, era capul liniei. Acolo se desh\mau caii, erau înh\ma]i
la cel\lalt cap al vagonului [i se pornea înd\r\t. }in minte [i tramvaiul care mergea la
cimitirul Bellu, unde mama ne ducea la anumite dat\ s\ ne închin\m la mormântul tatei.
Acolo era o coast\ destul de abrupt\. Tramvaiul oprea înainte de coast\ [i, dintr-o curte
lateral\ erau adu[i al]i doi cai [i înh\ma]i înaintea celorlal]i; tramvaiul pornea iar, la pas,
cu patru cai tr\gând din greu.
Încetul cu încetul îns\ ora[ul s-a schimbat. Tramvaie electrice, mai multe ma[ini. Eu
am crescut. Ora[ul îmi p\rea cu totul normal. A trebuit s\ p\r\sesc capitala o prim\ dat\
ca s\ încep s\ compar Bucure[tii cu un ora[ occidental. Întâmplarea a f\cut ca maic\-
mea, dup\ cum am spus, v\duv\ de r\zboi [i cu mijloace m\surate, s\ judece c\ vom fi
mai bine crescu]i în str\in\tate într-un internat. {i ne-a b\gat interni, eu de 12 ani, fratele
meu de 15, la liceul din Nisa – ea locuind îns\ nu departe într-o mic\ pensiune. Eram a
patra genera]ie în linie patern\ care luam contact cu Fran]a, ]ara care ne-a servit de c\l\uz\
în procesul nostru de occidentalizare.
Un copil de 12 ani nu poate avea deodat\ sim]ul arhitecturii; dup\ cum nu poate,
f\r\ o lung\ ucenicie, s\ aib\ gust în muzic\ sau în pictur\. Str\zile drepte cu case înalte
lipite unele de altele, cum erau la Nisa, nu vedeam de ce ar fi mai frumoase decât str\zile
sinuoase, cu c\su]e neregulate înconjurate de pomi [i gr\dini]e. A trebuit s\ mai treac\
ani, s\ v\d [i Viena, [i Milano, [i Parisul ca, pe la 16 ani, s\-mi dau seama c\ Bucure[tiul
era mai altfel decât marile ora[e occidentale. De abia mai târziu am în]eles de ce: în Evul
Mediu, în Evul Mediu timpuriu, tot ce fusese ora[ roman la noi fusese distrus. E un
fenomen de care trebuie ]inut seama în ceea ce numim «etnogeneza poporului român»:
ruralizarea întregului spa]iu daco-roman. Dar, lucru cu totul remarcabil, dovedind c\
oamenii ]\rii fuseser\ urbaniza]i, e c\ p\mântul, atât acel pe care-l munce[te ]\ranul,
cât [i globul p\mântesc, e desemnat cu un termen care vine de la latinescul pavimen-
tum, pavajul ora[ului. Iar mormântul, chiar cel însemnat în p\mânt cu o cruce de lemn,
vine de la monumentum, frumoasa zidire, adesea sarcofag de marmur\, pe care romanii
o ridicau în cinstea mor]ilor. Limba noastr\ a p\strat dovada c\ fuseser\m urbaniza]i acum
dou\ mii de ani. În Evul Mediu îns\, n-am mai avut ora[e, afar\ de ora[ele s\se[ti din
Transilvania. Bucure[tii au fost mai întâi un târg, un sat mare care n-a fost niciodat\ încon-
jurat cu ziduri înalte, care s\ constrâng\ cl\dirile a se lipi una de alta pentru a economisi
spa]iul, [i care n-a început s\ se urbanizeze decât prin veacul al XVII-lea, al XVIII-lea, [i
mai cu seam\ al XIX-lea. Lucrul acesta, înc\ o dat\, l-am în]eles doar târziu.

46
Dup\ acea prim\ [edere la rudele noastre ne mutaser\m în strada de-i zice ast\zi
Christian Tell, aproape col] cu strada Biserica Amzei, într-o camer\ întunecoas\ la primul
etaj, în fundul cur]ii. Casa apar]inea unei cucoane, zis\ Mi]a Biciclista. Am aflat mai târz-
iu c\ era vorba de o celebr\ demimonden\ care f\cuse avere [i care avea originalitatea,
la acea vreme, de a se plimba cu bicicleta. Am foarte proaste amintiri din acea camer\
mare, întunecoas\, plin\ de tot felul de lucruri vrai[te, geamantane, ligheane, un singur
pat mare în care probabil dormeam to]i trei. Parc\ am fost bolnav tot timpul în odaia aia.
M\ v\d mereu în pat. Cred c\ acolo am f\cut mai toate bolile copil\riei, scarlatin\, pojar,
sau din alea mai u[oare, angine, diaree – [i m\ v\d cu toate leacurile b\be[ti la mod\ în
vremea aceea: o]et aromatic, gutaperc\, cataplasme cu mu[tar, ventuze, clistir – tot arse-
nalul.
Dup\ vreun an, dup\ ce putuse mama s\ vând\ bucata de mo[ie ce-i r\m\sese dup\
expropriere, a cump\rat o cas\ mic\ cu un etaj – erau dou\ camere la parter [i dou\ la
etaj. Aveam impresia c\ eram într-un cartier mai periferic, mai popular, în cartierul Buze[ti,
strada Dr. Sergiu, azi disp\rut\. {i nu era chiar în strad\, ci la cap\tul unei fund\turi prost
pavate cu bolovani mari, rotunzi, Fund\tura Dr. Sergiu. Biata maic\-mea, care încerca
totu[i s\ ne men]in\ în ce mai r\mânea din vechea «societate», p\stra cu grij\ câteva
leg\turi în cercurile de sus, bun\oar\ cu familia Br\tianu. Vintil\ Br\tianu, care avea o
cas\ mare pe strada Aurel Vlaicu, d\dea în fiecare s\pt\mân\ ni[te primiri pentru copi-
ii oarecum de vârsta fiului s\u Vintilic\, din «nomenklatura» de atunci, chiar când erau
orfani de r\zboi ca fra]ii Djuvara: o dat\ pe s\pt\mân\ era lec]ia de gimnastic\ suedez\
[i o dat\ pe s\pt\mân\ lec]ia de dans. Odat\, nu [tiu cu ce prilej, doamna Br\tianu [i-a
trimis limuzina ca s\ ne ia din Fund\tura Dr. Sergiu. Apari]ia acestei ma[ini pe caldarâ-
mul nostru bolov\nos a f\cut atunci senza]ie în cartier.

Ajung acum la anii 1930. Deja în timpul domniei regelui Carol I se tr\seser\ axe mari
cu case înalte de stil apusean, de pild\ axa est-vest cu bulevardele Carol [i Elisabeta [i
axa nord-sud cu bulevardul Br\tianu; apoi [i pe Calea Victoriei alternau de acum vechile
case cu numai unul sau dou\ caturi [i case moderne mai înalte, lipite unele de altele –
dar acest fost «Podul Mogo[oaiei» î[i p\strase linia sinuoas\. Se vor sup\ra poate com-
patrio]ii mei dac\ voi sugera c\ primele drumuri prin Bucure[tii vechi trebuie s\ fi fost
ni[te c\r\ri ale turmelor de oi cu ]apul în frunte, printre mla[tini. Au venit apoi c\ru]e,
apoi tr\suri, tot pe acelea[i c\r\ri. Iar când s-a mutat scaunul domnesc la Bucure[ti, pe
cele mai umblate c\i s-au cl\dit poduri – adev\rate poduri din bârne mari de stejar – de
unde numirile Podul Mogo[oaiei, Podul Beilicului, Podul Calicilor etc. {i traseul tot sin-
uos a r\mas. Dar acest centru al Bucure[tilor, chiar înainte de Primul R\zboi Mondial,
c\p\tase un aspect destul de occidental. Lucrul izbitor era, îndeosebi pe Calea Victoriei,
marele num\r de magazine [i aspectul lor luxos.
S-au publicat de curând albume de fotografii din anii ‘30; au ap\rut [i filme din acea
epoc\. Acum câteva luni eram poftit la o recep]ie dat\ într-un mare restaurant, de un diplo-
mat britanic care pleca definitiv din ]ar\. Pe pere]ii marelui salon în care se d\dea recep]ia
erau ag\]ate mai multe fotografii m\rite dintr-un asemenea album. Pe când priveam, sin-

47
gur, o poz\ a C\ii Victoriei – luat\ poate într-o zi de s\rb\toare, cu sute de ma[ini lipite
una de alta [i mii, zeci de mii de pietoni de o parte [i de alta, debordând de pe trotuare,
to]i bine îmbr\ca]i, cu cravat\ [i p\l\rie, cucoanele împopo]onate ca de zile mari – se
apropie de mine un «galben» îmbr\cat cu o severitate protocolar\. Nefiind nici azi în stare
s\ deosebesc cu siguran]\ un chinez de un japonez, de un corean sau de un indochinez,
îl întreb politicos pe engleze[te din ce ]ar\ vine. Îmi r\spunde într-o româneasc\ nazal\,
dar corect\, c\ e consilierul Ambasadei Republicii Populare a Chinei – apoi m\ întreab\
de unde [i de când e fotografia. Îi spun: din Bucure[ti, înainte de r\zboi. A r\mas mut,
uitându-se lung. I se spusese, probabil, c\ înainte de era comunist\ bucure[tenii erau
to]i descul]i [i zdren]\ro[i, [i nu-[i putea lua ochii de la acest spectacol a mii [i mii de
«burghezi» bine îmbr\ca]i [i, aparent, ferici]i.
Bucure[tiul era deci, pe atunci, ceva interesant: o parte r\mas\, s\ zicem, constan-
tinopolitan\ sau balcanic\, cealalt\, în centru, devenit\ european\. {i nu era european\
numai a[a, la vedere – era atunci, în acest ora[, o efervescen]\ intelectual\ pe care to]i
observatorii nep\rtinitori o recunosc. E fantastic s\ consta]i c\ aceast\ ]ar\, care avea
abia mai mult de un secol de a[a-zis\ occidentalizare, putuse în doar dou\-trei genera]ii
s\ creeze un asemenea ferment intelectual. Din p\cate, occidentalii nu pot judeca decât
dup\ câ]iva transfugi, câ]iva emigran]i, am putea spune, vârful vizibil al iceberg-ului [i
nici m\car – ci doar o buc\]ic\ din vârf. Cunosc un Brâncu[i, un Enescu, un Cioran –
dar au fost mul]i r\ma[i necunoscu]i. A fost în acest ora[, repet, o efervescen]\ intelec-
tual\ prodigioas\.
Ceea ce e ciudat e c\ aceast\ perioad\ de înflorire româneasc\ venea în urma unei
perioade pe care mul]i o consider\ de excesiv\ influen]\ francez\. Ace[ti critici uit\ c\
orice ]ar\ care î[i schimb\ mediul cultural, care adopt\ o nou\ cultur\ î[i ia instinctiv un
model (patricienii romani din vremea lui Cezar vorbeau grece[te acas\!). Românii, în jurul
anului 1800, au adoptat în mod firesc modelul francez, nu atât din cauza simpatiei pen-
tru Revolu]ia Francez\, cât din faptul c\ limba francez\ [i cultura francez\ erau atunci
dominante în Europa, de la Lisabona la Sankt-Petersburg. Venea apoi [i faptul c\ aveam
o limb\ neo-latin\ astfel încât noua limb\ pe care trebuia s\ o invent\m, în politic\, admi-
nistra]ie, economie, drept, [tiin]\, filosofie, î[i g\sea modele u[oare în francez\, uneori
tranzitând, spre mai mare asem\nare, prin italian\ sau direct latin\. Românul de azi nici
nu-[i mai d\ seama c\ aproape trei sferturi din cuvintele pe care le folose[te curent vin
din francez\! {i culmea e c\ vorbe[te o româneasc\ mult mai urât\ decât cea a dom-
nilor, considera]i prea fran]uzi]i, din veacul trecut. A[ dori s\ se publice o culegere de
discursuri parlamentare de la sfâr[itul veacului trecut, ca s\ compar\m cu limba parla-
mentarilor de azi!

Trec acum la epoca actual\. {i mai întâi, iar\[i pu]in\ biografie: dup\ aproape trei
ani de milit\rie [i r\zboi, intrasem prin concurs în Ministerul de Externe în vara anului
1943 – [i o întâmplare oarecum miraculoas\ a f\cut s\ fiu trimis curier diplomatic la Stock-
holm în chiar diminea]a zilei de 23 august 1944, în cadrul negocierilor de armisti]iu cu
sovieticii. Am r\mas trei ani secretar de lega]ie la Stockholm, cât timp au fost la Minis-
ter Niculescu-Buze[ti, Vi[oianu [i T\t\rescu, iar când a preluat ministerul Ana Pauker,

48
am fost rechemat. Cum îns\, între timp, pe c\i l\turalnice, m\ în[tiin]ase mama c\ eram
implicat în procesele politice urzite de comuni[ti în acea toamn\ 1947, nu m-am întors,
[i am început un exil care avea s\ ]in\ 42 de ani, petrecu]i întâi în Fran]a, apoi scurt timp
în Germania [i timp de 23 de ani într-o ]ar\ african\ la sud de Sahara. Am revenit în ]ar\
abia dup\ evenimentele din decembrie 1989. A[a se face c\ am descoperit ora[ul meu
– a doua oar\ – parc\ alt ora[ – în primele luni din 1990.
Eram atunci secretar general al unei institu]ii române[ti din Paris, «Casa
Româneasc\». Colectasem, în atmosfera de entuziasm stârnit în Fran]a de zilele din decem-
brie, ajutoare pentru ]ar\, dar nu ve[minte, alimente sau farmaceutice din care aduceau
alte organiza]ii umanitare, ci ma[ini de scris, computere, hârtie [i alte materiale de birou
pentru sediile partidelor politice «reînviate» [i pentru universit\]i. De prisos s\ adaug c\
multe dintre aceste materiale, dup\ pu]ine luni, au fost aruncate pe geam în cursul «mine-
riadei» din iunie 1990. Am venit cu patru vehicule, dintre care un camion, conduse de
tineri voluntari francezi. De la început, impresie penibil\ când p\r\seai autostr\zile din
apus [i ajungeai pe [oselele noastre mai strâmte, mai prost asfaltate, f\r\ dung\ alb\ pe
margine care s\ te c\l\uzeasc\ noaptea; satele mai s\r\c\cioase chiar decât în Ungaria.
Când am ajuns la Pite[ti ne a[teptam la mai bine, c\ v\zuser\m indicat pe hart\ c\-i
autostrad\ între Pite[ti [i Bucure[ti, când colo, mai r\u decât pe [osele, c\ era asfaltul
atât de stricat, c\ nu îndr\zneai s\ dep\[e[ti 70 km/h de team\ s\ nu nimere[ti în gropi.
Când a trebuit s\ lu\m iar benzin\ ne-am oprit chiar la por]ile Bucure[tilor, la singura
pomp\ de benzin\. Când vii de pe [oselele din apus cu pompele de benzin\ luminate «a
giorno», unde ai de ales între Shell, BP, Total – mai [tiu eu ce – asortate de cele mai
multe ori [i cu magazine alimentare [i toate cele – aspectul acestei unice pompe vechi,
ruginite, pe un fel de b\t\tur\ plin\ de scursori de ulei, [i nimic împrejur, aspectul, zic,
era jalnic. Ne oprim s\ lu\m pe rând benzin\. Mai la o parte z\resc o pancart\ de lemn,
strâmt\, pe care scria cu vopsea alb\ WC, cu o s\geat\. Luându-m\ dup\ s\geat\ am
dat de sârm\ ghimpat\. Locul cu pricina era suprimat. Camionul care era cu noi avea o
problem\ de ap\, pierdea ap\ din radiator. Am cerut ap\. Ni s-a ar\tat un lavabou jegos,
cu ap\ murdar\ în\untru, dar apa de la robinet nu mai curgea la acea or\ – în schimb,
canalul fiind astupat, apa murdar\ din chiuvet\ picura dedesubt. Am pus o cutie de con-
serve goal\ dedesubt [i am a[teptat pân\ s-a umplut cu ap\ murdar\, s-o putem v\rsa
în radiator. Iat\, pentru tinerii no[tri tovar\[i str\ini, prima impresie despre capitala
României. Era cumplit.
Intrarea în Bucure[ti pe acolo e una din cele mai urâte. Largi bulevarde cu case toate
la fel, al c\ror desen arhitectural nu ar fi fost urât, dar care fuseser\ construite din mate-
riale atât de proaste [i cu atâta economie, încât dup\ zece ani p\reau vechi de o sut\ de
ani. Zidurile cr\pate, zugr\veala sp\l\cit\, apa prelins\ pe ea desenând [iroaie murdare.
Când dai s\ intri în case, u[i zgâriate, geamuri sparte, peste tot dezordine, murd\rie,
gunoaie – un aspect dezolant.
A trebuit s\ ajungem în centrul ora[ului ca s\ reg\sesc Bucure[tiul de alt\dat\ aproape
neschimbat, afar\ doar c\ fa]adele caselor, v\dit, nu mai fuseser\ zugr\vite de zeci de
ani.

49
M-am plimbat a doua zi prin ora[ [i am ajuns la cartierele noi, construite de Ceau[escu,
cu caracter gigantic. Eu nu sunt un nostalgic al vechiului Bucure[ti, cum sunt unii. Ora[ul
trebuia restructurat, modernizat – multe cl\diri vechi, mici, f\r\ stil, trebuiau d\râmate.
Dar ceea ce a f\cut aici Ceau[escu e dezastruos. Se pare c\ a conceput aceste prefaceri
dup\ o c\l\torie în Extremul Orient, unde a fost impresionat de construc]iile faraonice
ale semenilor s\i din China [i din Coreea de Nord. {i a vrut s\ se ia la întrecere cu ei. {i
atunci, într-o ]ar\ s\rac\ – c\ci nu trebuie s\ uit\m c\ eram, c\ suntem una dintre ]\rile
cele mai s\race din Europa – s-a apucat s\ cl\deasc\ un ora[ monumental, s\ traseze
un bulevard ceva mai lung ca Champs Elysées la Paris, ceva mai larg ca Champs Elysées,
cu cl\diri ceva mai înalte ca pe Champs Elysées – curat\ demen]\. Cusurul cel mai mare
pe care îl g\sesc acestor construc]ii ale lui Ceau[escu nu e c\ s-ar fi f\cut ceva nou. Tre-
buia f\cut ceva nou. Dar nu s-a f\cut ceva nou. S-au f\cut cl\diri în stilul secolului
XIX. Ceea ce, în Europa, seam\n\ cel mai mult cu construc]iile lui Ceau[escu cred c\
sunt Las Ramblas din Barcelona – dar e vorba de un ansamblu vechi de mai bine de o
sut\ de ani. Cl\dirile nu se poate spune c\ sunt urâte. Palatul e monstruos, dar cl\dirile
de-a lungul a[a-numitei c\i a Victoriei socialismului nu sunt dizgra]ioase, sunt doar prea
identice, prea monotone [i mult prea înalte pentru stilul general al capitalei. Apoi l\rgimea
exagerat\ a bulevardului ne facem s\ nu fim niciodat\ tenta]i s\ trecem de pe un trotu-
ar pe cel\lalt, cum se face pe Champs Elysées. Când vezi un cinematograf sau o cafenea
pe partea cealalt\, treci strada. Aici n-ai s\ vezi pe partea cealalt\ – mai sunt [i pomi. Mi-
e team\ c\ va fi o arter\ f\r\ via]\.
Mai e altceva care m\ înnebune[te: m\ gândesc c\ Istoria e oarb\, nu alege ce
p\streaz\ pentru memoria viitorului. S-au p\strat piramide [i temple [i statui [i obelis-
curi în Egipt, fiindc\ erau cioplite în piatr\ [i era o clim\ uscat\. Dintre monumentele con-
temporane acestora, cl\dite în c\r\mid\ în Mesopotamia, au r\mas numai movile de moloz
[i nisip. C\ s-a p\strat, ciuntit dar înc\ superb Parthenonul la Atena, e o adev\rat\ min-
une creasc\. Ei bine, închipui]i-v\ c\ peste Europa de peste 2000 de ani ar fi trecut nema-
iauzite calamit\]i, r\zboaie, cutremure, inunda]ii, pr\p\d generalizat, [i c\ nu va fi r\mas
în picioare decât palatul lui Ceau[escu! Oamenii din secolul XL ar zice c\ aceasta era arta
Europei din secolul XX. Te cutremuri. Care-i a[adar Bucure[tiul de azi? Eu v\d c\ sunt
patru Bucure[ti: avem mai întâi un mic Bucure[ti, r\m\[i]e din veacurile XVI, XVII [i XVIII,
câteva biserici [i un num\r extrem de restrâns de case vechi (a c\ror imagine a fost expus\
cu pietate, acum câ]iva ani, de un grup de tineri arhitec]i). Trebuie s\ mergi în c\utarea
acestui Bucure[ti, [i s-ar putea s\ dispar\ cu totul, c\ci n-am avut cultul monumentelor
din trecut. Avem apoi Bucure[tiul veacului al XIX-lea, circa 1840-1914, cu case în gen-
eral mici, dar uneori [i case mari, somptuoase. În perioada 1840-1860, avem mai curând
imita]ia Vienei. O reg\sim în cartierul negustoresc, pe str\zile Lipscani, Smârdan, {elari
etc. Reziden]ele mai elegante, botezate uneori «palat», dup\ moda vienez\, se g\sesc în
general mai la nord, în jurul actualelor bulevarde Magheru, Lasc\r Catargi, Ana Ip\tescu,
[i sunt de cele mai multe ori în stilul francez de dup\ Napoleon al III-lea, s\-i zicem «stilul
Petit Palais» de la expozi]ia din 1889 de la Paris. Dar [i aici trebuie subliniat\ o speci-
ficitate a ora[ului: un individualism feroce. N-ai dou\ case al\turate care s\ semene una
cu alta, casele nu sunt, de cele mai multe ori, aliniate, una e cu fa]a la strad\, al\turi alta

50
cu latura la strad\ (cele mai multe), ba [i
unele puse strâmb, parc\ vrând s\ împung\
curtea vecinului. Repet: un individualism
feroce, ca un fel de dovad\ plastic\ a inca-
pacit\]ii clasei diriguitoare din veacul trecut
de a se supune unei discipline, unei reguli.
Bucure[tiul \sta, care nu-i lipsit de farmec,
în parte [i din cauza vegeta]iei din jurul
caselor [i de pe str\zi, trebuie s\-l lu\m a[a
cum este [i s\ încerc\m s\-l p\str\m.
Avem apoi Bucure[tiul din perioada
1930-1940, sau mai precis de dup\ sfâr[itul
marii crize interna]ionale din 1929-1930 care
ne lovise crunt. Am avut atunci o adev\rat\
«explozie arhitectural\», un «boom» al con-
struc]iilor, cu o mare latitudine l\sat\ imag-
ina]iei arhitec]ilor, [i cred c\ a fost una din-
tre epocile cele mai fericite ale ora[ului din
punct de vedere stilistic. Este al treilea
Bucure[ti.
Avem în fine Bucure[tiul lui Ceau[escu,
cu cele dou\ fe]e ale lui: pe de o parte
cartierul monumental, colosal, uneori mon-
struos; pe de alta, Bucure[tiul proletar, de
atât de proast\ calitate încât ne las\ în coada
]\rilor balcanice, [i în orice caz ridic\ prob-
leme sociale [i economice pentru viitorul
apropiat.
În încheiere, l\sa]i-m\ s\ visez. {i acest
vis e realizabil. E realizabil mai întâi dac\ Par-
lamentul nostru voteaz\ în sfâr[it legea
bugetelor locale. C\ci aceast\ capital\ a
noastr\ n-are buget propriu. Impozitele pre-
luate în ora[ sunt v\rsate statului, care
revars\ ora[ului (cu o parcimonie calculat\
dup\ simpatia politic\ de care se bucur\
cutare sau cutare primar) cam o zecime din
total, când marile capitale europene benefi-
ciaz\ în general de bugete de 40%, 45% sau
chiar 50% din veniturile încasate pe teritori-
ul lor. Ar fi de ajuns s\ se voteze o aseme-
nea lege pentru ca în câ]iva ani aspectul
Bucure[tiului s\ fie transfigurat.

51
Atunci am putea visa c\ se vor restaura câteva vechi biserici, [i – de ce nu? – [i din
vechile monumente civile. De ce s\ nu refacem Curtea Veche a lui Brâncoveanu? Avem
înc\ pivni]ele [i câteva ziduri, avem gravuri vechi [i descrieri, avem Palatul de la Mogo[oaia
din care ne-am mai putea inspira. Am avea atunci în miezul capitalei o perl\ a vechiului
ora[ de acum trei sute de ani.
Apoi – [i e [i mai u[or, întrucât am devenit speciali[ti mondiali ai transportului mon-
umentelor pe [ine – s\ aducem pe vechiul s\u loc, care se nimere[te a fi la picioarele
uria[ei pl\cinte a lui Ceau[escu, biserica zis\ a lui Mihai Vod\, cu turla ei. Am avea atun-
ci, a[ezat\ pe un covor de iarb\ verde, acea bijuterie a veacului al XVI-lea în simplitatea
[i elegan]a ei, al\turi de enormitatea alb\ de prost gust. {i efectul de contrast ne-ar putea
aminti [i nou\ lozinca britanic\: small is beautiful, ce-i mic e frumos. Iar bucure[tenii,
dar [i provincialii veni]i în capitala ]\rii, ar putea s\ se mândreasc\ cu trecutul lor, c\ci
cine nu-[i cunoa[te trecutul nu-[i poate închipui nici viitorul.

52
53
MIHAI ZAMFIR

Mituri ale ora[ului

Nimic nu ar fi trebuit s\ fac\ din localitatea numit\ Bucure[ti capitala ]\rii. Aflat în
plin\ câmpie valah\, s\rac\, supus vara unor secete pârjolitoare, iar în timpul iernii prad\
sigur\ pentru criv\]ul care bate dinspre est, ora[ul reprezint\, climateric vorbind, un deza-
stru. Nici cea mai uciga[\ imagina]ie n-ar fi putut închipui o conjura]ie de factori nega-
tivi atât de perfect\.
Plasat\ într-o pustie plan\, întins\ cât vezi cu ochii, capitala României nu posed\, în
relieful înconjur\tor, nici cel mai vag reper, nici cea mai modest\ ridic\tur\ de p\mânt;
privirea bucure[teanului n-are pe ce se opri. Nici o p\dure bogat\ sau deas\, nici un deal,
nici o în\l]ime fortificat\ în jurul c\reia s\ se fi construit a[ezarea, nici un râu, nici vorb\
de fluviul maiestuos pe care alte popoare europene [i-au fixat instinctiv ora[ul de re[edin]\
al st\pânitorului. Geografia-neant a Bucure[tilor se define[te mai degrab\ prin absen]\
– este f\r\ munte, f\r\ fluviu, f\r\ form\ de relief proeminent\, f\r\ m\car vreo p\dure
purt\toare de legende. Câmpia s\rac\ [i nesfâr[it\ care-l înconjoar\ plaseaz\ totul într-
o dezolare incurabil\.
Clima bucure[tean\ este, în chip hot\rât, du[mana locuitorilor ora[ului. Nic\ieri în
lume climatul continental excesiv nu înseamn\ ceva agreabil, dar, în Bucure[ti, el atinge
acuit\]i drastice. Vara e lung\ [i sufocant\, cu frecvente temperaturi de peste plus 35 de
grade Celsius, zile ori s\pt\mâni în [ir; iarna, lungit\ pe câteva luni bune, sunt în schimb
atinse temperaturi de minus 35 de grade Celsius, într-o simetrie cumplit\. Dac\ vara
dureaz\, în varianta ei acablant\, extrem de mult, uneori patru luni, iarna este la rândul
ei nesfâr[it\, cu reveniri repetate. Prim\var\ nu exist\ aproape deloc. De la vântul înghe]at
dinspre r\s\rit, care te plaseaz\ în clim\ polar\, se trece brusc la c\lduri de peste 25 de
grade [i apoi, rapid, la vara în sensul torid al cuvântului. De multe ori, sfâr[itul lui mar-
tie cunoa[te ultimele viscole pentru ca luna mai s\ aduc\ deja c\lduri insuportabile. În
Bucure[ti, iunie poate fi luna lui Cuptor. Vara, în câmpia Bucure[tilor nu sufl\ nici o boare,
a[a c\ nop]ile sunt [i ele de o c\ldur\ stagnant\. Unicul anotimp agreabil r\mâne – la

54
aceast\ latitudine – toamna, începând cu mijlocul lui septembrie, dar asta numai în anii
când iarna nu se gr\be[te [i când prima z\pad\ nu apare la finele lui octombrie.
Clima [i relieful fiind cele care sunt, nu s-ar putea spune nici c\ vreun interes strate-
gic superior a prezidat la alegerea Bucure[tilor drept capital\, dimpotriv\. Aflat la doar
60 de kilometri de Dun\re, în extremitatea sudic\ a ]\rii, f\r\ nici un obstacol natural care
s\-l apere de vreo invazie, ora[ul-capital\ se prezint\ extrem de vulnerabil. Faptul a ie[it
la iveal\, cu claritate tragic\, în Primul R\zboi Mondial. De altfel, turcii au fost cei care
au impus alegerea Bucure[tilor drept capitala Valahiei, tocmai pentru a avea puterea politic\
local\ sub un control direct; în perspectiva istoriei, observ\m ast\zi cu u[urin]\ c\ op]iunea
Bucure[ti drept capital\ a avut la baz\ interese conjuncturale str\ine. Nu-i de mirare c\
ideea abandon\rii ora[ului lui Bucur drept capital\ a survenit de mult\ vreme [i c\ ea s-
a transformat în loc comun imediat dup\ înf\ptuirea Marii Uniri de la 1918. Din acel
moment, dezavantajele enorme ale actualei capitale au început s\ sar\ în ochi. Camil
Petrescu a rezumat discu]ia pe aceast\ tem\ într-o cunoscut\ pagin\ din Patul lui Pro-
cust; dar toate argumentele s-au împotmolit în fa]a dificult\]ilor practice. E posibil ca dis-
putele s\ continue înc\ mult\ vreme, e posibil ca proiecte de schimbare ceva mai con-
sistente s\ prind\ corp, dar actuala situa]ie nu pare s\ se modifice într-un timp previz-
ibil. Bucure[tii vor r\mâne, cu înc\p\]ânare, capitala statului român. Îns\ tocmai în acest
punct al ra]ionamentului poate ap\rea miracolul specific.
Mo[tenirea bucure[tean\ concret\, mai degrab\ dubioas\, a creat prin compensa]ie
magia literar\ a ora[ului. O capital\ f\r\ canale [i auror\ boreal\, f\r\ Sena ori Tamisa,
f\r\ [apte coline [i f\r\ proximitatea oceanului, a trebuit s\-[i extrag\ din altceva miturile.
Aici încep s\ intre în joc entit\]i mai greu clasabile, dificil perceptibile; atingem specifi-
cul cultural bucure[tean mai greu decât îl atingem pe cel al Sankt Petersburgului ori al
Romei.
Mitologemul bucure[tean se afl\ înc\ în stare difuz\. El a fost configurat prin câte-
va opere literare memorabile, dar nu a fost studiat aproape deloc; îl definim pas cu pas,
f\r\ s\ fim siguri c\ realitatea fluid\ a unor texte se poate conceptualiza. De aceea, îns\[i
izolarea tr\s\turilor distinctive ale mitologemului în formare trebuie întreprins\ cu pre-
cau]ie.
Începem cu cadrul uman. Eterogenitatea este cea care frapeaz\ în cazul Bucure[tilor,
adic\ varietatea, pluralismul, amestecul oamenilor de provenien]e diferite, treptat uni]i
sub un semn comun. Întreaga Românie (prin extindere, aproape întreaga Europ\) are
ast\zi, în ceea ce prive[te popula]ia, o structur\ aluvionar\; dar cu Bucure[tii e altceva:
s-ar p\rea c\ toate popoarele str\ine care au contribuit la alc\tuirea actual\ a poporului
român au trecut [i prin Bucure[ti. Mul]i îns\ au r\mas aici, reeditându-se modelul New
York-ului, ora[ unde spectrul emigra]iei americane se distinge cel mai u[or. Mul]i europeni,
odat\ ajun[i în Lumea Nou\, n-au îndr\znit s\ mai treac\ de New York. Dac\ gestul emi-
gran]ilor europeni de pe continentul american este u[or psihanalizabil (ei au p\strat, ca

55
pe o avere secret\, speran]a de a se reîntoarce într-o zi «acas\», adic\ în Europa de unde
plecaser\, [i pentru aceasta au preferat s\ tr\iasc\ în proximitatea m\rii), în cazul
Bucure[tilor, geografia s-a combinat cu un anumit spirit, cu un genius loci pe care
str\inii l-au intuit rapid.
Când e vorba de bulgari, greci ori sârbi – amestecul din zona Bucure[tilor poart\
pecetea istoriei: valuri continue de migra]ii din sudul Dun\rii au transformat Valahia în
patria de elec]ie a celor fugi]i de turci, de s\r\cie ori de persecu]ii religioase. Integrarea
în primitoarea plasm\ local\ s-a f\cut f\r\ dificult\]i majore. S-ar zice c\ humusul valah
doar asta a[tepta. Mai mult îns\: toate celelalte etnii care au c\utat în România o nou\
patrie – fie c\ a fost vorba de evrei, nem]i, polonezi, ru[i ori unguri – s-au fixat de predilec]ie
tot în Bucure[ti. De ce sunt oare ast\zi Bucure[tii, ca num\r de maghiari grupa]i într-o
a[ezare citadin\, al doilea ora[ dup\ Budapesta? Invocarea de ra]iuni exclusiv econom-
ice nu mi se pare conving\toare. E vorba probabil de un psihism al locului, greu de definit
[i de explicat.
Îi putem m\sura îns\ consecin]ele. Bucure[tii înseamn\ nu doar amestec etnic extra-
ordinar, uneori exotic, demn de cromatica unui basm arab, ci mai ales permisivitatea abso-
lut\, abandonarea oric\rei îngr\diri. De altfel, cele dou\ tr\s\turi merg deseori împre-
un\. Str\inii stabili]i în Bucure[ti [i-au dau probabil seama destul de repede c\ substan]a
locului este marcat\ de alogenism funciar, rod al unei toleran]e instinctive. Ideea de soci-
etate închis\, de clan, de segrega]ie, nu s-a potrivit niciodat\ cu spiritul capitalei valahe.
În aceste condi]ii, rela]ia individual\ a c\p\tat, pentru bucure[teni, preeminen]\ asupra
rela]iei de grup. Grupurile au fost în general fluide, nu [i-au creat o tradi]ie. Contactul
strict individual fiind cel dominant, conversa]ia, explicarea atent\, argumentarea, intere-
sul pentru Cel\lalt se afl\ la baza psihologiei bucure[teanului. În capitala noastr\, grupurile
s-au amestecat dintotdeauna, s-au c\utat unul pe cel\lalt pentru a se combina între ele.
Specificul cultural bucure[tean a primit destul de târziu o întruchipare textual\ dis-
tinct\. Dac\ specificul altor ora[e române[ti, precum Bra[ovul sau Ia[ul, poate fi urm\rit
pe unele texte administrative ori semi-literare înc\ din Evul Mediu, spiritul bucure[tean
a întârziat s\ se manifeste. El poate fi surprins o dat\ cu prima jum\tate a secolului al
XIX-lea. Ultimele scrieri ale lui Zilot Românul, articolele lui Heliade-R\dulescu din Curierul
Românesc, Condica lui Iordache Golescu reprezint\ deja un amestec original [i savuros
de cultur\ (uneori elevat\), filosofie epicureic\ [i ironie mu[c\toare. Totul într-un limbaj
de o savoare inconfundabil\. Aveau s\ urmeze, peste doar câ]iva ani, Anton Pann cu poezi-
ile sale, C.A. Rosetti [i romantismul despletit, scrierile lui Cezar Bolliac, Grigore Alexan-
drescu cu satirele [i fabulele. Spiritul bucure[tean era deja schi]at. O privire avizat\ îl poate
surprinde ast\zi, retrospectiv, chiar pe texte datând dinainte de anul 1840, anul-simbol
al lui Grigore Alexandrescu.
Scepticism surâz\tor, toleran]\ vesel\, multiculturalism mascat, ulterior unificat prin
limbajul suculent, evident\ înclina]ie spre pitoresc [i culoare: aceasta ar putea fi defini]ia

56
spiritului bucure[tean în preajma Revolu]iei pa[optiste. Ce-i drept, foarte pu]ini p\reau
interesa]i la ora aceea de specificul regional: imperativul era, dimpotriv\, cel al unific\rii
na]ionale, al exalt\rii elementului comun cu Transilvania [i Moldova. Mica melodie în for-
mare a Bucure[tilor se pierdea în sunetul triumfal de trâmbi]e na]ionale…
Dar spre finele secolului trecut, melodia bucure[tean\ devenise deja perfect distinct\.
Susurat\ vag, sintez\ pitoresc\ între armoniile orientale, muzica italian\ de oper\ [i
roman]a de mahala, acest\ melodie se insinuase în peisajul cultural românesc. «Speci-
ficul muntenesc» – în bun\ m\sur\ specific bucure[tean – se transformase, în jurul anu-
lui 1900, într-un bun cultural unanim acceptat: G. Ibr\ileanu avea s\-[i construiasc\ mod-
elul cultural tocmai pe binomul vizibil muntenesc/moldovenesc. Bucure[tenii reprezen-
tau, oricum, varianta cea mai productiv\, mai u[or de sesizat [i mai u[or de impus a spir-
itului valah. Cosmopolitismul natural al capitalei dâmbovi]ene ad\ugase o tr\s\tur\ dis-
tinctiv\ important\ a ceea ce urma s\ fie «spiritul muntenesc». Peisajul cultural î[i f\cuse
deja o reprezentare pe care diver[i autori o receptau [i o reproduceau.
Ion Ghica desenase cadrul bucure[tean [i îl scosese din istoria semi-oriental\ a locu-
lui; Anton Pann [i Petre Ispirescu desenaser\ partea mai pu]in vizibil\ a peisajului
bucure[tean, partea lui popular\; Nicolae Filimon scrisese primul roman românesc reu[it
ca «roman al Bucure[tilor» prin tot ceea ce decorul, costuma]ia, moravurile [i peisajul
presupuneau. Primul nostru romancier balzacian oferea, în Ciocoii vechi [i noi, un
corespondent palpabil pentru Parisul Restaura]iei. Macedonski crea o proz\ opus\ ca spir-
it poeziei sale, accentuând imaginea unui ora[ ca loc de patriarhalitate programat\, ora[
«al lalelelor [i trandafirilor». În sfâ[it, I.L. Caragiale construia definitiv geografia mitic\
a urbei, desenându-i harta interioar\. Dup\ ce p\trunseser\ în mai multe scrieri intere-
sante ori valoroase, Bucure[tii p\trundeau într-o proz\ genial\.
Dup\ Primul R\zboi Mondial spiritualitatea Bucure[tilor se prezenta ca peisaj aproape
complet desenat. Scriitorii care se afirm\ în perioada interbelic\ iau contact cu o mitolo-
gie în curs de formare, dar abia în perioada interbelic\ imaginea Bucure[tilor literari se
consolideaz\ [i se impune. Vor realiza aceast\ opera]iune prozatorii cunoscu]i ai momen-
tului – Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail
Sebastian, Ion Marin Sadoveanu, Liviu Rebreanu etc. Valoarea lor în absolut apare ast\zi
extrem de diferit\; ceea ce îi une[te îns\, intim [i involuntar, va fi o anumit\ imagine a
Bucure[tilor, înrudit\ în elementele ei fundamentale. Ce poate fi comun între decorul de
Bucure[ti trepidant [i bogat, parc\ ren\scut dup\ r\zboi, din romanele Hortensei Papa-
dat-Bengescu [i ora[ul erotizat de var\ [i de obsesiile personajelor din Camil Petrescu?
Între capitala de aspira]ii europene a lui Mihail Sebastian [i capitala conceput\ în spirit
regresiv de Ion Marin Sadoveanu, în Sfâr[it de veac în Bucure[ti ? La prima vedere
nimic. Bucure[tii î[i relev\ specificul cultural [i mitologia proprie doar când trecem din-
colo de aparen]e [i înl\tur\m stratul superficial, extrem de tern. Pentru c\ Bucure[tii nu

57
sunt un ora[ spectaculos: ora[ f\r\ pana[, f\r\ blazon, f\r\ monumente-emblem\, prin
urmare, un ora[ oarecare.
{i totu[i… În acest decor deprimant, oamenii [i-au g\sit rela]ii de simpatie profund\
[i solu]ii pentru evitarea individual\ a neantului. Dup\ criterii oculte, doar de ei [tiute,
bucure[tenii au început s\ se recunoasc\ [i s\ se aprecieze unii pe al]ii. Aceast\ osmoz\
lipsit\ de spectaculos a reprezentat prima [i cea mai important\ faz\ a mitologiz\rii
ora[ului: rela]ia dintre persoane profund diferite, stabilirea unui convivium greu de întâl-
nit aiurea.
Formele vizibile [i chiar triviale de convivium au fost preluate de literatur\ [i exploatate
deseori în latura lor pitoresc\ sau frivol\. Proza ce compune mitologia adânc\ a
Bucure[tilor va fi mereu populat\ de peregrin\ri târzii pe str\zile t\cute; de excursii,
escapade [i ie[iri pe malul lacurilor din jurul capitalei [i la cele câteva m\n\stiri de câmpie,
singura pat\ de culoare în monotonia locului; de atmosfera cafenelei, loc prin excelen]\
convivial, templu laic al prieteniei, unde eroii î[i petrec o bun\ parte din via]\; de atmos-
fera din centrul vechi al ora[ului, zon\ plin\ de cafenele, vag\ imita]ie a unui Paris mereu
visat; în fine, din case ascunse, misterioase, cu interioare somptuoase, dar de aparen]e
anodine. Topos-ul casei închise, al casei cu intrare lipsit\ de spectaculos, al casei ascunse
într-o curte, dar al c\rei interior trimite la pe[teri din O mie [i una de nop]i, a ap\rut
în mitologia bucure[tean\ înc\ din secolul trecut, o dat\ cu Al. Macedonski, [i a fost des-
tinat unei bogate descenden]e.
Difuz în numeroase scrieri, exploatat mai ales în ordinea spectaculosului [i a pitores-
cului, mitologemul descris mai sus a c\p\tat întruchipare superlativ\ destul de devreme,
o dat\ cu romanul Craii de Curte-Veche al lui Mateiu Caragiale. În acest roman, scris
pe parcursul mai multor ani, publicat în 1929, mitologemul bucure[tean s-a transformat
pe nea[teptate în subiectul însu[i al nara]iei.
Ascenden]a autorului trebuie s\ fi jucat aici un rol important: Mateiu Caragiale este
mo[tenitorul de drept al unui tat\ bucure[tean prin excelen]\, care crease cea mai orig-
inal\ imagine a ora[ului în proza din secolul trecut. Mateiu Caragiale a dus la perfec]iune
modelul adânc al locului [i din alt\ cauz\: citadin p\tima[, îndr\gostit de marile capitale
europene, locuitor al Berlinului, scriitorul a [tiut s\ g\seasc\ în capitala valah\ exact ceea
ce individualizeaz\ ora[ul în raport cu alte mari ora[e europene. Tr\s\turile distinctive
ale mitului bucure[tean se g\sesc, armonios reunite, în romanul Craii de Curte-Veche.
Un exerci]iu fructuos [i elocvent l-ar putea reprezenta studierea reflexelor, evidente
[i involuntare, ale Crailor de Curte-Veche în proza pe teme bucure[tene. Evident,
cele involuntare sunt de departe cele mai interesante. Proze ap\rute înaintea romanului
lui Mateiu Caragiale (primele romane ale Hortensei Papadat-Bengescu) ori proze scrise
în ignorarea perfect\ a romanului amintit descriu un Bucure[ti asem\n\tor, din multe
puncte de vedere, romanului-prototip. Exemplele aveau s\ se acumuleze în ritm impre-
sionant. De[i pleca la drum cu un balast tradi]ional [i era tentat s\ vad\ în capital\ tot

58
ceea ce sem\n\tori[tii [i poporani[tii v\zuser\, însu[i Cezar Petrescu reu[ea s\ treac\
dincolo de limitele propriilor sale rezerve. Al\turi de romane-tez\ naive, precum Calea
Victoriei, acela[i autor a fixat [i momente de boem\ sau spirit cosmopolit bucure[tean
în scrieri mai pu]in cunoscute, dar infinit mai subtile, precum La Paradis General sau
Carlton. Tot astfel Ion Marin Sadoveanu, autor prin excelen]\ versatil, f\r\ nici o convin-
gere ferm\, avea s\ coboare la runele ora[ului în singura sa capodoper\, Sfâr[it de
veac în Bucure[ti. Chiar [i pamfletele pline de ur\ aparent\ ale lui Tudor Arghezi se
descifreaz\ pân\ la urm\ sub semnul aceluia[i model Odi et amo [i înf\]i[eaz\, în câte-
va mici capodopere, acela[i Bucure[ti «matein».
Revenind la modelul originar reprezentat de Craii de Curte-Veche, descifr\m aici,
în efigie, mitul bucure[tean. Ne putem pune întrebarea f\r\ r\spuns posibil: cum s-a putut
ca un autor s\ surprind\, în singura sa oper\, realitatea spiritual\ a unui loc? Istoria cul-
turii este uneori alc\tuit\ din hazarduri fericite. Un prozator în fond marginal (deoarece,
la 1930, estetismul programatic [i decaden]a asumat\ î[i tr\iser\ traiul, iar supravie]uirea
lor devenise o curiozitate), obsedat de ora[ul în care se n\scuse [i având fa]\ de el acela[i
sentiment complex de atragere-respingere, a apreciat cu ochi de estet a[ezarea [i apoi
a consacrat acestei opera]iuni un roman. Singurul pe care a fost capabil s\-l scrie pân\

59
la sfâr[it – de[i Sub pecetea tainei tr\ie[te din aceea[i substan]\ bucure[tean\. Mitol-
ogizarea perfect\ s-a petrecut oarecum ante festum. Dezvoltarea proliferant\ a mitu-
lui avea s\ se produc\ în anii imediat urm\tori, chemat\ parc\ de capodopera ivit\ pe
nea[teptate.
For]a ira]ional\ a acestui mit, ca aceea a oric\rui mit, iese la iveal\ mai târziu, în perioa-
da dictaturii comuniste, când toate valorile interbelice p\reau anulate, [i îns\[i ideea unui
mit cultural devenise extrem de suspect\. Spectacolul prozei bune tolerate în deceniile
de regim comunist este el însu[i edificator. Literatura acestei perioade a receptat mitul
bucure[tean cu o groaz\ fericit\ [i cu o vinov\]ie voluptuoas\. Fenomen prin excelen]\
valorizator, deci «pozitiv» în termeni ontologici, mitologizarea bucure[tean\ trebuia pus\
la index într-o cultur\ bazat\ pe ideologie. De[i dur\, interdic]ia n-a supravie]uit mult timp.
Cei mai talenta]i prozatori postbelici au preluat spontan mitul bucure[tean, deoarece el
reprezenta unul dintre pu]inele elemente culturale recuperabile, f\r\ semn politic distinctiv:
un ora[ r\mâne acela[i în esen]a lui, chiar dac\ regimul politic se schimb\.
Astfel se explic\ faptul c\ unele dintre cele mai reu[ite proze scrise în perioada comu-
nist\ tr\iesc pân\ ast\zi, estetic vorbind, din evocarea Bucure[tilor conform schemei lor
str\vechi. Romanul Cronic\ de familie de Petre Dumitriu a fost cea dintâi crea]ie major\
în care Bucure[tii secolului XIX [i ai epocii interbelice re-ap\reau înconjura]i de aura lit-
eraturiz\rii. Exemplul a f\cut [coal\. Una dintre cele mai interesante proze postbelice,
romanul Galeria cu vi]\ s\lbatic\ de Constantin }oiu, are din nou în centrul s\u, ca
personaj central, omniprezent, ora[ul Bucure[ti. E vorba îns\ de un ora[ întunecat, aflat
sub teroare comunist\, în care mitologia «vechiului Bucure[ti» pe cale de dispari]ie
dobânde[te o func]ie evident recuperatoare. Principalele personaje ale c\r]ii î]i extrag for]a
de a rezista din rememorarea Bucure[tilor intra]i în legend\. Tot astfel singurele frag-
mente interesante din opera extrem de inegal\ a lui Eugen Barbu r\mân cele de evocare
a Bucure[tilor, a Bucure[tilor vechi ori a Bucure[tilor interbelici, în orice caz a ora[ului
a[a cum ar\ta el înainte de venirea comuni[tilor la putere. Iat\ c\ spiritul mitologizant,
de sorginte Mateiu Caragiale, continu\ s\ tr\iasc\ intens, dovedindu-[i vitalitatea în cele
mai nefavorabile condi]ii.
Ca orice mitologie de dat\ recent\, [i cea a Bucure[tilor reprezint\ o entitate în for-
mare. Calit\]ile fiec\rei noi proze importante înscrise în aceea[i tem\ pot modifica for-
mula schi]at\ mai sus. Un lucru r\mâne îns\ clar: tr\s\turile mitologice evocate au trans-
format, cultural, un ora[ aproape lipsit de trecut semnificativ. Cu Bucure[tii s-a întâm-
plat ceea ce s-a întâmplat de fapt cu toate ora[ele europene preschimbate în mituri: con-
tururile concrete s-au retras, au disp\rut ori au devenit indiferente în favoarea marii lit-
eraturi scrise pe seama ora[ului.
Poate c\ unica justificare a Bucure[tilor concre]i va ajunge, peste nu mult\ vreme,
marea literatur\ produs\ de insignifiantul ora[, proiec]ia imaginar\ în text a acestui ora[,
dincolo de toat\ mizeria pe care o înf\]i[eaz\ contingen]a lui real\.

60
TEODOR BACONSKY

Ora[ul cu turle

Dac\ ignor\m progresul tehnologic din secolul nostru (care a permis, printre altele,
apari]ia h\r]ilor de maxim\ precizie) intr\m în lunga istorie a grafiilor imaginare: cos-
mografii ipotetice, oceanografii poetice, topografii fanteziste, pe scurt, idei despre, iar
nu imagini la scar\, a[a cum ne-am obi[nuit. Vremea aceea – illud tempus, cum ar
prefera s\ spun\ pedan]ii – este [i vremea cet\]ilor închipuite, dar nu numai prin trans-
port swiftian sau utopie morusian\, ci [i prin comoda standardizare a reprezent\rilor, în
func]ie de mitologiile curente. Se admite c\ europeanul (înc\) tradi]ional – vreau s\ spun:
diplomatul, misionarul, negustorul sau pelerinul – nu c\l\torea printr-un spa]iu obiectiv,
kilometrat, minutat, ]intuit în puncte de ghid, ci mai degrab\ printr-o poveste spus\ de
al]ii [i confirmat\ ad hoc, în candidul dispre] al eviden]elor contrariante. Nimeni nu vedea
decât ceea ce fusese preg\tit s\ a[tepte, dup\ Scripturi, adic\ în conformitate cu indis-
cutabila autoritate a canoanelor livre[ti: terra incognita, ar\t\ri de bestiar, antipozi, bar-
bari, cutume fabuloase – toate ingredientele fantasticului participau la acest amestec
dezirabil de spaim\, risc [i mirare cu care ne-au familiarizat deopotriv\ literaturile afer-
ente [i vulgata antropologic\.
A[a s-ar cuveni s\ în]elegem relatarea c\l\toriilor pre-morandiene prin Bucure[tiul
de odinioar\: ora[ sibarit, vicios [i evlavios, exotic [i fetid, metropol\ stranie, f\r\ ziduri
altele decât acelea ridicate, nev\zut, între mentalitatea vizitatorului [i cea a localnicilor.
Pân\ târziu, în XIX, aceste «schismatice» halte de Orient-Express, i]ite hollywoodian,
printre vârtejuri de colb [i fa]ade butaforice, erau fatalmente percepute într-o manier\
naiv-polarizat\: idealizare pompoas\, în stilul unui Guettée, trec\tor prin Moscova, sau,
dimpotriv\, dispre] «nem]esc» fa]\ de anarhia deloc hausmannian\ a unor urbe în care
pestilen]a, curv\s\ria [i cheful se mezaliaz\ insalubru, sub zodia unei alexandrine mor-
bidit\]i.
Bucure[tiul nu a stat exclusiv sub povara complexelor mateine. Exist\ gravuri de epoc\
(occidentale [i, deci, imagologic exemplare) din care iese la lumin\ un chip mai apropi-
at de fervorile unui Chateaubriand decât de subteranele unui Eugène Sue: nu «crai», uciga[i
pl\ti]i, conspiratori [i gambleri în [alvari, nu [erbeturi [i la]uri de m\tase, ci vajnici hagii,
ctitorii rafinate, procesiuni solemne, prapori [i soboare, vulg îngenunchiat, racle de sfin]i...

61
Ambivalen]a provine – prin reflex permanent – de la dubla soart\ a ora[ului matricial:
Constantinopolul, floare a R\s\ritului bizantin, smuls de Islam [i transformat în Istan-
bulul care ne bântuie [i ast\zi metehnele. De aceea, avem a alege între dou\ Bucure[-
tiuri premoderne: unul levantin, cotropit de mireasma gr\dinilor, de vacarmul revoltelor
populare [i de intrigile curtene[ti, [i un altul, pravoslavnic, împânzit de turle, clopotni]e,
pridvoare sculptate, broderii ascunse în penumbra altarelor, icoane taumaturgice [i fân-
tâni cu aghiazm\: Manuc [i Stavropoleos. Aici, gr\tarele fumegânde, s\niile trase de cerbi
pe actualul Kiseleff, hangerele împlântate falic, cabinetele de antichit\]i, bâlciurile [i
narghilele; dincolo, avatarurile colorate ale religiozit\]ii populare: creuzet în care se amal-
gameaz\ supersti]ii, eresuri sau practici oculte, sub privirea când vigilent\, când permi-
siv\, a unei ierarhii alogene, din moravurile c\reia nu lipsesc mimetismele apusene [i
ochiadele lume[ti, anacronismele teologale [i experien]ele mistice, intrigile diplomatice
[i puseurile imprecative.
Fals\ schizofrenie, ar spune observatorul neutru, convins c\ între Hagia Sophia [i
Kaire Djami exist\ o structural\ continuitate spiritual\. Nu se poate îns\ nega tensiunea
orizontal\ dintre R\s\rit [i Apus, tradus\ cu timpul în opozi]ia dintre arhitectura sacr\ –
bulbucat\ oriental – [i neoclasicul boieresc al celei civile. Acestei tensiuni plate, care face
eclectismul urbei cople[ite, azi, de strivitorul colan al cartierelor-dormitor, îi corespunde,
tot într-o lectur\ simbolic\, o mult mai veche tensiune vertical\. Ora[ul a avut, pân\ prin
1875, când puteai z\ri Cotroceniul din saloanele palatului {u]u, înf\]i[area unei lumi cu
dou\ nivele: primul etaj era ocupat de casele particulare aglutinate în humusul mahalalelor
ca într-o past\ de chirpici, olane [i ieder\; al doilea apar]inea «cerului» ecleziastic, spri-
jinit pe o re]ea de turle, ca într-o parodie ]arigr\dean\. Din câte intuiesc, declinându-mi
orice competen]\ specializat\, ora[ul nostru nu a avut niciodat\ un Centru ob[te[te
recunoscut prin mecanismul legendei fondatoare [i istorice[te poten]at printr-o dinam-
ic\ de expansiune. Biserica lui Bucur, ca [i figura eponim\ a Ciobanului întemeietor sunt
– s-a dovedit de mult – apocrife sentimentale. {i totu[i schema arhetipal\ (cercul t\iat
în patru) va fi fost aplicat\, cu singura diferen]\ a multiplic\rii, pân\ la atomizare, a unui
model care, din fericire unificat, a dictat evolu]ia, infinit mai spectaculoas\, a capitalelor
occidentale. Neexistând un sediu stabil al puterii, pe care fiecare autocrat îl extinde, dup\
tipicul kremlinez, escorial sau «louvric», Bucure[tiul s-a articulat prin distribu]ia poli-
centric\ a unor nuclee parohiale. L\ca[ul ortodox, gaur\ în acoperi[ul cosmic, spa]iu
de azil, de expiere [i ostentare a succesului economic, lega noroiul valah de mândra chris-
tianitas, slujind simultan drept [coal\, bolni]\ [i laborator sacramental. Panaceu [i bre-
viar institu]ional, biserica de parohie a fost adev\rata oglind\ a ora[ului, a[a cum rezult\
din urm\toarea tipologie a hramurilor [i a poreclelor: existau unele biserici numite dup\
ctitor (Mihai Vod\, Antim, Domni]a B\la[a, Ceau[ Radu, Kre]ulescu, Vergului), unele
botezate dup\ breasla constructoare (C\r\midarii de Sus, Negustori, Post\vari, Sf. Nico-
lae ot {elari, O]etari, Olari, S\punarilor, Zl\tarilor) [i altele, dup\ toponimul proxim
(S\rindari, Oborul Vechi, Sfântul Ilie din Gorgani, Mântuleasa, Foi[orului), majoritatea fiind
totu[i identificate fie dup\ numele patronului (Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Vineri, Sf. Eleft-
erie), fie dup\ amintirea slujitorilor (Popa Fierea, Popa Soare, Popa Tatu) sau a pelerin-

62
ului ziditor (Hagiului, Hagi Dima), f\r\ a uita m\rcile regionale (biserica Olteni, Sf. Ion
Moldoveni) [i profesionale (Spirei Doftorul, Manea Brutarul).
Deducem lesne multifunc]ionalitatea edificiilor de cult pres\rate în Bucure[tiul
tradi]ional. Fiecare biseric\ de mir contribuia la decupajul identitar, men]inea comunitatea,
modela rela]iile dintre oameni, alimenta patriotismul local prin transmiterea unei anec-
dotici de întemeiere, stimula nervul emula]iei citadine [i mai ales oferea un criteriu ferm
de diferen]iere social\ între minoritatea privilegiat\ (idealizat\ ca elit\ a ctitorilor) [i majori-
tatea beneficiar\ (subjugat\ printr-o generozitate bine regizat\). Mi se pare incitant\ [i
demn\ de aprofundare tocmai aceast\ rela]ie ascendent\ dintre statutul economic al indi-
vizilor performan]i [i necesitatea de a-[i exalta sinele în postur\ de sponsori ai piet\]ii
colective. Sigur c\ întâia ra]iune a pomenitului comportament provine din credin]a c\ Dum-
nezeu este sursa oric\rei bog\]ii, [i din teama sapien]ial\ c\ posesiunea necucernic\
r\mâne fragil\. Dar dincolo de acest deloc surprinz\tor providen]ialism, notabil\ este
func]ia legitimant\ a Bisericii ortodoxe într-o societate în care onorabilitatea [i mecenatul
religios par indisociabile.
Nu pu]ini sunt cei care laud\ sau deplâng, dup\ mine, pripit, schimbarea de para-
digm\. E drept c\ ora[ul [i-a inventat sau a acceptat, între timp, alte centralit\]i – insti-
tuite agresiv (Casa Poporului) sau artificial (McDonald’s, KFC, Sofitel, Chase [i World Trade
Center); muta]ia nu este, îns\, unilateral laicizant\. Al\turi de emblematica Apusului – plauz-
ibil ilustrat\ prin evolu]ia finisajelor [i a materialelor de construc]ie, dar inept corcit\ sub
presiunea comanditarilor parveni]i, continu\ s\-[i fac\ loc o nou\ arhitectur\ sacr\: bis-
erici martirologice («Eroilor»), menite s\ reconfigureze memoria colectiv\; biserici de carti-
er, care transplanteaz\, în natura moart\ a blocurilor, silueta paradoxal str\in\ a câte unei
turle maramure[ene; l\ca[uri virtuale, marcate doar printr-o cruce sfin]it\, «semin]e
ecleziale» în jurul c\rora adunarea credincio[ilor precede ridicarea zidurilor; biserici recon-
struite întocmai, precum Sf. Spiridon Vechi, din trupul demolat al c\reia nu fusese sal-
vat\ decât pisania; «Catedrala Neamului», râvnit\ [i contestat\, înainte chiar de a fi cl\dit\
din nu se [tie ce fonduri [i în nu se [tie ce loc...
Purgatoriu al infrac]iunilor urbanistice, al gafelor edilitare, al haitelor canine [i al
tripourilor, refugiu al s\racilor cronici [i al boga]ilor vremelnici, sintez\ imponderabil\ a
atâtor durate [i stiluri, Bucure[tiul r\mâne [i o foarte special\ a[ezare cre[tin\: dincolo
de cutremure, incendii, tornade [i ideologice mutil\ri rituale, binecuvântarea lui Hristos
plute[te pe str\zi, a[ternându-se când în gr\dina schitului Darvari, când pe fe]ele pelerinilor
la moa[tele sfântului Dumitru... Cuprins de rumoarea fosforescent\ a nop]ilor pascale,
Bucure[tiul se mângâie – paulin – cu gândul c\ «harul prisose[te acolo unde s-a înmul]it
p\catul» (Romani 5,20).

63
IND EX
BU CU R E { T EA N
IOANA PÅRVULESCU

Un acoperi[ deasupra capului A


Prolog în cerul altui ora[
E b\trân\ [i face parte din familie. Are un acoperi[ deasupra capului. O cheam\ «zece»,
pe numele mic, [i «Sfântu’ Ioan» pe numele de familie. Face parte din familia caselor de
pe strada Sfântu’ Ioan [i din familia mea. Pe capul casei mele din Sfântu’ Ioan 10 sunt
]igle. În copil\rie am tr\it odat\ curioasa senza]ie de a nu mai avea un acoperi[ deasupra
capului. Eram în podul casei, era iunie [i cald. }iglele fuseser\ toate scoase, iar prin
arm\tura de lemn stingher\, ca un copac lovit de o boal\ necunoscut\, desfrunzit în plin\
var\, se vedea cerul. Apoi ]iglele au fost puse la loc una câte una, solzi[or peste solzi[or,
cu cârligul lor de piatr\ ag\]at de bârna de lemn, vegeta]ia ar\mie a ren\scut, pân\ când
cerul [i soarele au fost acoperite de ]igle. O dat\ cu casa, aveam din nou un acoperi[
deasupra capului.

Sub cerul Bucure[tiului


Dac\ limba, cuvintele sunt das Haus des Seins, «casa fiin]ei», fiin]a e aseme-
nea melcului care-[i poart\ casa cu sine. Când am venit la optsprezece ani în Bucure[ti
am avut nevoie urgent\ de acoperi[ul casei fiin]ei mele, pentru c\ locuiam într-un bloc
din Balta Alb\, f\r\ acoperi[, sau cel pu]in f\r\ ceea ce în casa fiin]ei mele (în limba mea)
se numea acoperi[. În casa fiin]ei mele acoperi[ este ceva ]uguiat, greu accesibil, per-
iculos [i neap\rat acoperit de vegeta]ia ar\mie a ]iglelor. Acoperi[ înseamn\ pe limba
mea un fel de munte familial, un munte mitic din istoria personal\. Nu e de conceput ca
acest munte s\ semene cu o pist\ pentru bicicli[ti [i s\ fie comun unor familii care n-au
nimic în comun. În casa fiin]ei mele mutat\ o dat\ cu mine la Bucure[ti nu eram ap\rat\
decât de un acoperi[ de cuvinte. Mic cât cerul gurii [i la fel de înc\p\tor.
În Bucure[ti, ascuns\ în casa fiin]ei, m-am putut c\]\ra în voie pe orice acoperi[: pe
cel cu ]igle din copil\rie – [i din asta a ie[it un capitol de roman – pe «acoperi[ul lumii»
pe care nu sper s\-l v\d vreodat\ în realitate, [i chiar mai sus, pe acoperi[ul acoperi[urilor

65
care e cerul. Acas\, în fiin]a ta de cuvinte [i sub acoperi[ul ei, se poate petrece orice min-
une, neb\nuit\ de nimeni, c\ci e[ti invizibil ca Siegfried sub ocrotirea unei atotcuprinz\toare
«Tarnkappe».

Pe acoperi[uri [i sub ele


Casele Bucure[tiului m-au primit imediat, cu aceea[i familiaritate disponibil\ [i
g\l\gioas\ a oamenilor din sud. Dar acoperi[urile lui m-au derutat un timp: în primul rând
blocurile întrist\tor de plate. Te fac s\ te întrebi dac\, locuind toat\ via]a f\r\ un adev\rat
acoperi[ deasupra capului, fie el [i cerul liber, în schimb cu o platform\ betonat\, nu începi
s\-]i strive[ti [i acoperi[urile personale, din casa fiin]ei. Poate c\ numai scriitorii, cei care-
[i cunosc [i-[i controleaz\ arhitectura interioar\, se salveaz\ de un asemenea pericol.
Apoi mai exist\ chelia lucitoare a caselor cu acoperi[ de tabl\. Sub ele te tope[ti vara [i
înghe]i iarna. Acolo sus, zgomotele sunt amplificate ca pe o tob\ de tinichea iar o ploaie
cu grindin\ trebuie s\ semene cu recitalul bateristului dintr-un concert rock. Când
str\lucirea tinichelei se duce, acoperi[urile din zona Bucure[tiului ple[uv r\mân cenu[ii,
îmb\trânite înainte de vreme. Uneori tabla e vopsit\, dar vopseaua se duce [i ea, ca far-
dul strident de pe obrazul unei femei. }iglele au via]\, prind mu[chi [i p\mânt, [i am v\zut
flori crescute pe acoperi[ ca pe orice loc col]uros al unui munte. Tabla cre[te doar plan-
ta]ii de rugin\ [i se las\ mâncat\ pân\ la urm\ de ele. Bucure[tiul de tabl\ mi-a r\mas
str\in, de[i a doua cas\ de aici care m-a g\zduit (dup\ blocul din Balta Alb\), avea acoperi[
de tabl\. Locuiam chiar sub el, într-o mansard\ studen]easc\ agreabil\, atâta c\ vara s-
ar fi putut amenaja cu folos ca saun\. Acum vreo sut\ cincizeci de ani Bucure[tiul de
tabl\ uimea c\l\torii care se opreau în amurg înainte de intrarea în ora[. Erau cupolele
zecilor de biserici, casele sp\late de ploaie care sclipeau înrourat sub ultimele raze ale
soarelui, p\duri de argint [i de aur crescute te miri cum printre cocioabe strâmbe de lemn.

Acoperi[urile sunt locul de întâlnire a pisicilor care se ridic\ de la p\mânt cu p\s\rile


care coboar\ din cer. Dar odat\ suite acolo, pisicile, dezavantajate de lipsa aripilor, r\mân
prizonierele unui singur acoperi[. Diferite ca în\l]ime sau izolate una de alta, casele
bucure[tene nu au comunicare la nivelul acoperi[urilor. Pisicile se mul]umesc mai mult
cu mersul pe jos, pentru c\ str\zile asfaltate nu sunt copiate de str\zile de ]igl\, ca-n
ora[ele mai mici [i mai compacte. Fiecare strad\ de sus e un drum înfundat [i nu o dat\
am v\zut oameni urcând cu scara pe acoperi[ ca s\ salveze o pisic\ r\mas\ închis\ în
cu[ca f\r\ gratii a propriului acoperi[. Ora[ul de jos nu se reflect\ ca-n oglind\ în cel
secret de sus. Perni]ele pisicilor bucure[tene sunt b\tucite de asfalt, ca t\lpile oamenilor,
[i nu cunosc desf\tarea str\zilor înalte, pavate cu ]igle pe care praful nu se prinde. Pisi-
cile de-aici nu simt noaptea stelele gâdilându-le urechile. Ziua par mereu h\ituite – de
câini, de copii, de ma[ini oarbe – nu cunosc abandonul somnului pe gura cald\ a unui
horn, din amiaz\ [i pân\ la apusul soarelui, când n-au altceva de f\cut decât s\ deschid\
lene[ ochii, s\ ca[te imens pentru a alunga afar\ visele din trupul înc\ greu de c\ldur\

66
[i s-o porneasc\ apoi agale pe muchiile rotunjite. Iar dac\ o pisic\ bucure[tean\ aude
pe acoperi[ul vecin pa[i de pisic\ bucure[tean\, întâlnirea trebuie s\ aib\ loc tot jos, sub
vreo ma[in\ sau într-un gang st\tut, unde-[i vor mieuna împreun\ soarta geografic\.

Târziu am descoperit [i frumuse]ea acoperi[urilor bucure[tene. Exist\ în ele o bucurie


de via]\ pe care trebuie s\ le-o recuno[ti. Sunt primele care s-au adaptat la nout\]ile zilei,
sunt la mod\, la curent, tinere [i vioaie. Dup\ ce au în]epat cerul cu vegata]ii delicate de
antene, pline de seve colorate, sau [i-au deschis câte un ochi alb, curbat în\untru, spre
lumea din afar\, î[i împodobesc acum marginile cu reclame clipitoare: TELE-clip-clip-
MOBIL-clip-clip. ASSOS. BASTOS. MARLBORO. ELECTRO-clip-clip-STAR-clip-clip.
COMPUTERLAND. Fosforescent. Albastru cosmic. Ro[u. Ro[u cu albastru. Oranj [i ro[u.
Verde [i argintiu. Marginile acoperi[urilor obi[nuite au, în loc de reclam\, [iruri de porum-
bei rotunzi, albi, negri [i cenu[ii, iriza]i cu inele de curcubeu în jurul gâtului. În Pitar Mo[,
în apropiere de Facultatea de Limbi Str\ine, o cas\ întreag\ pare a tr\i numai acolo sus,
pe acoperi[, unde sunt zeci de porumbei. Restul cl\dirii are un aer p\r\sit [i stingher,
dar acoperi[ul e viu, murmuitor [i-[i zboar\ penele care acoper\ murd\ria trotuarului.
Când n-au nici reclame, nici pisici, nici porumbei, casele se pavoazeaz\ cu câte un g\rdule]
pe cre[tet, al c\rui rost e probabil tocmai de a ]ine departe musafirii îmbl\ni]i sau
împ\no[a]i.

Vor fi existând terase secrete în în\l]imile Bucure[tiului, gr\dini suspendate, spa]ii


lini[tite, dar eu nu le-am g\sit. Îmi plac în schimb ferestrele din acoperi[urile tip trunchi
de piramid\, t\iate în cele mai variate forme, cu câte un pervaz ori o pleoap\ mereu
deschis\ deasupra ochiului de sticl\. Seara vezi înd\r\tul lor lumin\ galben\ sau lumina
argintie a unui televizor. B\nuie[ti aici m\runte mansarde pl\cute, cuiburi pe care
acoperi[ul le g\zduie[te înl\untrul s\u, reamenajate cu imagina]ie dintr-o fost\ camer\
de serviciu sau dintr-un pod plin de p\ianjeni. De-afar\ vezi doar triunghiul geamului lumi-
nos, ori ovalul lui t\iat în patru, ori lentila rotund\ a unui hublou. Fiin]a din\untru e anco-
rat\ deasupra caselor, vede de sus acoperi[urile vecine, prietene de-o via]\, [i ele ochioase,
pline de cuiburi interioare sub stre[ini. Îmi plac acoperi[urile-nav\, cum e cel al Univer-
sit\]ii. {i-aici sunt geamuri mari, rotunde [i pu]in tulburi, care sparg din când în când
plumbuirea mat\ a navei. Dac\ e[ti în\untru [i te ui]i cu ochii t\i printr-un ochi din ceafa
cl\dirii, vezi unul din cele mai frumoase acoperi[uri bucure[tene, cel al «arhitec]ilor». E
amplu, acoperit cu ]igle ro[ietice, nu prea abrupt, mediteranean cumva, solar [i calm.
{i-apoi mai e ceva minunat la cre[terea cl\dirilor din Bucure[ti. Fiecare e altfel, are
personalitate, e u[or de recunoscut. Ici se i]e[te un turnule] cu p\l\rie de ciuperc\, la
cel\lalt acoperi[ dou\ gurguie simetric a[ezate de o parte [i de alta a cl\dirii, mo]uri [i
spirale, balcoane în trepte care ]in loc de acoperi[, planuri înclinate în unghiuri bizare,
geometrii pe care un arhitect le-a conceput anume pentru geometria intern\ a unei familii.
Acoperi[uri mici [i acoperi[uri întinse, cochete sau nep\s\toare la capriciile modei, b\trâne
sau în floarea vârstei, ar\tându-]i totul de la prima vedere sau p\strând cotloane pline de

67
surprize. La fel sunt [i p\l\riile bucure[tenilor, microacoperi[uri la purt\tor: vara p\l\rii
de paie, de la cele tip colonial (amintind de expedi]iile exploratorilor englezi în jungla
african\) la cele diafane, de tablou impresionist, de la banalele clopuri informe la dante-
latele crea]ii [ic ale nu se [tie c\rei case de mod\; prim\vara berete [i b\[ti puse piezi[
sau [epci «Gavroche» cu un cozoroc dezorientat. Iarna bizare construc]ii eterogene, de
la banala band\ la ciucurii «telefoanelor», de la clopotele de blan\ la turbanele prinse în
bro[e, de la c\ciula «ruseasc\« la fesul de lân\, de la c\ciuli]a cu cozi cumin]i la cea cu
p\rul vâlvoi.

Epilog în cer
Acoperi[ul acoperi[urilor bucure[tene e greu de z\rit, ca toate bol]ile care se întind
pe marile ora[e. Într-un ora[ str\in primul lucru pe care-l remarci este marele acoperi[
str\in, cu norii lui str\ini, cu luna lui care e cu totul alta, cu ploile [i ninsorile lui necunos-
cute, cu ninsori de lumin\ necunoscut\. Mi-a trebuit un timp pân\ când m-am obi[nuit
cu luna mare [i galben\ din Bucure[ti, desenat\ atât de aproape încât te însp\imânt\,
c\ci pare cu neputin]\ ca ea s\ fie atât de jos când cerul e atât de sus. Veneam dintr-un
loc unde, dimpotriv\, cerul e aproape, îl vezi bine, în timp ce luna e întotdeauna departe,
mic\ [i albicioas\. Luna pe care am g\sit-o aici, în câmpie, e una coapt\ [i cald\, teatral\
[i u[or de prins în mân\ din balconul casei. Cerul pe care l-am g\sit aici e discret [i tul-
bure, te oblig\ s\-l ignori. Dar când te oblig\ s\-l vezi, când ]i se dezv\luie încetul cu-
ncetul ca un cli[eu cufundat în revelator, ultimul acoperi[ al Bucure[tiului te cuprinde
din toate p\r]ile: e marea din care nu mai vrei s\ ie[i. A[a se face c\ am r\mas aici, cu
un acoperi[ bucure[tean deasupra capului.
MIHAELA GAVRI{

O lume Art Déco A


Ora[ al contrastelor, marcat deopotriv\ de «vechea lui obâr[ie de sat, de târg [i de
bâlci»1, ca [i de mirajul parizian, pendulând între lâncezeala patriarhal\ [i ambi]ia de mare
metropol\, Bucure[tiul interbelic apare ca un ora[ inform [i neomogen, lipsit de o ier-
arhie clar\ [i de acel sentiment al permanen]ei [i continuit\]ii pe care îl ofereau alte cap-
itale. La începutul anilor ‘20, marile bulevarde erau înghi]ite de mahalalele pr\foase, fron-
toanelor alegorice pompoase le r\spundeau, în silueta general\, clopotni]e de tinichea,
tramvaiele electrice se intersectau cu carele cu boi, iar distinsele hôtels particuliers cu
five o’clockuri [i recep]ii mondene î[i g\seau un pandant în tihna caselor cu bol]i de vi]\,
tulburat\ uneori de chefuri cu l\utari.
Acest ora[ al vizaviurilor contrastante nu putea s\ nu fie sedus de spiritul Art Déco,
paradoxal [i contradictoriu, [i de molipsitoarea joie de vivre pe care o exal\ – posi-
bil numitor comun pentru Levantul leg\nat de dulcea]a tabieturilor [i pentru Occidentul
trepidant, subjugat de mitul automobilului [i al cinematografului.
Sub semnul Art Déco stau obiecte din cele mai diferite, care au îns\ în comun o anu-
mit\ bucurie a crea]iei în]eleas\ ca joc – joc al formei, joc al materialelor, joc al luminii,
joc al spiritului. Orice obiect apar]inând universului Art Déco – pachebotul Normandie
sau un autobuz Greyhound, o tabacher\ emailat\ sau un afi[ cu Josephine Baker,
Chrysler Building sau un cinematograf din lan]ul Odeon – pare s\ închid\ în sine promi-
siunea unei lumi a fericirii, secretul lui Aladdin. Un instinct hedonist [i ludic anim\ cele
dou\ decenii interbelice, totu[i atât de diferite între ele.
Anii ‘20, supranumi]i Les Années Folles, reflect\ spiritul unei genera]ii avide de
ritmuri frenetice, de revenire la via]\, de str\lucire [i superfluu, care nu se poate mul]umi
cu r\ceala cubist\ sau cu purismul lui Ozenfant. Schimbarea fa]\ de grafismul sinuos [i

Articolul se bazeaz\ par]ial pe rezultatele studiului «Arhitectura Art Déco»,


întreprins în perioada 1994-1996 cu sprijinul programului Research Support
Scheme al Open Society Institute din Praga.
1 G.M. Cantacuzino, O capital\ – în Izvoare [i popasuri, Buc., 1977.

69
tonurile delicate ale esteticii Art Nouveau, reflex al decaden]ei [i degrad\rii mitului Belle
Epoque, este destul de abrupt\ [i îndr\zneala, dinamismul, formele geometrice com-
pacte exprim\ începutul unei noi etape istorice, eliberate de co[marul r\zboiului [i dom-
inate de o vitalitate debordant\. Art Déco devine stilul «la mod\», extravagant uneori, al
marilor artere comerciale, al restaurantelor, hotelurilor de lux [i transatlanticelor, al cin-
ematografelor, teatrelor [i cabaretelor – care coboar\ îns\ [i în cele mai umile cartiere,
bucurându-se de o mare priz\ la public.
Anii ‘30, de[i marca]i de criza economic\ [i de o instabilitate politic\ general\, de
terorismul atentatelor [i al regimurilor dictatoriale, stau sub semnul rafinamentului [i
speran]ei. Ritmurile «crazy» ale decadei precedente se topesc în caden]a senzual\ a
swingului, iar silueta à la garçonne, care contrazicea liniile corpului, devine supl\ [i
elongat\. Un suflu clasicizant apare ca un apel la moral\, austeritate [i decen]\, virtu]i
mai potrivite cu perioada de criz\ – în paralel cu o orientare estetic\ general\ spre ra]ion-
alitate [i epurare a limbajului formal, datorat\ Mi[c\rii Moderne. Ramifica]iile stilului Art
Déco al anilor ‘30 ajung astfel s\ se piard\ fie în modernism, fie în clasicismul monu-
mental, grani]ele fiind imposibil de identificat.
{i despre Art Déco s-a scris mult, în special începând cu anii ‘70. Dar nu la noi. Acest
fenomen artistic atât de r\spândit, de la New York la Shanghai [i de la Casablanca la Mel-
bourne, [i care în România a avut o rezonan]\ deosebit\ datorat\ influen]ei franceze – a
r\mas într-un con de umbr\ al literaturii noastre de specialitate, cantonat în note de sub-
sol sau referin]e izolate2. În mod paradoxal, Art Déco formeaz\, în perioada interbelic\,
un segment major al produc]iei curente în materie de arhitectur\ [i decora]ie interioar\,
arte aplicate [i arte ale spectacolului, grafic\ publicitar\ [i design.
În încercarea de a se integra experien]ei europene, România anilor ‘20 se orienteaz\
spre expresia mai accesibil\ a modernit\]ii care este Art Déco. Dac\ marea majoritate a
ora[elor Europei Occidentale [i Centrale erau deja constituite, în ]esutul urban r\mânând
relativ pu]ine goluri, ora[ele române[ti [i în primul rând Capitala necesitau înc\ o pre-
ocupare sus]inut\ pentru completarea fronturilor stradale [i crearea unei imagini coer-
ente a centrului. Bucure[tiul, prin zestrea arhitectural\ a acestei perioade, ar putea fi tre-
cut în rândul metropolelor Art Déco, al\turi de Paris, Bruxelles sau New York. O cartare
a construc]iilor Capitalei dup\ perioade [i stiluri ar scoate în eviden]\ densitatea neobi[nuit\
a cl\dirilor Art Déco sau moderniste cu intruziuni Art Déco.
Afirma]ia c\ centrul Bucure[tiului este una din cele mai compacte zone arhitecturale
moderniste din Europa3 se poate sus]ine numai dac\ prin arhitectur\ modernist\ în]elegem
atât varianta radical\, inovatoare prin excelen]\, a Stilului Interna]ional, consacrat\ sub
denumirea de modernism, cât [i varianta moderat\, evolu]ionist\, legat\ de tradi]ie –
reprezentat\ de Art Déco. Aparent contradictorii, cele dou\ fenomene sunt fa]etele com-
2 Cu unele excep]ii, de ex. articolul lui Mihai Ispir, «L’Art Déco en Roumanie», în Revue
Roumaine d’Histoire de l’Art, Série Beaux-Arts, tome XXIV, pag. 69-83, Bucure[ti, 1987
3 Magda Cârneci, «O expozi]ie despre avangarda româneasc\», în catalogul expozi]iei Bucure[ti,
anii 1920 – 1940: între avangard\ [i modernism, Buc., 1994, pag. 15.

70
plementare ale modernismului, în a c\ror dialectic\ st\ secretul progresului autentic. De
altfel, în perioada interbelic\, pentru Art Déco se folosea termenul Moderne4, ceea ce
denot\ receptarea ca moderne a produselor acestei estetici, în care limbajul elitist al
Mi[c\rii Moderne era preluat [i prezentat într-o form\ accesibil\ publicului.
Pornind de la procesul de autoreglare al academismului Beaux-Arts, de la efortul
s\u de a dep\[i impasul dogmei [i de a se adapta la noile realit\]i, estetica Art Déco [i-
a creat o identitate aparte, prin sinteza exuberant\ a celor mai diverse modele [i sim-
boluri, prin vehicularea de elemente apar]inând deopotriv\ culturii «înalte» [i culturii de
mas\. De aceea a fost considerat\ de mul]i ca dependent\ de mod\, frivol\ [i superfi-
cial\. Dar Art Déco nu este un reflex al modei [i al gustului mediu, ci ansamblul crea]iei
unor profesioni[ti de elit\, majoritatea absolven]i ai Academiei de Belle-Arte, care, cu verv\
[i abilitate, au convertit în mod\ cele mai îndr\zne]e concep]ii artistice ale vremii, creând
modele pentru produc]ia curent\. Art Déco a contribuit decisiv la integrarea artei în via]a
de fiecare zi [i la democratizarea culturii moderne, la modelarea culturii de mas\ [i la
reducerea decalajului fa]\ de high culture. Dac\ marile figuri ale Mi[c\rii Moderne apar
în postura unor vizionari solitari, capabili de un salt spectaculos peste decenii, creatorii
Art Déco, în]elegând progresul ca acumulare de experien]\ istoric\, [i nu ca ruptur\ vio-
lent\ cu trecutul, sunt constructorii aproape anonimi ai unei pun]i solide pe care întrea-
ga societate s\ poat\ p\[i spre viitor.

Figuri
Întorcându-ne la situa]ia României, observ\m c\, pe fondul persisten]ei unei orient\ri
marcate spre tradi]ia rural\ [i ortodox\, încerc\rile de a promova Stilul Interna]ional sunt
sporadice [i au un ecou limitat la elita artistico-intelectual\ a vremii. Chiar primele lucr\ri
datorate lui Marcel Iancu – exponent al avangardei artistice neîndatorat unei educa]ii Beaux-
Arts – pun în eviden]\ câteva tr\s\turi ale modernismului românesc, mai apropiat de tonal-
itatea Art Déco decât de ascetismul Stilului Interna]ional: tenta]ia sintezei între vechi [i
nou, între arhitectur\ [i artele plastice; voca]ia ornamentului, chiar într-o accep]ie nou\;
concesiile f\cute unei anumite culture du bien-être, în care coexist\ zestrea fanariot\
[i convenien]ele burgheze5.
Marea majoritate a arhitec]ilor activi în perioada interbelic\ este îns\ format\ din absol-
ven]i ai Academiei de Belle-Arte din Bucure[ti sau Paris. Ei experimenteaz\ din interior
efortul de înnoire a limbajului arhitectural. Estetica Art Déco este, în acest demers, calea
cea mai sigur\, care garanteaz\ [i succesul comercial al unor arhitec]i ca Jean Monda,
Arghir Culina, Ioan Ro[u, State Balo[in, Al. Zamfiropol, Emil Gune[.

4 Denumirea de Art Déco s-a încet\]enit dup\ expozi]ia Les années 25, organizat\ la Paris
în anul 1966.
5 Ne referim la lucr\ri ca: vila Fuchs, vila Maria Lambru, {trandul Kiseleff, imobilul Bazaltin etc.

71
Pentru personalit\]i majore ca Horia Creang\ sau Duiliu Marcu, Art Déco reprezint\
o etap\ necesar\ a unor c\ut\ri de regul\ împinse mai departe sau, uneori, expresia cea
mai potrivit\ pentru o tem\ particular\6.
Amprenta Art Déco se reg\se[te în artele plastice, dar mai ales în artele decorative,
design [i grafica publicitar\, mai dependente de gustul public, mai direct implicate în
reflectarea, dar [i în modelarea unui stil de via]\. Estetica Art Déco devine familiar\
bucure[tenilor prin obiectele prezentate la «Salonul permanent de art\ decorativ\», deschis
în 1926, unde expun M.H. Maxy, Mattis-Teutsch, Nina Arbore, Iorgulescu-Yor, Jean Al.
Steriadi, Corneliu Mich\ilescu; prin grafismul stilizat, construc]ia riguroas\ [i decora-
tivismul rafinat al unor monumente [i reliefuri datorate lui Mac Constantinescu, Iosif Fekete
sau Corneliu Mich\ilescu; prin reclamele luminoase [i panourile publicitare; prin produsele
industriei grafice – ilustra]ie de carte, reviste profilate pe probleme de art\ [i tehnic\ graf-
ic\, dar mai ales afi[e (comerciale, turistice sau de spectacol) semnate de Petre Grant,
Ioana Basarab, Victor Ion Popa, Paul Miracovici, Ghiulamila, George Chirovici, Zoe Ricci.
Publicitatea schimb\ cu totul fa]a ora[ului, iar spiritul Art Déco, perfect adecvat func]iei
publicitare prin dimensiunea sa larg comunicativ\, ajunge s\ impregneze întregul cadru
urban. «Strada devine galeria de art\ a omului mediu», scria Jean Delhaye cu referire
expres\ la afi[ul Art Déco7, dar ideea se poate generaliza pentru toate manifest\rile Art
Déco ce au un impact asupra cadrului urban.

Func]iuni
Prin marea sa capacitate de adaptare, prin dezinvoltura cu care î[i poate transforma
caracterul din flamboyant în solemn, din sofisticat în vulgar, din sobru în exuberant, estet-
ica Art Déco p\trunde în toate sectoarele vie]ii sociale, contribuind la omogenizarea întreg-
ului cadru de existen]\ uman\. În Bucure[tiul anilor ‘20, Art Déco se afirm\ ini]ial ca o
adaptare imediat\ la un anumit segment al modernit\]ii occidentale mai u[or de asimi-
lat: comer]ul [i transporturile, spectacolele, loisir-ul, turismul, moda.
Ca [i clasicismul academic, care p\streaz\ îns\ o not\ distant\ [i oficial\, Art Déco
devine un limbaj universal, capabil s\ acopere în plan func]ional, dar [i semantic, ansam-
blul cerin]elor societ\]ii. Spre deosebire de stilul neoromânesc, care ofer\ înc\ resurse
remarcabile, în special în domeniul locuin]elor, dar, în cazul cl\dirilor publice, devine
moroc\nos, greoi [i anchilozat, arhitectura Art Déco se preteaz\ la orice program, domes-
tic sau reprezentativ, utilitar sau monumental, cultural, sportiv sau funerar.
Calea Victoriei, apoi bulevardele sunt invadate de baruri [i cafenele, de cabarete, restau-
rante [i hoteluri, de cinematografe [i magazine elegante. Agita]ia monden\ cre[te la

6 Exemple: imobilul ARO, Bd. Magheru (posibil de catalogat ca International Déco sau Mod-
ern Déco), intrarea la uzinele Malaxa – arh. Horia Creang\; Hotel Athénée Palace, Imobil str. Tudor
Arghezi nr. 16 – arh. Duiliu Marcu; portaluri sau halluri de acces în cl\diri ale ambilor autori.
7 Jean Delhaye, La gravure et l’affiche Art Déco, Paris, Flammarion, 1977.

72
c\derea serii, efect al reclamelor gigantice,
al tuburilor de neon, al scafelor [i coper-
tinelor luminoase. Strada, transpus\ în cheie
Art Déco,devine o scen\ miraculoas\. Lumi-
na amplific\ aura ispititoare a magazinelor,
mirajul s\lilor de spectacol [i atrac]ia restau-
rantelor, din care r\zbat acorduri de
charleston, blackbotton sau jazz. Printre
vedete în limuzine str\lucitoare, câte o
apari]ie fulgurant\: Josephine Baker
mergând de la «C\r\bu[» spre «Alcazar
d’Eté» într-o [aret\ tras\ de un stru]...
Tinerii, la pre]uri foarte accesibile, sunt
atra[i de sclipirile de inox [i oglinzi ale
barurilor de tip american. Primul, numit chiar
«Bar automat american», se deschide viza-
vi de Palatul Telefoanelor, urmat de «Presto»
[i «Colos». Barurile de noapte – «Atlantic»,
«Melody», «Carlton» – prelungesc anima]ia
centrului pân\ la ora când magazinele î[i
deschid obloanele. Cinematografele noi,
precum «Regal» (arh. Jean Monda) sau
«Marconi» (arh. Const. Canan\u), dominate
în fa]ad\ de mari panouri de afi[aj [i de
scrisuri decorative, ofer\ publicului, în pre]ul
modest al biletului, o continuare a fic]iunii
dincoace de ecran, în decorul luxuriant al
hallurilor [i foyerelor.
Spectacolul [i loisir-ul devin tot mai
mult preocup\ri indispensabile vie]ii cotidi-
ene, semn al unei relax\ri a moravurilor
datorate prosperit\]ii sociale. Apar pro-
grame complexe care includ s\li de teatru [i
spa]ii destinate recreerii. Complexul edilitar
Pia]a Amzei (arh. Nicu Georgescu, 1935)
cuprinde un teatru, al\turi de un tribunal,
birouri [i spa]ii comerciale. Ansamblul este
interesant ca exemplu pentru o anumit\
«diviziune» a stilurilor, practicat\ în perioa-
da interbelic\ din ra]iuni de facilitare a

73
comunic\rii. Fa]ada teatrului, ca [i interiorul, este tipic Art Déco, aripile laterale, ad\postind
birouri [i magazine, au un caracter neutru, în timp ce fa]ada tribunalului este într-un stil
clasic stilizat, mai adecvat pentru a reprezenta autoritatea institu]iilor statului.
Unul din cele mai relevante exemple de arhitectur\ Art Déco este Palatul Societ\]ii
Func]ionarilor Municipali (cunoscut dup\ 1947 ca imobilul ARLUS), realizat de Ioan Ro[u
[i Radu Culcer. Programul complex include o sal\ de festivit\]i de 400 mp, «cea mai mare
[i mai modern\ din Bucure[ti»8, care se poate închiria pentru baluri, serate, adun\ri, con-
certe, banchete [i chiar reprezenta]ii teatrale; un restaurant, un bar, o sal\ de popice, s\li
de sport [i «saloane de baie».
În 1929 se deschide, pe {oseaua Kiseleff, {trandul Federa]iei Societ\]ii Sportive
Române, cel mai mare din Bucure[ti la acea vreme. În spiritul modelelor existente în Fran]a
sau Anglia, autorul, arh. Marcel Iancu, apeleaz\ la limbajul Art Déco, cel mai potrivit pen-
tru a crea o atmosfer\ destins\ [i tonifiant\. Anul 1930 aduce o alt\ noutate pentru Cap-
ital\: terasa [i bazinul cu valuri «Lido», unde seara, la lumina reflectoarelor, se produce
forma]ia Jazzul Albahary.
Noile hoteluri «Union», «Negoiul», «Lido», «Ambasador», «Athenée Palace» com-
pleteaz\ silueta ora[ului cu accentele dinamice date de coronamente, turnuri de col], per-
gole [i terase în trepte, concurându-se prin verva fa]adelor [i opulen]a interioarelor.
Ca metafor\ a progresului, principala gar\ a Capitalei, Gara de Nord, se înscrie în rân-
dul numeroaselor cl\diri pentru transporturi c\rora Art Déco le d\ forma consacrat\, imag-
inea de marc\ (g\ri, aeroporturi, sta]ii de metrou [i autobuz, benzin\rii, garaje). La fel,
cl\dirile de produc]ie nu mai constituie o pat\ în peisaj. Recurgând la repertoriul Art Déco,
ele ofer\ o imagine agreabil\, dinamic\ [i u[or monumentalizat\ a industriei moderne
(ex. intrarea Uzinelor Malaxa, arh. Horia Creang\).
Arhitectura locuin]elor formeaz\ un câmp fertil de manifestare a fanteziei Art Déco,
care are darul s\ fac\ din fiecare cl\dire un unicat – prin câteva profile din ipsos sau un
grilaj decorativ, suficiente pentru a personaliza o locuin]\ modest\, lipsit\ de stil, sau, în
cazul locuin]elor de lux, prin volumetria savant\, prin materialele scumpe [i ornamenti-
ca elaborat\. De[i preferin]ele se îndreapt\, prin tradi]ie, spre locuin]a individual\, pe
principalele artere ale Capitalei apar zeci de imobile cu apartamente, cu nimic mai pre-
jos decât corespondentele lor pariziene. Blocurile Art Déco se integreaz\ perfect în orice
context [i se adapteaz\ cu u[urin]\ la cele mai dificile amplasamente, permi]ând o ocu-
pare intensiv\ a terenurilor. Blocul în form\ de U constituie o formul\ tipologic\ aparte
– immeuble à cour ouverte – care rezolv\ ingenios cerin]ele de iluminare natural\
[i de grada]ie progresiv\ a spa]iului dinspre zona public\ spre zona privat\.
Aceea[i intimizare treptat\ a spa]iului se ob]ine [i în cazul fund\turilor sau «intr\rilor»,
care amintesc de vechile cur]i longitudinale, în marea lor majoritate apar]inând esteticii
Art Déco sau zonei de tranzi]ie spre modernismul propriu-zis (ex. Intrarea Dacilor, Intrarea
8 Gazeta Municipal\, 17 sept. 1933.

74
Lemnea, Intrarea Iorg, Intrarea
N. Vermont).
De[i pentru cl\dirile oficial-reprezentative se prefer\, în perioada interbelic\ [i nu
numai, tonul grav [i autoritar al clasicismului monumental – se cunosc nenum\rate exem-
ple Art Déco, precum, la Bucure[ti, Prefectura de Poli]ie (în prezent Sediul I.G.P.), Min-
isterul de Justi]ie (o interpretare Art Déco a limbajului clasic) sau Tribunalul Ocolului VIII
din str. {tirbei Vod\ (în cel mai pur stil al Expozi]iei de la Paris din 1925), imagini mai
destinse ale institu]iilor statului. La fel, cl\dirile marilor societ\]i (Palatul Telefoanelor,
Palatul Casei Centrale a Asigur\rilor Sociale) afi[eaz\, prin nota Art Déco, o prestan]\
lipsit\ de afectare.
Într-o plastic\ riguroas\, plin\ de for]\ sau de gra]ie miniatural\, limbajul Art Déco
se extinde [i în zona mai preten]ioas\ a monumentelor sau a arhitecturii funerare, m\rturie
stând Monumentul Aviatorilor (autori Iosif Fekete, Lidia Kotzebue), ca [i numeroase mon-
umente funerare [i cavouri din Cimitirul Bellu.
Nu întâmpl\tor, acest ton bonom [i fastuos, lipsit de orice ostenta]ie sau crispare,
intr\ în rezonan]\ cu spiritul tradi]ional al ora[ului de la por]ile Orientului, «ou tout est
pris à la légère». Poate c\ autorii viitoarelor interven]ii arhitectural-urbanistice din capi-
tal\ ar trebui s\ reflecteze mai atent asupra sugestiilor pe care le poate oferi estetica Art
Déco, nu în domeniul formei, ci ca mod specific de raportare la individ [i societate.

Forme
O plimbare imaginar\ prin Bucure[tiul Art Déco va descoperi cu încântare un bric-
à-brac de forme nea[teptate, un ritm alert al liniilor [i contururilor vibrate, o satisfac]ie
tactil\ a materialelor somptuoase.
Limbajul Art Déco este marcat de expresia contradictorie a permanen]ei [i a efe-
merit\]ii, generat\ de o realitate sc\pat\ de sub control. Nevoia de certitudine, de mase
solide [i contururi ferme, dublat\ de nevoia complementar\ de str\lucire [i spectacol,
de tr\ire intens\ a clipei, transform\ spa]iul interior sau exterior într-o scen\ inundat\
de lumin\, într-un decor fantastic – nu prin imaterialitate, ci prin voluptatea senzorial\ a
materiilor pre]ioase – marmur\, granit, alam\, inox, sticl\ înnobilat\ sau vitralii, lemn
l\cuit, ceramic\ glazurat\.
Fronturile stradale, mai ales la nivelul ochiului, sunt gândite ca scenografii ale spec-
tacolului cotidian. Liniile de for]\ ale cl\dirilor, registrele principale, ferestrele [i portalurile
sunt subliniate întotdeauna de muluri sau striuri, care urm\resc retragerile [i rezalitele,
racord\rile curbe sau poligonale, bandourile orizontale ale soclurilor, aticelor [i
balustradelor. Acelea[i volume care, în Stilul Interna]ional, apar ca abstracte [i imper-
sonale – sunt orchestrate aici în cheie decorativ\, cu ajutorul profilelor liniare, simple sau
ornamentate, al riflajelor [i frizelor reduse uneori la simple diferen]e de culoare [i mate-
rial.

75
Coloanele sunt înc\ prezente, dar într-o stilizare maxim\, ca o simpl\ aluzie la tradi]ia
clasic\. Grupuri de profile verticale formeaz\ accente importante, ca [i paratr\snetul cu
suportul s\u atent modelat, motiv emblematic pentru întregul Art Déco. Trasee liniare
independente de elementele arhitecturale – simple benzi de tencuial\ colorat\ – aduc un
aer pitoresc [i întrucâtva provincial.
Un unic element pre]ios – medalion, fereastr\ cu grilaj decorativ, basorelief sau corp
de iluminat – transform\ câte o fa]ad\ într-un mare panou decorativ, asemeni unei biju-
terii aplicate pe un ve[mânt de o simplitate extrem\ din colec]iile celebrului couturier
Paul Poiret.
Fronturile Art Déco sunt în permanent\ mi[care, modelându-se în forme cutate sau
fa]etate, curbe, decro[ate sau retrase în trepte.
La interior, plafoanele devin suprafe]e vibrate care, prin fante sau profile în cascad\,
reiau în negativ motivul ziguratului. Scafe luminoase, dublând conturul înc\perilor, amplif-
ic\ spa]iul unui living, al unui hall de acces, al unui foyer.
Capturat\ [i turnat\ în tipare geometrice, lumina natural\ sau artificial\ se articuleaz\
cu celelalte elemente arhitecturale sau devine obiect decorativ. Unele pasaje comerciale
au bol]i sau cupole din blocuri translucide de sticl\, care dau luminii o consisten]\ mate-
rial\, o aparen]\ de înveli[ solid.
Porticele apar rar, dar rolul lor de protec]ie [i de tampon între interior [i exterior, în
special în zonele comerciale, este preluat de copertine continue, con]inând benzi [i casete
luminoase sau dale de sticl\ înglobate în beton.
Ferestrele Art Déco nu au niciodat\ un rol pur func]ional. Prin form\, ancadrament
sau tratarea suprafe]ei, ele cap\t\ statut de ornament. Repertoriul formal pare practic
nelimitat. În special ferestrele spa]iilor secundare, de circula]ie sau de serviciu,sunt valo-
rificate în forme nea[teptate, fanteziste: ferestre-punct triunghiulare, octogonale sau cir-
culare; ferestre-hublou, împrumutate din stilul «pachebot»; fante verticale, marcând casa
sc\rilor, fante orizontale, fante cu schimb\ri de direc]ie, grup\ri de fante; ferestre de col]
pe unul sau mai multe niveluri; ferestre spa]iale cilindrice, prismatice sau cutate.
Sc\rile sau hallurile sunt de regul\ luminate prin vitralii sau prin geamuri translucide
– sablate, gravate sau givrate. Feronerii
decorative, dispuse în exteriorul unor fer-
estre comune, pot înnobila o întreag\
fa]ad\.
Bucure[tiul se poate l\uda cu o
colec]ie original\ de portaluri Art Déco,
amenajate cu fast aproape ritual [i cu grij\
pentru detaliul care personalizeaz\, prin
acces, întregul edificiu. Spre deosebire de
Stilul Interna]ional, care ascunde intr\rile
în penumbra parterelor pe pilo]i sau în rit-
mul monoton al pere]ilor-cortin\, arhitec-
tura Art Déco perpetueaz\ importan]a pe
care tradi]ia a acordat-o dintotdeauna
intr\rii în sensul simbolic de «prag», de
«trecere» într-un alt spa]iu ale c\rui val-
ori trebuie exprimate prin portal. Domes-
tice sau monumentale, portalurile Art
Déco primesc ancadramente complexe,
amplificate prin copertine luminoase,
retrageri telescopice, coloane angajate
sau racord\ri în sfert de cilindru.
Casa sc\rilor formeaz\ un alt motiv
predilect pentru Art Déco, speculat pentru
valoarea sa plastic\ [i expresiv\, sus]inut\ adesea de fanta ferestrei [i de fle[a para-
tonerului. Bovindoul, familiar atât arhitecturii eclectice, cât [i stilului neoromânesc, apare
ca accent volumetric major, sus]inut de console stilizate sau articulat printr-un balcon
general deasupra parterului. Dac\ leg\tura se realizeaz\ [i prin balcoanele etajelor supe-
rioare, bovindoul se transform\ într-un «pieptene» decro[at, motiv familiar arhitecturii
moderne, care în Art Déco devine un organism plastic expresiv, o «tem\» decorativ\ în
sine.
Col]urile cl\dirilor Art Déco primesc întotdeauna o aten]ie special\, pentru a r\spunde
nu numai c\ut\rilor formale, dar [i cerin]elor de compozi]ie urban\. Apar cl\diri gândite
special pentru amplasamente de col], nu simple rezolv\ri par]iale. Frecvent, col]ul este
monumentalizat ca turn, ad\postind spa]ii importante sau circula]ii verticale într-un volum
solid, care «agreseaz\» spa]iul urban. Alteori, col]ul poate p\rea «mu[cat» de spa]iul exte-
rior în umbra adânc\ a loggiilor – sau indiferent, introvertit, neutru.
Motivele majore ale esteticii Art Déco, ziguratul [i fântâna artezian\, sunt mereu
prezente în silueta vibrat\ a cl\dirilor, materializare a unei metafore literare la mod\ –
ora[ul modern ca un nou Babilon –, dar [i a noilor regulamente urbane care, printr-o
coinciden]\ probabil, impun retragerea în trepte a ultimelor nivele construite. Pulsa]ia
teraselor retrase este amplificat\ de pergole [i edicule, de copertine, pinacluri [i para-
tonere. Percep]ia noastr\ face ca, în perspectiv\, retragerile pe orizontal\ [i vertical\, cu
sublinierea lor prin profilatur\, volumele fa]etate [i contururile anguloase, racord\rile curbe
[i suprafe]ele cilindrice – s\ fuzioneze în ritmul alert al unui zig-zag general sau al unei
curgeri în cascad\, metafore revelatoare pentru dinamismul inalterabil al vie]ii înse[i.
În încheierea acestei promenade prin lumea Art Déco-ului bucure[tean nu putem s\
nu observ\m un alt aspect paradoxal. Farmecul irezistibil al obiectelor Art Déco provine
din caracterul ludic, din cota inerent\ de gratuit [i superfluu, denumit\ de Talbot Ham-

9 Talbot Hamlin, The International Style Lacks the Essence of Great Architecture,
în The American Architect, ian. 1933.

77
lin «a sense of more than enough»9, în fond atât de necesar\ nou\, dar voit ignorat\ sau
proscris\ de c\tre Mi[carea Modern\ (celebrul aforism al lui Mies van der Rohe, «less
is more», interpretat vulgar ca apologie a economiei de mijloace, sau conceptul de exis-
tenz minimum, fundamentat de [coala Bauhaus, valabil pentru un context istoric par-
ticular – denot\ o pierdere a finalit\]ii umane în numele unor abstracte idealuri estetice,
tehnologice sau sociale).
Dar (aici apare paradoxul) dincolo de aparen]ele seduc\toare ale produselor Art Déco
transpar anumite inten]ii comerciale [i chiar propagandistice ale societ\]ii de consum într-
o faz\ incipient\. Art Déco este arta de a «ambala» func]iunea pentru a atrage eventu-
alul cump\r\tor, trezindu-i dorin]a de posesiune printr-un mesaj hedonist. «Ugly sells
badly» (urâ]enia se vinde prost), spune Raymond Loewy, unul dintre cei mai cunoscu]i
designeri americani din anii ‘30. Creatorii Art Déco se preocup\ permanent s\ adapteze
inova]iile arti[tilor de geniu la gustul public, încorporând în produsele lor simboluri [i
conven]ii vizuale în care consumatorii s\ se poat\ recunoa[te.
Pentru România interbelic\, obiectele [i cl\dirile Art Déco devin imagini publicitare
ale prosperit\]ii [i civiliza]iei promise de sistemul capitalist occidental. Primele manifest\ri
ale consumismului, pe care îl experiment\m din nou în prezent, î[i g\sesc în Art Déco
expresia cea mai potrivit\, prin sinteza mai mult sau mai pu]in inocent\ între «artistic»
[i «comercial», între cultur\ [i business, între modernitatea estetic\ [i modernitatea civ-
iliza]iei materiale burgheze, structural opuse una celeilalte.
Momentul istoric actual prezint\ anumite similitudini cu decadele interbelice,
decurgând probabil din realitatea tulbure a tranzi]iei – atunci, spre societatea de consum;
acum, spre era post-industrial\, a[a-numita er\ a serviciilor – [i, pentru noi în mod spe-
cial, din efortul de dep\[ire a unei situa]ii tragice – consecin]ele unui cataclism istoric
sau ale unui regim totalitar. Criza moral\ a acelei perioade, tradus\ în plan existen]ial [i
artistic prin c\utarea intensit\]ii în dauna profunzimii, se reg\se[te ast\zi poate mai acut
în Estul post-comunist, cu problematica specific\ a c\ut\rii de sine [i a recuper\rii fre-
netice a trecutului, pe fondul unor grave probleme economico-sociale. De aceea, feno-
menul Art Déco, cea mai fidel\ reflectare a spiritului epocii, merit\, dincolo de interesul
specialistului, o analiz\ pragmatic\, un studiu atent al motiva]iilor, al demersului [i al ati-
tudinii generale.
Pentru un ora[ ca Bucure[tiul, mereu în c\utarea propriei identit\]i [i a chintesen]ei
unei identit\]i na]ionale, mesajul (sau chiar «lec]ia») Art Déco este, pe lâng\ dimensi-
unea ludic\ [i comunicativ\, apreciat\ de postmoderni [i familiar\ spiritualit\]ii
române[ti, de a prefera micile certitudini marilor ipoteze, riscante [i iresponsabile la scara
cadrului de existen]\ uman\, de a alerga dup\ o singur\ utopie, aceea a bucuriei de a
tr\i.

78
CEZAR PAUL-B|DESCU

«Bellu» – ora[ul t\cut B


De treci pe sub poarta pe care st\ scris cu litere negre pe albul sclip-
itor al varului «Cimitirul {erban Vod\ – Fericirea cereasc\, gloria p\mân-
teasc\», l\sând în urm\ tumultul cet\]ii, te vei trezi p\[ind pe aleile unui
alt ora[, reflexul t\cut al celui de care tocmai te-ai desp\r]it – a[a a[ fi
început, probabil, dac\ a[ fi tr\it în alt\ epoc\. A[ fi scris despre lini[tea locului care cheam\
lini[tea sufleteasc\, necesar\ medita]iei [i melancoliei; a[ fi evocat marile umbre [i tre-
cutul lor m\re]; a[ fi f\cut considera]iuni despre patimile care î[i g\sesc sfâr[itul în dosul
lespezilor reci [i crude; a[ fi v\rsat o lacrim\ pe mormântul lui Mihai Eminescu; [i, în
final, a[ fi meditat la faptul c\ to]i ne vom muta, pân\ la urm\, în ora[ul t\cut, pe o strad\
principal\ sau pe una mai l\turalnic\… Ora[ul t\cut – ora[ul construit pe osemintele noas-
tre…
În realitate, Cimitirul Bellu o fi el ca un ora[, dar numai t\cut nu este. Ultima dat\ l-
am vizitat anul acesta, pe la începutul lui aprilie, când sufla un vânt t\ios [i cerul era acoper-
it. Un perfect univers bacovian, s-ar zice; cu toate acestea, nu scâr]âia nici o coroan\ de
plumb (de altfel, nici n-am prea v\zut a[a ceva). În schimb, l\trau haitele de câini, vocif-
erau groparii, sporov\iau gardienii publici pe la col]uri. Ce lini[te?
Ei bine, nu la g\l\gia aceasta m\ voi referi în cele ce urmeaz\. De ce nu este Bellu
un loc t\cut? Pentru simplul fapt c\ vorbe[te prin fiecare p\rticic\ a lui. (Ne întoarcem,
astfel, la vechea [i banala zicere «pietrele vorbesc».) Bellu, ca orice cimitir, este o pre-
lungire dincolo de moarte a comunic\rii umane, este un cor de retorici. Desigur, un cor
c\ruia îi lipse[te o riguroas\ unitate [i care se constituie, pân\ la urm\, într-o h\rm\laie.
Întâlnim, laolalt\, retorici plastice [i arhitecturale de tot felul, apar]inând diferitelor epoci
(construc]ii, grupuri statuare, busturi, basoreliefuri, fotografii etc.), retorici textuale, în
care vocile celor r\ma[i în via]\ se amestec\ cu ale celor «trecu]i dincolo» (epitafuri, indi-
ca]ii privind statutul social sau familiar al deceda]ilor, nume, ani etc.); întâlnim, într-un
cuvânt, adev\rate puneri în scen\, menite s\ atrag\ aten]ia trec\torului [i s\ comunice,
pân\ la urm\, cu el.

79
Construc]iile din Cimitirul Bellu sunt a[a-numitele cavouri. De acelea[i dimensiuni
mai sunt monumentele sau grupurile statuare. De multe ori, cavourile [i monumentele
nu pot fi foarte clar disociate, deoarece, cu ajutorul fanteziei [i al banilor, oamenii î[i trans-
form\ mai toate construc]iile tombale, indiferent de natura lor, în monumente.
Cavourile sunt construite în nenum\rate stiluri arhitectonice [i imit\ deseori, în mic,
edificii celebre. Astfel, întâlnim machete de biserici ortodoxe (uneori de anumite bis-
erici ortodoxe), de temple grece[ti sau de edificii neo-clasice, de locuin]e comune con-
struite în stilul eclectic de început de secol etc. Construc]iile sunt împodobite cu basore-
liefuri, feronerii [i sculpturi de tot felul. Cei mai frecven]i în aceast\ ultim\ ipostaz\ sunt
îngerii, fecioarele montante [i înve[mântate în voaluri, f\cliile de piatr\, leii, câinii [i sfinc[ii
care str\juiesc intr\rile.
Dorin]a celor ce-[i construiesc astfel de cavouri este s\-[i ofere, dincolo de moarte,
o locuin]\ (deseori asemeni celei din timpul vie]ii). Pe o plac\, deasupra intr\rii într-un
cavou, st\tea scris: «C\su]a de veci a scumpului [i neuitatului nostru copil CRISTIAN
(Pu[i)»; în acest caz particular, decedatul fusese «r\pus la 14 ani [i jum\tate de groaznicul
cutremur din 4 martie 1977» – deci nu beneficiase în timpul vie]ii de o locuin]\ durabil\
[i care s\-i ofere protec]ie.
Oricum, analogia dintre cavouri [i locuin]ele propriu-zise merge [i mai departe, pia]a
locurilor de veci fiind puternic influen]at\ de cea imobiliar\ din restul Bucure[tiului. Pe
un stâlp al cimitirului, la fel cum întâlnim peste tot în ora[ – un dreptunghi de hârtie cu
un anun] de mic\ publicitate: «Vând cavou dublu cu monument [i cripte alee central\
cimitir Bellu, pre] negociabil 5.000 USD cu acte».
Printre beneficiarii de construc]ii funebre sunt [i vizionarii sau vis\torii, care renun]\
la ideea de locuin]\ dup\ moarte în favoarea unor ansambluri-fantezie. Ei înlocuiesc
ceea ce s-ar putea numi confort cu gratuitatea, iar singura lor miz\ este de a produce un
obiect insolit [i oricum cu preten]ii v\dite de originalitate. Pe scurt, ei vizeaz\ Arta. Exist\,
în acest sens, câteva construc]ii în Cimitirul Bellu care închipuie o stânc\; modelele sunt,
desigur, «Pe o stânc\ neagr\…» [i elementele similare din gr\dinile romantice. Un astfel
de monument tombal se afl\ vis-à-vis de locul unde sunt îngropa]i scriitorii (Eminescu,
Co[buc, Preda etc.). Este o stânc\ de aproape trei metri pe care urc\ o fecioar\ avân-
tat\, în stilul României revolu]ionare; pe o pl\cu]\ se afl\ celebrul text «Nu de moarte
m\ cutremur, ci de ve[nicia ei…» la care mai e ad\ugat\ o modest\ contribu]ie person-
al\: «… [i de teama de a nu v\ mai putea revedea.» De partea cealalt\ a aleii centrale se
afl\ o alt\ astfel de stânc\ (tot neagr\, col]uroas\ [i ca desprins\ din natur\), numai c\
pe ea se afl\ doar o cruce; crucea, de[i din piatr\, imit\ perfect dou\ surcele cu coaja
neagr\, cu noduri, iar la capete cu lemnul proasp\t t\iat, galben. Culmea «originalit\]ii»
de acest tip o atinge, cu siguran]\, acel ansamblu pe care se afl\ «Stemata gentis Petri-
ceicu Hasdeu»: ceva ce seam\n\ cu o bibliotec\ în care vezi c\r]i legate în piele de diferite
culori, pe cotoarele c\rora po]i citi «V. Alecsandri», «Platon» etc. – iar sus de tot coco]a]i
doi sfinc[i. Un amic, poetul Cristian Popescu, decedat el însu[i, obi[nuia s\ spun\ c\,

80
în general, kitsch-ul este funebru. Nu [tiu cât\ dreptate avea, dar preten]iile artistice din
spa]iul cimitirelor pot fi considerate kitsch-ul ridicat la p\trat.
Manifest\rile artei sunt – s-ar zice – justificate atunci când este vorba de mormintele
arti[tilor. A[a cum aviatorii au la cap o arip\ ce trimite la cea de avion sau o cruce f\cut\
din palele unei elice, a[a cum mormintele solda]ilor c\zu]i la datorie sunt împrejmuite
cu lan]uri sus]inute de obuze pe post de piloni (rol jucat la marinari de mici ancore), locurile
de veci ale arti[tilor trebuie s\ se constituie într-o prelungire a meseriei lor.
Pictorii celebri se odihnesc într-un ansamblu str\juit de statuia lui Brâncu[i
«Rug\ciune». Mormântul lui Nicolae Labi[ are la cap o plac\ de marmur\ alb\ pe care
st\ s\pat\ semn\tura «olograf\» a poetului. (De remarcat c\ mormintele din anii 1950-
1970, atunci când este vorba de personalit\]i, sunt lipsite de cruce.) Dac\ meseria artis-
tului nu poate fi ilustrat\, important\ este, cel pu]in, transmiterea ideii de art\: la mor-
mântul lui Toma Caragiu, pe locul crucii, se afl\ un bust al actorului realizat în spiritul
artei moderne. (Lâng\ mormântul lui Toma Caragiu întâlnim un alt bust, de data aceas-
ta al unei pioniere – pe numele ei B\b\l\u Alina Lucia; sculptura, în m\rime natural\ [i
foarte realist\, reprezint\ o pionier\ cu mâna pe cravat\, cu decora]ii în piept, cu [nur
de comandant, trese, cocard\ [i cu ochii privind în zare, probabil spre acel «t\râm de
aurori» spre care erau îndemna]i s\ urce «cutez\torii» din celebrul cântec.) La mormântul
lui «{tefan Ciubot\ra[u, artist al poporului», pe locul crucii se afl\ o plac\ pe care este
scris «… M\ ia [i m\ du pân\-ncre[tet/ Cu dragostea – vulturul meu –/ Din inim\-al c\rui
încle[tet/ Îl simt cum m\ înclea[t\/ De greu…» Artistic, nu? – inclusiv «licen]a» din primul
vers.
Textul poetic este prezent, cu cea mai mare îndrept\]ire, la scriitori. Eminescu are pe
cruce versuri cu «teiul» [i cu «somnul lin», Co[buc are cu «O lupt\-i via]a/ Deci te lupt\…»,
sub numele lui Camil Petrescu scrie «Un om între oameni» [i se continu\ cu un frrag-
ment în care ni se spune c\ la moarte «te duce orice drum» etc. Sunt versuri scrise de
cei deceda]i [i toate se refer\, cum e [i firesc, la chestiunea în cauz\, la moarte adic\.
Mai sunt [i unele mici excep]ii. Lâng\ grupul compact al scriitorilor, se afl\ [i mormân-
tul lui Augustin Z.N. Pop, care are ca epitaf, în loc de cruce: «Cred în Eminescu ca în
soare, în magia frumosului [i în ve[nicia neamului românesc».
Dup\ cum [tim, mormintele pot fi f\cute [i de locatarii lor – iar, în sensul acesta,
exist\ numeroase cazuri în care totul este preg\tit (lespede, cruce, poz\, nume, anul
na[terii, epitaf etc.), numai anul de deces lipse[te. Acest fapt determin\ dintru început
existen]a a dou\ voci distincte în cadrul economiei epitafului: persoana întâi, care-l
reprezint\ pe decedatul însu[i, [i vocea urma[ilor (a so]ului, so]iei, fiului, sau a tuturor
laolalt\). Iat\ o exemplificare pentru prima variant\: «Trec\tor cu pasul rece/ Stai opre[te-
te nu trece/ {i privind la piatra mea/ Vars\ o lacrim\ pe ea/ C\ci am fost [i eu o jun\/ {i
acuma sunt ]\rân\» (mormânt din 1935). Pe o cruce care nu avea anul mor]ii com-
pletat am g\sit acela[i text, numai c\ ultimele dou\ versuri erau înlocuite cu: «C\ [i eu
am fost ca tine/ {i tu vei fi ca mine» (modificare necesar\ adapt\rii la noua situa]ie – era
vorba de un b\rbat trecut de mult de june]e). Când epitaful nu este alc\tuit de cel în cauz\,

81
el poate fi scris de o alt\ persoan\ (ex.: de so] – «Femeie aleas\ între femei/ Frumoasa
mea bijuterie/ Mândria vie]ii mele întregi/ Te-ai dus… te-ai dus pentru vecie» – mormântul
«Floric\i General Culici», deced. în 1959) sau de un grup (ex.: de p\rin]i – «Pace
sufletului t\u/ La care ne e gândul/ Leag\n rece de acum/ Î]i va fi mormântul.») Atunci
când este vorba de mai mul]i expeditori ai mesajului funebru, lucrul poate fi precizat, direct
sau indirect: «Aici odihne[te scumpa [i iubita noastr\ fic\, sor\, tanti [i tanti n\[ic\».
În realitate, împ\r]irea la care am apelat mai sus, între «vocea» decedatului [i «vocile»
urma[ilor, este inoperant\, de cele mai multe ori textele fiind scrise la o fals\ persoan\
întâi (autorul [i cel care spune «eu» în text nu sunt una [i aceea[i persoan\). Exist\ cazuri
când acest fapt poate fi dedus din con]inut: «Când cu so]a june iubea]\/ {i trei odrasle
fraget odor/ Duceam vie]\ prea fericit\/ Ah! dar moartea mé smulse cu/ Repeziciune din
cercul lor.// {‘acum acia în di [i nopte/ {‘înd ca dorul vecinic vibrînd/ De fii [i so]a vai
triste [opte/ Pe cel ce dorme cu dor chemând.// Ca ei în lacrimi, crunt\ durere/ Parin]i
[i rude înc’am l\sat/ Dar l’ast\ jale ca mângâiere/ Le las un nume bun [i stimat.» (mor-
mânt din 1883). Alteori nu mai putem face disocierea necesar\. Mai mult, nu putem
[ti cu siguran]\ cum stau lucrurile nici m\car atunci când persoana discursului este alta
decât persoana întâi. Spre exemplu, la mormântul «Lt. Cdor Gh. B\nciulescu» este scris
mai întâi «Separados, para siempre juntos» [i apoi «Primul pilot din lume care în urma
unui accident aviatic suferit la 26 de ani a continuat s\ zboare cu proteze la ambele picioare
purtând faima tricolorului românesc pe toate continentele». Ei bine, nu putem [ti dac\
textul a fost scris de comandor sau de urma[ii lor – [i, de[i pare o frivolitate, acest lucru
este destul de important. Pentru c\ una este ca textul – ce pare un rezumat de roman
suprarealist – s\ constituie vocea colectivit\]ii [i alta este ca el s\ reprezinte ceea ce a
selectat nefericitul personaj din propria-i via]\.
O eventual\ clasificare a epitafurilor se poate face în func]ie de perioada în care au
fost scrise. Dincolo de diferen]ierile grafice, exist\ particularit\]i sintactice [i stilistice speci-
fice fiec\rei epoci. De exemplu, la mormintele de dinainte de 1900, prezentarea deceda]ilor
se face cu anul ([i locul) na[terii, anul c\s\toriei (dac\ e femeie, cu numele de dinainte
de c\s\torie) [i data mor]ii (scris\ de obicei în ordine invers\ – anul, luna, ziua): «Aici
se odihne[te {erbana Iord. Mateescu n\scut\ Gheorghi]\ Go]ea din S\tulu P\târlagele
la 1835 c\s. la 1854 decedat\ la 1884 dechem 26». Sunt cazuri când prezentarea este
exhaustiv\: «Aici repausead\ mult iubitul meu sociu: Ioan Dragomir, doctor în litere [i
philosophie, professor la lyceul St. Sabba cursul superior, la Seminarul Nifon Mitropol-
itulu [i la {coala Militar\ din Capital\. Decedat la 5 martiu 1876 în etate de 36 ani [i dup\
10 ani de sacrificii în penibila sea carier\.»
O alt\ caracteristic\ a epitafurilor din secolul trecut este dat\ de gradul sporit de elab-
orare – versuri ample, eventual cu cezur\, prozodie corect\ [i retoric\ sus]inut\: «Nu este
a[a ca moartea adese ori love[te/ Acolo unde via]a mai dulce o g\se[te/ {i moartea f\r\
mil\ zvârli-n acest mormént/ Trei ângeri [i-a lor mum\ s’adoarm\ sub p\mént.// Privi]i
a fost atâta de mare a lor iubire/ Ca pâna [i în moarte se afl\ în unire,/ Zadarnic ens\
totul le fuse pe p\mént/ C\ci n-a remas dintr en[ii decât un gol mormént.// Iar tat\l lor

82
[i so]ul nenorocitei mume/ Coprins de gre durerea repet\ al lor nume/ Dar ce folos de
plânge pe lâng\ acest mormént/ C\ci glasul cât de tare n-azunge sub p\mént.» (anul
1882)
O dat\ cu trecerea timpului, prezent\rile deceda]ilor devin din ce în ce mai laconice,
iar versurile cu rol de epitaf î[i pierd din elaborare. Dac\, în secolul trecut, versul scurt
de tip popular nu î[i g\sea locul pe monumentele funerare, el î[i face apari]ia în anii ‘30-
’40 ai secolului nostru: «Via]a mi-a fost dulce/ Dar [i cu amar/ Aci o vecinicie/ Nu mai
am habar.// Am avut [i un timp ferice,/ Dar, repede s-a dus/ Par’c\ avu aripi/ A[a iute s’a
scurs.// Zadarnic inima mi-a plâns/ De cruda ursitoare/ Voi de o ve]i prinde/ S-o pune]i
direct în fiare.»
Procesul de degradare a realiz\rii poetice se continu\, ajungându-se în vremurile noas-
tre la agramatisme, versuri împiedicate [i nonsensuri: «Într-un r\stimp m-am ridicat/ Am
privit p\mântul unde/ De-ai striga mam\ nu-]i mai r\spunde/ În zadar stai am plecat.//
Mam\ a mea inim\ cernit\/ Regret\ ne încetat/ A ta plecare gr\bit\/ m\mica noastr\ mult
iubit\.// Adio Mineta [i Florinel» (anul 1976). Explica]ia acestei degrad\ri trebuie c\utat\,
desigur, în procesul de vulgarizare a actului scrisului [i, prin aceasta, a modei epitafu-
rilor. Dac\ odat\ monumentul funerar cu epitaf indica apartenen]a la o aristocra]ie int-
electual\, în zilele noastre nu se mai poate spune acela[i lucru.
Un caz aparte de texte s\pate în pietrele funerare îl reprezint\ cele care î[i justific\
prezen]a printr-o frustrare a autorului lor: neputând fi publicate în timpul vie]ii, versurile
ajung s\ vad\ lumina zilei pe un suport ce are în el conota]ia eternit\]ii – piatra. În acest
sens, culmea «originalit\]ii» (un fel de corespondent scriptural al realiz\rii plastice has-
deiene) este atins\ de mormântul Mariei Z. T\nase, care e acoperit
pe toate fe]ele lui (pe cruce, piatr\ tombal\ [i borduri) cu poezii
scrise m\runt. Maria Z. T\nase, al c\rei nume este înso]it
de cuvântul «autoare», a l\sat eternit\]ii versuri decon-
certante, de tipul: «Ce-i cuvântul? O minune/ Prin care
natura se impune/ Îmbog\]ind o lume/ C-un farmec
f\r-de nume/ (…)».
Am p\r\sit Cimitirul Bellu, în acea zi de început
de aprilie, p\truns pân\ la oase de frig; vremea
era urât\, iar epitetul predilect al textelor funebre
era «rece». Eu fusesem «trec\torul», ai c\rui
«pa[i» trebuiau opri]i pentru a i se transmite
mesaje de tot felul. Când am realizat c\ frecven]a
invoc\rii «pa[ilor» nu poate fi justificat\ decât de
o percep]ie de la firul ierbii, am început s\ m\ întreb
dac\ nu cumva, pe lâng\ reprezent\rile care mi se
puseser\ în scen\, eu însumi nu oferisem un specta-
col. Eram eu oare sigur c\ acea comunicare se realizase
numai într-o singur\ direc]ie?

83
MIRCEA C|RT|RESCU

Colea,-n tin\ C
De vreo cincispreze ani locuiesc în Colentina, pe strada Nada Florilor. E o strad\ în
form\ de L care str\bate un soi de ghetou muncitoresc: blocuri identice, zugr\vite în verde
închis, cenu[iu [i ocru, a[ezate doar la o palm\ unele de altele, atât cât s\ lase loc, între
ele, unor înguste zone de parcare. O mi[un\ de pisici de toate culorile se strecoar\ print-
re ma[ini, b\t\toare [i pubele rev\rsate, ducând în gur\ câte-o ghear\ palid\ de g\in\
sau distrându-se sadic cu câte-un [obolan înc\ viu. C\]ele cu ]â]e roze [i umflate ca ni[te
tumori î[i ap\r\ viteje[te puii cu boturi negre ascun[i pe sub vreo plac\ de beton. Cl\dirile
cele mai impozante de pe strada mea sunt centrala termic\ [i dispensarul. Acestuia din
urm\ i se repar\ zilele astea acoperi[ul: de diminea]\ pân\ seara ni[te muncitori urc\ pe
teras\, cu un scripete, cauciucuri de ma[in\, c\rora le dau foc sus, sub cazanele de smoal\.
Fumul, spectaculos de negru, se r\spânde[te peste tot cartierul o dat\ cu vântul prim\verii.
Cât despre centrala termic\, ea este o cazemat\ de beton ruinat\ aproape cu des\vâr[ire
[i pe zidurile c\reia sunt scrise cu vopsea ro[ie cuvinte f\r\ noim\, înso]ite de semnul
pentru copyright. Sunt desenate [i sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Al\turi
de central\ (prin a c\rei u[\ deschis\ se v\d uneori misterio[i cilindri vopsi]i în albas-
tru) e un maidan atât de plin de cotarle, încât niciodat\ n-o iau pe acolo când îmi duc
feti]a la [coal\. O mare gr\mad\ de gunoi de pe acel maidan m-a f\cut întotdeauna curios:
ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash, garbage
etc. Totu[i consisten]a a ceea ce numim gunoi difer\ mult de la morman la morman. Câr-
pele împu]ite nu mai predomin\ în noile gunoaie. Le vezi mai mult ag\]ate prin crengile
copacilor, tot mai decolorate, an de an, pân\ putrezesc cu totul. Acum ambalajele pro-
duselor electronice made in China formeaz\ o bun\ parte din materia gunoaielor.
Bineîn]eles, ceea ce miroase e altceva: acela[i noroi menajer în care stau înfipte foi de
caiet cu teme la compunere, acelea[i coji de cartofi [i l\turi cenu[ii.
La parterul blocului meu e un butic de tabl\ [i sticl\ în care un domn cumsecade
st\ mereu citind ziarul în a[teptare de clien]i. Când nu merge liftul cobor pe sc\ri, lucru
care îmi d\ ame]eli: s\ fie oare adev\rat? Pe to]i pere]ii sunt graffiti scrijeli]i adânc, cu

84
cheia, sau desena]i cu creion negru. Sunt într-o antiutopie. În tot blocul nu po]i g\si nici
m\car un unghi drept. Cine sunt femeile care apar, speriate, pe la u[i? Mul]i locatari sunt
arabi. Al]ii sunt români de-ai no[tri: nea cutare, nea cutare. Domnu’ maistru, domnu’ ingin-
er, domnu’ Nicu pur [i simplu. Se au to]i ca fra]ii. Numai noi nu cunoa[tem pe nimeni,
nici m\car pe cei cu care suntem u[\-n u[\. M\-ntreb ce-o crede despre noi. Po[t\ri]a
nu vine în bloc decât aproape numai pentru noi. Plec\m [i venim la orele cele mai nea[tep-
tate: evident nu avem servici… Mie mi se mai zicea într-o vreme dom’profesor, dar cam
cu îndoial\: prea sunt pletos, prea sunt numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în nici
un fel.
Când ie[i din bloc, dac\ o iei la stânga, intri în ]ig\nie. Nada Florilor e împ\r]it\ strict
în dou\: jum\tate româneasc\, jum\tate ]ig\neasc\. De la prima intersec]ie încolo nu mai
sunt decât ]igani. Via]a lor are loc în aer liber. To]i sunt afar\ serile. Stau în fund pe treptele
blocurilor [i vorbesc la nesfâr[it. La fiecare scar\ de bloc câte o ]iganc\ vinde semin]e.
Fetele tinere, în papuci, fardate [i cu p\rul nesp\lat, stau [i ele jos, pe borduri, [i vorbesc
la fel ca to]i ceilal]i: nu exist\ fraz\ f\r\ erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trec
prin ]ig\nie îmi arunc mereu privirea în casele lor, prin ferestre. Mai toate tavanele sunt
cu ]ur]uri lungi de mai bine de-o palm\, ca-n pe[teri. R\pirea din serai sau Cina cea
de tain\ nu lipsesc de pe pere]i. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu
becule]e colorate. }iganii no[tri, din Nada Florilor, nu sunt deloc agresivi. Fire[te, în miez
de noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare, sau alteori casetofoanele sunt date la max-
imum. De necunoscu]i sau trec\tori, îns\, nu se leag\. B\ie]ii se adun\ în g\[ti [i beau
bere din sticle. Arat\ destul de fioros, dar, dac\ ai nevoie [i-i cinste[ti, î]i faci treaba cu
ei f\r\ probleme: când m-am mutat, ei mi-au c\rat frigiderul [i aragazul pân\ la etajul
opt.
De fapt, toat\ zona lor a fost la început evreiasc\. Pe o parte sunt blocuri ca al meu,
dar pe cealalt\ e un mic cartier cu vile cu un etaj, destul de reu[ite, în care locuiser\ evrei.
Când ace[tia au plecat, o vreme vilele s-au p\r\ginit. Vopseaua acrilic\ de pe pere]i s-a
cojit atât de oribil, încât fa]adele ar\tau, când m-am mutat eu în zon\, ca un psoriazis al
zidurilor. În largile lor cur]i interioare î[i f\ceau nevoile vagabonzii. Geamurile erau sparte,
u[ile împ\ienjenite. Îmi amintesc seara când am venit s\ v\d locul pe care avea s\ se
ridice blocul meu (cump\rasem un apartament care nu exista deocamdat\): era un amurg
violet, gros ca p\cura, mai diluat spre galben în zare. Peste tot atârnau de-a lungul ceru-
lui fire suspendate de telefon. Cartierul acela de ruine m-a înfiorat: cum aveam s\ locui-
esc acolo? {i deodat\ toat\ mândria mea de a fi reu[it s\-mi cump\r cas\ doar din bani
câ[tiga]i de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în triste]ea aceea. Dup\ vreo doi ani au
venit ]iganii [i [i-au întins rufele, ca ni[te drapele, prin balcoanele mâncate de rugin\. Au
stat o vreme a[a, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pere]i, pân\ cineva s-a-
ndurat s\ revopseasc\ totul în culori aproape acceptabile. Acum feti]ele lor cu funde ro[ii
în cozi bat mingea în singuratice cur]i interioare.

85
Dac\ treci [i de ]ig\nie ie[i în Teiul Doamnei, strad\ curb\, periculos de traversat,
dincolo de care se afl\ alte ]ig\nii, între care cea mai pitoreasc\ e pe Maica Domnului.
{tiu acolo câteva case cu totul fantastice: pare c\ doar pere]ii lor exteriori au r\mas în
picioare, ornamenta]i cu gorgone de ipsos [i îngeri de stuc f\râmi]at, dar de fapt ruinele
sunt locuite, cum o arat\ vreun bec aprins la etaj sau vreo h\inu]\ întins\ la uscat pe un
balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scar\ în spiral\, exterioar\, încon-
jurând un turnule] cu luminatoare rotunde ca ni[te lentile. În rest, barurile [i cârciumile
se ]in lan] pân\ la bulevardul Lacul Tei unde, dac\ ai ajuns, po]i considera c\ ai ie[it la
liman. Urmeaz\ locuri civilizate: Circul de Stat, {tefan cel Mare [i, mai departe, Centrul.
De obicei îns\, când ies dup\ cump\r\turi, nu ajung a[a departe. O iau pe Teiul Doam-
nei înapoi, spre {oseaua Colentina. Drumul e curb ca [an]urile unui disc muzical. Copaci
b\trâni [i usca]i se-ntind peste ma[inile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc
peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri [i par-
fumuri. A[a cum sunt ele, magazinele astea te bucur\ întotdeauna: nu e[ti în Matto Grosso.
Unele vânz\toare sunt tinere [i dr\gu]e ca ni[te top-models. Peste tot, de-a lungul str\zii,
tonete cu ziare, detergen]i [i fructe. Aproape de [osea, Circa 7 de poli]ie te întâmpin\
prietenoas\, cu nelipsita dubi]\ în fa]\ [i cu panoul cu poze de delincven]i. Am stat de
multe ori s\ m\ uit pe pozele astea proaste, cu ]igani hido[i deta[ându-se pe un fond ca
de lapte, ]inând în mâini, fiecare, lucrurile furate. Sub fotografii, pe fâ[ii de hârtie dac-
tilografiate la ma[in\ mecanic\, scrie, într-un stil agreabil, ce-au f\cut b\ie]ii [i cât au
luat pentru asta. Când mi-am schimbat buletinul am fost în\untru, într-o gloat\ duhni-
toare a sub]iori nesp\late, [i am stat la coad\ vreo dou\ ore. Aveam coad\ la spate pe
atunci, dar în poza de buletin ie[isem a[a de pletos, c\ func]ionara m-a întrebat dac\ nu
sunt cumva Zdrelea haiducul. Tot în înc\perea aceea d\deam pe vremuri testul ma[inii
de scris. Veneam cu b\trâna mea Erik\ [i b\team nu [tiu câte rânduri de litere, ca [i un
mic text despre cauzele obiective ale dificult\]ilor economice în care se zb\tea ]ara. Atunci
am cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu to]ii. Unii dintre ei aveau ma[ina de
scris mo[tenire, o ]ineau pe [ifonier [i nici nu [tiau s\ bat\… În spatele poli]iei se aud
mereu l\tr\turi groase: sunt câinii-lup, to]i maiori [i colonei, locuind în cu[ti cu grade
diferite de confort, dup\ gradul [i meritul fiec\ruia.
{oseaua Colentina a fost de mult un loc de hoin\real\ pentru mine. Pe la treisprezece-
paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 [i-o luam în sus, f\r\ ]int\, impregnându-
m\ de praf [i de melancolia str\zii. M\ atr\gea ceva c\tre casa na[terii [i a copil\riei mele?
Oricum, nu eram con[tient de asta. Treceam pe lâng\ fabrica de s\pun «Stela», cu ochi-
urile ei de geam necrezut de murdare, cu putoarea de gr\sime rânced\ care-o f\cea s\
semene cu o bucat\ mare de s\pun de rufe, din acelea verzulii, apoi m\ opream vreme
îndelungat\ în fa]a ]es\toriilor «Donca Simo», privind cl\direa de c\r\mid\ de la intrare
cu un fel de le[in, un fel de surpare interioar\: parc\ st\team în fa]a unui edificiu v\zut
în alt\ via]\, cu sute sau mii de ani în urm\. Mai târziu aveam s\ aflu c\ mai fusesem
acolo, pe când mama lucra la covoare persane. Când trebuia s\-[i ia modelele pentru

86
covoare m\ trezea în rev\rsatul zorilor [i, de mân\ cu ea (s\ fi avut vreo trei ani), înainte
s\ se fac\ ziu\, mergeam pe [oseaua neagr\ [i ud\, în vântul umed al verii, pân\ ajungeam
la ]es\torie. M\ l\sa în curte, s\-mi privesc fe]i[oara în curbura verde a unor mari dami-
gene cu chimicale [i s\ mi se fac\ fric\ de soarele ro[u care poleia deodat\ tot asfaltul
în jurul meu. Într-un târziu mama ie[ea cu cartoanele ei viu colorate în bra]e [i ne-ntorceam
acas\, în camera atât de strâmt\ încât n-aveam loc în ea decât îmbr\]i[a]i, pentru ca s\
se-a[eze din nou în fa]a gherghefului [i s\ bat\ mereu, ca-n fiecare zi, cu furculi]a ei de
cositor printre i]ele covorului abia început. Dup\ ce mai treceam de maidane cu ]evi rug-
inite [i de depozite de cherestea înnegrit\ de ploi, m\-ntorceam acas\ mult mai trist decât
plecasem, de[i ie[isem tocmai ca s\ scap de triste]ea [i durerea de cap de la atât de multe
ore de citit [i privit în gol camera mea cu ferestre enorme din {tefan cel Mare.
Prin liceu, apoi, ne-au dus în practic\ la Teiul Doamnei, unde tocmai se construia
complexul comercial. Nu erau pe atunci decât betoane [i sf\râm\turi de BCA, ]evi de la
schele [i, în toate col]urile, mirosul insuportabil de urin\. Ne-au dat m\turi de nuiele s\
m\tur\m molozul de prin înc\perile vide. Pe pere]ii diverselor camere un maniac scrisese
cu verde «F… zugr\vi]e». Ne-mpiedicam mereu de zugr\vi]ele astea, ni[te b\ietane în pan-
taloni [i surtucuri b\l]ate de vopsea. Se-ntindeau cu muncitorii, ni[te pu[tani [i ei, prin
toate col]urile. Pileau cu ei o vodc\ ordinar\, sau bere. Vorbeau la fel ca ]ig\ncile de pe
Nada Florilor. Într-o zi, una dintre ele s-a apropiat de mine, cum st\team izolat într-un
col] (c\ci nu aveam nimic în comun, nu numai cu muncitorii, dar nici cu colegii mei) [i
s-a a[ezat cu t\lpile pe pantofii mei, lipit\ de mine cu hainele ei pline de var [i uitându-
se adânc în ochii mei. Ap\sa atât de dureros cu t\lpoaiele bocancilor pe picioarele mele,
încât numai de gânduri voluptuoase nu mi-a ars. M-am uitat înfrico[at [i uluit în ochii ei
timp de vreun minut, pân\ s-a îndurat s\-mi dea drumul, întorcându-mi fundul [i ie[ind,
f\r\ o vorb\, pe u[\. Cartea din mâini îmi c\zuse pe jos, în moloz. Ce Dumnezeu vroise
cu asta? N-aveam s\ aflu niciodat\, c\ci, de[i am rev\zut-o apoi în fiecare zi, cu mutra
ei sp\l\cit\ [i cu vopseaua din p\r, nu mi-a mai dat nici o aten]ie [i a disp\rut din via]a
mea l\sându-mi în memorie doar acest mesaj absurd, inexplicabil, dar persistent, de vreme
ce [i azi m\ gândesc uneori la el.
Acum îmi fac de obicei cump\r\turile pe platforma aceea, la celebrul «Ghe]u», unul
dintre primele magazine alimentare privatizate dup\ revolu]ie. Prin preajm\ mai sunt un
magazin de compact-discuri [i unul chinezesc, plin de vase emailate [i elefan]i de jad.
M\ privesc uneori în oglinda vitrinei de la alimentar\ prin care se v\d [iruri de conserve
la borcan: un tip parc\ din alt film, în jack\ de piele maro [i blugi, cu p\rul foarte lung
[i cu musta]\ pe o fa]\ ciudat de îngust\. Încerc s\ m\ v\d cu ochii altuia [i s\ spun
ceva despre mine: imposibil. Nu sem\n a nimic, n-am vârst\ [i nu apar]in niciunei cat-
egorii sociale. Nu [tiu ce caut aici.
{oseaua merge de la Bucur-Obor pân\ la podul Voluntari, de unde-ncepe drumul spre
Constan]a. Pân\ la sfâr[itul facult\]ii nu fusesem niciodat\ mai departe de ceasul elec-
tric de unde se desface, pe strânga, strada 7 Noiembrie. {i ajunsesem [i pân\ acolo pen-

88
tru c\ eram îndr\gostit de o coleg\ despre care aflasem din întâmplare c\ st\tea pe stra-
da Peri[. Am c\utat strada pe o hart\ [i am g\sit-o prin preajma acelor locuri, a[a c\ le
b\team cu asinuitate, înghi]ind zilnic praful str\zilor nepavate [i duhoarea de gaz de la
un centru de butelii. Când m\-ntorceam spre cas\, dezolat c\ nici de acea dat\ nu g\sisem
casa iubitei mele imaginare (aveam s\ aflu mai târziu c\ ea st\tea, de fapt, pe Peri[ani,
în Drumul Taberei, [i c\ b\tusem timp de trei s\pt\mâni de vacan]\, zilnic, acest drum
de poman\; am rev\zut-o de curând [i n-am mai recunoscut-o sub feregea: e acum
m\ritat\ cu un sirian) îmi cl\team gâtul cu un Cico de la un centru de umplut sifoane.
Am v\zut acolo, odat\, cum marea roat\ albastr\ a compresorului scap\ din osie, izbe[te
un sifon din acelea cu ]eav\ de cositor ie[ind dintr-un cioc de vultur, îl face ]\nd\ri [i
desfigureaz\ o feti]\ care a[tepta la rând, cu sifoanele ei în plas\. M-am întors atunci
acas\ p\tat de sânge.
La ceas întorceau [i tramvaiele pe atunci, ocolind colosala statuie a lui Neculai Colenti-
na. Mai târziu, linia lui 21 s-a prelungit pân\ la benzin\ria de pe Nicolae Apostol, unde a
fost distrus\ o frumoas\ livad\ de meri ca s\ se fac\ rondul unde întorc tramvaiele. N-
a[ fi [tiut asta niciodat\ dac\ n-a[ fi fost repartizat, când am terminat facultatea, la {coala
General\ Nr. 41, chiar la cap\tul tramvaiului, al Colentinei [i al Bucure[tiului. Cum mi-
am luat reparti]ia, m-am dus, emo]ionat, s\-mi v\d [coala. Drumul cu tramvaiul mi s-a
p\rut, literalmente, nesfâr[it. De-o parte [i de alta – case d\r\p\nate. O excep]ie: pe stân-
ga, aproape de cap\t, un fel de foi[or ciudat, un turn singuratic, solid zidit. Rolul lui în
via]a mea avea s\ fie enorm, [i am [tiut asta de cum l-am v\zut (dar despre acest lucru
am s\ vorbesc în alt\ parte). Am ajuns, în fine, la cap\t. Era deja sear\, [i locurile mi s-
au p\rut cu des\vâr[ire pustii. Împrejurul meu se întindea, în amurgul galben, un peisaj
industrial: un castel de ap\, o hal\ de fabric\, un atelier mecanic cu câteva jigodii în fa]\,
trântite de-a dreptul în b\l]ile de motorin\. Am intrat pe strada [colii. Era un fel de s\tuc
sau o mahala cu trec\tori rari, prost îmbr\ca]i, cu înf\]i[area nec\jit\ a omului m\runt.
În firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârp\. Am g\sit pân\ la urm\ [i [coala,
o cl\dire veche de peste o sut\ de ani, îng\lbenit\ ca o m\sea putred\. Am intrat în curte.
Aerul se f\cuse atât de ro[u, încât panourile de baschet, strâmbate grotesc, p\reau negre
ca smoala. Pustietatea urla, pur [i simplu, în jurul meu. M-am întors acas\ încremenit
de dezolare. N-a[ fi crezut niciodat\ c\ aveam s\ r\mân acolo zece ani de zile, predând
gramatic\, mâncând cu muncitorii la bufetul de la Automecanica, strângând maculatur\,
sticle [i borcane, f\când recens\mântul animalelor iarna, pe viscol, ]inut la por]i de oameni
du[m\no[i [i l\trat de turme de câini. {i totu[i asta am f\cut, zece ani, zi dup\ zi: am
fost acolo, ducând copiii la p\durea Andronache, traversând calea ferat\ plin\ de p\cur\,
f\când medita]ii peste medita]ii ca s\ pot supravie]ui… Duminicile mergeam la talciocul
popular de la Râul Colentina, vindeam [i cump\ram discuri în coper]i jerpelite, c\r]i, ]oale,
dar mai ales c\scam gura la tot ce era etalat pe jos, într-o mizerie apocaliptic\, într-o
mare de lume. Tocmai în ace[ti ani, cei mai mizerabili ai ceau[ismului, m-am g\sit [i eu

89
s\ scriu poezie, s\ iubesc, s\-mi fac o fam-
ilie… Oricum, parc\ toate le-am f\cut pe dos,
întotdeauna.
Mult mai târziu am aflat c\, de fapt, m-
am n\scut în Colentina, la câteva sute de
pa[i de blocul unde locuiesc acum, ceea ce
m\ face s\ m\-ntreb dac\ nu cumva toat\
via]a m-am învârtit în infernul \sta încer-
când s\ ajung înc\ o dat\ acolo, la casa
aceea magic\, în camera aceea interzis\…
«Când st\team pe Silistra, când erai tu
foarte mic…» îmi tot spunea mama când î[i
amintea de acele vremuri, a[a încât însu[i
acest nume, Silistra, este sensibil în mintea
mea ca o fiin]\ vie, o larv\ cu pielea moale [i vulnerabil\. Localizam îns\ foarte vag stra-
da asta, de care-mi aminteam ca prin vis, sau ca de un loc v\zut într-un vis. Trebuia s\
fie undeva dincolo de [osea, cam între Ziduri Mo[i [i Doamna Ghica, dar nu eram sigur
nici m\car de asta. M-am afundat, totu[i, de câteva ori în cartierul acela – o mahala în
toat\ regula – dar n-am dat de strada cu pricina. Am întrebat oameni b\trâni, care to]i
î[i aminteau de numele \sta. Era «pe-aici, pe undeva», dar pe unde? Abia când, la cap\tul
multor drumuri, mi-a trecut prin cap s\ pomenesc de propriet\reasa casei unde m\
n\scusem, faimoasa Ma’am Catana, b\trânii s-au dumirit, [i o mamaie m-a dus, aproape
de mân\, în locul unde tr\ise, despotic, propriet\reasa. {i brusc m-am v\zut în fa]a unei
case care exista de mult în mintea mea, aureolat\ de suferin]\ [i nebunie. Casa în form\
de U, cu leandru mirosind extatic, cu galerie la etaj, acum p\r\sit\, aproape o ruin\, cu
geamuri sparte, cu tocurile u[ilor smulse… Intrând în curte, m-am l\sat în voia memoriei
corpului, care m-a purtat sus, în aripa stâng\, pe scara complet putred\, m-a-ndreptat
spre al doilea holi[or cu tapetul de hârtie muceg\it [i m-a oprit în fa]a u[ii stacojii, cea
de care se leag\ într-un fel tot ce am scris vreodat\, pentru c\ tot ce am scris a fost ca
s\ pot ajunge acolo. Am deschis u[a. Pere]ii od\ii cu ciment pe jos, unde v\zusem lumi-
na zilei, erau de paiant\. Pe jos era doar un pre[ de zdren]e, b\l]at. Pe ma[ina de g\tit
st\tea un fier de c\lcat cu c\rbuni. Iar pe pat st\tea mama, cu aerul ei modest pe care l-
a avut întotdeauna, dar tân\r\ [i cu p\rul sticlind în lumina fraged\ din fereastr\…
Dup\ câteva luni m-am întors pe Silistra (care acum se nume[te Pâncota) ca s\ fac
ni[te fotografii cu casa. Aveam un aparat Polaroid [i vreo zece filme, dar toate preg\tir-
ile mele nu mi-au mai servit la nimic. Toat\ strada fusese între timp demolat\ [i-n locul
ei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaser\ deja s\ ridice mun]i de gunoaie:
carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robine]i rugini]i, ziare folosite ru[inos… Mu[te
verzi bâzâiau, zburând cu o vitez\ de necrezut, peste putoarea dulceag\ a locurilor… O
c\ru]\ tras\ de-un cal, plin\ de sticle goale, era oprit\ aproape de locul unde fusese casa.

90
}iganul z\cea pe capr\ ca un sac de cartofi, iar ]iganca aduna sticle de pe maidan în poala
[or]ului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parc\ a[ fi pierdut [ansa vie]ii mele.
Îmi f\cusem planul nebunesc s\ cump\r acea odaie [i s\ vin s\ stau, m\car din când în
când, acolo. E singura cas\ pe care mi-am dorit-o vreodat\. Cum ar fi ar\tat nop]ile dor-
mite acolo, în farmecul intens al od\ii albite de lun\? {i nu m-a[ fi trezit oare în vreo
diminea]\ în mirosul oalelor fierbând pe ma[ina de g\tit [i, alergând afar\, n-a[ fi g\sit,
ap\rut\ înc\ o dat\ pe p\mânt, curtea aceea din centrul lumii, cu b\trânul Catana stând
pe prag [i curcanul înfoindu-[i penele [i Gioni alergând în trei picioare [i nenea Nicu B\
r\zându-se într-o oglinjoar\, chiar în mijlocul cur]ii? {i Victori]a, hoa]a de buzunare, care
m\ iubea ca pe copilul ei, nu avea s\-mi aduc\ din nou rahat moale [i verde, pudrat cu
zah\r [i biscui]i pu]in ar[i? {i tanti Coca, prostituata cuminte [i timid\, n-avea s\ m\ ia
în bra]e din nou, impregnându-m\ cu parfumul ei, pe care l-a[ recunoa[te oricând [i ori-
unde? {i rondurile acelea de lalele care ardeau suprafiresc în soarele dimine]ii…
Am traversat [oseaua [i m-am înfundat din nou printre blocuri, pe lâng\ [irul de pubele
rev\rsate. Am trecut cu mâinile-n buzunare pe lâng\ pu[timea ce juca fotbal cu piciorul
în mijlocul str\zii [i am intrat pe Nada Florilor. În holul blocului cu firm\ ro[ie ca de bor-
del z\cea un câine bolnav, parc\ strivit, c\scând din când în când din bot. I-am dat bun\
ziua domnului cu buticul [i am urcat pe sc\ri, c\ci liftul era iar\[i defect. M-am întrebat
din nou dac\ nu cumva visez: ororile scrijelite pe pere]i. Duhoarea de ciorb\ [i de tocan\.
Ghenele supurânde. Gospodinele deschizând u[a [i urm\rindu-te înfrico[ate.
Ajung în fine sus, la opt, descui [i lumina bibliotecii mele iradiaz\ din capul holului.
Las plasele la buc\t\rie [i intru în living. M\ trântesc pe fotoliu. R\mân cu ochii în gol.
Slav\ Domnului, sunt acas\.

91
MONICA PILLAT

Drumul Taberei D
Înainte de a locui în cartierul Drumul Taberei, am stat în casa bunicii, pe o strad\
veche, umbrit\ de castani. Acolo, în copil\rie, la geamul od\ii mele, diminea]a se vedeau
capetele albe ale trandafirilor, iar dincolo de zidul gr\dinii se profila pe cer coroana de
crengi a unui cais. Cei care veneau la noi vara [i se a[ezau la masa din curte, sub ramurile
r\coroase ale pomilor, spuneau c\ familia noastr\ tr\ia pe o insul\, în mijlocul Bucure[tiu-
lui, într-atât se deosebea acel fragment de lini[te [i verdea]\ de restul ora[ului.
Îmi aduc aminte de plimb\rile de duminic\, pe vremea când mergeam cu p\rin]ii mei
pe uli]ele care duceau spre mân\stirea Antim, spre Dealul Mitropoliei sau spre parcul Carol.
Mai simt [i acum farmecul luminii [i miresmele suind din gr\dinile singuratice, tihna [i
aleanul pe acoperi[urile ro[ii, fumul ie[ind alb\strui din hornuri. Lumea atunci îmi p\rea
mai rarefiat\, drumurile printre [irurile t\cute de case erau înc\rcate de vraj\. Poate pen-
tru c\ în spatele fiec\rui zid se întrez\rea o curte, zvâcnea câte un trunchi sau ciripea
vreo pas\re, cineva uda florile, altcineva citea pe un scaun balansoar în gr\din\, o pisic\
se vedea torcând la fereastr\, de dup\ por]i veghea un câine. Uneori din vreo înc\pere
se auzea afar\ o muzic\ de pian.
Pe Calea Rahovei, unde treceam zilnic, se afla un mic atelier de remaiat ciorapi, [i
de câte ori veneam de la [coal\, vedeam profilul palid al unei mig\loase cus\toare, aple-
cat sub razele l\mpii. Obi[nuiam s\ deschid u[a [i s\ intru, pentru a vorbi cu ea câteva
minute. Nu i-am [tiut niciodat\ numele, dar ochii ei înce]o[a]i de lucru [i zâmbetul de la
sfâr[itul zilei m-au înso]it de-a lungul vie]ii ca amintirea unui tablou de neuitat.
Când se apropia vara, p\rin]ii mei m\ duceau seara la o cofet\rie cu gr\din\, la cap\tul
C\ii Rahovei, [i mâncam to]i trei înghe]at\ de ciocolat\ cu fri[c\, sub cupola copacilor.
Mai erau câteva mese doar, a[ezate afar\, iar oamenii pe atunci vorbeau pe [optite, orches-
tra suna în surdin\, [i se crea o intimitate aparte, o complicitate între cei prezen]i. Mai
târziu mi-am dat seama c\ pentru pu]in\ vreme avusesem bucuria, dar [i triste]ea de a
prinde pâlpâirile unui fel de a fi [i de a tr\i care se stingea.

92
Când ne-am mutat în Drumul Taberei, în 1970, era septembrie [i cartierul, fiind în
plin\ construire, era un [antier. Tata alesese aceast\ parte a Bucure[tiului pentru c\ înce-
pea cu o biseric\ [i pentru c\ strada principal\ era str\juit\ de pomi.
Ne-am instalat într-un apartament de trei camere, într-un boc cu zece etaje. De la
ferestre se vedeau zidurile blocurilor vecine [i în fa]\ – un teren viran, unde la început
se aruncau gunoaiele [i se t\iau puii [i g\inile. Mi-a r\mas în minte, din aceast\ prim\
faz\, zbaterea p\s\rilor albe, f\r\ cap, pe p\mântul cenu[iu, acoperit cu de[euri.
Când veneam de la Facultate, z\ream de la r\spântia str\zii obrazul alb al bunicii, ochii
ei adânc încerc\na]i uitându-se de pe balcon la mi[carea trec\torilor [i la pustiul de beton
din fa]\.
Dup\ vreo doi ani, oamenii din bloc n-au mai suportat nici ei priveli[tea zilnic\ [i a
început plantarea pomilor, sem\natul ierbii [i al florilor. Parcul din Drumul Taberei s-a
amenajat cam tot atunci, prin grija unor [coli care au adus elevii s\ pun\ r\saduri [i s\
s\deasc\ puie]i. Administra]ia spa]iilor verzi î[i f\cea sim]it\ prezen]a prin diverse efor-
turi organizate, astfel încât treptat, cenu[iul zidurilor a fost întrerupt de apari]ia firav\ a
plantelor aduse din pepiniere [i din sere.
Via]a în bloc nu mi s-a p\rut prea diferit\ de cea de dinainte. Un apartament este [i
el o insul\, iar lumea din jur poate r\mâne la fel de discret\ [i de îndep\rtat\, fiind totu[i
nesperat de aproape. Ea p\trunde prin ziduri, dac\ sonorul aparatelor de radio [i al tele-
vizoarelor e pus mai tare, dac\ vecinii de deasupra apartamentului danseaz\, po]i con-
stata chiar [i cine face pa[i gre[i]i, ie[ind din ritm, ori când se ceart\ o familie de al\turi,
mânia te inund\ din afar\.
Dar sunt [i momente când oamenii, pe care îi vezi mai rar, de[i locuiesc în preajma
ta, particip\ f\r\ veste la bucuriile [i la durerile tale. Când am ie[it din bloc, îmbr\cat\ în
rochie de mireas\, am fost înconjurat\ de copiii care se jucaser\ pân\ atunci pe strad\,
iar lumea deschisese geamurile [i se uita la ce se întâmpla, participând din curiozitate,
din nostalgie, la începutul nun]ii mele. Când a murit tata, câ]iva vecini au venit s\ stea la
priveghi, «din solidaritate», cum a spus atunci cineva, [i unii au adus chiar ghivece cu
flori.
}in minte c\ abia duceam în spate o mochet\ pe care o cump\rasem de la magaz-
inul Favorit, când mai multe feti]e [i b\ie]i au s\rit s\ m\ ajute, formând în urma mea un
[ir indian, cu mâinile ridicate spre a-mi u[ura povara.
M-am întrebat adesea care e diferen]a dintre comunitatea unui sat [i cea a unui bloc.
Poate c\ într-un bloc rela]iile dintre oameni sunt mai imprevizibile, leg\turile mai vagi,
dar exist\ totu[i un ciudat sentiment al apartenen]ei, care iese la lumin\ când ]i se pare
c\ nu ai pe nimeni în preajm\.
Dup\ cutremurul din 1977, dup\ Revolu]ia din decembrie 1989, dup\ alegerile din
noiembrie 1996, am observat cu uimire clocotirea str\zii, transformarea singur\t\]ilor
într-o entitate vie, oameni care nu se [tiau vorbeau unii cu al]ii de parc\ se cuno[teau
de totdeauna, însufle]irea de pe str\zi [i din magazine se perpetua în autobuze [i tram-

93
vaie, lumea ie[ea afar\ s\ comenteze evenimentele. Am avut vreme s\ v\d anima]ia mul-
ticolor\ a vocilor pro [i contra, violen]a opiniilor, agita]ia manipulat\ la cozi, dar am fost
atent\ mai ales la cre[terea t\cerii ca form\ de exil [i de rezisten]\. Am auzit agitatori ale
c\ror cuvinte se loveau de impenetrabilul zid al mu]eniei colective, fraze care nu-[i mai
g\seau ecoul nic\ieri.
Când m-am întors dup\ zece luni, din America, dup\ o burs\ de cercetare, [i am f\cut
primul drum în Pia]a Moghioro[, într-o duminic\ noroioas\ de noiembrie, în 1993, m-a
cuprins brusc o fericire visceral\. Trotuarele erau pline de ap\, era fum, mirosea a mititei,
un ]\ran pilit începuse s\ cânte lâng\ tejgheaua cu ceap\, dar eram în sfâr[it acas\. Pen-
tru mine America a fost o minun\]ie. Mi s-a deschis mintea, mi s-au spart orizonturile,
am înv\]at enorm dar acolo mi-am dat seama c\ r\d\cinile mele sunt în alt\ parte. O pri-
eten\ mi-a m\rturisit c\ în timpul [ederii ei în Anglia avusese senza]ia continuu, chiar [i
în c\ma[\ de noapte, c\ se afla în vizit\, [i când dormea, avea somn de musafir.
Pân\ în 1990, mersul la pia]\ în Drumul Taberei echivala cu o autoflagelare. Pân\ s\
ajungi s\ cumperi ceva, marfa se termina, iar lumea isterizat\ de a[teptare pleca înjurând
sau plângând, cu plasele goale. Am v\zut o femeie murind la coad\, într-un magazin, iar
vecina mea de etaj s-a pr\p\dit, dup\ ce st\tuse la rând s\ ia unt.
Aud [i acum vocea câte unui vecin vestind din toate puterile, pe strad\, ce alimente
s-au adus într-o parte sau alta a cartierului. O[ti de pensionari palizi [i nedormi]i plecau
înainte s\ se crape de ziu\ pentru a-[i asigura un loc în fa]\ la u[a încuiat\ a vreunui
magazin. Era [i atunci o solidaritate t\cut\ a «comunit\]ii de blocuri», c\ci ]elul acelor
oameni nu era s\ cumpere doar pentru ei, ci s\ aduc\ [i vecinilor, s\ ]in\ rând
cuno[tiin]elor, s\-[i spun\ p\surile de o via]\, în lungul r\stimp al a[tept\rii la coad\.
Via]a lor se m\sura în micile trofee pe care le smulgeau cenu[iului.
Cu ani în urm\, când, iarna, al\turi de colegii mei de la Facultatea de limbi str\ine,
eram nevoit\ s\ ]in cursuri la o temperatur\ de minus trei grade, am avut dovada aceleia[i
solidarit\]i. Vorbeam într-o clas\ înghe]at\, studen]ii st\teau în b\nci cu paltoanele pe ei
[i nu mai puteau lua nici noti]e pentru c\ le amor]iser\ degetele de frig în m\nu[i. Atun-
ci i-am întrebat dac\ nu vor s\ termin\m lec]ia mai devreme, iar unul dintre ei mi-a r\spuns
c\ acas\ era la fel de frig, c\ acolo fiecare era singur dar c\ în clas\ aveam avantajul de
a fi împreun\.
Vitrinele goale ale Bucure[tiului din anii premerg\tori Revolu]iei mi s-au fixat în mem-
orie, mai ales în urma unei întâmpl\ri care acum m\ face s\ zâmbesc, dar la acel moment
mi s-a p\rut c\ venea dintr-un co[mar.
Era o zi ploioas\ de sfâr[it de toamn\, veneam de la Facultate cu o prieten\ [i era
atât de rece c\ am vrut s\ ne ad\postim undeva. Vizavi de Scala se afla o cofet\rie, sin-
gura deschis\, la ora aceea, [i am intrat. Pe rafturi nu se vedea nimic, în galantar era
pustiu. La pu]in\ vreme dup\ ce ne-am a[ezat la o mas\, în înc\perea goal\, a ap\rut o
fat\ obosit\, dar curat\, cu un [or] alb în fa]\, [i ne-a întrebat ceremonios «ce dorim s\
servim?» Surprins\ de întrebare, am replicat: «Ce ave]i?» «Nimic», a r\spuns ea. «De

94
ce ne-a]i mai întrebat?» m-am mirat. «Era datoria mea s\ o fac», ne-a l\murit cu acela[i
ton sec. Pe loc mi-a venit o idee. «Ne pute]i aduce câte un pahar cu ap\?» «Nu curge»,
a r\spuns. «Dar ne l\sa]i s\ st\m aici pu]in?» am mai spus. «Asta se poate», a consim]it.
Plimb\rile duminica în Drumul Taberei din anii ‘80 ani erau pl\cute când ningea, ori
când înverzeau copacii [i ne duceam în Parcul de lâng\ Pia]\ s\ vedem cât au mai cres-
cut pomii planta]i odinioar\ de elevi. Pe anumite alei, arborii se în\l]aser\ destul de mult
[i în aer vara mijeau fo[nete de p\dure. La începutul lunii august, din toate «spa]iile verzi»,
noaptea începeau s\ ]ârâie greierii, [i în dep\rtare se auzea câte un câine l\trând. Natu-
ra exilat\ se întorcea treptat în locurile special amenajate.
Din 1990 încoace cartierul s-a schimbat cu repeziciune. Au ap\rut una lâng\ alta
gherete, magazine ca ni[te colivii de sticl\ [i mai ales au început s\ apar\ culorile în afi[e
[i reclame. Tarabele de tot felul au prins s\ dialogheze cu trec\torii. La fiecare pas s-a
prefigurat o tenta]ie. Copiii care se hârjoneau pe strad\ au trecut la biliard sau se dis-
treaz\ cu jocuri mecanice. Pentru pensionari, de curând s-a montat, lâng\ sta]ia Drumul
Taberei 34, o tarab\ cu jocuri de noroc, unde uneori dac\ introduci o fis\, po]i câ[tiga
patru sau cinci. Ieri am v\zut un om cu un papagal care scotea bilete dintr-o p\l\rie [i
î]i aflai viitorul scris pe hârtie. Micile gr\dini de var\ s-au întins pân\ spre [antierul de
lâng\ Pia]\ unde se construie[te o biseric\ romano-catolic\. Adolescen]ii, care [edeau
pân\ târziu sub pomii de lâng\ blocuri, merg la «terasele» în[irate pân\ la cap\tul cartieru-
lui. Via]a de noapte, absent\ cu totul pân\ mai ieri, face strada principal\ s\ zbârnâie [i
s\ duduie de muzici.
Pe nea[teptate, pentru mine, timpul a intrat în alt ritm. Lumea se opre[te, se uit\,
compar\, comenteaz\, î[i face iluzii. Drumul spre pia]\ a devenit o aventur\, nu numai
din cauza pre]urilor, ci mai ales pentru c\ avalan[a de m\rfuri [i de solicitan]i e atât de
mare sâmb\ta [i duminica încât nici nu ai loc s\ te strecori. De[i totul e scump, lumea
nu mai e isterizat\, oamenii nu se mai gr\besc, nu se mai calc\ în picioare pentru un
lucru sau altul. Mul]i vin doar s\ se uite, ca la spectacol. Num\rul cer[etorilor b\trâni s-
a înmul]it. Cu toate acestea, ochii multor trec\tori nu mai privesc în p\mânt, am v\zut
pe unii zâmbind.
Între noii vânz\tori [i cump\r\tori se creeaz\ simpatii [i complicit\]i inedite. De pild\
nu apuci s\ spui ce vrei s\ iei c\ vânz\torul ]i-o ia înainte, oferindu-]i ceea ce [tie c\ alegi
de obicei. Cape]i astfel sentimentul c\ în sfâr[it îi pas\ cuiva [i de tine, de[i o asemenea
certitudine poate fi u[or spulberat\ de alt vânz\tor din preajm\. Cel pu]in ai o alterna-
tiv\.
N-a[ putea încheia aceast\ schi]\ a cartierului meu f\r\ a pomeni ceva despre
numero[ii s\i câini. Cu ani în urm\, rareori se vedea vreun dul\u liber pe strad\. În copil\ria
mea, câinii l\trau totdeauna din spatele por]ilor [i a grilajelor, [i [tiam toate cur]ile în
care se aflau, a[a c\, fiindu-mi fric\ de ei, mergeam pe mijlocul str\zii.
Frica mea de câini a încetat într-o diminea]\ târzie de octombrie, în 1989, când tre-
ceam spre Facultate, traversând Pia]a Palatului. Ora[ul p\rea pustiu la ora aceea [i stra-

95
da era p\zit\ de mili]ieni. La un moment dat, în lini[tea încremenit\ s-a ivit un câine de
o blânde]e infinit\. Dac\ Dumnezeu s-ar uita la mine, doar El ar putea avea o asemenea
privire. Câinele s-a apropiat alene de unul dintre mili]ieni, [i m-am oprit din mers ca ]intu-
it\. Omul s-a uitat de sus la animal, a privit în jur, avea spectatori, a[a c\ a luat o piatr\
[i a aruncat-o în el. Câinele nu s-a ferit, ci a venit mai aproape, dând din coad\, ca pus
pe joac\. Atunci mili]ianul l-a lovit cu cizma, într-o ur\ de neîn]eles. M-au podidit lacri-
mile. M-a izbit pân\ în suflet dezn\dejdea. Putusem îndura mizeria [i lipsurile, nedrep-
tatea [i minciuna, fanfaronada vidului, dar noua r\stignire la care luasem parte îmi nimi-
cise într-o clip\ puterea de a supravie]ui. În acel moment am sim]it c\ moartea era prefer-
abil\ vie]ii. O lun\ mai târziu, în Bucure[tiul însângerat, disperarea, care venea de pre-
tutindeni, striga: «vom muri [i vom fi liberi».
Acum nu m\ mai tem de câini. Ei au umplut tot ora[ul, iar Drumul Taberei nu face
excep]ie. De[i se înmul]esc alarmant de repede, sunt ocroti]i de vânz\torii din micile mag-
azine ap\rute în ultima vreme. Copiii le fac ad\posturi în cutii de carton c\]elelor care au
pui, se joac\ cu ei la soare, de câinii b\trâni au grij\ unii pensionari. Am observat c\ haite
întregi se mobilizeaz\ s\ latre câte o ma[in\ care circul\ pe carosabil, sau câte un pieton.
Nu-mi explic de ce r\mân impasibili când trec al]ii. Un resort l\untric îi face f\r\ veste
agresivi fa]\ de cineva, nea[teptat de buni fa]\ de altcineva. Rareori te latr\ un câine dac\
îi vorbe[ti.
Câinilor din Drumul Taberei le e team\ de o anume t\cere a oamenilor, de gesturile
bru[te, de glasurile r\stite. Altfel sunt cumin]i [i tânjesc s\ fie mângâia]i. Nu mai au st\pâni,
nu mai au cur]i [i case de p\zit, sunt ai str\zilor, ca [i copacii [i firavele spa]ii verzi, pu]inele
f\râme care ne-au mai r\mas din rai.

96
MIRCEA ALEXANDRESCU

«Str\zile au amintiri»

Urbea noastr\ v\zut\ cu ochi de cineast? A fost ea oare invocat\ nu numai ca decor
dar [i ca personajul care este?
O cât de fugar\ incursiune în centenarul celei de-a [aptea arte ne reveleaz\ profunde
ata[amente demonstrate nu numai fa]\ de vedete, povestiri pline de ritm, surprize, sus-
pans, emo]ii [i idei, dar [i pentru ora[e, metropole, chiar [i pentru imaginate megalopolis-
uri. Filmul le-a preluat ceva din aura de legend\, din povestea fiin]ei lor, din farmecul [i
misterul unor str\zi sau cl\diri, mari sau aparent m\runte, neînsemnate pentru privirea
tocit\ cotidian\. Luate în obiectiv, ele au început s\-[i reverse vraja, s\ desc\tu[eze tre-
cute [i deloc obi[nuite vie]i, întâmpl\ri petrecute [i p\strate între ziduri, cur]i, por]i ori
portaluri ce se ivesc asemenea unor praguri sau poate lespezi care ascund taine. C\ci,
str\zile au, într-adev\r, amintiri – a[a cum inspirat î[i alesese titlul un film de-al nostru,
acum destul de mul]i ani, film care nu a dus, totu[i, prea departe inspira]ia captiv\ parc\
în titlu. Str\zile au amintiri, dar ele nu se las\ evocate f\r\ atmosfera care le este con-
substan]ial\, le-a ocrotit [i cu care, la drept vorbind, se [i confund\ de la o vreme.
Pentru Fellini, Roma era totul. În 1972 nici nu s-a trudit s\ pun\ unuia dintre filmele
lui, caracterizante, decât titlul: Roma, adev\rat reper, materializare a concep]iei lui potriv-
it c\reia via]a trebuie privit\ ca o c\l\torie [i o continu\ îndep\rtare de lucrurile cunos-
cute, precum [i ca o p\trundere în necunoscut. A[a [i numai a[a începe s\ se contureze
acel univers miraculos, atât de specific crea]iei felliniene. Roma însemna pentru realiza-
torul Clovnilor, al acelui La Strada, începutul [i sfâr[itul peregrin\rii sale artistice, uni-
versul s\u cinematografic. Dup\ film, i-a închinat Romei o încercare, o m\rturisire liter-
ar\ de dimensiunea unui roman. Roma a însemnat pentru el Patrie, Parnas, Purgatoriu,
Iad, a însemnat totul, chiar dac\ Rimini natal î[i imprimase marca lui de ora[ al provin-
ciei italiene cu evenimentele lui care nu dep\[esc hotarele locului, cu lumea lui zbuci-
umându-se printre ziduri ce p\reau c\ o vegheaz\ [i o înso]esc st\ruitor [i fratern, de la
na[tere la nefiin]\. Roma îns\ i-a fost, i-a devenit lui Fellini mai mult decât un ora[, o

97
metropol\, o aglomerare de str\zi cu o inconfundabil\ monumentalitate dar nu
covâr[itoare, ci la scar\ uman\: a devenit pentru el Mama-Roma, a[a cum acela[i cadru
citadin avea s\ fac\ din Anna Magnani, pentru italianul mic sau mare, Mama-Italia. Pen-
tru «Il Fellini» – cum avea s\-i spun\ un american magului Cet\]ii filmului din Cetatea
etern\ – ora[ul de pe Tibru avea s\ devin\, s\ fie convertit într-un univers de farmec, de
fream\t, parcurgând toat\ scara emo]iei umane (chiar dac\ str\zile Romei erau re-cre-
ate pe platoul de la Cinecittà). Rossellini, c\ruia Fellini îi fusese asistent, tot de Roma se
îndr\gostise atunci când i-a descris dramaticele întâmpl\ri de «Ora[ deschis». {i atâ]ia
al]ii dup\ ei în cinematrograful peninsular. Dar [i Berlinul în ruin\ i-a dat lui Rossellini
prilejul unui portret de ora[ r\pus, calcinat, dincolo de disperare [i suferin]\, cu oameni
mi[unând printre ruine, supravie]uind printre ziduri moarte, la ad\postul lor. Prin 1927,
Ruttmann îl descrisese ca pe «o simfonie». Acum era un cimitir, iar recentul «Berlin –
Alexanderplatz» îl proiecteaz\ ca pe un loc predestinat unei tragedii care a oprit timpul
în fa]a ei.
Ca s\ nu mai st\ruim asupra destinului cinematografic al Parisului lui Prévert [i Clair.
Dar parc\ numai al lor? Dar parc\ numai aceste ora[e sau metropole [i-au dep\[it condi]ia
devenind adev\rate personaje pentru lumea filmului? Ceea ce au c\utat [i caut\ [i azi
mul]i [i de seam\ cinea[ti, atunci când î[i situeaz\ povestirile într-o a[ezare uman\, într-
una anume, este s\ simt\, s\ descopere [i s\ transmit\ spiritul locului, atmosfera [i par-
fumul lui, ceva inefabil dar vital pentru ca întâmplarea dramatic\ s\ transforme o a[ezare,
o geografie într-o prezen]\, într-un partener al povestirii amplasat\ în acel context. Impor-
tan]i, mari cinea[ti [i-au meritat renumele [i pentru c\ au izbutit s\ transforme un ambi-
ent într-un vector al destinelor: Tarkovski, de pild\, sau Antonioni [i, înaintea lor, John
Ford pentru care Vestul s\lbatic, cople[it de ar[i]\ [i usc\ciune, s-a pref\cut într-o agora.

Pe malurile Senei române[ti


Bucure[tiul nostru, Urbea lui Bucur, cum este sau, mai curând, cum era alintat ora[ul
de pe Dâmbovi]a, f\g\duia s\ devin\ la rândul lui un asemenea loc de predestinare dra-
matic\, de poezie [i tain\, un suflu poetic a[ternându-se peste uli]e [i mici pie]e ascunse
sub salcâmi ori ireal troienite iarna, ap\rându-[i cu zel surprizele [i refugiile ca în spa]iile
lui Dionis al lui Eliade sau Sub pecetea tainei.
Îndr\znesc o afirma]ie care poate p\rea abisal\: Bucure[tiul – mai ales cel cu poezia
unei r\scruci de vremi [i lumi – al drumurilor dintre Occident [i Orient, aici unde se
întrep\trund graiuri [i obiceiuri, toate contopite în esen]a locului, aici la por]ile Orientu-
lui «ou tout est pris à la légère», Bucure[tiul acesta – cândva foarte cosmopolit, care tr\ia
în pas cu moda [i cu modele, cu vitrinele lui rafinate alternând cu cârciumi [i gr\tare cu
mititei, la curent cu toate nout\]ile când viteza de propagare a informa]iei era cu mult
mai mic\ – Bucure[tiul acesta este înc\ prea pu]in cunoscut. Cinea[tii s-au apropiat
[ov\ielnic [i s-au retras precipitat (sim]ind, poate, primejdia ereziei ideologice) de Cio-

98
coii… lui Filimon, de superba prefigurare a lumii [i a locului f\cut\ de Ion Marin Sadoveanu
în Sfâr[it de veac… Cu ani în urm\, într-un film de televiziune, se încercase o invocare
a viziunii lui Mateiu Caragiale despre Bucure[tii [i bucure[tenii cam aceleia[i perioade.
Avea darul – îmi amintesc – de a fi sugerat prin atmosfera aproape ireal\, diafan\, o lume
[i un timp, aceast\ atmosfer\ p\rând c\ ascunde un regret ca [i teama de a-l m\rturisi.
Descrierea atât de înc\rcat\ de afec]iune pentru urbea lui, f\cut\ de Bacalba[a n-a
inspirat pe nimeni (chiar dac\ autorul ei a fost pomenit adesea). Calea Victoriei în viz-
iunea lui Cezar Petrescu a devenit subiect de film (acum peste dou\ decenii), dar tocmai
ea se vedea mai pu]in, neglijat\ pentru o galerie de personaje care p\reau aduse mai curând
dintr-o galerie a figurilor de cear\. {i totu[i, exist\ o Calea Victoriei înf\]i[at\ cu imens\
afec]iune [i, mai ales, cunoa[tere, de c\tre Crutzescu, într-o lucrare incomparabil\. În
ajunul celui de-al doilea r\zboi mondial, îl puteai întâlni – de fiecare dat\, pe acela[i tro-
tuar drept al arterei principale [i fundamentale, a[ numi-o, a urbei când porne[ti dinspre
Pia]a Victoriei spre Cercul Militar – pe diplomatul f\r\ pana[ul cancelariei ambasadori-
ale, om extrem de rezervat [i, parc\, timid. Ai fi zis c\ a pornit s\ se plimbe ie[ind de la
Ministerul de Externe, pe atunci într-o cl\dire ce-avea s\ cunoasc\ [i ea, curând, cruz-
imea buldozerelor (voca]ia demol\rii nu ne este de azi, de ieri). Crutzescu îi [tia C\ii Vic-
toriei fiecare istorie [i istorioar\, fiecare cl\dire, curte sau gr\din\, nici o piatr\ de pe cal-
darâm nu avea pentru el secrete. {tia când [i cum se petrecuse «competi]ia» fa]adelor
împinse cu o palm\ mai spre centrul str\zii, pentru a fi mai ceva decât vecinul (c\ci înainte
de a fi intrat sub pulpana lui Conu’ Iancu, s-a cam tr\it sub aceea a lui «[tii tu, b\, cine-
s io?»). Aceast\ «Calea Victoriei» este un tezaur de cunoa[tere, dar, mai ales, o
emo]ionant\ prob\ de dragoste pentru urbe [i farmecul ei.

Ora[ul [i lumea lui


Bucure[tiul cel real, ora[ul ale c\rui argumente ambientale [i culturale a[teptau s\
fie v\zute [i ar\tate, a fost – pentru lumea artei care s-a impus o dat\ cu secolul – cerc-
etat [i «luat în vizor» mai temeinic de c\tre jurnali[tii-cinea[ti, jurnalele de actualit\]i, doc-
umentari[tii [i realizatorii de scurt-metraje, documentare sau de fic]iune.
R\mâne, sau îmi r\mâne, pilduitoare o secven]\ con]inând defilarea trupelor române
pe Calea Victoriei. Evenimentul este surprins pe traseul dintre «Cap[a» [i «Hotel Bule-
vard» (ast\zi ca [i ieri), la întret\ierea C\ii Victoriei cu Bulevardul Elisabeta (de-atunci).
Privirea operatorului a c\utat s\ re]in\ nu numai spectacolul militar – solemn, demn [i
caden]at – dar [i vibra]ia nest\pânit\, dezordonat\, emo]ionat\, a celor de pe trotuare, a
publicului cuprins de fream\t, agita]ia b\rba]ilor îmbr\ca]i de s\rb\toare, cu gulere «Take
Ionescu», ghetre [i m\nu[i albe, a cucoanelor purtându-[i cu mândrie [i convingere
p\l\riile, ele însele spectacol vestimentar, prelungire superb\, a[ spune inegalat\ pân\
ast\zi, a acestui articol vestimentar purtând pecetea acelei belle epoque, ca [i prezen]a,
nici o clip\ uitat\, a cl\dirilor martore ale evenimentului. Nimic «pus-în-scen\», totul pre-

99
luat – cu entuziasm [i candoare de pioner al acestei arte – [i oferit unui public care, în
timp ce recuno[tea locul, se minuna, probabil, c\ el nu-l v\zuse înc\ atât de captivant.
Primele actualit\]i române[ti [i întreprinz\torul Paul Menu au pus lumea noastr\ pe flux-
ul evenimen]ial [i, ani de zile, f\r\ plan [i planificare, ba chiar la voia întâmpl\rii [i a întâm-
pl\rilor, actualit\]ile cinematografice se purtau între «evenimentul» Târgului Mo[ilor –
cu exotismului [i picanteriile lui – pân\ la inunda]ii catastrofale etc. Jean Mihail s-a înc-
umetat în 1919 s\ fac\ un film despre «Via]a unui ora[», gest inedit, precursor. Actu-
alit\]ile [i-au schimbat registrul o dat\ cu apropierea celui de-al doilea r\zboi, devenind
mai mult propagandistice [i implicate în politica zilei, evenimentul stradal, civic [i citadin
l\sând locul «prelucr\rilor» (pentru c\ tot prelucr\ri erau). Apoi n-a mai fost decât Jur-
nal de front.
Dup\ r\zboi, cinea[tii-documentari[ti, tot ei, au fost cei dintâi în a se preocupa de
Capital\. Pe rând, au ap\rut filme ca Bucure[tiul de ieri [i de azi (I.Moscu), Aici
Bucure[ti (N.Behar), Casa de pe strada noastr\ (M. S\ucan), Bucure[tiul ora[
înflorit (S.Stiopul) sau o încercare mai ampl\, un film-scheci De trei ori Bucure[ti
(în care segmentul realizat de Gopo aducea în prim-plan ceva din farmecul [i poezia, uitate,
ale ora[ului cândva faimos prin ele). N-au fost singurele filme preocupate de Bucure[ti
dar un poem inspirat de ora[ul nostru n-a ap\rut. Au ap\rut, în schimb, multe, foarte
multe pelicule de serviciu, filme-comand\ social\, destinate s\ arate «realiz\rile» edil-
itare, construc]ii lipsite de individualitate, despre care un arhitect italian în trecere prin
capitala noastr\ n-a putut spune decât c\ «sunt doar ni[te ad\posturi» în nici un caz nu
case, c\mine.
Prin anii ‘70, un plastician avea s\ se arate îngrijorat de soarta unor cl\diri, cur]i, pie]e
[i pia]ete ale unui Bucure[ti de poezie, farmec [i tihn\. Întâmplarea s-a petrecut la Sina-
ia, într-o dup\-amiaz\ când [i-a f\cut apari]ia, purtând o imens\ map\ neagr\, un domn
înalt, sub]ire, cu mersul lent al cuiva care p\rea c\ î[i num\r\ pa[ii ce-i face. Era cari-
caturistul – ca forma]ie îns\, arhitect – Cik Damadian. La insisten]ele lui Zeno Vancea,
personajul, pe al c\rui chip doar nasul pornit în cascad\ [i musta]a de sub el p\reau mai
agresive, s-a înduplecat l\sându-ne s\ trecem, din mân\ în mân\, o seam\ de plan[e
surprinzând case, cur]i, mici pie]e poetice ale Bucure[tiului amenin]at de moarte, adev\rate
portrete întru amintirea a ceea ce n-ar fi trebuit s\ piar\. Unele din aceste locuri incon-
fundabile au supravie]uit furiei devastatoare care începuse s\ se dezl\n]uie spre a sp\la
memoria ora[ului. Artistul-plastician presim]ise pr\p\dul ce avea s\ urmeze [i ar fi vrut
s\ încropeasc\ o mic\ expozi]ie (vai, ce sfidare a «marelui ctitor»!), o expozi]ie de giu-
vaeruri edilitare, de locuri de vraj\ pe care al]ii, pe alte meridiane, n-ar fi [tiut cum s\ le
ocroteasc\ mai bine prin legi [i m\suri de conservare. Dup\ un timp, un regizor de la
«Sahia» – în temeritatea lui plin\ de risc – a crezut c\ ar mai putea s\ re]in\ pe pelicul\
imaginea unor ziduri ce se pr\bu[eau în nori de pulbere [i nep\sare, într-unul din vechile
cartiere, pe la «11 Iunie», înspre «Arsenal», o strad\ b\trân\, care î[i purta trecutul cu

100
discre]ie, dar nu f\r\ mândrie. Descoperea cu uimire s\rmanul cineast-documentarist cum
erau r\puse ziduri c\ptu[ite cu piele de Cordoba, cum erau sfârtecate ferestre cu gea-
muri de cristal [i lemn\rie de nuc, albe sobe de Meissen [i atâtea, [i atâtea. Elanul lui n-
a apucat s\ fac\ prea mul]i pa[i c\ a [i fost reperat de cei care vegheau s\ nu r\mân\
nici ziduri, nici m\rturii despre ele.

Ora[ul v\zut de artistul cineast


Dintre mult, pu]inele invoc\ri ale Bucure[tiului de c\tre cineastul-artist, z\bovesc doar
asupra a trei pelicule, pentru c\ reprezint\ tot atâtea modalit\]i de a conferi urbei un rol,
un destin, un dramatism. Prin anii ‘30 – când filmul era doar o ini]iativ\ accidental\ ([i
când ap\rea vreunul, devenea, repede, eveniment) – lumea avea pe buze un titlu care nu
func]iona decât astfel: Bing-Bang cu Stroe [i Vasilache, un fel de film-vodevil, cu
doi actori, cânt\re]i [i compozitori foarte populari. Cuplete [i cântece, alternând cu scurte
momente mai mult improvizate pe un traseu str\b\tând vechi str\zi ale ora[ului (un fel
de road-movie… pe biciclet\). Îi descopereai, de pild\, în Pia]a Buze[ti, opri]i în fa]a unei
«arteziene» (li s-a spus într-o prim\ clip\ de elan ctitoricesc, curând botezate îns\ de
public ca «]â[nitoare») f\când mare caz [i haz de instala]ia recent s\vâr[it\ de prim\rie
întru astâmp\rarea setei pietonilor cople[i]i de ar[i]a verii (cam acelea[i «]â[nitoare» sunt
[i ast\zi). Cei doi bicicli[ti încropesc un adev\rat happening al setei potolite prin grija
administrativ\, încalec\ pe bicicleta lor dubl\ [i o pornesc spre Pia]a Victoriei [i apoi spre
{osea, traseu popular. Ora[ul este prea pu]in fotogenic aici, în schimb e autentic, nema-
chiat, neflatat. Trec\torii – pu]ini [i uimi]i – ad\ugau autenticit\]ii propria lor surpriz\,
filmul c\p\tând astfel o dimensiune de accidental ciné-verité (necon[tientizat de nimeni,
evident).
Dup\ ani, dup\ destui ani, Pintilie în Duminic\ la ora 6 (o direc]ie în care el nu
a st\ruit, dar care vestea o alt\ dimensiune a talentului s\u) a ales pentru povestirea sa
[i pentru climatul, atmosfera ei, dou\ locuri de filmare care devin emblematice pentru
întregul film: curtea interioar\ a localului de deten]ie [i instruc]ie penal\ [i, cel\lalt, în
fosta «Pia]\ de flori» (cu pr\v\liile ei din atât de tipica [i cunoscuta construc]ie de pia]\
comercial\, de loc pentru nego], f\cut\ din metal cu dantel\rii [i ornamente de aseme-
nea metalice, inspirat\ din faimoasele, pe atunci, «Pavilioane Baltard» din Halele pariziene,
ast\zi disp\rute [i ele spre a face loc unei noi cl\diri lipsite de expresivitate). Pe de o
parte, un loc întunecat [i lugubru – prefigurând atmosfera de oroare [i samavolnicie a
oric\rui stabiliment al captivit\]ii, al climatului concentra]ional; pe de alt\ parte, pr\v\liile
mai sus amintite, cu m\rfurile lor de neg\sit altunde, lumân\ri de nunt\ (sau de
îngrop\ciune), podoabe de mireas\, coroni]e cu flori de cear\, pentru ritualul nun]ii –,
totul într-o dev\lm\[ie sugerând mai degrab\ derizoriul [i funerarul decât bucuria nun]ii.
Contratimpul percep]iei func]ioneaz\ f\r\ gre[, sentimentul înso]irii [i cel al separ\rii defin-
itive instalându-se de la bun început. Ora[ul se pierde într-o pâcl\ – simbol al neputin]ei

101
omului de a reac]iona, de a opri cursul malefic al întâmpl\rilor. Fundalul este cel al unei
pânze impresioniste, prim-planul de un realism întret\iat de str\fulger\ri expresioniste,
din toate rezultând o senza]ie de [oc, oroare, durere înfundat\.
Cel\lalt cineast care dovede[te a [ti s\ dea prezen]ei cet\]ii o func]ie într-adev\r dra-
matic\ [i participativ\ este Danieluc. El are, dup\ mine, meritul de a fi introdus o lume
a filmului pe care lumea spectatorilor s\ o recunoasc\ [i, pe de alt\ parte, are iar\[i mer-
itul de a fi situat personajele povestirilor sale nu într-un decor, ci în cadrul lor natural,
creându-le o interdependen]\, o condi]ionare dramatic\, un destin comun.
Cu oricâte îngro[\ri [i lungimi, Danieluc se apropie de adev\rul care a ie[it cel mai
mutilat de sub t\v\lugul istoriei.
Portretul ora[ului, al Bucure[tiului, abia de s-ar putea, îns\, tocmi din fragmente [i
am\nunte destul de r\zle]e.
Poate în filmul de mâine.

102
DELIA VERDE{

O cercetare graffitic\
asupra urbei Bucure[ti
G
la 1997

Lâng\ Pia]a Rosetti, peretele cenu[iu al unei cl\diri ofer\ contempl\rii aceste patru
inscrip]ii impalidate: JOS CEAU{ESCU (cu litere de tipar de jum\tate de metru); C-O-S-
T-E-L + L-U-M-I-N-I-}-A (aliniat cu non[alan]\ pe toat\ lungimea unuia din bra]ele lui A
din Ceau[escu); JOS ILICI (grafie furioas\; dar [i autorul ei s-a încadrat strict între prima
[i ultima liter\ a numelui tiranului); Rap is the best (scris mai jos, îngrijit, «centrat»,
având un aer de concluzie deta[at\). An dup\ an, în spa]iul aceluia[i petec gri [i zgrun]uros
de zid, o «enigm\ de hazard» a reunit câ]iva anonimi dornici s\ consemneze mesajele
Momentului din «marea» Istorie, dintr-o istorie personal\ sau de «grup cultural». De[i
cele mai schematice cu putin]\, mesajele acestea comprim\ [apte ani post-revolu]ionari:
«inexpresivitatea» fiec\ruia, luat în parte, devine indiferent\; împreun\, ele se articuleaz\
în istorie a tranzi]iei; [i reclam\, deja, competen]a unui «arheolog».
Graffiti a fost, de altfel, la început, un termen tehnic din jargonul arheologiei: a[a erau
numite inscrip]iile, desenele sau caricaturile f\cute de trec\tori pe zidurile edificiilor antice.
Dar nu eventualul blazon de vechime proiectat, prin apelul la primul sens de dic]ionar al
cuvântului, asupra palimpsestului mural din Rosetti conteaz\. (Exist\, în fond, destui
comentatori dispu[i s\ împing\ mult mai departe în timp genealogia graffiti-urilor, spre
ceea ce nume[te André Leroi-Gourham [Gestul [i cuvântul, vol. 2, Editura Meridiane,
Bucure[ti, 1983] «zorii comportamentului figurativ»: între desenele obscene contempo-
rane [i «mitograma prim\» compus\ din semne ritmice – falus-vulv\-cap de bizon
sau de cal sau între frescele care decoreaz\ un squat [i Lascaux antropologii sunt
tenta]i s\ instaureze o lini[titoare continuitate.) Nu tr\s\tura de «practic\ uman\ con-
stant\» face, îns\, puterea de fascina]ie a graffiti-urilor; calitatea de «arhive ale mentalului»,
«rezumate socio-culturale» ce se cer descifrate, for]a «adev\rului simplu» pe care par
s\ îl comunice, toate acestea provin din jocul lor constant cu limita care separ\ spa]iul
public de spa]iul privat. Paul Veyne insist\ asupra unei tensiuni «soft» public-privat care
f\cea posibil\ practica inscrip]iilor pe pere]ii monumentelor din Imperiul Roman: «Fiecare
are dreptul s\-l judece pe fiecare. Orice-ar fi el – notabilitate, plebeu, chiar senator – se
presupune c\ un roman nu dispune de intimitate personal\; to]i se pot adresa «publicu-
lui»; or, la urma urmei, publicul se compunea doar dintr-un num\r n de persoane par-

103
ticulare ca [i el.(...) Cine nu cunoa[te, în zilele noastre, simplitatea dezarmant\ a cele-
brelor inscrip]ii murale din New York prin care oricine face cunoscute trec\torilor sau
c\l\torilor metroului ideile sau amorurile sale sau, pur [i simplu, numele s\u [i faptul c\
exist\, scriind pe pere]i tot ce-i trece prin cap. A[a se obi[nuia [i la Pompei: zidurile aces-
tei cet\]i modeste sunt acoperite cu inscrip]ii f\cute de trec\tori dornici s\-i distreze pe
al]i trec\tori [i s\ le dea ceva de citit.» (Istoria vie]ii private, coordonatori Philippe
Ariès [i Georges Duby, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1994, vol. 1, p. 172).
Graffiti ca semn de «normalitate»: prin ele, oricine poate s\ judece pe oricine. Aceast\
condi]ie simpl\ de existen]\ a graffiti-urilor – Bucure[tiul n-a putut-o îndeplini vreme de
peste patruzeci de ani. La cap\tul lor, inscrip]ia Jos Ceau[escu a f\cut posibil\
inscrip]ia:We have one life. Let’s make GRAFFITI!
{i cum fac bucure[tenii graffiti?

***
Dar mai întâi: ce înseamn\ a face graffiti? Pentru occidentalii care sus]in establish-
ment-ul – desfigurare a spa]iului public, act de vandalism comis de «simpli particulari»;
un director al Regiei metroului din Paris, spirit etologizant, echivala f\r\ drept de apel
graffiti-urile cu excrementele [i producerea lor cu marcarea teritoriului; plângându-se c\
lupta anti-graffiti cost\ zeci de milioane de franci, el avea, totu[i, grij\ s\ o prezinte pub-
licului printr-un slogan eufemistic: «Dès qu’un graffiteur effectue un tag, la RATP apporte
sa touche personnelle.»... Pentru antropologii [i sociologii urbani – graffiti sunt folclor
contemporan. Pentru unii critici plastici – art\ a str\zii, «reac]ie împotriva modernismului».
Pentru al]i critici plastici – «pictur\ analfabet\», prizonier\ a stereotipiilor consumist-naiv-
americanizante, care a stârnit, în urm\ cu dou\ decenii, interesul galeriilor new-yorkeze
[i pariziene în chip artificial. Autorii de graffiti – despre care exist\ c\r]i, albume, reviste
[i cursuri universitare – refuz\ cu pruden]\ s\ se lase clasa]i [i anexa]i unei ordini, fie
ea chiar una pur teoretic\. (În ordinea practic\ lucrurile sunt, se pare, mai simple: unii
intr\ în lumea artei, al]ii – în pu[c\rii...) A fi graffiti-artist sau «writer» înseamn\ a fi un
fel de ilustrator [i animator cultural, practicant al «surf»-ului urban – proclama Bando,
o celebritate a domeniului în Occident. Func]ia-cheie a acestei «scriituri» urbane în mi[care
– considera KRS-One, un mentor al rap-ului new-yorkez – este aceea de edutainment
(«entertainment with an educational aspect»).
Exist\, în principiu, trei mari categorii de graffiti: tag, throw-up [i fresce (pieces).
Semn\tur\ sau desen f\cut din litere, tag-ul a debutat în anii ‘60 ca joc practicat în
cartierele din New York. Singurele lui reguli: extrema rapiditate a execu]iei [i sugestia
ubicuit\]ii. Throw-up este acel tag foarte gros, monocolor, executat în locuri greu acce-
sibile, cum sunt acoperi[urile caselor pe lâng\ care trece metroul aerian. Frescele sunt
cele care justific\ aspira]ia la titlul onorific de graffiti-artist. Proiectate cu grij\ pe hârtie,
ele sunt, adeseori, pictate [i finisate în echip\. Dac\, ini]ial, principiul tag-ului a fost unul
cantitativ, în timp, desenatorii au început s\ caute formule grafice insolite. Unii au devenit
veritabili caligrafi ai zidurilor: Shoe, graffiti-artist olandez, a inventat litere antologate de
acum în manualele de tipografie. Trei sunt, în mare, stilurile caracterelor utilizate îndeob[te:

104
block-letters (litere foarte clare [i curate), semi-wild-style (litere între]esute), wild-style
(descifrabil doar de ini]ia]i).

***
Marea «trans\ graffitic\» Bucure[tiul a tr\it-o în decembrie ‘89: oricine a putut atun-
ci s\ judece, în sfâr[it, nu atât «pe oricine» cât pe cineva anume: «Cine-i mic [i d\ din
mân\ [-are patru la român\?! Jos Analfabeta!». (Un mare corpus de graffiti ale Revolu]iei
a fost cules în volumul Vom muri [i vom fi liberi, Editura Meridiane, 1990.) Au urmat
duelurile murale opozi]ie-putere [i moda înec\rii, de obicei în vopsea verde de ulei, a
inscrip]iilor anti-preziden]iale. Apoi – Pia]a Universit\]ii care a existat, în mare m\sur\,
ca lume creat\ prin inscrip]ii (pe cartoane mari, ecusoane de golan, pânz\, pe ziduri, pe
borna cu kilo-
metrul 0...). Dup\ ce «Pia]a a fost spulberat\ într-un chip atât de asem\n\tor cu ecua]iile
anticipatoare scrise pe zidurile ei (Pia]a Universit\]ii=Tien An Men II)» dup\ ce
adversarii ei «au devenit deodat\ materializarea aproape fidel\ a acestor inscrip]ii pe care
s-au str\duit s\ le distrug\» (Sorin {erb, «Un proiect de limb\ universal\ (recent) aban-
donat», în Dilema, nr. 184, 19-25 iulie 1996), Bucure[tiul de graffiti s-a reg\sit, treptat,
tot mai «obosit» [i mai «singur» în libertatea aceasta proasp\t câ[tigat\ de a «judeca»
[i de a practica jocul cu limita dintre public [i privat. ALLZDAM (un graffiti-artist teenag-
er promotor al unei misterioase filosofii cunoscute doar prin eticheta ei: «ergonomia
rat\rii») a înviorat o vreme atmosfera, dedându-se surf-ului urban prin centru. În chip
simptomatic, tineri pe cale de a intra «cu acte în regul\» în câmpul artei – elevi la Liceul
Tonitza sau studen]i la Academia de Art\ – se simt datori s\ umple «vidul de graffiti»:
unii aleg s\ fac\ un desen figurativ, c\ruia îi adaug\, într-un elan anti-Magritte, o inscrip]ie
denotativ\ (desen cu m\r în interiorul c\ruia scrie «m\r»); al]ii scriu mici texte cu litere
foarte elaborate. Între timp mijea, îns\, deja, în capitala României, [i tag-ul «folcloric».
Produs de in[i care în iunie ‘90 abia d\duser\ jos de la gât cravata de pionier.

***
Pe lâng\ tag-urile care se doresc «wild» (destul de pu]ine, de altfel), multe sigle se
scriu limpede, pentru faim\: Coke, Lex, Schepsis, Snowman, Zighiman, Sconcs,
Românu’, Pongo. (Cu toate c\ sunt câteva inscrip]ii care avertizeaz\, poate cu ciud\:
Pongo sunt mai mul]i!) Multe nume sugereaz\ tocmai activitatea «mai multor» mem-
bri, afirmând o identitate de grup: ANE – adic\ Asasinii Noii Ere, DA (plus un mic
craniu) – adic\ Diavolii Albi, Odio[ii... Dac\ se întâmpl\ s\ fii un cunosc\tor al rap-
ului autohton vei distinge numele g\[tilor de numele trupelor, scrise, probabil, de fani:
Parazi]ii, Renega]ii, R\scula]ii, Morometzii, Templul t\cerii, Dublu sens,
R.A.C.L.A., BUG Mafia, Il-Egal, Pirat’s Klan sunt nume de muzicieni care fac
ravagii printre elevi, cu toate c\, sau tocmai pentru c\ profesorii îi consider\ analfabe]i
[i periculo[i. Casetele lor audio, aflate pe toate tarabele, con]in adesea, la rândul lor, imag-
ini cu graffiti. Textele pieselor tind s\ transplanteze ghetto-ul new-yorkez în cartiere pre-
cum Pantelimonul [i, în genere, descriu condi]ia f\r\ speran]\ a junelui marginal de
Bucure[ti, h\r\zit, de un destin absolut determinist, s\ înfunde pu[c\ria. Outsider-ul care

105
prive[te inscrip]iile cu numele lor sau cu versurile lor va spera s\ apar\, vreodat\, ni[te
Beavis [i Butt-Head autohtoni în m\sur\ s\ comenteze [i s\ întrebe: «Who are these
guys?». «Hip-Hop, dr\gu]ilor!», pare s\ r\spund\ o inscrip]ie aflat\ nu departe de chiar
portretele lui Beavis [i Butt-Head, desenate cu marker negru în sta]ia de metrou Roman\.
S\ fie vorba de un autor con[tient, apt s\ se situeze în contextul cultural al aerosol-artei,
ap\rute o dat\ cu rap-ul [i despre care a început s\ se vorbeasc\ în Fran]a anilor ‘80?
Graffit-i[ti, dansatori [i cânt\re]i s-au grupat atunci în mi[carea Hip-Hop... Iar expozi]ia
de graffiti Hip-Hop dixit a fost inaugurat\, în Fran]a, de Jack Lang... Un text al grupu-
lui R.A.C.L.A. se arat\ mai degrab\ sever cu rap-erii români care se recomand\ drept
adep]i Hip-Hop: «To]i vor s\ fac\ Hip-Hop din nimica (...) Rap-er de doi bani, tu când te
retragi d-aicea?».
Identitatea de grup se precizeaz\ alteori fotbalistico-geografic: Ultras Bercenari/
Contra Militari! sau geografic pur [i simplu: Bossii Socului, Hulyganii din Roset-
ti, Diavolii din Crânga[i... Legiune sunt, îns\, numele ca atare sau poreclele: Mar-
ian, Tic\ Balamuc, Anda [i Oana [i Pilaf [i Chiftea, ION SMARDOIU –
Militari, Orlando din Pajura, Popeye, Mucix, Ciorix, Strâmbu, {arpe [i
Scârb\, Donatello+Michelangelo (e vorba de ]estoasele cu acela[i nume, desigur)
John, Romik\ [i Jilava [i al]ii... [i altele...
Sintaxa «de hazard» a inscrip]iilor r\mâne, pentru Bucure[ti, cea mai frecvent\: grija
tot mai mare în Occident pentru o «art\» a combin\rii formulelor [i imaginilor e înc\
departe. Coloanele sta]iilor de metrou sau sc\rile magazinului Unirea sunt acoperite fie
de palimpseste agresive, în care cea mai recent\ inscrip]ie le acoper\ pe celelalte, fie de
roiuri (dup\ un semn!) în care o inscrip]ie atrage altele, în dialog, în polemic\ sau într-
o contiguitate f\r\ raport, pur [i simplu. Unul dintre pere]ii din Roman\ (acum aproape
[ters) a fost, totu[i, cu câteva luni în urm\, suportul unui alt principiu de sintax\: în cadrul
fiec\rei gresii dreptunghiulare s-au scris senten]e, alteori versuri (din cântecele trupei
Dublu Sens mai cu seam\) sau mesaje ca «Suntem în l\pt\rie»; rezultatul: o bucat\
de zid-text casetat.

***
În sfâr[it – ce se scrie? Iat\ câteva dintre «marile teme»: lupta epopeic\ din -
tre rap [i rock. Pe câmpul de b\t\lie, iubitorii rock-ului desf\[oar\ în ample evan-
taie zeci de nume de trupe occidentale. Adep]ii rap-ului, în schimb, par mai interesa]i de
specificul na]ional al fenomenului cultural de la care se revendic\ [i nu prea scriu, în replic\,
nume ale trupelor de rap de dincolo ci, obsesiv, rap, rap [i iar\[i rap. Raper-ii val-
oare nul\..., Moarte raper-ilor se înfrunt\ pe ziduri cu câte un Rock is dead sau
Rap is your future.
Fotbalul. Aici e simplu: echipa favorit\ merit\ s\ tr\iasc\, echipa rival\ – s\ moar\.
În aceast\ zon\ tematic\ apar, uneori, cuvinte din italian\ [i devine firesc ca Fuck s\
cedeze locul lui MERDA.
Politica. {i aici e simplu: JOS (în 99% din cazuri) Iliescu! De[i devenit yester-
day’s news, numele fostului pre[edinte subzist\, înc\, peste tot în capital\. Politica se
poate maria ironic cu fotbalul, ca în sloganul: Hagi primar!

106
Lupta cu Regia Metroului
Bucure[ti . Înjur\turi, obscenit\]i,
amenin]\ri.
Revolta împotriva autorit\]ii –
în special împotriva Poli]iei: Când
un poli]ai î[i folose[te creierul, iese
r\zboi mondial sau Mi-e numele
Harley/ Mâzg\lesc pere]ii/ Ca s\
enervez sticle]ii sau Mili]ienii/ Ordinea
p\streaz\/ Mili]ienii/ Lini[tea veg-
heaz\/ {i ne ocroteaz\/ {i ne
amendeaz\. Sau: înjur\turi, amenin]\ri,
obscenit\]i.
Via]a [i sensul ei. Copii, ascul-
ta]i-i pe p\rin]i! Ei sunt retro. Life is
cruel (din Queen). You cannot sedate/
All the things you hate!. Sau: The more we study, the more we know. The
more we know, the more we forget. The more we forget, the less we
know. The less we know, the less we forget. SO WHY STUDY? Sau:
Tr\iasc\ pro[tii!
Sexul. În afar\ de cantitate, nimic special în acest câmp: obi[nuitul charivari graf-
ic desf\[urat pe cont propriu cu adrese, nume, numere de telefon, obi[nuita publicitate
a cuplului, expunere a amicului sau amicei X, exhibare sau, în registrul suav, perena
inimioar\. Unele perifraze re]in, totu[i, aten]ia, precum, de exemplu, aceea de lâng\ Min-
isterul Înv\]\mântului: Aceast\ sperm\ delicioas\...
Graffiti despre graffiti: Text care calific\ impreca]iile murale drept mod de expre-
sie a unei st\ri de spirit colective: Ne promit modernizare, f\r\ s\ ne spun\
când. Pe pere]ii din metrouri scrie tot ce-]i st\ în gând. Dezacord patriotic:
Dac\ mai mâzg\li]i pere]ii face]i na]iunea român\ de râs! Scepticism metafiz-
ic: Sign’s FUTILITY!

***
La capitolul graffiti, Bucure[tiul este, deocamdat\, doar un ora[-avizier. Sau tabl\
imens\ pe care [colari insurgen]i scriu mesaje pentru profesorii-autorit\]i ori pentru colegii
de]in\tori ai codului rap sau rock. Iat\-ne în a[teptarea integr\rii euro-atlantice întru graf-
fiti. De-o fi una, de-o fi alta...

107
IRINA NICOLAU

Strada Hora]iu nr. 14 H


Cândva am v\zut un film despre sobarii din Bucure[ti. Autoarea, o tân\r\ aflat\ la
sfâr[itul unui curs de ini]iere în film video, cu norocul încep\torului a nimerit peste
urm\toarea situa]ie: sobarul lucreaz\ la sob\ [i bea. Sticla scade [i soba cre[te. Când sti-
cla s-a golit, soba e gata. Atunci sobarul începe s\ danseze cu ea. O mângâie cuprinzân-
du-i rotunjimile în palme, î[i lipe[te pântecele de ea sfios… O clip\ po]i s\ crezi c\ soba va
ceda! Erotismul scenei este insuportabil. Extrapolez afirmând c\ iubesc Bucure[tiul cu
dragoste de sobar.
În sensul în care oamenii cunosc un ora[, Bucure[tiul îmi r\mâne str\in. Numele
str\zilor [i al bisericilor îmi scap\. Habar n-am cine, unde a locuit. Recitesc Podul
Mogo[oaia în fiecare an f\r\ s\ re]in nimic, ca pe o incanta]ie. În schimb, cunosc ora[ul
din palme [i c\lcâie. De când m\ [tiu îi pip\i gardurile [i, tot de când m\ [tiu, merg alan-
dala pân\ m\ r\t\cesc. Noaptea îi visez filigoriile de tabl\ de pe acoperi[uri. Ziua îi respect
fiecare cote]. Iar m\sura deplinei iubiri i-am dat-o când l-am acceptat cu Casa Poporului
cu tot. N-am crezut c-am s\ pot.
Pentru c\ îl iubesc, îmi place s\-l ar\t. Dup\ 1989 am f\cut-o des. În func]ie de sen-
sibilitatea [i curiozit\]ile «beneficiarului» am specializat trasee. În timpul acestor plimb\ri
am spus [i am auzit multe. Un singur francez a reu[it s\ m\ dea peste cap. Pe când eu
m\ omoram s\-i spun [i s\-i ar\t, el mi-a pus întrebarea: tu chiar nu vrei s\ vezi cât e
ora[ul de trist? Mi-au trebuit [ase luni ca s\-mi revin.
În 1992 s-a întâmplat altceva. Cinci francezi [i tot atâ]ia români au pornit un atelier
de etnologie urban\. Acum s\ vezi plimb\ri [i risip\ de explica]ii! Ca s\ le ar\t\m ora[ul,
ne-am urcat într-o zi în trei taxiuri [i am hoin\rit ore în [ir. Mai întâi pe centur\, apoi mai
aproape de centru [i tot mai aproape de centru pân\ când am ajuns la kilometrul 0. Acolo
am coborât. A fost un fel de desc\lecare. Experien]a de atunci poate fi rezumat\ în cuvin-
tele tot [i dintr-o dat\. Imediat dup\ aceea s-a impus alegerea «terenului». Un grup a
optat pentru locuirea în bloc. Ioana, Profesorul (o somitate în etnologia urban\ european\)
[i cu mine am preferat centrul. Dar centrul e mare, cum s\ alegi?

108
Circula pe vremuri un banc în care se spunea c\ Dumnezeu l-a f\cut mai întâi pe Adam,
apoi a f\cut-o [i pe Eva, dup\ care, a[ezându-i fa]\ în fa]\, i-a poruncit lui Adam, ALEGE!
De[i au urmat nesfâr[ite discu]ii teoretice despre cum ar fi de dorit s\ fie strada pe care
o vom studia, op]iunea s-a f\cut într-un fel care mi-a adus aminte de banc. Eu le-am pro-
pus: hai s\ mergem pe strada Hora]iu. Am locuit [ase ani acolo, familia mea a locuit
dou\zeci [i unu de ani. Avem o cas\. Cunoa[tem vecinii. Conta]i pe ce v\ spun, strada e
bun\. În fond nu sunt deloc legat\ de ea. Doar faci doi pa[i [i e[ti în Pia]a Matache, mai
faci înc\ doi, ai ajuns la Gara de Nord. Via]\, dever [i, în acela[i timp, strada e mic\, dou\zeci
[i cinci de case, vom putea vorbi cu fiecare om. Le-am mai povestit c\ vara, la primele
semne ale dimine]ii, când m\ întorceam acas\ dup\ un chef, dac\ intram pe strad\ din
Popa Tatu, m\ cuprindea un sentiment de nelini[te, presim]eam marea, îi miroseam sarea
care p\trundea în n\ri. Dar nu cred c\ a contat ce le-am spus. Câ[tigul de cauz\ l-a avut
strada îns\[i. Dup\ ce au v\zut-o, nici Ioana [i nici Profesorul nu [i-au exprimat dorin]a
s\ mai vad\ alt\ strad\. Fosta Fund\tur\ Ora]iu a câ[tigat din lips\ de concuren]i. Ulteri-
or au fost multe momentele când am regretat.
Dezam\girea a fost enorm\ mai ales în primele luni. U[ile caselor nu ni se deschideau
sau ni se închideau în nas. Arhivele erau s\race [i dezorganizate. Memoria oamenilor
func]iona ca în povestirea japonez\ Rashomon. Proiectul ini]ial era ca [i compromis. A
trebuit s\ invent\m altul. Înc\ un an de interviuri, înregistr\ri, transcrieri, analize, rapoarte
pentru Misiunea Patrimoniului din Fran]a care ne finan]a. Din dosarele alc\tuite atunci a
rezultat un text pe cale s\ devin\ carte. Se nume[te O STRAD| OARECARE DIN
BUCURE{TI.
O strad\ oarecare? Ce înseamn\ o strad\ oarecare? Înseamn\ una care nu se remarc\
prin nimic. În treac\t fie spus, cele mai multe str\zi sunt în aceast\ situa]ie. Printre str\zile
oarecare putem distinge câteva categorii. De pild\, Hora]iu este tipic\ pentru str\zile cu
«case la curte», cu arhitectur\ amestecat\, cu procent ridicat de na]ionaliz\ri [i num\r
redus de proprietari. Casa f\r\ proprietar se co[cove[te într-un anume fel. Cine nu [tie
cum, s\ mearg\ pe Hora]iu. Aici, timp de patruzeci [i cinci de ani nimeni n-a b\tut un cui.
Chiria[ii n-au tras nici m\car gaz, au a[teptat s\ vin\ I.C.R.A.L-ul. {i I.C.R.A.L.-ul n-a venit.
Prin urmare, pe Hora]iu, casele erau înc\lzite cu lemne [i c\rbuni, aveau butelii la buc\t\rie,
acoperi[urile [i instala]iile aveau un grad avansat de uzur\… Hora]iu nu oferea nimic care
s\-l re]in\ pe chiria[. O camer\ cu acces la baie [i la buc\t\rie pe o strad\ oarecare din
centru a reprezentat mult\ vreme cheagul pentru viitoare jonglerii care implicau cu oblig-
ativitate filodorme [i rela]ii de tot felul.
Dar ar fi lipsit de sens s\ rezum cartea. Voi prezenta o singur\ cas\ spunând despre
ea tot ce [tim. Dar care din cele dou\zeci [i cinci? O posibilitate ar fi fost casa noastr\ pe
care o cunosc, probabil, cel mai bine, sau casa familiei Ionescu de la num\rul 1, pe col].
Între proprietarii de la care am cump\rat noi casa [i familia Ionescu exist\ leg\turi de rude-
nie care îi recomand\ ca descenden]i ai generalului Magheru. N-ar fi fost dificil s\ aleg
între aceste dou\ case. Cea de la num\rul 1 se impunea de la sine fiind mai veche (aici,
vechi înseamn\ în jur de un secol [i jum\tate) [i având o istorie a proprietarilor foarte

109
bine conservat\. Arborele genealogic al familiei Ionescu este bogat în boieri. Cu toate aces-
tea am preferat casa de la num\rul 14! Exprim\ mai bine pulsul str\zii, acel va-et-vient
care m-a f\cut uneori s\ cred c\ oamenii vin în Hora]iu ca s\ plece. A[adar, s\ vedem ce
[tim.
Am în fa]\ un contract de vânzare din 1893. Hârtie cu filigran, timbru sec, timbru fix,
[tampil\ mare, rotund\, pe care se cite[te cu greu «…ria General\ a Districtului Ilfov»,
[tampil\ de registratur\ cu data de 22 januar. Din act rezult\ c\ între subsemnatele Mali
Samoil, comersant\, [i Mari Nicolau, menajer\, s-a stabilit urm\toarea în]elegere:
Doamna Mali Samoil vinde imobilul din strada Popa Tatu, Fund\tura Ora]iu nr. 8 bis,
compus din 3 camere, 2 magazii, o pivni]\ [i o curte, fa]ada de 8 metri [i 35 de centimetri,
având ca vecini, la est pe domnul Ni]u Alexe, la vest pe arhitectul Aker, la nord pe dom-
nul Marin Alexe [i la sud, strada. Imobilul se vinde cu 5.300 lei, din care 300 au fost da]i
ca arvun\, restul urmând s\ fie achitat în momentul autentific\rii acestui act.
Pe de alt\ parte, la data vânz\rii casa fiind închiriat\ [i chiria pl\tit\ cu anticipa]ie pân\
la data de 23 aprilie, doamnei Mari Nicolau îi revine obliga]ia s\ respecte drepturile
chiria[ilor, nenominaliza]i în act.
În fine, se mai spune c\ doamna Mali Samoil se angajeaz\ s\ încredin]eze noilor pro-
prietari actul cu care a cump\rat ea îns\[i imobilul în 20 octombrie 1888 de la Costache
Alecu (vreo leg\tur\ cu vecinul de la est?), precum [i pe cel anterior prin care acela[i
Costache Alecu îl cump\rase nu se spune de la cine, la 1 februarie 1866. Sub semn\turile
celor dou\ doamne între care se face vânzarea, Mari Nicolau fiind autorizat\ de Gheorghe
Nicolau, func]ionar, în calitate de so], apar alte dou\ nume, probabil ale martorilor, Elpi-
da Sandrovici, menajer\, Fund\tura Ora]iu nr. 8 bis, [i M. Sandrovici, func]ionar de la
aceea[i adres\.
Urmeaz\ procesul verbal încheiat de Gheorghe B\descu, judele supleant. Acesta atest\
c\ a citit actul cuvânt cu cuvânt [i c\ a asistat la semnarea lui prin punere de deget în
cazul doamnei Mali Samoil [i prin proprie semn\tur\ de so]ii Nicolau. Nici o referire la
cei doi Sandrovici. Regret.
Regret pentru c\ dintr-un act de vânzare-cump\rare, datat cu 3 octombrie 1927, afl\m
c\ Nicolae Sandrovici, Polixenia Vasilescu, n\scut\ Sandrovici, precum [i sora lor Iulia,
c\s\torit\ Parligras, [i so]ul acesteia, Traian Parligras, vând Mariei Mihail Gheorghiu, cas-
nic\, [i lui Mihai Gheorghiu imobilul de care ne ocup\m. Vânz\torii declar\ c\ este
mo[tenire «de la defuncta noastr\ mam\, Elpida Sandrovici», care îl cump\rase cu un act
de vânzare datat cu 12 mai, 1893! Citi]i înc\ o dat\, 1893!!! Cu alte cuvinte, so]ii Nicolau
au cump\rat casa [i au vândut-o dup\ mai pu]in de patru luni.
Între timp, imobilul [i-a crescut valoarea prin terenul cump\rat cu ocazia «îndrept\rii
Fund\turii» [i prin extinderea construc]iei care, având aceea[i fa]ad\ de 8 metri [i 35 de
centimetri, num\r\ acum 5 camere, 3 antreuri, pivni]\, closet, magazie, curte [i pod. {i
banii s-au schimbat. Acum imobilul cost\ 300.000 de lei. Cump\r\torul nu-i d\ dintr-o
dat\, 100.000 la încheierea actului [i restul r\mâne «crean]\ privilegiat\ asupra imobilu-
lui vândut, cu termen de plat\ în maximum un an, cu începere de la data de 26 octombrie

110
(Sf. Dumitru)». A[adar, în 1927, Sfântul Gheorghe [i Sfântul Dumitru continu\ s\ fie bor-
nele «transhuman]ei» chiria[ilor la Bucure[ti, influen]ând, dup\ cum se vede, contractele
de vânzare de case.
Cele ce urmeaz\ sunt extrase din dosarul de cadastru al casei. Din ele afl\m despre
copiii so]ilor Gheorghiu: Ana, Maria, Alexandrina [i Mihai. Ei se lupt\ cu taxele [i cu «chiria[ii
cu bon». Chiria[ul cu bon este insul care, dup\ 1948, intr\ în casa altui ins [i în baza unui
bon eliberat de Sfatul Popular nu mai pleac\ sau, dac\ pleac\, vine altul în loc.
Din 1949, la Hora]iu nr. 14 încep s\ curg\ chiria[ii. Maria Gheorghiu murise din ‘48,
iar so]ul ei de mai înainte.
În 1952, Maria Popescu, una dintre mo[tenitoarele care locuiau în cas\, cere reduc-
erea impozitului având în vedere starea de degradare a casei datorat\ bombardamentelor
[i prezen]ei chiria[ilor cu bon. La numai o lun\ dup\ înregistrarea acestei cereri, afl\m
din alt document c\ moare Ana Filipescu, una dintre surori.
Maria Popescu [i Alexandrina Mih\escu continu\ s\ tr\iasc\ în cas\, dup\ cum rezult\
din diferite pl\]i. Alt\ cerere de revizuire a impozitului din 1961. Dup\ 1967, chiria[ii pleac\
unul dup\ altul, f\r\ s\ mai vin\ al]ii în loc. Surorile Gheorghiu cer extindere asupra spa]iului
eliberat. O primesc. Alexandrina moare. R\mâne Maria Popescu; mai tr\ie[te un an. Dup\
ce moare, mo[tenitorii, fratele Mihai [i fiul s\u, vând casa.
Înainte de a încheia povestea lor mai r\sfoiesc o dat\ notele de cadastru. G\sesc pagi-
ni scrise într-un marcat stil epistolar. Alexandrina îi scrie cu respect domnului inspector-
[ef c\ sunt mo[tenitoarele «unei c\su]e r\mase de la m\icu]a noastr\», c\ sunt b\trâne,
ea are 82 de ani [i sora ei 84, [i au pensii mici de 308 [i, respectiv, 492 lei. Enumer\ boli,
greut\]i [i apoi cere reducerea de taxe. Oricât a[ reciti aceste hârtii nu voi afla mult mai
mult. Din perioada terenului au rezultat câteva fi[e privind istoria recent\ a casei [i a locuito-
rilor ei.

PRIMA VOCE: «Surorile de la Fânaru… Nu [tiu decât c\ am apucat trei


babe. Una a murit [i au r\mas dou\. Dintre astea care au r\mas, una
fusese Miss România. {tiu c\ le d\dea mâncare doamna St\nculescu. Î[i
f\cea poman\. {i a venit într-o zi una dintre ele [i îi cl\mp\nea placa
de jos c\ m-am speriat de ea. Doamna St\nculescu le hr\nea îns\. Dup\
ce au murit amândou\, au venit Fânarii. De unde au venit, nu [tiu. Au
cump\rat casa [i au murit. El era un om r\u [i ea era geloas\. Închipui]i-
v\, la 90 de ani îl mai gelozea. El o b\tea [i noi mergeam s\-i desp\r]im.
Odat\ a c\zut pe jos [i noi am ridicat-o c\ era ploaie [i am dus-o acas\.
{i ea ne-a zis c\ tot pe el îl iube[te…»
VOCEA A DOUA: «Da, cele dou\ babe, cum s\ le uit? Una fusese Miss
România. Era cea mai rea [i mai mi[c\toare. A fost pentru mine prima
confruntare cu timpul, ce face timpul din om. Cea mai frumoas\ femeie
din România bântuia pe strad\ ca un vis urât. {i nu pot s\-]i spun ce

111
am v\zut când am urcat în podul lor, atunci când m-am dus s\ v\d lampa
de alabastru… „Marile speran]e“, ai v\zut filmul? Marile speran]e!»
VOCEA A TREIA: «La nr. 14 erau cele dou\ babe. Una, Miss România,
a[a vorbeau oamenii. Îi ziceam Baboe. Când le-am apucat eu, erau greu
de suportat [i, mai ales, ele suprotau greu ce se întâmpla în jurul lor. O
cas\ vagon, numai parter, cu multe intr\ri din curte. Fiecare camer\ avea
intrarea ei. Rabi]ul de la plafon era c\zut [i ploua în cas\. Camera bun\,
adic\ odaia cu ferestrele la strad\, rezistase cel mai bine. Locuiau în ea.
Celelalte erau de mult depozite de vechituri. Dup\ ce au murit, a luat
casa Fânaru. Domnul [i doamna Fânaru. Persoane infecte, dar foarte vred-
nice. Au pus casa pe picioare. Era singura fa]ad\ dichisit\ de pe strad\.
În fiecare prim\var\ el urca pe sc\unel [i spoia, iar ea m\tura perma-
nent trotuarul.»

Într-adev\r, în 1972, notele de la cadastru arat\ c\ Victoria [i Mihai Fânaru au cump\rat


casa. Dup\ cinci ani, dup\ cutremurul din 1977, închiriaz\ de bun\ voie o camer\ unei
familii. Sunt b\trâni [i au nevoie de ajutor. Fiul nu se omoar\ s\-i ajute. Apare dup\ moartea
lor ca s\ vând\ casa [i ca s\ arunce pe chiria[i riguros pe trotuar. Norocul lor a fost o
vecin\ inimoas\ care locuia exact peste drum. Au traversat strada [i au fost primi]i în spa]iu.
Ce-a[ mai putea s\ adaug?
O vreme casa avea hârtie albastr\ lipit\ pe geamuri, familia Fânaru a sp\lat geamurile
[i a pus transperante de doc gros. Niciodat\ nu am putut s\ v\d ce se întâmpl\ în aceast\
cas\. Faptul m\ irita.
La sfâr[itul anilor ‘60, am urcat [i eu în podul lui Baboe. Într-o mare de zdren]e cenu[ii
am descoperit un salona[ compus din dou\ canapele [i mai multe scaune. Lemn negru,
incrusta]ii de sidef, arcuri rev\rsate. Pentru c\ le-am privit atent, înainte s\ m\ dezmet-
icesc, b\trâna care m\ înso]ea mi le-a vândut cu trei sute de lei. A[ fi preferat s\ cump\r
p\l\rii, dar ea nu mi-a propus [i eu m-am jenat s\ întreb dac\ le vinde. Gândind cu mintea
de acum, cred c\ mi-a fost fric\ s\ tulbur p\l\riile lui Miss, p\l\riile fantom\, alc\tuirile
din cenu[\ încremenit\. A[a c\ am luat mobila. Am dus-o la noi pe teras\. Toat\ vara am
«restaurat» la ea. Toamna, pentru c\ nu mi-a pl\cut ce a ie[it, am vândut-o la rândul meu
cu [apte sute…
I-am cunoscut [i pe so]ii Fânaru. Dumnezeu s\-i ierte. }\rani dezr\d\cina]i, f\r\ voca]ie
pentru ora[. Când trec pe strad\, sc\unelul lor din fa]a por]ii îmi lipse[te. F\cea parte din
poveste, penultimul episod.
Acum, proasp\t revândut\ [i retencuit\, casa are un aer buimac [i lipsit de via]\. Îmi
vine s\ strig la ea, «n-a mai r\mas în tine nimic din casa pe care a cump\rat-o Costache
Alexe în 1866? Aici s-a tr\it, s-a tr\it din plin, n-a mai r\mas nimic?»
Recitind ce-am scris, îmi dau seama c\ poate c\ am gre[it alegând casa de la nr. 14.
M\ nemul]ume[te [i faptul c\ am preferat casei noastre pe cea de peste drum. Dar numai
în acest fel am putut s\ descop\r rolul pe care îl joac\ în via]a mea casa din fa]a casei.

112
RADU IONESCU

Note despre
interiorul caselor bucure[tene
I
Pornind de la o vorb\ în]eleapt\, putem afirma c\ românul, în trecut, a fost mai frate
cu codrul decât cu casa. Explicabil, datorit\ nenum\ratelor incursiuni, invazii sau ocupa]ii
str\ine în fa]a c\rora oamenii – or\[eni sau ]\rani – înc\rcau pu]inul lor avut în c\ru]e
[i d\deau foc, încât du[manul s\ g\seasc\ locul pârjolit, [i se îndreptau spre locuri ap\rate
natural, dealuri sau mun]i. Acest fel de trai, care a durat secole, nu se potrive[te deloc
cu sentimentul pe care îl are un om construind o cas\ pentru el, copii, nepo]i [i urma[ii
acestora; «sub specie aeternitatis» nu a avut motive s\ fac\ parte dintre zicalele str\mo[ilor
no[tri.
Dac\ mai ]inem seama [i de influen]a oriental\, cu acele interioare mobilate, în spe-
cial, cu divane, l\zi [i covoare, este lesne de în]eles de ce, atât la ora[ cât [i la ]ar\, no]iunea
de interior românesc era atât de firav\ în trecut [i a trebuit s\ p\[im în cel de-al XIX-lea
veac pentru a c\uta s\ ni-i imagin\m pe str\bunii no[tri în casele [i rosturile lor.
Nici cele câteva case ecumenice sau domne[ti, de la m\n\stiri restaurate, nu pledeaz\,
nici ele, pentru o preocupare deosebit\ fa]\ de locuin]\ iar excep]iile – Casa de la Here[ti
sau, probabil cea mai veche cas\ din Bucure[ti, Casa Melic – nu pot contrazice cele afir-
mate mai sus.
Abia veacul al XIX-lea, datorit\ unei relative lini[ti, a sc\derii autorit\]ii otomane, a
liberaliz\rii comer]ului, a încropirii unei clase ambi]ioase – burghezia – [i a unei largi
deschideri culturale spre Occident, începe s\ construiasc\ pe temelii solide. Acestea vor
purta ziduri între care, exemple mai palide sau mai puternice a ceea ce v\zuser\ st\pânii
lor în Occident, vor s\l\[lui. Uimitoare este graba cu care casa boiereasc\ sau burghez\
de la noi a trecut de la divane la mobile de salon. Cump\rate la Viena, aduse pe Dun\re,
fotoliile, canapelele [i scaunele în stilul celor Ludovic al XV-lea sau în gustul complicat
[i pr\fos al lui Napoleon al III-lea se reflectau în oglinzi înalte pân\ la plafon, str\lucind
la lumina lumân\rilor. Nu a trebuit mult ca gustul pentru elegan]\ [i «mod\» s\ câ[tige
pe înainta[ii no[tri. Chiar în prima parte a secolului c\l\torii str\ini erau uimi]i de ele-
gan]a cu care cucoanele purtau rochii dup\ ultima mod\. Dar tot un c\l\tor este uimit
v\zând b\rba]ii îmbr\ca]i în frac, p\strându-[i fesul [i brâul cu care se obi[nuiser\ ([alele
[i chelia!) [i a[ezându-se turce[te jos, lâng\ fotoliul Louis XV.

113
M\ gândesc la ce sentimente vor fi
încercat boierii sau membri ai protipen-
dadei române[ti ajun[i la Viena, Roma,
Paris sau Budapesta v\zând casele sau
palatele celor cu care, ca statut social, erau
egali. Mobile adunate de genera]ii,
argint\rie, por]elanuri scumpe dar, mai
ales, portrete de familie, st\teau m\rturie
veacurilor care s-au succedat în bog\]ie [i
glorie. Nu putem explica succesul pe care
l-au avut, înc\ de pe la începutul secolu-
lui, portreti[tii str\ini, în trecere sau stabili]i
la noi, g\sind o pia]\ amatoare de portrete,
imagini care, în cas\, aveau valoarea unui
blazon.
Tot sub impresia celor v\zute peste
hotare, c\l\torii români cump\rau de la
negustori, cu prec\dere, pictur\ veche sau
falsa nobil\ pictur\ academic\, în timp ce,
sub ochii lor, arta european\ se înnoia.
Între gravitate [i str\lucire, gustul proasp\t
europenizatei societ\]i române[ti p\[ea direct în tradi]ie. Din p\cate, frecventând micii,
iar nu marii negustori, majoritatea pânzelor înnegrite de timp, cu scene religioase sau
mitologice, s-au dovedit apoi a fi copii mai vechi sau mai noi sau, în cel mai fericit caz,
lucr\ri din [coala unuia dintre mae[trii al c\rui nume, gravat în metal, era pus, cu mân-
drie, pe somptuoasele rame.
La urma urmei nici aceasta nu a fost r\u. Chiar cu mobile copiate dup\ stiluri cunos-
cute, chiar cu pânze impozante prin reala sau mimata lor patin\, modelul unui anumit
gen de interior devine r\spândit atât în lumea boierimii cât [i a celor avu]i [i, cu timpul,
se va impune [i prin calitate, pe m\sur\ ce societatea – o anume parte a ei – va câ[tiga
în rafinament.
C\tre sfâr[itul secolului al XIX-lea putem afirma c\, sub aspectul gustului estetic, soci-
etatea româneasc\ era în curs de omogenizare. Deosebirile nu ]ineau atâta de gust cât
de bani, deci de calitatea lucrurilor.
Sursa cea mai comod\ de aprovizionare cu mobilier era Viena [i, mai rar, Parisul.
Din Austro-Ungaria veneau saloanele aurite (simili franceze), mobilele de dormitor roco-
co sau sufrageriile neo-Rena[tere german\: solemne, bogat sculptate, dominate de bufete
cu aer de catapeteasm\. Draperii grele, ciucuri nenum\ra]i, fructiere supraetajate, jar-
diniere, l\mpi pentru gaz pentru electricitate completau interioare [i a[a strivite de tapete
imitând brocatul, sau chiar de brocat, pe care atârnau tablouri de dimensiuni
impun\toare.
Înainte de a p\r\si secolul al XIX-lea trebuie s\ constat\m c\, n\scut relativ recent,
interiorul locuin]elor de la noi era, în primul rând, o demonstra]ie de bun\stare iar nu de

114
gust personal sau rafinament. Extrem de pu]inele excep]ii se vor înmul]i o dat\ cu mai
desele c\l\torii în Occident [i cu apari]ia unor «connaisseurs», oameni cultiva]i, rafina]i
[i obi[nui]i cu frecventarea unei societ\]i alese, datorit\, adesea, înrudirilor sau a rela]iilor
strânse de prietenie.
Amatorii de art\ care apar acum, mai sensibili la frumos decât la spectacol, se vor
adresa în special Fran]ei [i mai rar Austriei, Germaniei sau Italiei. În Fran]a vor descoperi
farmecul frust al mobilelor provinciale, al faian]elor [i obiectelor de cositor. Totodat\, inte-
rioarele adev\ra]ilor pasiona]i, colec]ionari, nu vor mai ad\posti «garnituri complete»,
piesele disparate armonizându-se, în func]ie de gustul [i [ansa colec]ionarului.
În timp ce o categorie destul de restrâns\, aceea a amatorilor de art\ [i a colec]ionar-
ilor, î[i schimb\ viziunea asupra interiorului, ceilal]i trec dintr-un veac în cel\lalt în aceea[i
atmosfer\, cu acelea[i mobile, devenite, pentru cei ce le aveau mai de mult, sau pentru
urma[ii lor, dovezi ale unei tradi]ii de familie. În timp ce în unele case stilul neo-Rena[terii
germane a fost înlocuit cu Art-Nouveau, acela[i gust pentru spectacol a patronat [i aceast\
muta]ie.
Dac\ ridicarea [i mobilarea Castelului Pele[, care s-a realizat în ultima parte a sec-
olului trecut, în stilul Rena[terii germane, a dat celor care tr\iau în interioare neo-Rena[tere
german\ sentimentul c\ sunt pe calea cea bun\, începutul secolului avea s\ nedumireasc\
mult\ lume. În ]ar\ sosise, nu de mult, tân\ra [i frumoasa Principes\ Maria, mare ama-
toare de art\, îndr\znea]\, datorit\ unei educa]ii mai pu]in riguroare decât aceea a celor
din familia Hohenzollern, [i profund nemul]umit\ de interioarele sobre, înc\rcate [i greoaie
ale palatului. Îndr\gind în foarte scurt timp ]ara sa de adop]ie, admirând arta popular\,
fascinat\ de costumele somptuos brodate ale ]\r\ncilor – dup\ cum fusese [i Regina Elis-
abeta –, Regina Maria avea s\ aduc\ o not\
nou\, proasp\t\, în re[edin]ele sale,
deschizând gustul pentru oalele ]\r\ne[ti
înc\rcate cu flori, ]es\turile populare,
icoanele, vasele din aram\ descoperite în
Dobrogea, unde mai târziu va ridica
re[edin]a sa de var\.
Încetul cu încetul, în bun\ parte [i din
spirit de imita]ie, aceste obiecte fruste vor
colora interioarele arti[tilor [i ale intelectu-
alilor mai permeabili îndr\znelii [i frumo-
sului. Aceste preocup\ri vor fi în acord cu
încerc\rile unor arhitec]i de a crea un stil
românesc, utilizând, în special, elemente
luate din sculptura în piatr\ sau lemn a
vechilor biserici. C\ a fost bun sau r\u,
r\mâne de v\zut. Cert este c\, prin
degradare, prin periferizare a gustului, s-a
ajuns la mobila pirogravat\ [i la o invazie

115
de obiecte de cel mai prost gust, care au p\truns pân\ [i în interioarele unei p\turi sociale
unde nu-[i aveau de loc rostul.
Dar tot Regina Maria a încurajat, prin exemplul s\u, o mai mare aplecare c\tre stilul
Secession, c\tre ansambluri, adesea desenate chiar de ea, cu elemente preluate din arta
bizantin\ sau din cea a vechilor cel]i. Dac\ trimiterile la Bizan] au dep\[it adesea zidurile
palatului, cele celtice au r\mas doar o curiozitate a re[edin]ei regale.
Schimb\ri considerabile se pot constata abia prin anii ‘30 ai secolului, o dat\ cu
apari]ia, în Bucure[ti, dar [i în ]ar\, a arhitecturii moderne. Cei înst\ri]i, noii locatari ai
vilelor sau apartamentelor, î[i vor crea un cadru de via]\ modern mai simplu, aerat, [i în
acord cu arhitectura epocii.
No]iunea de bog\]ie – referitoare la interior – reprezentat\ înainte prin opulen]a
mobilelor, densitatea lor pe metru p\trat, mul]imea vaselor, sculpturilor, tablourilor,
amploarea draperiilor, a covoarelor sau a [alurilor de cashmir acoperind pardoseala, pere]ii,
canapelele [i fotoliile, este înlocuit\ cu mobile cubiste, simple, cu interioare luminoase
[i u[or de între]inut. Evident c\ [i acum, ca în toate epocile, mobilele [i celelalte elemente
de decora]ie interioar\ se diferen]iaz\ prin calitatea [i autoritatea provenien]ei lor. Tre-
buie recunoscut c\ am avut în ]ar\ ateliere de mobilier care, prin execu]ie [i linia pieselor,
puteau rivaliza cu tot ce se f\cea mai bun în Occident. Impresionant a fost efortul, ade-
sea încununat de succes, de a crea un acord perfect între arhitectura interioar\ [i mobilierul
gândit pentru a i se adapta perfect. Este evident c\ în casele mai vechi, construite în spir-
itul veacului trecut, cu coloane, sc\ri monumentale, pere]i caseta]i, înc\peri foarte înalte,
acesta nu-[i g\sea locul potrivit.
Deceniul care a premers r\zboiului a adus un stil nou, agreat atât de cei care nu se
mai sim]eau bine în simplitatea mobilierului cubist cât [i de cei care, recent îmbog\]i]i,
gândeau spa]iul de locuit drept un spectacol, asemeni înainta[ilor lor din veacul trecut.
Astfel au ap\rut în Bucure[ti, mai pu]in în ]ar\, cl\diri cu aer de cetate, cu ziduri groase
[i contraforturi, cu feronerie, cu pere]ii zgrun]uro[i, cu u[i [i grinzi aparente în lemn afu-
mat, în a[a-zisul stil «hispano-maur» în care un mobilier greoi din lemn masiv sculptat,
a[a-zis «florentin», f\cea spa]iul înc\ mai sumbru, mai fals nobiliar.
În tot acest r\stimp îns\ s-au consolidat acele case de amatori de art\ sau de
colec]ionari, înc\rcate, îns\ întotdeauna armonioase [i elegante prin calitatea [i diversi-
tatea mobilierului [i a celorlalte obiecte, adesea fiecare pies\ avându-[i povestea ei pe
care colec]ionarul o relua de nenum\rate ori, cu tot atâta bucurie, cu tot atâta mândrie.
R\zboiul care a venit a stricat case, a frânt destine, a întrerupt succesiuni de gen-
era]ii, care p\reau a fi puse sub semnul eternit\]ii. Apoi, izgoni]i din casele lor, extermi-
na]i sau for]a]i s\-[i p\r\seasc\ ]ara [i bunurile ce nu fuseser\ fie confiscate, fie vân-
dute pe nimic pentru hrana zilnic\, oamenii, în marea lor majoritate, au trebuit s\ pun\
propria lor existen]\, în orice condi]ii, înaintea preocup\rii pentru un cadru în care s\-[i
impun\ gustul [i preferin]ele. De aceea, extrem de pu]inele interioare care, prin cine [tie
ce miracol, au r\zbit printre adversit\]i sunt cu atât mai pre]ioase [i conservarea lor ar
fi un act de în]elepciune fa]\ de ceea ce numim istoria gustului.

116
JOHNNY R|DUCANU

Jazz la Mon Jardin J


Vorbi]i-mi despre Bucure[tiul de alt\dat\, a[a cum îl [ti]i.
}i-a[ spune despre Mon Jardin, poate ai auzit, dar nu cred c\ ai apucat vremurile
alea. Mon Jardin era proprietatea lui Papacostea, un grec care s-a priceput grozav la gas-
tronomie. A adus în România anilor ‘37, ‘38 ni[te lucruri noi, de la Paris. Bucure[tiul era
pe atunci «Micul Paris», nume pe care nu românii l-au pus, ci str\inii care veneau pe
aici. Papacostea a avut [i restaurantul ARO, de la hotelul ARO din Bra[ov. Pe urm\, în
Bucure[ti, tot ale lui erau [i Cap[a [i braseria de la Athénée Palace, unde George Curc\
era maître d’hotel, unul dintre cei mai grozavi. Papacostea era director [i business-
man. Gra]ie lui, Mon Jardin a func]ionat pân\ la sfâr[itul anilor ‘60. Istoria se scrie a[a:
cât a fost Gheorghiu-Dej închis, de fetele [i de nevasta lui a avut grij\ Papacostea, le-a
protejat. Când Dej a ajuns mare, a l\sat Mon Jardin-ul, Papacostea r\mânând un fel de
semi-director. ARO a fost luat. Dar ce era Mon Jardin-ul? Un local p\trat, cu loje din plu[,
elegante, cu un ring de dans în spatele c\ruia, la perete, era forma]ia. Acolo am cântat
eu cu mul]i al]i muzican]i. Din ‘51 pân\ prin ‘56, acolo a fost o sufragerie unde veneau
George C\linescu, Camil Petrescu, Petre Comarnescu, Eugen Schileru, Oscar Lemnaru…
Dar nu veneau s\ m\nânce un [ni]el sau mai [tiu eu ce. Acolo era altceva. {i se cânta
grozav. Uneori cântau Orlov sau Aldulescu, ori Körösi, Buz\, Reininger, Gabi Mezei, Sergiu
Malagamba. Tot la Mon Jardin a cântat [i Yves Montand, în ‘56, când a fost la Bucure[ti
cu al]i a[i ai Fran]ei. Era a[adar o sufragerie unde se întâmplau multe lucruri. Ceau[escu
a d\râmat-o, construind în locul ei oroarea aceea de Hotel Doroban]i. Orice ]ar\ civilizat\
ar fi protejat-o. Iar în col] mi-aduc aminte c\ era [i un alt local, Poarta Alb\, unde frip-
tura costa 5,40 lei cu cartofi cu tot. Era foarte bine.
Exist\ ast\zi vreun local pe care-l vede]i devenind ca Mon Jardin?
{tiu eu? În devenire ar putea fi. Dar nu mai este omenirea aia. C\ci era o omenire
de oameni. Sunt [i ast\zi, dar prea pu]ini. La Mon Jardin nu se intra a[a, hodoronc-
tronc. Se [tia c\ acolo e o lume de arti[ti [i de persoane a[a cum ]i-am spus. Nu ap\reau
scene de mitoc\nie sau chestii dintr-astea. Sunt [i acum oameni a[a, [i ne-am obi[nuit

117
s\ începem în[iruirea cu Gabriel, cu Andrei, cu tân\rul Patapievici… Mai sunt [i al]ii «mobi-
la]i la cap», ca s\ zicem a[a, diferen]a fiind c\, totu[i, nu sunt atâ]ia câ]i erau înainte. Iar
atunci mitocanul st\tea la marginea Bucure[tiului. {i când îi spunea nevesti-sii: «Hai f\,
îmbrac\-te c\ te scot în ora[», însemna c\ o ducea pe Bulevardul Elisabeta (6 Martie,
cum i-au zis \[tia), unde era plin de kebab [i tot ce vrei, ca-n Occident, de fapt, mai bine
zis, ca-n Orient, era la nivelul Atenei, s\ spunem. Dar pe Bulevardul Br\tianu nu se duceau.
Acolo umbla alt\ lume. Era o chestie fireasc\. {i nu exista mitoc\nia asta, nu erau scuipa]i,
degete în nas… Mârl\nia s-a f\cut în mod special în timpul lui Ceau[escu. Atunci au dat
to]i buzna [i, de fapt, s-a n\scut mârl\nimea.
Cât de tare i-a afectat mârl\nimea asta pe oamenii de jazz?
{i acolo a p\truns, c\ de, valu-i val. Dar arta jazz-ului este consumat\ chiar [i la New
York de o minoritate. Adev\rata art\ este poate ca greaca veche. Ce se întâmpl\ dac\ iei
o lume aflat\ la jum\tatea drumului în cultur\, nici jos dar nici sus, [i o duci s\ asculte
o fug\ de Bach? Poate s\-i zduguie, s\-i impresioneze, chiar s\ le plac\. Dar, de fapt, nu
în]eleg nimic. Eu, de[i a trebuit s\ studiez alte lucruri în muzic\, acum, dup\ 60 de ani,
pot s\-mi dau seama ce este o construc]ie a unui geniu al geniilor, ca Bach. Sau Mozart,
care f\cea o muzic\ divin\ din ni[te game. Din game, domnule, majore, minore, în sus
[i în jos, care sunt o chestie de cultur\ elementar\ pentru oricare instrumentist. Nu pot
s\ în]eleg fenomenul \sta. Doar dac\ e mâna lui Dumnezeu, [i chiar asta trebuie s\ fie.
Recviemul l-a dictat când era în agonie. Acolo e Dumnezeu, cel mai mare creator. C\ci
Dumnezeu e cel mai bun pianist, cel mai bun compozitor, cel mai bun pictor.
Cum era când cânta]i la Arenele Romane f\r\ amplificare?
România era lini[tit\ [i nu împânzit\ de tehnicitatea actual\. Eu nu sunt unul d’\la
care nu suport\ lucrurile astea moderne. E ceva bun aici. D\ unul un pâr], iertat\-mi fie
vorba, pe partea cealalt\ a planetei [i în zece minute ai în cas\ aceast\ informa]ie. Când

118
s-a scufundat Titanicul, Europa a aflat dup\ dou\ s\pt\mâni. Deci informa]ia rapid\ e lucru
mare [i în ultima vreme s-au f\cut o mul]ime de progrese, dar poate c\ sunt prea pu]ine
ca s\ compenseze consumul, care a distrus spiritul. E o nenorocire c\ omul a ajuns
sclavul televizorului, c\ vorbe[te tare [i tot tacâmul, toat\ urâ]enia asta care vine din con-
sum. În 1953, când a fost primul Festival al tineretului în Bucure[ti, la care am participat
[i eu (eram student la clasa profesorului Pruner), am avut concerte la Arenele Romane,
în parcul Carol. Trei mii de locuri, o acustic\ remarcabil\. Cântam cu Körösi: pian acus-
tic, contrabas acustic, clarinet… Erau sunetele naturale ale instrumentelor [i toat\ lumea
auzea ce cântam. Sigur, erau [i microfoane puse în fa]a instrumentelor, dar difuzoarele,
ascunse pe undeva prin tot acest teatru deschis, nu f\ceau decât s\ prelungeasc\ pu]in
sunetul natural. Asta era tot. Nu exista scandalul care e ast\zi. {i nu vorbesc de tinerii
\[tia care cânt\ funk rock cu fum [i alte lucruri, vorba americanilor: bloody shit. Nu de
\[tia vorbesc, ci de muzica româneasc\ u[oar\, care [i aia e tare. Pe atunci lumea era
lini[tit\ [i pe lâng\ asta se ad\uga tot tacâmul unei lumi lini[tite, adic\ respectul fa]\ de
semenii t\i, respectul fa]\ de oamenii care scriu c\r]i, de exemplu. Se auzea în cartier:
\la scrie c\r]i, scrie c\r]i, auzi… oohh, p\i lucru mare! Chit c\ lumea obi[nuit\
nu [tia dac\-i poet sau altceva… Scrie c\r]i! Copiii mai s\raci, când îl vedeau trecând cu
ochelarii pe nas, se uitau la el cu respect, [optind între ei [i ar\tându-[i-l unul altuia.
A]i locuit în cartierul Uranus. A]i avut o întreag\ lume acolo, prieteni,
cuno[tin]e. Cum era pe atunci?
Sigur, Gina Patrichi, Dumnezeu s-o ierte, era ca sora mea când eram student la Con-
servator, Institutul de Art\ cum se numea pe atunci, unde se f\ceau [i teatru, [i cine-
matografie, [i arte plastice, [i limbi str\ine. Gina st\tea pe strada Acvila care venea pân\
în fa]a cl\dirilor regimentelor \lora vechi de 200 de ani. Acolo [edea [i Iosif Pruner, marele
basist, care venise ca [ef de promo]ie de la Viena. La ora aceea, primise Ordinul Angliei
[i cânta la contrabas toat\ literatura de violoncel de Bach. Ca s\-]i dai seama ce înseamn\
asta, trebuie s\-]i spun c\ la Sinaia venea Pablo Casals [i avea recital cu literatur\ de
cello de Bach. Iosif Pruner cânta acela[i repertoriu, dar la contrabas. Toat\ lumea se ducea
la el, la bas. Adic\ vine unul cu un «dulap» [i cânt\ mai bine decât Casals? Era un geniu.
Pruner a adus în partea asta, în vechiul regat, arta contrabasului. Eu am fost fericit s\ fiu
studentul lui. Iar în Uranus st\teau o mul]ime de oameni ca el. Acolo era [i stadionul
ANEF, cu cea mai bun\ pist\ de alerg\ri din Europa, o bijuterie.
Comuni[tii au d\râmat Uranusul, nu le-a pl\cut. Dar am impresia c\
nici cu jazz-ul nu se împ\cau.
Pentru \ia de la începutul începutului nici nu se punea problema jazz-ului. În local la
Mon Jardin, în anii ‘50, noi cântam Gershwin [i o mul]ime de buc\]i de jazz. Atunci doar
intelectualii [tiau ce-i aia [i dac\ nu era text, era bine [i pentru comuni[ti. Pentru ei era
grav dac\ spuneai ceva printr-un text, nu prin muzic\. Criminalilor [i dictatorilor le e fric\
de cuvinte, c\ a[a în]elege orice mocofan.
Spunea]i odat\ c\ avem nevoie de profesioni[ti în toate domeniile.

119
Am zis [i mai zic: chiar [i bandi]ii trebuie s\ fie profesioni[ti. S\ v\d un tip
c\ m\ p\c\le[te genial. Bravo bre, ce de[tept e \sta! Dar s\ nu-mi vin\ cu g\in\rii. {i
politicienii trebuie s\ fie profesioni[ti, nu ca jegul \la de la Constan]a, cum îl cheam\?,
care îndr\zne[te s\ vorbeasc\ unor oameni prin fa]a c\rora nici n-ar avea voie s\ treac\.
S\ fie oameni tr\snet de de[tep]i sau un[i cu toate alifiile, superpoliticieni. Numai a[a
]ara poate ie[i din ce e. To]i s\ fie profi: procurori profi, poli]i[ti profi, gazetari profi, r\i,
r\i [i r\i, cât le d\ voie legea. A[a s-a terminat [i corup]ia din Chicago. Am v\zut muzeul
cu comisarul Nes care i-a mierlit pe to]i. Am cântat [i acolo unde a fost arestat Al Capone.
Lui Capone îi pl\cea teribil jazz-ul, era un fan al lui Louis Armstrong c\ruia îi d\dea [i
bani. La ei [i Kennedy a fost mare amator de jazz. |sta de acum, pre[edintele actual,
cânt\ la saxofon ca orice alb, dar \la nu e jazz. {i nu cred c\ are vreun talent. Dar revenim
la noi. Nenorocirea e c\ prea mul]i indivizi din ora[ul \sta, din ]ara asta, nu [tiu de ce
sunt ei pe lume. {i când îi mai auzi [i pe \ia c\ vor binele ]\rii române[ti… To]i îi vor binele.
Ce e asta? S\ pun\ curu’ la b\taie s\-[i fac\ treaba. În epoca asta mârl\neasc\ s-a mai
n\scut [i alt\ problem\: s\ moar\ capra vecinului. Asta nu a existat în România de
care vorbim noi. E tot un produs al turmelor f\cute de comuni[ti. Eu, la opt ani, m-am
uitat în farfuria unui frate de-al meu [i mama mi-a tras cu un f\c\le] în cap, de n-am mai
f\cut niciodat\ asta, [i am [tiut [i de ce nu trebuie s\ te ui]i la vecini. C\ vorbim de cum
era înainte. P\i, înainte, tata d\dea telefon la Gara de Nord [i ocupa cu prietenii lui un
compartiment întreg din Orient Expres, dac\ voia, ca s\ merg\ în Germania. Leul era la
fel de puternic ca [i marca. Ce s\ mai zici?! Au fost [i ni[te idio]i de legionari care s-au
g\sit s\ fac\ tâmpenii, dar societatea era oricum sus. Mi-aduc aminte c\ am întâlnit la
Bremen ni[te zidari b\trâni, nem]i, care mi-au povestit cum au construit Palatul Culturii
din Ploie[ti. Se b\teau s\ vin\ în România s\ construiasc\. Câte nu erau pe atunci…
Eu vin din Br\ila. Polidor Nicadopor, care avea toat\ flotila, îi ajuta pe copiii br\ileni
mai s\raci s\-[i fac\ studiile la Bucure[ti sau chiar la Paris, la medicin\ de exemplu. Apoi
îi aducea înd\r\t la Br\ila [i-i ajuta s\-[i deschid\ cabinet. Ora[ul câ[tiga un doctor. De-
aia Br\ila ar\ta a[a cosmopolit\ în ‘38, avea tramvai [i Conservator [i era cum era. Dar
\[tia de acum, indiferent c-au fost securi[ti sau ce-au fost, se bat cu pumnul în piept c\
vor binele României. Uite ce bine e! Cea mai mare porc\rie! Mi-aduc aminte c\ eram în
Anglia când madame Thatcher a vrut s\ porneasc\ r\zboi în Malvine. La început n-au
fost to]i de acord, dar când s-a hot\rât lucrul \sta, au b\tut din picioare, s-au îmbr\cat,
s-au dus de le-au dat trei palme \lora [i au terminat treaba. |sta popor!
Vreau s\ v\ întreb altceva acum. L-am auzit pe domnul Pascal Ben-
toiu spunând c\ jazz-ul este cel mai mare compozitor al secolului XX.
Pute]i s\-mi explica]i afirma]ia asta?
Aici cred c\ e spus prea mult. Totu[i ceva adev\r exist\. Pascal Bentoiu e un muzi-
cian des\vâr[it [i socoate, ca mul]i al]i muzicieni [i intelectuali, vezi Cocteau sau Bern-
stein, c\ jazz-ul e o art\ foarte important\ pentru acest sfâr[it de secol, o art\ care va
veni, cu pa[i mari, len]i, dar siguri. Ceea ce-i poate impresiona pe astfel de oameni la

120
jazz este c\ muzicienii dota]i cu puterea de a improviza pot face o art\ adev\rat\. Dac\
ne ducem înapoi la Bach, Mozart sau Beethoven, ce crezi dumneata c-au fost ei? Ni[te
mari improvizatori. O fug\ de Bach, bazat\ pe ni[te reguli foarte precise, unde între ni[te
voci, o sopran\, un alto sau ce este acolo, trebuie s\ fie o varia]ie spontan\. Ce crezi c\
ar fi cântat, s\ zicem, un copil care se dorea ascultat de Bach? O mic\ lucrare de pian,
o sonatin\ de exemplu. {i copilul acela improviza pe schema acelei sonatine, în stilul Bach
sau Haydn. {i aia era proba c\ are sau nu mari afinit\]i cu arta. C\ altfel, s\ cânt\m o
pies\ loco, cum a scris-o maestrul, asta e o chestie de interpret. Pe mine, de exemplu,
nu m\ impresioneaz\ a[a tare piani[tii consacra]i care cânt\ o partitur\ extraordinar de
bine. Eu iau un text la o muzic\ standard a unui compozitor ([i în jazz sunt destui buni
sau chiar geniali) [i pe acea schem\ a compozi]iei, de care trebuie ]inut cu din]ii, improvizez
în stilul piesei. Î]i dai seama c\ asta e arta cea mai spontan\? Ast\zi, dac\ am o stare
nostalgic\, voi cânta nostalgic, mâine, dac\ m\ duc la L\pt\ria lui Enache [i merg cu
autobuzul în care m\ enerveaz\ vreun mitocan, cânt aceea[i pies\ violent. Iar poimâine,
pot s\ fiu ca un copil alienat. Asta e marea nebunie a improviza]iei. Iar maniera de a
improviza n-a fost niciodat\ la îndemâna oric\rui muzician. Pentru asta se spune ast\zi
c\ jazz-ul poate fi o art\ adev\rat\. Poate c\ \sta e lucrul cel mai greu în muzic\ [i cânt\re]ii
buni de jazz fac asta. Slav\ Domnului, sunt destui pe planet\. Dar dac\ vrei s\ faci a[a
ceva te cost\. N-ai bani, î]i lipsesc multe. Dac\ faci jazz mai comercial, ai [i bani [i tot
ce vrei. Cu jazz-ul pur îns\, e[ti a[a cum sunt [i eu.
Totu[i ave]i alte satisfac]ii.
În materie de muzic\, am poate voie acum, la peste 60 de ani, s\ spun despre mine,
v\zând ce e în jur: da, sunt bun, mi-a dat Dumnezeu lucrul \sta. Secretul st\ în bucuria
cu care cânt. Cea mai mare bucurie a mea este s\ cânt. Cred c\ [i-n alte meserii e la fel.
De exemplu, cred c\ secretul de a fi un bun ziarist e acela de a scrie numai când î]i vine.
Trebuie s\ ai o dorin]\ interioar\ nebun\ de a scrie un text. Dac\ ai subiecte de serviciu
e o nenorocire, de[i ies [i alea dac\ te gânde[ti cu bucurie la ele. Dac\ eu m\ duc la L\pt\ria
lui Enache nervos [i nu-mi vine s\ cânt, îmi dau bice în fund [i m\ trezesc încet-încet.
Cochetez cu muzica. Prima pies\ e mai pu]in interesant\, dar deja pe la sfâr[itul piesei a
doua sunt acas\ [i totul curge. Dar când vreau eu, m\ extrag din rahatul \sta înconjur\tor.
Vin aici, nu m\ sun\ nimeni, închid telefonul, pun ceva de Bach [i sunt eu. Ascult cum
latr\ câinii prin vecini sau dorm [i m\ lini[tesc. A[a se face c\ sunt încontinuu pur [i vivant.
Cei mai buni b\ie]i din ]ar\ cânt\ cu mine [i le scot sufletul cu energia mea. Îmi vine dintr-
o mare dragoste, din bucuria de a cânta. {i sunt un profesionist dintr-o familie de profe-
sioni[ti.
Nu-s oare muzicienii [i poate mai ales oamenii care cânt\ jazz mai
ferici]i decât ceilal]i?
Sunt ni[te oameni ferici]i de[i am vrut s\ spun c\ se v\d [i g\urile din ca[caval, dac\
e s\ compari cu al]ii. De exemplu, eu n-a[ vrea s\ fiu în pielea celor foarte de[tep]i:
Liiceanu, Ple[u. Consider c\ mintea mea e mai pu]in mobil\ ca a lor, dar sunt mai odi-

121
hnit. Iar jazz-ul îmi d\ mai mult\ satisfac]ie decât le dau lor mintea, textele [i toat\ filosofia.
Eu am o filosofie mai la îndemân\, mai concentrat\. În muzic\, pasta de idei atinge ni[te
piscuri la care ei nu pot ajunge. Poate doar cu ni[te mecanisme puse la dispozi]ie de al]ii.
Eu am de la Dumnezeu asta. Am în minte ni[te acorduri, ni[te sunete ce dep\[esc orice
filosofie. Zbor pe undeva pe unde ei n-au [anse. Asta nu înseamn\ c\ nu-i admir de nu
mai pot, când îi aud vorbind. M\ bucur grozav c\ exist\ asemenea oameni. Dar nici unul
dintre ei nu va ajunge pe piscurile pe care ajung cei dota]i în muzic\ (cei din top). Eu
sunt o râm\ mic\ pe lâng\ mon[tri [i totu[i sunt în roiul \la [i v\d ce este acolo. Extra-
ordinar. Nici cele mai vaste fraze de poezie, de inteligen]\, nu se compar\ cu ce-i acolo.
Nimic. Din sunete sco]i o filosofie [i ni[te spa]ii care n-au nevoie de nici un fel de text.
Ajungi acolo [i planezi, nu mai ai nevoie de nimic. Te ui]i de sus în jos la to]i ceilal]i.
Interviu realizat de
Andrei MANOLESCU
LE CORBUSIER

Spiritul latin L
În anii 1911, între lunile mai [i octombrie, Charles-Édouard Jeanneret, cunoscut mai
apoi drept Le Corbusier, întreprindea o c\l\torie de studii în Orient. În trecere prin
Bucure[ti, tân\rul de 24 de ani avea s\ trimit\ spre publicare ziarului La Feuille d’Avis
din ora[ul s\u natal, La-Chaud-de-Fonds, însemn\ri de drum, unele exacte, altele trib-
utare temperamentului s\u exaltat de înnoitor. Din notele bucure[tene spicuim mai jos
câteva paragrafe, rev\zute de autor în 1965 [i publicate în volumul Le Voyage d’Ori-
ent.
De altfel, Le Corbustier f\cea referiri la aceast\ c\l\torie în scrisorile adresate Pro-
fesorului George Oprescu în 1930, evocând recomandarea pe care i-o d\duse, de la Berlin,
Caragiale («...votre Caradjale...») solicitând imperativ: «Soignez-le comme mon propre
fils».
Epistola lui Le Corbusier se încheia, patetic, cu vorbele: «Sauvons l’esprit latin. Le
vrai».

...multe mai are de spus caldarâmul încins al Bucure[tilor. Cu cât\


putere afirm\, cople[it de o implacabil\ senzualitate, suprema]ia c\rnii.
Bucure[tii sunt nu numai Paris, ci mai mult. Sub o lumin\ arz\toare, femeile
sunt frumoase, coafate [i g\tite cu rochii superbe. Îmbr\c\mintea lor nu
define[te o alt\ lume; ele nu ne sunt str\ine. În cale[ti, defilând pe Calea
Victoriei, la întoarcerea de la curse, ele se l\f\ie în toaletele lor de la
Paris, sobre, dar somptuoase, cu p\l\rii mari negre, gri sau albastre care
fac s\ fluture câte o pan\ enorm\, sau cu p\rul abia cuprins de o toc\.
Fardul ochilor [i al buzelor, pe un chip lini[tit, formele nobile ale unor
trupuri frumoase sub mângâierea stofelor, totul ne îndemna s\ le
recunoa[tem, s\ le admir\m amintindu-ne, cu melancolie, de seduc\toarele
Parisului monden. Aici totul îndeamn\ spre un cult al femeii. Idolul acestui
ora[, marea zei]\, este doar femeia, datorit\ frumuse]ii sale.
Doamn\, s\ nu mi-o lua]i în râs, dac\ sunt uluit. În plus, peste tot,
obsedant, mirosul de crini pe care-i vând ]ig\ncile. {i ele, tot femei fru-
moase! Ten m\sliniu sub p\rul negru, [i ochi din privirea c\rora ]â[nesc

123
vorbe îndr\cite. Rochii de culori deschise [i simple de sub care r\sar
mâinile, ale c\ror unghii ro[ii p\teaz\ crinii ce-i vând.
Echipaje nenum\rate cu caii mu[când z\bal\. Birjarii, eunuci obezi cu
voci pi]ig\iate, gonesc caii splendizi [i iu]i, prin îmbulzeal\. Ridica]i pe
capr\, birjarii poart\ «tog\» din catifea albastr\-închis, iar zgomotul miilor
de copite bate pe caldarâm un ritm, o muzic\, ce nu se opre[te nici
chiar noaptea.
Ce s\ v\ mai spun despre acest ora[ plin de copaci, care se întinde
pân\ departe, dând îns\ impresia unui cartier de mode[ti proprietari?
Str\zile sunt scurte iar cl\dirile nu au mai mult de dou\ etaje. Pe aici,
arhitectura, ca [i via]a, nu este luat\ în serios. Peste tot Beaux Arts, c\ci
numai arhitec]ii cu diplom\ de la Paris au ce lucra. Chiar dac\ ceea ce
fac este banal, nu este urât, din cauza unit\]ii de stil; Bucure[tii n-au
urâciunea heteroclit\ a ora[elor germane. Privirile nu se opresc nici pe
profiluri, nici pe ornamentele pe care le-am mai v\zut. Privirile sunt libere
[i zboar\ spre frumoasele trec\toare! Bucure[tii sunt toate zilele în
s\rb\toare...
În române[te de
Radu IONESCU

124
R|ZVAN R|DULESCU

Ora[ul auzit de sus M


În ce condi]ii se poate studia muzica f\r\ profesor
M-am n\scut la maternitatea Polizu, în mâinile cu mânu[i din latex albicios ale doc-
torului Palo[, care locuia la vremea aceea într-o frumoas\ vil\ pe strada Paris, nu departe
de Policlinica 10. Mi-am petrecut primii doi ani într-un apartament mic pe bulevardul 1
Mai, lâng\ Pia]a Chibrit, apoi, cum p\rin]ii mei au vrut spa]iu mai mult, m-am mutat pe
strada Brezoianu. Din balcon se vede în primul rând Ci[migiul. Acolo mi-am petrecut
copil\ria, acolo am ascultat fanfara pân\ prin anii ‘80, cu bunica mea, duminic\ de
duminic\, la rondoul cu porumbei. Nu [tiu de ce, dar dup\ aceea, militarii au cântat din
ce în ce mai rar în chio[cul din parc, pân\ nu au mai cântat deloc. Tot acolo s-a con-
sumat [i adolescen]a mea (am t\iat de nenum\rate ori Ci[migiul între liceul Laz\r [i casa
de cultur\ Pétöfi Sándor, unde se ]ineu lunar cursuri de dans, chitar\, poezie [i karate);
tot acolo, ocolind parcul, m-am prezentat zilnic în primii doi ani la Conservator. Ulterior
m-am mutat înapoi pe 1 Mai. Sunt, cu toate acestea, un bucure[tean de centru. Nu sunt
nici iute la vorb\ [i cu r\bdarea scurt\ ca mul]i dintre prietenii mei crescu]i în zona de
est a ora[ului, în Pantelimon, Dristor, S\l\jan sau Ozana, nici melancolic sau grav ca aceia
care s-au privit, toat\ copil\ria, în apele lacului Tei, nu am aerul de bun\stare al celor din
Cotroceni [i 13 Septembrie, nici aerul bizar occidental din Drumul Taberei [i nu sunt atras
atât de tare de discoteci pe cât sunt cei care locuiesc la nord, în B\neasa (este statistic
dovedit c\ în acest cartier, din trei tineri, doi merg la discotec\ la fiecare sfâr[it de
s\pt\mân\). Mi s-a spus mereu: uite, ce mai vrei, e[ti în buricul târgului, faci doi pa[i [i
ai ajuns la Teatrul Na]ional, Teatrul Mic e în spatele blocului, ajunge doar s\ cobori cu
liftul, Sala Palatului – colea. Treci de Sala Palatului, pac, Ateneul. O iei pe lâng\ Sala Palat-
ului, hop, biserica Luteran\ [i, mai sus, Sfântu’ Iosif. Dac\ o ]ii drept pe Nuferilor, ai [i
ajuns la Radio. O iei pe bulevard [i e[ti la Oper\. Treci de Academiei [i ajungi la Dalles.
Totul e la doi pa[i.

125
Într-o zi, reluând enumerarea de mai sus, tat\l meu a înso]it-o cu un desen: dintr-
un punct (noi) a dus radial linii cu pixul pân\ la alte puncte pe care le-a numit Oper\,
Ateneu, Radio, Dalles [i i-a ie[it ceva asem\n\tor unui soare. Pe linii a ad\ugat, inginere[te,
între paranteze, urm\toarele nota]ii: noi – Oper\, 15 min.; noi – Ateneu, 10 min.; noi –
Teatrul Na]ional, 7 min.; noi – Operet\, 20 min. (Opereta veche de pe malul Dâmbovi]ei
nu fusese d\râmat\ înc\.)
În Bucure[ti, în vremea anilor mei de [coal\, muzica se f\cea în centru. Imagina]i-
v\ un stat având drept grani]e Bati[tea, Dâmbovi]a, Cotroceniul, Plevnei, Grivi]a, Calea
Victoriei [i Magheru. Dincolo de grani]\ – t\cere deplin\. Dac\ Dâmbovi]a, sistematizat\
sau nu, ar fi un râu important, dac\ ar curge limpede [i demn, dac\ ar clipoci pe sub
poduri somptuoase sau [i-ar desface apele ca s\ cuprind\ vreo insul\, atunci
Bucure[tiul s-ar putea împ\r]i în Rive Droite [i Rive Gauche, în Buda [i Pesta, în Oberkas-
sel [i Niederkassel. Dâmbovi]a este îns\ acum o ap\ fantomatic\ f\r\ anvergur\ [i a[a
a fost [i în timpul copil\riei mele, curgând împotmolit pe sub ni[te s\lcii luxuriante, con-
ducându-[i în aval petele mari de motorin\ care difractau lumina pe sub podurile din piatr\
t\iat\. A[a c\ singura demarca]ie cultural\ a ora[ului s-a a[ezat radial în jurul locuin]ei
mele: Bucure[tiul central [i restul.

Fanfara în parc
Fanfara nu cânta duminicile numai în Ci[migiu. Exist\ un chio[c cu b\ncu]e în
Her\str\u [i un altul în Parcul Libert\]ii. Acesta din urm\ a fost foarte rar folosit, dup\
[tiin]a mea. Mai pu]in rar, îns\ în efectiv mai restrâns – cincisprezece oameni maximum,
o dat\ la trei duminici – îi puteai auzi pe militari cântând din al\murile lor în parcul
Her\str\u. Totu[i, nu pot s\ explic de ce, preferam fanfara din Ci[migiu. Nu era o chestiune
de distan]\ sau de obi[nuin]\ (în fond în Her\str\u m\ duceam de câte ori puteam ca s\
îmi lansez b\rcu]ele pe lac), ci mai curând una de ambient. În rondoul cu porumbei din
Ci[migiu se strângea mult\ lume, aproape toat\ lumea din parc, [i în fa]a unei a[a nume-
roase asisten]e, majurul se înfoia, î[i chema subalternii la ordine, rotea ame]itor bagheta,
dirija asudând, apoi, în aplauzele copiilor c\rora le curgea înghe]ata la cornet pe degete,
îi ridica pe sufl\tori în picioare. De[i, în mare, repertoriul fanfarelor militare era acela[i,
indiferent de locul în care cântau (Co]ofana hoa]\, aranjat\ pentru al\muri, Valurile
Dun\rii, For]a destinului, Liliacul, Menuetul lui Boccherini, tot pentru al\muri), în
Her\str\u, sub umbra mole[itoare a unor platani [i în imensitatea parcului, piesele aveau
un aer definitiv de muzic\ de duminic\, a[ezat [i deprimant. Oamenii nu st\teau smirn\
s\ asculte, ca în Ci[migiu, ci preferau s\ se plimbe, bra] la bra], pe malul lacului, supraveg-
hindu-[i progeniturile pe biciclete sau împingând c\rucioarele cu bebelu[i. Dac\ te
îndep\rtai de chio[cul surs\, undele fanfarei interferau cu muzica de la Unda Vesel\, c\ci,
înc\ prin anii ‘75 - ’80, în Her\str\u mai ales, mul]i b\rba]i cu c\m\[i strâmte de nylon
]ineau pe um\r câte un aparat de radio Vef de patru kilograme [i jum\tate.

126
Xilofonul [i pianul
Contrar numelui, xilofoanele pentru copii au clapele din fier, iar cioc\nelele cu care
love[ti sunt din plastic. Aceasta este o regul\ pentru toate produsele de acest gen, indifer-
ent dac\ sunt f\cute la noi sau în str\in\tate. Diferen]ele sunt doar de finisaj. Dovad\ c\
am primit la patru ani un xilofon italienesc (cu clapele din fier) pe care am încercat s\
cânt câte ceva din ce cânta fanfara în Ci[migiu, cel pu]in a[a mi s-a povestit în leg\tur\
cu experien]a mea muzical\ precoce. Tot ce-mi amintesc este c\, în mai pu]in de o
s\pt\mân\ dup\ ce am primit xilofonul, am rupt cioc\nelele, vrând s\ le încerc elastici-
tatea.
Am constatat mai târziu c\ povestirile p\rin]ilor despre ispr\vile artistice din leag\n
ale copilului se înscriu într-o mi[care de mistificare mai ampl\ [i cu origini str\vechi, în
care moneda de schimb este precocitatea. A[a de pild\, mul]i dintre colegii mei de la
Conservator [i mul]i poate dintre muzicienii de azi [i-au descoperit talentul (le-a fost
descoperit) întâmpl\tor [i devreme. Cutare avea când plângea un ]ignal asurzitor, iar la
cinci ani a cântat a[a de frumos la serbarea de la gr\dini]\ încât soarta lui a fost pecetluit\:
copilul va deveni cânt\re]. Altul cl\mp\nea la pian, spre furia mocnit\ a vecinilor, când
avea numai trei ani[ori, anun]ând astfel zorii unei str\lucite cariere de pianist de concert.
Un altul, complet nevinovat, s-a trezit la [ase ani cu o vioar\ trei-sferturi în mân\ [i, din
scâr]âial\ în scâr]âial\, a ajuns la performan]ele de azi. Eu însumi am fost încurajat s\
cânt oper\ la o vârst\ fraged\, în fa]a musafirilor, la coard\ sau la priz\ (se ia cordonul
de alimentare de la fierul de c\lcat sau mânerul de lemn al corzii [i se ]ine în dreptul gurii
ca un microfon). Cântam arii din opere pentru c\ ascultam la un pick-up cele câteva dis-
curi cump\rate de ai mei. Toate erau cu pove[ti, mai pu]in unul, care con]inea o colec]ie
de arii italiene[ti în interpretarea lui Herlea: aria calomniei, râzi paia]\, înapoi tr\d\torule,
pacea inimii mele.
Crescând, am vrut s\ l\rgesc modesta noastr\ colec]ie de discuri; de unde locuiam,
se dispuneau tot radial singurele patru magazine specializate în articole de muzic\ [i foto:
1. Magazinul Muzica, nu mult diferit de cum este el ast\zi, cu vitralii reprezen-
tând abstrac]iuni pe o dominant\ de verde [i cu rafturi din lemn [i o]el – un fel de vis
decorativ al viitorului imaginat prin anii ‘60 [i, prin urmare, extrem de demodat deja în
timpul copil\riei mele. Acolo nu se g\seau decât discuri banale, care z\ceau pe rafturi
cu anii [i pe care le puteai asculta f\r\ s\ le cumperi, adâncit în fotoliile cu c\[ti. Raf-
turile ajunseser\ prin ‘87 aproape goale, [i cele de discuri, [i cele de partituri, dând locu-
lui aerul unei alimentare din care nu po]i cump\ra decât fasole cu ciolan. Ce nu mi-a pl\cut
niciodat\ la Muzica era c\ nu puteai s\ stabile[ti o rela]ie personal\ cu vânz\torul, s\-l
faci s\-]i pun\ deoparte discuri rare, sau cel pu]in eu n-am reu[it. Oricum, erau acolo
mai multe femei care vindeau, îmbr\cate într-un fel de uniform\, iar spa]iul era larg,
deschis, indecent, lipsit de orice intimitate, spre deosebire de

127
2. Magazinul armeanului, mic, umplut cu discuri. Omul f\cea afaceri cu o marf\
care nu era a lui, din pur\ pl\cere. Plin de solicitudine, te sf\tuia ce interpretare s\ alegi,
î]i punea deoparte un disc, dac\ te pl\cea, st\tea cu tine la discu]ii interminabile în care-
i amesteca [i pe ceilal]i clien]i, lumea se anima, se schimbau p\reri. Spa]iul de opt metri
p\tra]i era întotdeauna ticsit. Prin ‘86, dup\ un prelungit concediu de odihn\ (a[a st\tea
scris pe u[\) în locul armeanului a venit un alt vânz\tor care a beneficiat cam un an de
faima locului. Apoi magazinul a ajuns la fel de dezolant ca [i Muzica. Ast\zi se pot cump\ra
de acolo casete de-a valma. Magazinul se afl\ pe bulevardul Kog\lniceanu, fost Gh. Ghe-
orghiu-Dej, între un coafor [i libr\ria Eminescu.
3. Pe {elari se mai afl\ [i ast\zi un magazin tip vagon cu articole muzicale [i foto.
Doamna care vindea, cu aparen]\ clorotic\, era o cuno[tin]\ îndep\rtat\, suficient de
îndep\rtat\ ca s\ ne vedem numai când aveam eu nevoie de anumite discuri, [i suficient
de apropiat\ ca s\ mi le pun\ la p\strare. N-am nici o explica]ie pentru felul în care, de
la un moment încolo, s-a pref\cut c\ nu m\ mai cunoa[te. (Pre]ul unui disc Electrecord
era 28 lei, se puteau l\sa 30, iar al unui disc din CAER – 39 sau 42 de lei, [i se l\sau 50.)
4. Roman]a (azi Yamaha), ca magazin de discuri nu era cine [tie ce. Prea tehnic
[i axat pe vânzarea acelor [i curelelor de transmisie la pick-up, rar se nimerea s\ g\se[ti
ceva interesant. La etaj îns\ puteai cump\ra instrumente muzicale variate: al\muri, flaute,
viori, ba chiar [i pianine.
De[i foarte mul]i au cump\rat pianine Doina de la Roman]a sau de la Muzica, pot
spune cu mâna pe inim\ ([i tare mi-e team\ c\ [i cei care au cump\rat pot spune acela[i
lucru) c\ aceste pianine nu au f\cut niciodat\ doi bani. Conservatorul are în toate s\lile
de studiu pianine Doina. Gândite mai curând s\ se asorteze cu biblioteca Dana [i cu
sufrageria Milcov, ele au fost [i sunt construite împotriva muzicii. Clapele din plastic, care
abia se apas\ (nu este vorba de o claviatur\ tare, ci de una înfundat\), cioc\nelele cu
cursa scurt\, ca s\ reduc\ zgomotul (pentru respectarea orelor de somn la bloc), amor-
tizoarele care nu cad complet pe corzi, toate aceastea fac din pianina Doina un suport
pentru vazele cu flori.
Recomand acelora care nu-[i pot permite un pian serios de concert în cas\, ori m\car
un Bechstein cu coad\ scurt\, pianinele Grand Berlin. Nu sunt nici foarte masive, lem-
nul lor negru nu are nici încrusta]ii, nici floricele în basorelief, iar de îmb\trânit, îmb\trâ-
nesc frumos. A mea, cump\rat\ cu zece mii de lei în ‘85 de la doamna Apostolescu, v\duva
unui militar interbelic, [i care locuia într-un bloc de trei etaje la intersec]ia Toamnei cu
Mo[ilor, a fost construit\ în 1901 [i scoate, dup\ nou\zeci [i [ase de ani de exerci]iu
asiduu, un foarte pl\cut sunet de ]ambal. În plus, are uria[a calitate de a se dezacorda
propor]ional. Cum nu am mai acordat-o de doisprezece ani, a c\zut de-a lungul acestui
interval de timp pe întreaga întindere a claviaturii cu un ton [i jum\tate mai jos decât dia-
pazonul, dar raporturile dintre sunete au r\mas aproximativ corecte.

128
Prejudec\]i muzicale
Din discurile pe care le-am cump\rat pân\ în primul an de facultate mi-au r\mas o
sut\ dou\zeci [i trei (pe unele le-am dat cadou, altele au fost iremediabil împrumutate
[i altele s-au deteriorat). Toate sunt pline de urmele grase ale degetelor mele, tot a[a
cum toate c\r]ile mele sunt îndoite la cotor, semn c\ au fost ]inute deschise cu fa]a în
jos, obicei urât. Dintre aceste 123 de discuri, 61 au gravat\ pe ele muzic\ de Mozart [i
20, câte am putut g\si, de Rossini. Dintre discurile cu Mozart, unul din ele (Carlo Zec-
chi dirijând dou\ simfonii, dup\ accidentul care l-a f\cut inapt pentru pian) s-a deterio-
rat în mod comic. }ineam toat\ colec]ia într-un raft lâng\ calorifer, [i nici prin cap nu
mi-a trecut c\ de s\rb\torile din iarna lui ‘89 avea s\ se dea c\ldur\. Discul de care vor-
beam, cum se afla la margine, s-a v\lurit u[or. Tat\l meu l-a privit cu aten]ie [i s-a gân-
dit s\-l repare. A înc\lzit în acest scop cuptorul, a t\iat dou\ geamuri de 35 pe 35, a pres\rat
f\in\ pe ambele fe]e ale discului ca s\ nu se lipeasc\ la c\ldur\, l-a pus la presat între
cele dou\ geamuri [i a dat totul la foc mic. Dup\ zece minute pe ceas a scos discul din
cuptor, l-a desf\cut cu ajutorul unor cârpe dintre geamuri (mi s-a p\rut mie, sau am v\zut
un firicel de ebonit\ întinzându-se în aer [i apoi înt\rindu-se ca firul de p\ianjen?) [i l-a
pus sub ap\ rece. Rezultatul st\ la dispozi]ia curio[ilor, [i îl ar\t de obicei celor care au
propria lor colec]ie de discuri [i nu împrumut\ decât cu greu. Vederea discului r\scopt
îi înfioar\, îi face s\ se tulbure [i asta e foarte pl\cut.
Despre Mozart [i Rossini, compozitorii mei prefera]i din adolescen]\, am citit tot ce
se putea citi. Mi-au re]inut aten]ia dou\ lucr\ri cu titluri foarte originale: W.A. Mozart, de
I. Weinberg, Editura muzical\ a Uniunii Compozitorilor din RPR, [i Gioacchino Rossini,
de G.Sbârcea, idem RSR. Amândou\ sunt lucr\ri de c\p\tâi în ce prive[te muzicologia
pe aceste meleaguri: cu un aparat critic de tip umbrel\, monstruos de mare, listat tot la
sfâr[itul lucr\rii, [i cu toate acestea con]inând o informa]ie exclusiv anecdotic\ din cele
mai aproximative. Datele istorice [i analizele muzicale din aceste c\r]i sunt tot atât de
adev\rate pe cât este de adev\rat\ istoria Fran]ei în romanele lui Paul Féval. Evident, mi-
am dat seama de asta mult mai târziu, în momentul acela le citeam tocmai datorit\
asem\n\rii lor cu Paul Féval. Surprinz\tor este îns\ faptul c\ în Bucure[ti se mai
vehiculeaz\ înc\ acest gen de informa]ie în cursuri de istoria muzicii, la Conservator. S\
citez din Weinberg, încercând s\ recompun mental felul în care discursul lui critic a s\pat
f\ga[e adânci [i de neumplut în creierul fragedului cititor care eram pe atunci:
«În sfâr[it, în partea a patra a simfoniei Haffner, Mozart utilizeaz\ o
alt\ variant\ a sonatei, forma de rondo-sonat\, care-i permite exprimarea
unui torent de voio[ie, de contagios [i str\lucitor optimism.
Vedem deci c\ me[te[ugul de a folosi în simfonie forma de sonat\
nu e simplu, me[te[ugul acesta, în mâinile pricepute ale lui Mozart, ia
aspectul unei des\vâr[ite arte de arhitectur\ sonor\. Tiparele sonatei sunt
analizate cu abilitate [i discern\mânt, fructificând diferitele variante ale aces-

129
tei forme muzicale.
Sculptarea pe care
Mozart o face în mate-
ria prim\ muzical\ este
în toate împrejur\rile
savant\, economic\ [i
plin\ de înv\]\minte.»
Discursul de critic muzi-
cal a fost dintotdeauna o cat-
astrof\.

Programe de sal\
Am fost la oper\, cu reg-
ularitate, de mic. Am v\zut
Motanul înc\l]at la patru
ani, un an mai târziu
B\rbierul din Sevilla. Nu
m-am dus de capul meu, prin
urmare nu este vorba de nici un fel de precocitate. În anii care au urmat am v\zut aproape
tot repertoriul de oper\ [i balet al institu]iei cu acela[i nume [i, retrospectiv, nu pot s\
precizez momentul când a început s\ nu-mi mai plac\ nimic din ce se întâmpla acolo.
Totul continu\ s\ mi se par\ [i ast\zi inutil [i pr\fuit.
Am fost la Ateneu (7 min, nu uita]i) începând cu clasa a doua de [coal\ general\, cu
abonament în toat\ regula, vândut prin Ministerul Înv\]\mântului. Am prins s\lile arhipline
când cânta un solist din str\in\tate, s\lile goale de la recitalurile de muzic\ de camer\,
s\lile cu elevi de la concertele educative de duminic\ diminea]a [i s\lile eroice pline de
cet\]eni înfofoli]i, de pe n\rile c\rora ie[eau aburi, în timp ce pe scen\, în pasajele în care
nu avea de cântat, Dan Grigore î[i înc\lzea mâinile la un radiator. Pot preciza retrospec-
tiv momentul în care am pierdut orice interes pentru concertele de la Ateneu: era în ‘92,
la prânz, [i Cristian Mandeal f\cea repeti]ie cu Mahler. Ateneul înconjurat de schele [i
aflat în pline consolid\ri ar\ta pe dinafar\ [i pe din\untru dezolant. Peste tot praf, plutind
gros în aer, mi[cându-se haotic în lumin\, dac\ îl stârneai. Mandeal comand\ o fraz\ muz-
ical\ în piano. Orchestra se preg\te[te, atac\ [i în acest moment, de undeva, de foarte
aproape, din înc\perea de al\turi, se aude un compresor. Zgomotul continu\ un sfert de
or\ f\r\ întrerupere, peste el se suprapun apoi p\c\niturile sup\r\toare ale unui ciocan
pneumatic. Orchestra [i dirijorul î[i continu\ activitatea. Am mai fost recent la Ateneu,
la un concert cu Messiah [i am plecat la pauz\.
Am frecventat sala Radio doar sporadic. Am avut prieteni care au concertat acolo. În
ultima vreme nu m\ mai duc la concerte decât silit. În calitate de spectator bucure[tean

130
de muzic\ «serioas\» (dac\ îmi este îng\duit\ aceast\ bizar\ al\turare de termeni) am
sim]it, mai ales la sala Radio, statistic vorbind, urm\toarele nevoi:
în 80% din cazuri – s\ arunc cu ro[ii
în 10% din cazuri – s\ huidui
în multe cazuri – s\ stau cu mâinile în sân
în câteva cazuri – s\ aplaud complezent
în dou\ cazuri – s\ aplaud c\lduros
Într-un singur caz am sim]it nevoia s\ m\ ridic în picioare, electrizat, în timpul inter-
pret\rii [i s\ aclam (recitalul de clavecin al lui Pierre Hantaï). Este o statistic\ frustrant\
– s\ arunci cu ro[ii la noi nu s-a pomenit, s\ huidui nu se face, s\ aclami face lumea din
sal\ n], n], n], s\ aplauzi complezent asta e voie – [i în urma rezultatelor ei am decis s\
m\ duc cât mai rar la concerte de muzic\ «serioas\» pe viu. M-am întrebat adeseori ce
s-ar întâmpla cu percep]ia mea muzical\, cu axiologia mea de bucure[tean de centru pe
care am tot încercat s\ o pun în eviden]\ în acest dezlânat eseu, dac\ a[ face compro-
misul cu complezen]a [i a[ da din palme aidoma sutelor de spectatori de la Oper\, de la
Ateneu sau de la Sala Dalles, la încheierea unui act muzical mediocru. Primesc r\spun-
sul la televizor, pe postul na]ional, la o emisiune numit\ «Colocviul criticilor muzicali».
Acolo, opt critici muzicali, într-o cinstit\ repartizare pe sexe (cinci a[a [i trei a[a) sunt
b\ga]i unul într-altul, tâmpl\ lâng\ tâmpl\, în spatele unei mese cu latura de un metru.
To]i privesc spre mine, de aceea cred c\ r\spunsul pe care îl d\ aceast\ emisiune mi se
adreseaz\ personal. Fiind atât de strâns uni]i, aproape suda]i, am bizara senza]ie c\ cei
opt joac\ «}ar\, ]ar\, vrem osta[i». Pe cine?
De aceea ascult de la o vreme încoace numai muzic\ pe casete.

{arpele ro[u al invidiei


{i dac\, într-o sear\ r\coroas\, în loc s\ pleci din buricul târgului [i s\ ajungi la Dalles
(10 min.) te aba]i pe la L\pt\rie? Sau în loc s\ urci pe lâng\ Luteran\ (unde se face muzic\
bun\), treci de Sfântu’ Iosif (unde se face muzic\ înfior\tor) [i te opre[ti la restaurantul
Maramure[? Sau dac\, în loc s\ mergi spre Oper\, o iei în direc]ia total opus\, treci de
imaginara grani]\ format\ de strada Bati[tei, ie[i pe Gala]i [i ]inând-o a[a pe linia lui 5,
ajungi la {arpele Ro[u?
L\pt\ria este ceea ce se cheam\ un local [ic, un endroit înc\ fashionable [i este
de presupus c\ o s\ aib\ publicul ei mult\ vreme de acum încolo. Tinerii de acum vor
merge probabil [i peste cincisprezece ani la L\pt\ria lui Enache în calitate de old-boys
[i vor asculta, o dat\ pe s\pt\mân\, o sear\ cu hiturile anilor 1992-1997.
La Maramure[, unde mesele sunt umbrite de acoperi[uri din [indril\ [i unde susur\
în mijlocul cur]ii un havuz cu amora[, se afl\ o trup\ de l\utari buni. Fa]\ de ei am gafat
odat\ teribil, stricându-le complet cheful de a cânta; le-am zis cam a[a: cânta]i cântecul
\la ]ig\nesc cu Jeni. Nu [tiu unde mi-a stat capul de-am pronun]at cuvântul ]ig\nesc.

131
Surâsurile le-au înghe]at pe fa]\, ]ambalagiul s-a îndreptat discret spre alt\ mas\, vio-
lonistul a pretins c\ n-a auzit în via]a lui de a[a cântec (este notoriu, cu toate acestea) [i
unul câte unul, sub diferite pretexte, s-au c\r\b\nit.
La {arpele ro[u l\utarii sunt [i mai buni, sau cel pu]in erau acum un an, dar, viz-
ibil mândri de faima localului, nu-[i dau prea mare osteneal\ s\ cânte cum trebuie. Oricum,
pentru cei care cred c\ muzica nu trebuie neap\rat ascultat\ religios [i cu mâinile pe piept
(eu unul nu cred a[a ceva nici în ruptul capului), am în[irat mai sus trei locuri respirabile
în Bucure[tiul muzical pe care îl g\sesc atât de sufocant.
Simt brusc cum m\ cuprinde o mare invidie (titlul capitolului l-am pus dup\ ce am
scris aceast\ fraz\ impulsiv\, iar paranteza de fa]\ am ad\ugat-o dup\ ce am pus titlul)
pentru felul în care spectatorii meseni reu[esc s\ se anime la ritmul contrabasului sau
al ]ambalului, s\ se entuziasmeze pe loc la un solo de chitar\ electric\ sau s\ se pleo[teasc\
la sunetul melancolic al viorii, în locuri a[ezate dup\ o schem\ care nu m\ mai con]ine
în centrul ei. Sunt invidios pe l\utarii care [tiu intuitiv s\ fac\ o muzic\ în absolut mai
bun\ decât orice vedet\ a concertelor simfonice bucure[tene. M\ cuprinde o gelozie f\r\
margini când v\d atâ]ia ani de studiu irosi]i înc\ în timp ce se desf\[oar\ [i îngropa]i
apoi definitiv în praful de mausoleu al Ateneului sau în acele lin]olii uria[e ce servesc drept
cortin\ Operei Române. Invidiez din inim\ convivialitatea muzicienilor de jazz [i deplâng
constipa]ia lumii muzicale «serioase» bucure[tene. Sunt ro[u de invidie.

M-am mutat din centru acum un an (s-a împlinit în martie), înapoi pe bulevardul 1
Mai, îns\ în alt bloc decât cel al primilor doi ani de via]\. Cum renun]asem de mult la
pl\cerile vie]ii artistice, plecarea din centru nu m-a afectat în nici un fel. Este o schim-
bare de pozi]ie indiferent\. Dac\ prin absurd se petrec la Ateneu, s\ zicem, evenimente
care nu sufer\ amânare, [i dac\ e musai, nu [i nu, s\ m\ duc, atunci iau autobuzul 300
[i m\ duc. Dar în mod obi[nuit a[a ceva nu se întâmpl\. Oricum, merg destul de des la
Conservator, cum ar veni, tot în centru. M\ plimb câteodat\ prin Ci[migiu [i, ori de câte
ori o fac, nu rabd s\ nu dau un ocol pe la chio[cul cu porumbei.

132
MAGDA CÂRNECI

Bucure[ti –
o colec]ie de mirosuri
M
Trec pe lâng\ un zid putred de pe Calea Grivi]ei col] cu pia]a Matache. Din cl\dire n-
a mai r\mas decât scheletul de c\r\mizi vechi [i mortar umed, f\râmi]at; e ca o carcas\
albit\ de animal geometric dintre coastele c\ruia se vede direct cerul înnorat [i adânc.
În\untru, printre ruine, sunt aruncate gunoaie. Miroase amestecat, s\rat, iute [i acru, a
pubel\, igrasie [i p\r\senie. Un o]etar s-a în\l]at într-un col], trunchiul lui întrece deja
marginile de sus, rupte, ale pere]ilor. La var\ inflorescen]a lui va mirosi ru[inos acri[or.
Trec pe lâng\ forma goal\ a unei ferestre înalte, deasupra ei un fronton cu volute [i îngera[i
st\ s\ cad\. Sunt c\r]i aruncate printre gunoaie, mirosul de hârtie muceg\it\ urc\ ver-
tiginos, [i brusc îmi amintesc. Aici a fost înainte de ‘89 o libr\rie, din care-mi cump\ram
uneori manuale de limbi str\ine [i rechizite. {i înainte de ‘45 fusese un magazin de colo-
niale. {i mai înainte fusese o cas\ boiereasc\, lâng\ care locuise cândva Eminescu. {i
mai înainte de asta, nu [tiu, poate un han, poate un acaret domnesc, poate o ascunz\toare
de ho]i. Acum, în mai pu]in de doi ani, p\r\sit\, cl\direa a devenit o ruin\, din care cei
s\raci extrag câte ceva utilizabil. O ruin\ adev\rat\. Impun\toare. Aproape ginga[\. Ca
orice ruin\. O carie enorm\, gola[\, nostalgic\, în mijlocul ora[ului modern, vanitos. O
oper\ de land-art spontan\, ca o plag\ deschis\, despre cre[terea [i descre[terea,
aproape organic\, a construc]iilor. Oamenii locului au un instinct de-a dreptul estetic al
istoriei imediate. Nimic nu dureaz\ aici, doar frumuse]ea de-o clip\, totul se transform\
aici, chiar [i c\r\mida, [i piatra, ba chiar [i betonul, în ceva perisabil, modelabil dup\
estetica viului. Dar instinctul \sta era bun acum dou\ secole.
Un ora[ de mirosuri. O ]es\tur\ de arome [i izuri, de duhori [i parfumuri. Ca [i cum
construc]iile astea amestecate, str\zile întortocheate [i oamenii s-ar fi evaporat în neant
[i ar fi r\mas pentru cât\va vreme urma lor volatil\ în aer, ca ni[te corpuri astrale odor-
ante, pentru n\rile uria[e ale unui oarecare gigant. Sau ca [i cum a[ fi oarb\, surd\ [i
lipsit\ de sim]ul tactil, [i ar trebui s\ m\ descurc doar cu sim]ul mirosului. Sim] umil,
cel mai din urm\ sim], cel mai pu]in dezvoltat, ori cel mai atrofiat, c\ci nu pare esen]ial
pentru supravie]uirea [i evolu]ia unei specii pur ra]ionale. Asemeni respira]iei – a trage

133
[i a arunca din tine aer înc\rcat cu miresme pare de la sine în]eles, o pulsa]ie automat\,
ca ziua [i noaptea, ca anotimpurile, atât de nedureroas\, de insesizabil\ încât nici nu mai
observi, de[i f\r\ aer splendoarea mult mai ap\sat\ a celorlalte sim]uri n-ar folosi la nimic.
Iar pe fundul uria[ului acvariu terestru în care înot\m turti]i de marea de aer, înghi]ind
prin n\ri aer, numai adierea vreunei delicate arome divine mai poate aduce la noi, uneori,
semne din lumi suprapuse, eterate, subtile.
S\ vedem, ah, nu, s\ mirosim Bucure[tiul. Orb, de sus, de departe. Dac\ ar fi o fier-
tur\, s\ zicem, ar fi o tocan\, o amestec\tur\ bine m\run]it\ de mult\ ap\ de colonie
ieftin\ [i ceva p\mânt proasp\t arat, de pu]in\ t\mâie [i mult petrosin, motorin\, ben-
zin\, de baleg\ uscat\, ciment incins [i gaze arse de e[apament. Sunt undeva sus, dea-
supra, [i inspir cu nesa] aburii marii tocane. Dinspre margini urc\ iz umed [i tare de câm-
puri, sperm\ [i putoare de vite, vine apoi o duhoare le[in\toare, dulceag\ de mahala [i
sudoare, dar imediat cade greu mirosul plat, pietros de beton, mult beton, beton umplut
cu carne uman\, beton locuit de lapte, sânge, urin\, fecale. In sfâr[it, spre mijloc simt
miros de c\r]i vechi, coapte, [i de Chanel num\rul 5 p\strat vreme îndelungat\. {i peste
toat\ tocana plute[te mirosul atotputernic de mâncare g\tit\ [i de praf, mult praf, enorm
de mult praf. Dar [i un fir sub]ire, ciudat, întortocheat de mireasm\ aleas\, care ba apare
ba dispare în ]es\tura celorlalte arome, ca un fel de ornament vechi [i secret, un parfum
discret de aloe [i smirn\.
Prima mea descindere în capital\, cândva în prima adolescen]\. Z\p\ceal\ [i extaziere,
team\ [i gust al necunoscutului, ca într-o ]ar\ str\in\ în care, ciudat, ceilal]i vorbesc limba
mea. Cocktail ame]itor de mirosuri de tramvaie [i troleibuze, de mul]imi înghesuite în
sta]ii, izuri de ]\rani cu co[uri [i saci de legume în pie]e, arome de muzee [i monumente
înv\]ate la [coal\, parfum de vitrine [i magazine cu m\rfuri preten]ioase, mireasm\ de
femei elegante [i b\rba]i importan]i. Miros a]â]\tor de capital\, eter îmb\t\tor de mare
metropol\, nu e[ti decât o proiec]ie de imagini, fumegarea unor îng\lbenite fotografii,
amintirea olfactiv\ a unui ghiveci de lecturi [i anxiet\]i. O construc]ie pre]ioas\ [i strict
cultural\. Ca [i cum fiecare amintire, fiecare holografie mental\ ar trebui s\ primeasc\,
s\ i se adauge chiar prin efrac]ie un miros, un aer, o atmosfer\, ca s\ poat\ s\ respire,
s\ se reînfiripeze în celulele nostalgice ale psihicului, s\ devin\ tridimensional\.
Prim\vara, mirosul adânc, mieros, de tei înflori]i, la {osea sau în cartierele m\rgina[e.
Ca [i cum ora[ul ar fi înecat într-un ceai concentrat de floare m\runt\, g\lbuie, l\sând
pe degete un polen palid, cu miros farmaceutic pr\fos, ca o saliv\ uscat\ de copil . Sub
greutatea ceaiului volatil, oamenii par c\ se clatin\ anestezia]i de mireasm\, droga]i cu
parfum. Uneori pân\ la grea]\, c\ci se târ\sc pe trotuare ca ni[te musculi]e c\zute într-
un vast borcan cu dulcea]\. Îmi vine s\ iau o linguri]\ [i s\ înghit. Trag cu nesa] pe n\ri
mirosul \sta dulceag, sedativ, care are ceva, cum s\ zic, na]ional. Sunt [i eu ambetat\.
M\ pierd în mul]imea care forfote[te în pie]e printre mormanele de urzici, zambile, lalele,
flori de liliac, lobod\ [i spanac. E un dezm\] de flori t\iate [i sev\ crud\, de pomi m\run]i
înflori]i, cu izuri amestecate de înviere [i moarte, de noroi transmutat în verdea]\, ce-[i

134
înal]\ efluviile barbare [i îmb\ls\mate din cur]i de case m\runte [i scuaruri elegante de
bloc, curgând pe str\zile principale ca o invazie suav\ [i victorioas\, în ciuda civiliza]iei.
Prim\vara, Bucure[tiul miroase câmpene[te, floricol.
Cum s\ descoperi olfactiv Bucure[tiul. Ca provincial instalat în capital\ cu ambi]ia
nem\rturisit\ de a o cuceri, nu-]i r\mâne decât s\ ba]i str\zile îndelung, s\ furi cu ochii
prin ferestre în interiorul apartamentelor, cu nasul la pând\ s\ te la[i imbibat de miroznele
cartierelor [i scuarurilor, l\sându-te în voia inspira]iei [i expira]iei, cu credin]a secret\ [i
deplin ira]ional\ c\ adulmecatul te va înv\]a mai multe despre locuitorii privilegia]i ai aces-
tei urbe decât orice hart\, carte, album. Dup\ prima faz\ snoab\ [i ahtiat\ a plimbatului
buimac pe marile bulevarde, uimit c\ nu te salut\ nimeni în mul]imea mi[c\toare de capete,
te obi[nuie[ti destul de repede cu mirosul cosmopolit de lac de automobile prea scumpe
[i nu prea bine sp\late, de ]ig\ri Kent, tutun de pip\ Borkum Riff [i ]igarete Snagov, de
serviete de piele Salamander [i oj\ de unghii, de parfumuri de dam\ cu nume pariziene
sublime, farduri ieftine [i de gaze dense de e[apament, între care, din când în când,
r\bufne[te orizontal, damful acidulat [i zgomotos al barurilor [i restaurantelor. Cum numai
într-o capital\ provincialul descoper\ mirosul unanim de sudoare al mul]imilor strivite
în troleie [i autobuze, o sudoare industrial\, dens\, or\[eneasc\, paralizant\ ca [i teroarea
descoperirii marelui anonimat, a individului colectiv în care va trebui s\ te integrezi, s\
te anihilezi.
Abia mai târziu descoperi str\du]ele lini[tite [i înguste din cartierele vechi, cu miro-
sul lor pr\fos [i igrasios, jilav ca mirosul unui trup de b\trân, ie[ind în valuri aproape
palpabile din casele m\runte, pictate în culori cândva pastelate, înc\rcate de zorzoane de
stucatur\ acum jupuit\, ridicole [i înduio[\toare ca ni[te foste cuconi]e dec\zute. Din
cur]ile lor interioare în paragin\ [i din balcoanele strâmbe de fier forjat în volute [i
antrelacuri savante, cu u[ile larg deschise, se preling spre strad\ izuri de pr\jeal\ [i ciorb\,
de urin\ de copii mici [i de câini prip\[i]i. Dar al\turi dai, ca din întâmplare, de câte o
b\trân\ dughean\ cu vitrina întunecat\ [i goal\, în care dac\ intri [u[otesc înspre tine
miasmele st\tute ale unor umbrele pline de dantele putrede, rame de ochelari, ceasuri
cu lan], coperte de c\r]i legate în carton aurit, fotografii vechi, pipe, bile de sticl\. Dintre
ele, se târ\[te înspre tine încet mirosul de pe[te uscat sau de moa[te în parafin\ al unui
b\trân sau al unei b\trâne.
Mirosul de ora[ încins sub c\ldura toropitoare de var\. Dac\ ajungi cu trenul în Gara
de Nord [i ie[i apoi pe str\zile dimprejur, te izbe[te ca o prezen]\ f\r\ corp dar de o den-
sitate aproape palpabil\ miasma u[or iute de asfalt topit, de tabl\ fierbinte, de praf încins,
copt, a ora[ului. Totul miroase a[a, sc\rile blocurilor, bulevardele, hainele transpirate ale
trec\torilor, berile r\suflate din halbele r\spândite pe mesele de bodegi, gr\dini de var\
[i birturi. Chiar [i frunzele grase ale castanilor enormi, invadatori. Nu [tii bine, e miro-
sul materiilor asudate de c\ldura insuportabil\, sufocant\, sau e chiar mirosul c\ldurii
grele, animale, care se transmite contagios tuturor lucrurilor, ca [i cum totul s-ar afla în
proces de coacere, digerare, în interiorul unui vast, aerian pântec matern, greu de o lume
somnolent\, aproape lichefiat\. O lume aproape f\cut\, aproape n\scut\, îns\ imprecis\

135
înc\, oscilant\, îns\ neterminat\. Peste care plute[te, subreptice dar atoatep\trunz\tor,
un piperat [i pofticios efluviu de mititei la gr\tar.
Vara, Bucure[tiul miroase oriental.
S\ cazi în c\ldarea de duhori deocheate a Lipscanilor într-o diminea]\ de iulie. E un
fel de experien]\ ini]iatic\, ca [i cum trebuind s\ respiri în apropierea unui cadavru în
putrefac]ie, ai avea brusc revela]ia c\ acel cadavru e viu, c\ palpit\ de noi vie]i m\runte,
în emergen]\, fiecare plin\ de minusculul ei parfum biologic vital. Iz de români, turci,
evrei [i ]igani, vechi [i noi, amestecat cu miros de ziduri str\vechi bizantine, c\zute într-
o inimaginabil\ paragin\, exhalând o indolent\ uitare. Iz de marf\ nou\ [i proast\, de
blugi, gablon]uri de plastic [i haine de piele sintetic\, amestecat cu miros vechi de înguste
[i întunecate magazine fanariote, pline de obiecte inutile [i praf. {i peste toate, ca un
liant invizibil, mirosul de nego] [i sudoare, mirosul de amestec, încruci[are, corcire, ca
[i cum ai asista pe viu, în colc\iala m\runt\ a str\zilor, la sinteza în plin\ desf\[urare din
mai vechi semin]ii a unei noi rase umane, poate deocamdat\ grosolan\, dar viguroas\
[i plin\ de viitor. Mirosul ei iute, pestri] [i puternic are chiar aceast\ calitate pentru papilele
odorante ale vreunui rafinat creator de parfumuri umane – amestecul picant dintre rafi-
nat [i barbar, pitorescul indefinibil, sinteza.
Mirosul ars-dulceag al ardeilor cop]i, s\rat-acri[or al mur\turilor prosp\t puse, par-
fumul a]â]\tor-salivant al bor[urilor groase [i acre, al mânc\rurilor grase [i grele r\bufnind
invadator în orice scar\ de bloc, în orice curte interioar\, în orice birou public, orice sal\
de expozi]ii aflate în apropierea vreunui cvartal, a vreunei pie]e de legume [i zarzavaturi,
f\cându-te s\ visezi, lacom, la rev\rs\ri de bel[ug câmpenesc, la chiolhanuri pantagru-
elice, de[i ele nu sunt decât patina s\r\ciei de ob[te, semnul g\titului îndelung în
buc\t\rioare înghesuite de bloc, al ]\rânii orb fecunde de ]ar\ care urc\ triumf\toare pân\
la cele mai înalte etaje, pân\ în locurile cele mai sofisticate, ca un memento etern, ca o
nostalgie sfâ[ietoare.
Izul imposibil de uitat al cutremurului din 1977. Precum mirosul persistent de for-
mol ce nu-]i mai iese din n\ri zile întregi dup\ prima vizit\ f\cut\ la morga unui spital ca
s\-]i provoci experien]e de via]\. În timp ce dau o mân\ de ajutor voluntarilor [i solda]ilor,
m\ invadeaz\ ca o molim\ adiind din toate direc]iile duhoarea cretoas\ a pere]ilor pul-
veriza]i, a c\r\mizilor dislocate, izul cavernos al locuin]elor umane sec]ionate [i rev\rsate
cu pl\pumi [i veceuri în afar\, ca o vomit\tur\ a zidurilor, ca [i cum, minuscul\, a[ asista
neputincioas\ la o demonstra]ie pe viu, la o sec]ionare gigantic\ printr-o anatomie umano-
urban\ smuls\ f\r\ mil\ din alveolele sale, trebuind s\ suport mirosul insidios de carne
strivit\ [i mort\ciune a organelor sale de digestie, reproducere [i evacuare, repetate iden-
tic pe vertical\ în zeci [i sute de celule de locuit, devenite brusc impudice pân\ la grea]\,
scandalos de vizibile.
Toamna, Bucure[tiul miroase a frunze coapte, carbonizate de t\ria unui soare-n declin,
a praf r\coros, îmbunat, a fum dulce de lemn [i a cea]\. Încet, o surdin\ de aer rarefi-
at calmeaz\ mirosurile, le decantez\ coborându-le spre asfalt ori ridicându-le u[or dea-
supra acoperi[urilor [i, în melancolia dezesperant\ care înv\luie cu umbre multiple col]urile

136
de strad\ [i ferestrele, se întâmpl\ o stranie stilizare, o subtilizare prin crepuscular a izurilor
tari [i parfumurilor prea consistente. Pe trotuare calci pe straturi compacte de frunze, pe
un fel de murd\rie curat\, o mizerie vegetal\ de o frumuse]e r\v\[itoare. Umezit\ de ploi,
amestecat\ cu un noroi sub]ire [i proasp\t cu iz de p\dure, intrat\ într-o repede fer-
menta]ie, numai copiii de [coal\ [i be]ivii de diminea]\ o mai apreciaz\. Se produce atun-
ci o ciudat\ egalizare între periferie [i centru, acelea[i amurguri lungi, sfâ[ietoare îmbrac\
într-o anume noble]e, într-un parfum fantomatic, [i varul co[covit al cl\dirilor vechi [i
vopseaua l\cuit\ a buticurilor foarte recente. În cur]ile vilelor r\mase printre blocuri ca
ni[te ciuperci într-o p\dure de piatr\, se ard focuri de vreascuri împotriva brumei [i a
]ân]arilor, iar mirosul iute [i bun al fumului înec\cios te arunc\ violent într-o reverie
nomad\. Îl sim]i pân\ sus, la terasele pe de noile buildinguri cu pere]ii de sticl\ brun-
fumurie, de unde marea inegal\ de acoperi[uri de cele mai diverse forme [i în\l]imi î]i
aminte[te Parisul. Totul pare inconsistent, ireal, sub]iat de materie, gata pentru un fel de
plecare.

Toamna, Bucure[tiul miroase cosmopolit.


Exhala]ia în ecou a str\zilor [erpuitoare defuncte, a caselor d\râmate, a pia]etelor
intrate în neant, a bisericu]elor rase repede cu buldozerele: Labirint, Seneca, Venerei, Infini-
tului, Minotaurului, Simonide. Mireasma umed-vegetal\ a Dâmbovi]ei acoperite cândva
de tei [i s\lcii umbroase, îngropat\ acum adânc sub beton [i ciment. Mirosul de lev\n]ic\
al unei lumi disp\rute, miros de carne uscat\ [i m\run]it\ pân\ la praf, ca [i cum o bucat\

137
mare de ]esut cu vene, artere, celule, desf\[urându-se arborescent precum capilarele,
într-o aparent\ dezordine, ar fi fost brusc extirpat\ cu un bisturiu gigantic din pieptul u[or
în\l]at al ora[ului. Miros fanat, ca de floare presat\, miros de castane c\lcate-n picioare,
miros de lume m\runt\ de pe alt\ lume, trecut\, cu buc\t\rii de var\ în fundul cur]ilor
lungi, înecate-n verdea]\, cu miros de ciorb\ de burt\ [i tuslama invadând la ore fixe tro-
tuarele pavate cu bolovani de râu rotunji]i [i încin[i de torpoare de var\, cu fântâni [i
ci[mele în mijlocul drumului, unele înc\rcate de m\[ti, scoici [i grifoni de metal, altele
doar de vreun nume cândva celebru, Lahovary, B\la[a. Printre d\râm\turile de pe dealul
Uranus, unde urmeaz\ s\ se ridice Casa Poporului, împreun\ cu Angela [i Sergiu, lao-
lalt\ cu mul]i ]igani [i câ]iva studen]i, c\ut\m printre c\r\mizi sparte, cahle nem]e[ti [i
grinzi afumate de u[i [i ferestre, c\ut\m vechi obiecte abandonate. Miroase puternic a
paragin\ [i dezolare, a pivni]e sparte, a lemn putred [i a cuiburi de [oareci, desf\cute,
abandonate.
Putoare de maidan înc\rcat de gunoaie.... Miasm\ de câini mor]i, arunca]i peste
gr\mezi de cutii de conserve, borcane, coji de cartofi pu[i în pungi vechi de plastic....
Într-o pia]et\ dintr-un vechi cartier cu nume celebru, Mântuleasa, privesc ru[inat\ [i
neputincioas\ piramida de resturi ale vie]ii noastre domestice, [i încerc s\ nu trag pe nas
mirosul fetid; e ca [i cum a[ vedea pe cineva f\cându-[i nevoile toate în mijlocul unei
s\li de bal cândva somptuoase. Sunt cu o jurnalist\ american\, încerc de dou\ ore s\-i
deschid ochii asupra modernismului arhitectural interbelic, dar acum nu [tiu cum s\ fac
ca s\ i-i închid, s\-i abat aten]ia în alt\ parte. O aud în cele din urm\ zicând: Ora[ul \sta
are totu[i un farmec ciudat, î]i dai cumva seama, tr\ie[ti sentimentul c\ finalmente
murd\ria, s\r\cia, mizeria nu au prea mult\ importan]\, c\ important pân\ la urm\ r\mâne
[i pentru tine, ca [i pentru bucure[teni, altceva, altcumva, altundeva, de alt ordin, de[i
ar fi greu s\ nume[ti acest vag primitor, ata[ant, care-]i scap\ printre degete, printre
cuvinte... Poate e c\ldura, familiaritatea surprinz\toare a oamenilor...
Iarna, Bucure[tiul miroase a mu[uroi proasp\t r\scolit acoperit de un uria[ noian de
z\pad\, a clan]e de argint înghe]ate, a lung\ pace patriarhal\. Ca [i cum un sul gros de
fetru alb s-ar fi a[ezat peste sunete [i mirosuri, ca [i cum totul s-ar fi mutat brusc în
stepa nesfâr[it\ sau la cap\tul lumii, ca [i cum timpul n-ar mai conta [i dup\ suburbii
ar începe dintr-odat\ neantul. Urc\ atunci, sau coboar\, prin aerul extrem de pur [i t\ios,
aproape irespirabil ca un cristal, urc\ un miros preistoric, arhaic. Ca [i cum – date la o
parte luxurian]a vegeta]iei, praful, agita]ia steril\ a oamenilor – s-ar fi deschis venele
str\vechi ale ora[ului, din care ar exhala la r\stimpuri somn anistoric [i mult\ torpoare,
o nuditate de început de lume, [i de aceea esen]ial\, dar uneori [i o luciditate adânc\,
necru]\toare. Sub stratul gros de frig cu iz fumegos, chiar [i din cele mai luxoase aparta-
mente, ora[ul se simte, miroase ca un câmp de semin]e îngropate adânc sub z\pad\,
a[teptând indefinit o încol]ire apocaliptic\. Ca [i cum umanitatea sa pestri]\, amestecat\,
tr\ind în timpuri istorice diferite, incongruente, încapsulat\ într-o arhitectur\ devenit\ dintr-
odat\ fragil\, pitic\, ar fi doar un pat germinal pentru o specie nou\, înc\ necunoscut\,
a unei viitoare forme de vitalitate gânditoare.

138
Iarna, Bucure[tiul regreseaz\ spre sat.
Ora[ adunat parc\ din aluviuni de istorie, compus din resturi de ambi]ii m\runte ori
nem\surate, îns\ parc\ prea pu]in dintr-o voin]\ nu doar puternic\ ci [i îndelungat\, dintr-
o gândire nu doar clar\ ci [i iluminat\ de o memorie vie [i simpatetic\ a trecutului pro-
priu, ca [i cum ar fi fost locuit de valuri succesive [i str\ine de oameni, o singur\ dat\
am inspirat cu o anume mândrie în tine, ]i-am sim]it parfumul ame]itor de mare citadel\,
metropol\. Era în decembrie, oamenii luaser\ cu asalt ministerele, palatele puterii, pie]ele,
bulevardele, ardeau c\r]i false [i portrete perverse în mijlocul str\zilor, se îmbr\]i[au
frenetic, fratern, fluturau stegule]e pe geamurile automobilelor care claxonau, claxonau...
Mirosea a praf de pu[c\ în aer, a comuniune nem\rginit\, a o incredibil\ libertate... {i
brusc, privind în jur la agita]ia cu miros de pericol de moarte, am v\zut cu al]i ochi ora[ul,
b\trânul, l\b\r]atul ora[. Avea o stranie m\re]ie, ca [i cum în fa]a ochilor mul]imilor care,
prin revolt\ [i sacrificiu ar fi meritat în sfâr[it acest lucru, Bucure[tiul pasiv, cople[it de
]\r\noi parveni]i [i tâlhari dialectici, Bucure[tiul m\run]it [i învins de istorie [i-ar fi rev-
elat adev\rata lui fa]\, ininteligibil\ ca un cifru pierdut. Desfigurat\ de prostia agresiv\ [i
meschin\ria avid\, fa]a lui discret\, ascuns\, de centru al lumii, între alte centre pereche,
avea o noble]e de loc fierbinte al marii istorii, de loc unde, poate, se joac\ pentru o clip\
destinul astrelor [i al umanit\]ii. Dar clipa aceea s-a evaporat totu[i repede...
C\ci Bucure[tiul e un ora[ femel\, o femeie destul de frumoas\ dar [leamp\t\, cu
forme întortocheate [i despletite, plin de cercuri strâmbe, imperfecte volute [i labirinturi
curbate, în care nici un ochi terestru pare c\ nu e capabil s\ mai citesc\ vreo geometrie
dreapt\, armonic\, darmite s\ mai simt\ vreo chintesen]\ balsamic\. {i totu[i orice ora[
e o form\ de gândire solidificat\, înaintezi prin el ca prin circumvolu]iunile unui creier a
c\rui logic\ simbolic\ s-ar putea s\-]i scape în eternitate, a c\rui ordine s\ ]i se par\ dezor-
dine numai pentru c\ tu n-ai acces la o form\ mai vast\ de libertate. Poate un ochi divin,
sau doar un ochi iubitor, cine [tie, ar putea deslu[i, în jungla de necite]e arabescuri stradale,
jocul armonic al unor cercuri bisecte, concentrice, ca undele unei pietre c\zute în ap\,
sau curbele involte ca o baroc\ metafor\ ale unui uria[ trandafir cu o sut\ de mii de petale.
Ora[ neiubit, ora[ f\r\ memorie, a ruin\ [i vitalitate s\lbatic\ miroase carnea ta
destr\mat\, rupt\. E[ti un fel de relicv\ vie [i de mutant, în tine pot s\ m\ plimb ca într-
o gr\din\ botanic\, zoologic\ [i stilistic\, ori ca într-o rezerva]ie a unor culturi disp\rute,
ca într-un muzeu al prostiei [i z\d\rniciei umane. Tu e[ti deopotriv\ ]\r\nesc [i aulic,
arhaic [i anarhist [i mai mult ca modern, precar [i emfatic. A glod [i ]\rân\ miros picioarele
tale, iz de mahala meschin\, st\tut\, eman\ gleznele [i toate încheieturile corpului t\u.
Bizantin parfumeaz\ aerul bisericile [i m\n\stirile nenum\rate, fanariot put pie]ele,
pr\v\liile vechi [i bodegile. Precum mari mu[uroaie umane î]i miros coastele de cartiere
[i blocuri, ]ig\ne[te î]i put sub]iorile. Pieptul, umerii, gâtul î]i eman\ îns\ frumos, a s\pun
scump de toalet\ [i a haine bine t\iate, a snobism fecund [i afaceri frenetice. Ca o neb-
unie geometric\ [i megaloman\ î]i miroase acum cerul gurii, pe la Casa Poporului, dar
capul e limpede, din casca lui de o]el [i reclame iradiaz\ în jur un miros s\n\tos [i nor-

139
mal, o arom\ bonom\, acidulat\, prietenoas\, îndelung decantat\ prin filtre temporale
aspre [i nemiloase, în sfâr[it ajuns\ la o oarecare con[tiin]\ echilibrat\, împ\cat\, de sine.
Tu e[ti un ora[ din mai multe ora[e, din buc\]i urbane nu suprapuse ci îmbucate ca
un puzzle pestri] [i eclectic, ca o uria[\ pl\cint\, o pizza enorm\ cu blatul patriarhal, înecat
de balcanism [i verdea]\, cu por]iuni hr\nitoare neo-clasice [i eclectice [i sectoare mod-
erniste crocante, cu insuli]e iu]i post-bizantine [i picanterii fanariote, dar [i cu mult aluat
nou, crud, fad, insipid, crescut anapoda printre delicatese. Mirosul t\u e împletit din mai
multe mirosuri [i sinteza lor nu e un parfum stilizat, ci e o gr\din\ cândva s\lb\ticit\ dar
pe cale de ordonare. Poate de aceea b\[tina[ii te detest\ cu patim\, iar str\inii te g\sesc
înduio[\tor, ata[ant, ca o anomalie normal\, ca o imposibilitate vivant\, un bazar de stil-
uri [i epoci delabrate [i totu[i vii, simbiotice, în care nimic nu s-ar potrivi cu nimic [i
totu[i împreun\ dau un organism [ui, fistichiu, care, minune, respir\, se hr\ne[te, viseaz\.
Ba chiar, pentru cine [tie s\ miroas\, s\ vad\, un organism ce e în stare s\ secrete un
p\trunz\tor iz mitologic, de[i trunchiat, dar [i o arom\ înalt metafizic\, de[i foarte dis-
cret\.
C\ci cine ca tine, ora[ lipsit de noroc, [tie s\-[i ascund\ subtilitatea sub ve[minte
modeste, desperecheate, cine mai are supremul rafinament s\ fie deopotriv\ haotic [i
logic, european [i totu[i vag oriental, modest [i totu[i îndelung p\str\tor de mici biju-
terii inefabile? Cine [tie s\ ascund\ mai adânc decât tine sub viermuiala parc\ incon[tient\
de cartiere [i case, de vegeta]ie, praf [i betoane, genele recesive ale unei ordini mai pu]in
evidente [i totu[i profunde, mo[tenirea imemorabil\ a unei armonii spontane [i vii, care
nu are frumuse]ea geometric\ dar rigid\ a teoriei, ci doar frumuse]ea cald\ [i arbores-
cent\ a naturii u[or corectate? O armonie care integreaz\ tot în alveolele sale f\r\ s\
niveleze, f\r\ s\ disciplineze nimic, raportându-se nu la rigoarea orizontal\, lini[titoare
[i totu[i factice a intelectului nostru ra]ional [i deci limitat, ci orientându-se dup\ verti-
cala de fum a unei ordini devo]ionale, pu]in evidente [i totu[i magnetice ?
Bucure[ti, tu e[ti o f\ptur\ urban\ ce calci în str\chini de ciment cu capul la stele.
E[ti o colonie de microorganisme umane ce tr\iesc cu gândul jum\tate aici [i jum\tate
dincolo, îns\ f\r\ s\ [tie – înmul]indu-se, extinzându-se în spa]iu [i timp doar ca s\ prez-
erve probabil o nuan]\ uman\-n extinc]ie, o calitate spiritual\ str\veche [i devenit\ ast\zi
non-evident\. E[ti probabil locul unei specii pe cale de dispari]ie [i totu[i extrem de tenace,
ca s\ încerce s\ împace în mod instinctiv, în chiar condi]ia sa marginal\, bordeiul de
paiant\ cu grota platonic\, pe[tera de beton cu altarul, Babilonul de ieftine prefabricate
cu Jerusalimul celest.
Bucure[ti, mirosul t\u atavic [i copil\ros, acolo sus, cred c\ place.

140
RADU DR|GAN

Occident/Orient O
Cre[te iarba
Acum câ]iva ani credeam c\ [tiu despre ora[ câteva lucruri asupra c\rora eram to]i
(unii înc\ mai sunt, dup\ câte îmi dau seama) mai mult sau mai pu]in de acord:
1. Bucure[tiul este un ora[ între Orient [i Occident: oriental prin ceea ce mo[tenise
din trecutul s\u fanariot, un mare sat devenit capital\ cam la întâmplare, pentru c\ hati[eri-
ful ajungea mai degrab\ prin poarta dinspre Giurgiu, decât în cuibul rebel de la Târgovi[te,
[i care sem\na destul de bine, se pare, cu un foburg stambuliot (aveam s\-mi dau seama
c\ Atena trebuie s\ fi fost cam acela[i lucru, [i m-am minunat s\ constat c\ [i Beirutul
trebuie s\ fi fost cam la fel, un bazar aruncat între gr\dini, cu minarete în loc de turle
ortodoxe, ceea ce nu e f\r\ importan]\, dar nu din perspectiva în care discut aici); occi-
dental prin ceea ce, prin efortul intelighen]iei autohtone, el a încercat ( [i a reu[it) pen-
tru scurt timp s\ devin\, de la începutul Regatului [i pân\ dup\ r\zboi, mai precis pân\
prin anii ‘50, când modelul occidental a fost sufocat de stalinism;
2. Bucure[tiul este un ora[ diferit de altele: are o «atmosfer\» provenit\ din amestecul
descris mai sus, care îi d\ un farmec aparte, în care «cândva» se tr\ia bine, ceea ce nu mai
e cazul, [i care ar trebui prezervat, salvat, reconstituit;
3. În fine, credeam, ca toat\ lumea, c\ o dezbatere precum cea de fa]\ este indis-
pensabil\, c\ evolu]ia unui ora[ trebuie s\ fie dirijat\, st\pânit\, condus\ de acei oameni
lumina]i, bine inten]iona]i [i autot[tiutori care sunt urbani[tii, oamenii de cultur\ politi-
ci, intelighen]ia pe scurt, pentru c\ o dezvoltare anarhic\ a ora[ului este cel mai mare
r\u, [i trebuie evitat\ cu orice pre]. Ast\zi sunt mult mai pu]in sigur c\ e vorba de ni[te
adev\ruri evidente, [i din ce în ce mai înclinat s\ cred c\ e vorba numai de câteva cli[ee
foarte comune, foarte înr\d\cinate, fantasme pe care, dac\ a[ mai crede [i ast\zi în teo-
ria lui Jung (ceea ce nu mai e cazul, dar el pare a face azi ravagii printre intelectualii
români), le-a[ atribui f\r\ ezitare «incon[tientului colectiv».

141
Anton Dumitriu, marele logician, a scris o carte care pe mine unul m-a marcat pro-
fund pe acea vreme (înc\ m\ întreb cum se face c\ a fost reeditat\ sub comuni[ti) unde
încerca s\ explice, filosofice[te, care e diferen]a între «Orient» [i «Occident». Dac\ eu
continuu s\-i recunosc [i ast\zi o anumit\ valoare, sunt mult mai pu]in sigur în ceea ce
prive[te atât resorturile, cât [i explica]iile acestei diferen]e.
Trebuie mai întâi observat c\ originea conceptului de «Occident» este foarte dificil
de precizat (în orice caz, a-i descrie istoria, de[i ar fi o întreprindere pasionant\, nu-[i
are locul în aceste câteva rânduri). Ea define[te, într-un mod foarte general, pozi]ia pe
care [i-a asumat-o civiliza]ia iudeo-cre[tin\ pentru a se plasa în spa]iu, într-un moment
când credea (ceea ce, de altfel, n-a încetat s\ fac\) c\ rolul ei natural este de a fi uni-
versal\. Cum, în acel moment, singura delimitare pertinent\ era, din multe motive, nu
numai geografice, cea fa]\ de Orient, ea s-a definit pe sine ca «Occident»; lucrurile sunt
înc\ [i mai complicate de faptul c\, plasându-[i zeii la Orient, aceast\ bi-polaritate regleaz\
structura ritului s\u religios, dar provine probabil dintr-o dihotomie esen]ial\ a func]ion\rii
spiritului, care nu e proprie doar occidentalului. Totu[i, ar fi important de subliniat c\,
probabil, «orientalului» nu i-ar spune nimic faptul de a se defini pe sine ca «oriental»,
dac\ «occidentul» nu s-ar fi definit astfel, ceea ce, în momentul când civiliza]ia occidental\
a devenit un model dezirabil, l-a obligat s\ se plaseze de cealalt\ parte a balan]ei (dar
aceast\ problem\ e delicat\, [i ar merita o discu]ie mai aprofundat\).

Care
sunt ast\zi consecin]ele acestei mo[teniri ideologice? În primul rând, individul obi[nuit
din Occident face o diferen]\ clar\ (pe care politicienii poate c\ nu i-au sugerat-o, dar pe
care n-au ezitat s-o speculeze), între «Europa» [i «]\rile de est» pe de o parte, [i între

142
aceea[i Europ\ [i Orient (în sensul clasic, de aceast\ dat\). Pe de alt\ parte, am motive
serioase s\ m\ îndoiesc c\, pentru individul obi[nuit din România, aceast\ distinc]ie este
la fel de pertinent\ ca pentru intelighen]ia româneasc\: ea o prive[te ca pe o nedrep-
tate, pentru c\ se consider\ «occidental\» (ceea ce e foarte relativ) în timp ce ]\ranul
român se consider\ înainte de toate «ortodox»; el are, adic\, privirea întoars\ înc\ spre
Bizan] [i, dac\ privim mai atent distinc]ia pe care o face occidentalul între Europa [i ]\rile
de est, ne putem da seama c\ e vorba de unul [i acela[i lucru: «Estul» nu sunt ]\rile
catolice de dincolo de fosta Cortin\ de Fier, ci ]\rile de religie cre[tin\ ortodox\, deci cele
care fac parte, tradi]ional, din fosta arie de influen]\ bizantin\.
Aceast\ distinc]ie mi se pare important\, din dou\ motive: 1) ea ar trebui s\ ne ajute
s\ ne dep\[im propriile prejudec\]i «intelectuale»: nu suntem occidentali (oriunde am
fi) a[a cum ne-a înv\]at o gre[it\ educa]ie, devenit\ cli[eu cultural, care ne face s\ ne
sim]im dezr\d\cina]i oriunde am fi, în «orient» pentru c\ ne consider\m «europeni«, [i
în «occident» pentru c\ în]elegem c\ nu e adev\rat; 2) distinc]ia în sine e arbitrar\, [i e
valorizat\ diferit de to]i cei pentru care ea p\streaz\ o oarecare pertinen]\, ceea ce nu
înseamn\ c\ rolul ei nu e indispensabil. Cu alte cuvinte, important\ nu e valoarea ei axi-
ologic\, ci simplul fapt c\ introduce o structurare dualist\ care face s\ func]ioneze sis-
temul nostru ideologic.
În al doilea rând, cred c\ ar trebui s\ medit\m mai mult la ceea ce înseamn\ raportarea
noastr\ la Bizan], nu în sensul s\u religios (sau nu în primul rând), pentru c\, dup\ câte
s-au v\zut, ea a continuat s\ fie determinant\ [i când ortodoxia era doar o religie de
supravie]uire, noi mo[tenind din trecutul nostru balcanic [i fanariot mult mai mult decât
suntem îndeob[te dispu[i s\ admitem.
Toate acestea par s\ nu aib\ decât o foarte vag\ leg\tur\ cu problema ora[ului
Bucure[ti, dar de fapt nu e a[a: dac\ ne gândim mai bine, ele reprezint\ chiar problema
sa principal\.
Sunt din ce în ce mai înclinat s\ cred c\, într-adev\r, atât «timpul» cât [i «spa]iul»
sunt tr\ite în «Orient» în mod diferit; toat\ problema este s\ admitem c\ suntem în ori-
ent (orientul ortodox bizantin) [i c\ n-o s\ fim niciodat\ altundeva, oricâ]i zgârie-nori ar
construi vreun promotor curajos sau incon[tient, [i a[ spune chiar c\, pân\ la urm\, nici
nu are prea mare importan]\ dac\ se vor construi sau nu. O istorie de actualitate mi se
pare edificatoare: englezii, pe cale s\ p\r\seasc\ Hong-Kongul, par foarte mira]i s\ con-
state c\ acei chinezi pe care-i crezuser\ câ[tiga]i civiliza]iei occidentale din colonie încep
s\ arate, tot mai f\]i[, v\dite sentimente anti-engleze; a pune totul pe seama unui pretins
«oportunism asiatic», gata s\ se plieze în fa]a fatalit\]ii noului st\pân, nu explic\, cred,
lucrurile, în ciuda bunelor inten]ii [i a orgoliului britanic r\nit.
Bucure[tiul va r\mâne o metropol\ oriental\, [i orice discu]ie ar trebui s\ înceap\
de la acest adev\r simplu, în ciuda (sau tocmai din cauza) naturii sale perfect arbitrare.
Ar fi poate mai profitabil s\ încerc\m s\ reflect\m, pe cât posibil, la ceea ce acest
adev\r implic\ din punctul de vedere al percep]iei spa]iale; [i a[ da aici un singur exem-
plu.

143
Dup\ câte [tiu, nu exist\ în acest ora[ nici un singur spa]iu urban care s\ merite cal-
ificativul de «pia]\» în sensul pe care îl are aceast\ no]iune în ora[ele europene: m\ refer
la un anume raport între plin [i gol, la o anumit\ valorificare a no]iunii de limit\ [i la un
anumit raport între obiecte, care este specific percep]iei spa]iale în occident, [i este difer-
it\ de tot ceea ce poate fi întâlnit în alt\ parte; aceasta nu este o judecat\ de valoare, ci
un adev\r evident, pe care îl poate constata oricine.
Poate c\ pia]a Senatului ar fi putut s\ se apropie de acest model, iar nefericita ei isto-
rie nu e departe, poate, de a închide o fatalitate indescifrabil\: sunt multe «pie]e» în
Bucure[ti, dar natura lor spa]ial\ (care depinde, e adev\rat, de multe elemente) nu e ceea
ce, în istoria urbanismului occidental, e definit ca atare. Cred, de fapt, c\ ele sunt mult
mai aproape de ceea ce ]\ranii români desemneaz\ prin «mijlocul satului» (ar fi r\u sf\tuit
acela care ar încerca s\ m\ acuze, în urma acestei compara]ii, de paseism, sem\n\torism,
sau ceva asem\n\tor): o r\scruce de drumuri, cu câteva case mai ac\t\rii, eventual hanul
[i cârciuma satului: aceast\ structur\, care e mult mai complicat\ decât pare la prima
vedere, nu e «urbanistic\», [i e mai originar\ decât urbanismul în accep]iunea sa curent\.
Modul de a o traduce în spa]iu e îns\ generat de tipuri diferite de a-[i reprezenta spa]iul
[i, oricare ar fi explica]iile acestui fapt, ar fi nimerit s\ medit\m asupra lui.
Al doilea lucru pe care a[ vrea s\-l semnalez este c\ un cli[eu (la care va fi probabil
foarte dificil de renun]at) vrea ca Bucure[tiul s\ fi avut între r\zboaie o arhitectur\ «euro-
pean\». Ideea subîn]eleas\ este c\, natural, el era pe atunci un ora[ «european» [i tre-
buie s\-[i reg\seasc\ aceast\ voca]ie. Ideea e cum nu se poate mai fals\, pentru c\ inter-
ven]iile urbanistice din anii ‘30 nu au fost rezultatul unei schimb\ri a modului de
reprezentare a spa]iului; dimpotriv\, ele nu au fost decât adaptarea, la modelul spa]ial
«oriental» (folosesc termenul în lips\ de ceva mai bun, pentru c\ nu cred c\ e vorba de
vreo «matrice stilistic\», ci de un mod de organizare «logic\» a percep]iei spa]iale, pe
care nu e locul s\ o detaliez aici), a unui model care nu era decât calchierea epidermic\
a unui curent arhitectural la mod\, de c\tre ascenden]ii în spirit a celor care încearc\ s\
fac\ azi acela[i lucru, din nefericire cu mult mai pu]ine mijloace, [i nu m\ îndoiesc c\
rezultatele vor fi mai nefericite.
N-am nici o simpatie pentru psihanaliza istoric\, dar nu m\ pot împiedica s\ observ
c\, probabil, nu e lipsit de semnifica]ie faptul c\, de la 1848 încoace, revolu]ia burghez\
a fost mereu, din diferite motive, împiedicat\ s\ ia sfâr[it: «occidentalizarea» început\
atunci, probabil semnul ultim al dezagreg\rii Bizan]ului, a fost mereu întrerupt\ [i relu-
at\, de o intelighen]ie al c\rei «arbore genealogic» e uneori uimitor de u[or de recon-
stituit; d\ ea seam\ doar de fantasmele acesteia din urm\, sau e un fenomen istoric mai
profund? N-am nici o competen]\ pentru a tran[a între cele dou\ ipoteze, dar cred c\
amândou\ ar trebui luate în serios [i supuse unei discu]ii lipsite de patim\.
Dac\ aceste considera]ii l\muresc, cred, destul de bine [i al doilea punct luat în discu]ie
(«trebuie s\ prezerv\m ora[ul [i s\-i reg\sim savoarea de alt\dat\») – în care nostalgia
(explicabil\) între ceea ce credem c\ am fost (de[i nu e prea sigur) se combin\ cu convin-
gerea c\ suntem «diferi]i» (ceea ce e [i mai pu]in sigur înc\) [i cu dorin]a de a fi ca «toat\
lumea» (de fapt cu o anume parte a ei, am spus care, [i sper c\ am explicat de ce), – ar

144
mai r\mâne de spus câteva cuvinte cu privire la ultimul cli[eu, acela c\ putem ([i avem
datoria, c\ dac\ nu noi…) s\ st\pânim [i s\ dirij\m evolu]ia ora[ului.
Este aceasta posibil, [i mai mult înc\: este de dorit s\ fie a[a? A[ începe prin a obser-
va c\ ideea care a dat na[tere urbanismului este în acela[i timp [i cea mai nefericit\ din
întreaga sa istorie: aceea c\ un ora[ trebuie s\ fie «planificat» pe termen lung, dac\ se
poate construit din nimic; nu exist\ orgoliu mai nem\surat, care s\ se fi n\scut dintr-o
incompeten]\ mai des\vâr[it\. Faptul c\ e explicabil (prin vanitatea [i prin naivitatea ome-
neasc\) nu-l scuz\; to]i dictatorii au vrut [i au încercat s\ construiasc\ ora[e, destul de
des d\râmându-le pe cele existente (Ceau[escu e departe de a fi fost singurul). Dar aici
nu este vorba de ambi]ia nem\surat\ a st\pânilor acestei lumi, ci de validitatea în sine a
urbanismului. Se pretinde, cel mai adesea, c\ ora[ul contemporan este mult mai com-
plex decât ora[ele de pân\ acum, [i c\ e imposibil de l\sat ca dezvoltarea sa s\ se fac\
la voia întâmpl\rii; s\-mi fie permis a observa c\ acest\ idee permite o argumenta]ie per-
fect contrar\: fiind atât de complex, el este cu atât mai imprevizibil, [i orice previziune
pe termen lung cu atât mai riscant\ (un singur exemplu: date fiind problemele actuale
legate de poluare, [i posibilit\]ile tehnologice tot mai nelimitate, ce ne garanteaz\ c\ cir-
cula]ia urban\ va mai fi, în 50 de ani, aceea[i ca ast\zi, nu ca ritm [i volum, ci ca mod
în sine de a circula?). Afar\ de asta, am motive serioase s\ m\ îndoiesc c\ [tim, ast\zi
mai mult decât ieri, ce «este» ora[ul, [i locuirea în genere; mul]i au încercat s\ le
defineasc\, [i un r\spuns satisf\c\tor nu a fost g\sit, [i cred c\ e firesc s\ fie a[a. {i a[
mai observa c\, de la o anumit\ scar\ începând, aproape c\ nu exist\ opera]ie urbanis-
tic\ reu[it\, [i înc\ aceast\ afirma]ie nu e decât un eufemism: o opera]ie urbanistic\ nu
«reu[e[te» decât atunci ([i dac\) ora[ul o înghite, o asimileaz\, o face de nerecunoscut.
Sunt con[tient c\, venit\ din partea unui arhitect [i a unui urbanist, afirma]ia poate
[oca: totu[i, dac\ ne gândim mai bine, norocul tuturor «planurilor de sistematizare» este
c\ n-au fost niciodat\ duse la îndeplinire pân\ la cap\t; abia schi]ate [i începute, au fost
p\r\site [i s-a încercat altceva; ceea ce a f\cut, de altfel, s\ par\ indispensabile. Dac\ a
proiecta re]elele edilitare e inevitabil, a «proiecta» un ora[ r\mâne întotdeauna o utopie,
[i e, câteodat\, o utopie periculoas\. Cea mai mare problem\ urbanistic\ [i social\ a
ora[elor europene este reprezentat\ ast\zi de marile ansambluri corbusiste, construite
în elanul f\r\ precedent al anilor ‘60, cu cele mai bune inten]ii de altfel; ele sunt ast\zi
ora[ele-dormitor ale delincven]ei [i [omajului de mas\, ceea ce urbani[tii [i oamenii politi-
ci ar prefera bucuros s\ uite.
Un poet american (care nu vorbea despre ora[, dar un poet poate vorbi despre o
mul]ime de lucruri) are un poem care se termin\ a[a: «Sunt iarba. L\sa]i-m\ s\
cresc.» Oricât ar putea p\rea de paradoxal, nu cred c\ este, între ora[ [i iarba crescând
pe câmpul unei b\t\lii pierdute, o prea mare diferen]\.

145
SANDA VOICULESCU

Parohia –
spa]iu de agregare religioas\,
P
social\ [i urbanistic\

«Minunata cetate», «de Dumnezeu p\zit\ cetate», «minunatul ora[»,


«sc\unalul ora[ al Bucure[tilor», a[a cum apare cu orgoliu în cele mai vechi acte,
înc\ secolul XVI1, a fost [i este un ora[ neîn]eles. Un ora[ perceput ca un mare sat, un
ora[ al dezordinei [i contrastelor, un ora[ în care Pierre Lescalopier în secolul XVI nu a
v\zut nici o cl\dire frumoas\, în care c\l\torii str\ini remarc\ obsesiv lipsa fortifica]iilor,
uli]ele podite [i num\rul mare al bisericilor. Un ora[ neobi[nuit pentru str\inul venit din
burgurile Europei occidentale [i care îl face pe clericul englez Edmund Chishull, care viz-
itase capitala în secolul XVIII, s\ afirme c\ «Bucure[tii sunt un ora[ mare cu o
înf\]i[are original\», observa]ie pertinent\ care define[te deruta în fa]a atipicului2.
În 1992 Pierre von Meiss, arhitect [i profesor la facultatea din Lausanne, subtil
cunosc\tor al ora[ului nostru, a definit într-un eseu Bucure[tii ca fiind un «Collage City».
Cu 150 ani înainte, Aurelie Soubrian-Ghika, cu ochii unui francez, nu reu[ea s\ descifreze
o ordine în aparenta dezordine: «Bucure[tii sunt un ora[ aparte care nu seam\n\
cu nici una din capitalele noastre europene, aliniate [i de o uniformitate
care face disperarea artistului. Uli]ele lungi [i întortochiate, ca str\du]ele
italiene, refuz\ orice lege a armoniei. Casele sunt aruncate la nimereal\,
într-o înv\lm\[eal\ ca ni[te cuiburi în p\duri; ele î[i arat\ aici opulen]a
în mijlocul unor vaste cur]i care le dau un aer seniorial [i izolat al unei
re[edin]e de ]ar\… Uli]a continu\ cu case având un etaj sau dou\, f\r\
ordine sau regul\».3

Versiune ad\ugit\ a unui text ap\rut în «Forum» (suplimentul revistei Arhi-


tect).
1 G.I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Bucure[ti, 1899, p. 40.
2 George Potra, Bucure[tii v\zu]i de c\l\tori str\ini (secolele XVI-XIX), Bucure[ti, 1992,
p. 43.
3 Aurelie Ghika, La Valachie moderne, Paris 1850, în George Potra, op. cit., Bucure[ti,
1992, p. 194.

146
O anumit\ structurare, specific\ ora[ului este perceput\ în 1877 de Ulysse de Mar-
sillac folosind mijloace surprinz\tor de moderne de analiz\ urbanistic\: „J’ai sous les
yeux un plan de la ville de Bucarest au XVII siècle, et qui peut nous
donner une idée de l’aspect que présentait alors cette grande ville, déja
residence des domni de Valachie. Au centre s’éléve le palais princier,
plus semblable à une forteresse qu’à une habitation de plaisance; autor
se gouppent les maisons de grands boyards, comme des satellites grav-
itant autour de leur astre principal».4
Prezentând afectuos Bucure[tii – devenit «micul Paris» – Paul Morand nu poate s\
nu observe c\ «Si l’on regarde un plan de Bucarest, surtout un de ces plans
d’avant-guerre ou les boulevards n’ont pas tracé leurs lignes rigides… la
capitale aparaît comme un corp mou axé sur sa grand’rue, comme une
sort d’amibe dont la Calea Victoriei serait le conduit vital».5 {i pentru Arghezi
atipicul apare ca o tr\s\tur\ esen]ial\: «Bucure[tii nu sunt un ora[ standardizat
[i construit în serie, de la un cap\t la altul. În Bucure[ti sunt adunate
mai multe ora[e [i târguri cu câte o caracteristic\ particular\». Imaginea pe
care o are este cea a unui ora[ care, privit de sus, «arat\ ca o vast\ livad\ cl\dit\
pentru tihna unei popula]ii de cet\]eni mijlocii, dominat de clopotni]e [i
de turle»6.
Bucure[tii par s\ fi fost [i s\ continue s\ fie un ora[ greu de descifrat: discontinu-
it\]i ale ]esutului urban, varietate stilistic\ [i dimensional\ a cl\dirilor, o juxtapunere aparent
necontrolat\ a mai multor ora[e, un adev\rat «Collage City». Persisten]a unei atari viz-
iuni asupra ora[ului impune lectura structurii sale ca punct de pornire al cunoa[terii. Ora[ul
remarcat ca «original» trebuie «decodificat» pentru a-l în]elege iar în]elegerea are drept
4 Ulysse de Marsillac, Guide du Voyageur à Bucarest, Buc., 1877, p.19.
5 Paul Morand, Bucarest, Paris, 1935.
6 Tudor Arghezi, Cu bastonul prin Bucure[ti, Buc., 1972, p. 22-23.

147
suport cunoa[terea. Poate aceast\ decodificare ar fi suportul unor politici urbane îndrep-
tate spre reg\sirea unei identit\]i pierdute.
Un ora[ mare, un ora[ capital\ nu este un spa]iu propice cre\rii unei st\ri de aparte-
nen]\ la comunitate. Or, tocmai spa]iul urban poate avea capacitatea de a induce un sen-
timent de securitate, de reg\sire a locuitorilor într-un mediu familiar, un spa]iu al unor
posibile contacte interumane. Arhitectul de rafinat\ cultur\ care a fost G.M. Cantacuzino
observa înc\ din 1934 faptul c\ «Bucure[tii, aceast\ capital\ care pare mereu
improvizat\, nu are pie]i, [i un ora[ f\r\ pie]i este un ora[ f\r\ via]\
social\»7. Destructurat, mai mult decât alte a[ez\ri, prin salturi demografice generatoare
ale cartierelor de locuin]e sociale dezumanizate [i dezumanizante, prin interven]ii urban-
istice brutale [i lipsite de logic\, Bucure[tii au nevoie de c\utarea unor c\i, posibile direc]ii
în evolu]ia sa viitoare. În asemenea situa]ii recursul la istorie poate oferi dac\ nu solu]ii,
m\car idei utile unor viitoare studii. Titlul dezv\luie – înaintea demonstra]iei – o aseme-
nea idee: parohia ca spa]iu de agregare, religios prin defini]ie, social [i urbanistic prin
efectele acestei structur\ri.

În aceast\ arie geografic\, a unui ev mediu definit ca un Bizan] dup\ Bizan], modelul
de ora[ – [i Bucure[tii îl reprezint\ întru totul – a fost rezultatul unor condi]ii similare
sau apropiate celor care au determinat configurarea centrului major al Europei medievale
r\s\ritene, Constantinopolul. Nu î[i are locul aici eviden]ierea tuturor motivelor care au
condus la aceast\ stare de fapt. Re]inând numai dou\ dintre acestea, trebuie semnalat\
similitudinea de rela]ie dintre biseric\ [i stat [i, poate de mai mare importan]\, tipul de
proprietate urban\: teritoriul ora[ului apar]ine, ca [i în Bizan], domnitorului, posibil a fi
d\ruit sau concesionat dup\ propria sa voie demnitarilor, m\n\stirilor, locuitorilor. Aici
se afl\ de altfel una dintre cauzele esen]iale a evolu]iilor distincte ale ora[elor r\s\ritene

7G.M. Cantacuzino, Izvoare [i popasuri, Buc., 1977, p. 206.


8Se adaug\ ca particularitate a ariei extracarpatice, definitorie în planul configur\rii spa]iale,
absen]a incintei de fortifica]ii, prezent\ îns\ la majoritatea ora[elor bizantine.

148
în raport cu cele occidentale8. Aici î[i poate g\si explica]ia absen]a unui sentiment de
apartenen]\ la comunitate, inexisten]a unei agreg\ri sociale la nivelul a[ez\rii [i, implic-
it, a unor spa]ii publice propice contactelor interumane. Dar acest sentiment a existat [i
istoria îl confirm\. Într-un ora[ care nu le apar]inea, or\[enii se identificau cu un anume
loc, cel în care via]a lor avea repere comune: biserica, obi[nuin]ele, contactele. Parohie,
mahala sau cartier, acest ora[ în ora[ a fost nucleul ordonator [i unificator al locuito-
rilor.
Privind planuri vechi, din secolele XVIII [i XIX, apar c\ile importante care p\trund în
ora[ – Podul Târgului de Afar\, Podul de P\mânt, Podul Mogo[oaei – [i se adun\ c\tre
centru, re[edin]a voievodal\ [i mitropolia. În interiorul acestei re]ele radiale se reia schema
general\, centrele polarizatoare ale str\zilor secundare fiind bisericile parohiale. Teritoriile
parohiilor s-au constituit astfel ca subzone echivalente, reeditând la alt\ scar\ ora[ul cel
mare cu institu]iile sale. O observa]ie semnificativ\ a unui c\l\tor german în 1856 ne per-
mite refacerea, printr-o impresie, a unei posibile imagini: «Între 8 case se g\se[te
o bisericu]\, un cimitir cu morminte proaspete, o cârcium\ cu rachiu, o
tutungerie, un atelier de modist\ care cuprinde mai mult\ ru[ine decât
mod\ [i o colib\ pentru paznicii de noapte».9 Pe un asemenea teritoriu se al\tur\
casele boiere[ti cu propriile lor cur]i, cu atenanse, cu slugile [i robii proprii, locuin]ele
or\[enilor apar]inând st\rii medii [i cele ale s\r\cimii. Modelul centrului ora[ului este
reluat în interiorul parohiilor: aceea[i grupare a me[te[ugurilor [i comer]ului sau a
hanurilor modeste în preajma bisericii, aceea[i dilu]ie a ]esutului urban, rarefiat c\tre per-
iferia parohiei prin numeroase terenuri libere, gr\dini sau vii.
Aproape întreaga via]\ social\ a comunit\]ii parohiale constituit\ prin apartenen]a la
structura religioas\ fundamental\ s-a concentrat astfel în rela]ie cu biserica [i zona ime-

9 W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Valachei, Praga, 1859, în George Potra,
op.cit., p. 112.
10 I. Ionnescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Buc., 1899, p. 170.
diat limitrof\. Marele [i primul istoric al ora[ului, Ionnescu-Gion, sesiza aceast\ situa]ie
sus]inând c\ «În toate timpurile Biserica a ajutat pe Bucure[teni [i Bucure[tenii
au ajutat Biserica»10. Dac\ [colile importante, cele domne[ti, apar]ineau m\n\stir-
ilor intraurbane, cele modeste func]ionau pe lâng\ biserici. La o asemenea [coal\ pen-
tru copiii parohiei înv\]ase [i scriitorul Ion Ghica în anii ‘20 ai secolului trecut: «Dar s\
ne întoarcem la [coala noastr\ de la Udricani, [coal\ sub albastrul ceru-
lui, pe prispa bisericii unde, când ploua, copiii se înghesuiau în odaia
]ârcovnicului… sau în clopotni]\… Primprejurul bisericii, în mahala, printre
livezile de meri, de peri [i de duzi, se z\reau vreo zece-cincisprezece
înv\li[uri cu strea[in\ ie[it\ ca o umbrel\, sub care locuiau câ]iva cavafi,
croitori, islicari [i cojocari; ace[tia, când plecau la pr\v\lie, î[i trimiteau
copiii la dasc\lul Chiosea, ca s\ nu [treng\reasc\ pe strad\».11 Pe lâng\
multe dintre bisericile parohiale func]ionau spitale, ca în cazul bisericii Icoanei; în
apropierea bisericii se aflau uneori hanuri [i cârciumi. Un spa]iu neconstruit, maidanul
bisericii cu fântâna proprie era un alt loc posibil de întâlnire a locuitorilor. Biserica îns\[i
era un spa]iu care, în anumite situa]ii, garanta securitatea locuitorilor [i a averii acesto-
ra: «În biserici se p\strau sipete, l\zi, boccele, toate avu]iile mahalagiilor.
La foc, în biseric\ îngrozi]i, c\rau tot ce aveau bucure[tenii» afirm\ acela[i
Ionnescu-Gion12.
Autoritatea judec\toreasc\ pentru cauze de importan]\ local\ a preo]ilor de mir este
atestat\ înc\ din sec. XVII, ca [i calitatea lor de redactori de acte juridice sau de martori
audia]i obligatoriu. Dreptul de judecat\ a fost înt\rit prin Regulamentul Organic din 1831,
limitat la «judec\toriile de împ\ciuire organizate duminica… pentru j\luirile de
prea pu]in pre]»13. Legea p\mântului [i regulile bisericii confereau parohiilor o anu-
mit\ autoritate administrativ\: înregistrarea [i p\strarea actelor de stare civil\, devenit\
ulterior obliga]ie legal\ prin Regulamentul Organic în 183114. Pomelnicele p\strate în
arhivele parohiale sunt o întreag\ istorie a enoria[ilor care înregistreaz\ nume, meserii,
evenimente.15
For]a structurant\ a parohiilor a fost validat\ prin asimilarea lor ca unit\]i adminis-
trative teritoriale. Dac\ pân\ în secolul XVI termenul de enorie sau parohie este utilizat
curent pentru localizarea unor persoane, terenuri sau cl\diri, începând din sec. XVII apare
«mahalaua», cu semnifica]ie de cartier ca element de structur\ a ora[ului. Împ\r]irea
administrativ\ a ora[ului în cinci districte – «boiele», «v\psele», «culori», «pl\si» – a
grupat aceste nuclee, comunit\]i constituite în jurul bisericii, de]in\toarea registrelor de
11 Ion Ghica, Scrisori c\tre V. Alecsandri, Buc., 1953, p. 77.
12 I. Ionnescu-Gion, op.cit., p. 170.
13 Pr. prof.dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Buc., 1981, p. 28.
14 Op. cit., p. 28; aceast\ obliga]ie a fost retras\ [i transferat\ prim\riilor prin Legea Comunal\ din 1864

(op. cit., p. 121).


15 Aurelian Sacerdo]eanu, Etnografie bucure[tean\ în secolul al XVIII-lea în Bucure[ti, IX, 1973,

p. 143.

150
botezuri [i decese, de informa]ii privind structura [i via]a microcolectivit\]ii. Este indu-
bitabil faptul c\ mahalaua ca grupare administrativ\ [i unitate de recens\mânt s-a supra-
pus teritorial parohiilor, entit\]i religioase. Dovada o constituie denumirile acestor maha-
lale, a[a cum apar înc\ din primele catagrafii ale ora[ului. Cea mai veche dintre acestea,
datând din 1789, consemneaz\ 80 de mahalale, dintre care peste 60 poart\ denumirea
unei biserici, a unui preot sau a unui ctitor (restul denumirilor fiind date de curtea
boiereasc\ – B\l\ceanu, Dudescu –, de grup\ri pe meserii – C\r\midari, Tabaci –, sau
pe etnii – Sârbi, Armeneasc\).16
Rela]ia parohie – mahala (ca unitate administrativ\) nu a fost univoc\. Dac\ majori-
tatea parohiilor existente în momentul în care a ap\rut acest sistem de administrare a
ora[ului au devenit mahalale, exist\ [i situa]ia invers\: o mahala odat\ constituit\ printr-
o aglomerare de locuitori s-a constituit în parohie, enoria[ii construindu-[i propria bis-
eric\. Începând din secolul XVII este frecvent cazul în care anumite bresle, primind drep-
tul de a se instala pe o mo[ie domneasc\, boiereasc\ sau monastic\, [i-au construit bis-
erici [i au devenit o parohie asimilat\ administrativ cu o mahala (mahalaua Scaune, Batiste,
a Tabacilor [i C\r\midarilor, men]ionate mai sus). Într-un mod similar au devenit paro-
hii [i mahalale constituite pe criterii etnice. În egal\ m\sur\, satele înglobate în «hotarul»
ora[ului, alc\tuind de la origine o unic\ parohie, au devenit mahalale în accep]iunea admin-
istrativ\ a termenului. Existen]a acestor entit\]i – parohia [i echivalenta sa administra-
tiv\, mahalaua, define[te îns\[i esen]a structural\ a ora[ului.
Procesul incipient de modernizare a capitalei marcat de elaborarea [i aplicarea «reg-
ulamentului de înfrumuse]area ora[ului», parte component\ a Regulamentului Organic
din 183117 a adus anumite modific\ri în sistemul de administrare a ora[ului. Apari]ia den-
umirii str\zilor [i a numerot\rii cl\dirilor a constituit noua form\ de localizare, înlocuind
reperele anterioare – apartenen]a la o mahala sau vecin\tatea cu o construc]ie notorie.
Catagrafia din 1838 p\streaz\ înc\ mahalalele ca unit\]i de recens\mânt dar consemneaz\
[i o numerotare a cl\dirilor apar]inând fiec\reia dintre «culori».
Cartierul modern este rezultatul unor destructur\ri, al unor schimb\ri sociale [i fiz-
ice ale organismului urban. La o analiz\ atent\, semnele spa]iale [i cele de receptare de
c\tre locuitori a vechilor parohii persist\. Con[tiin]a apartenen]ei la o mahala – deci la o
anumit\ parohie – s-a men]inut mult peste limita secolului XIX: în numeroase scrieri
memorialistice sau de alt\ factur\ mahalaua în care s-au n\scut sau unde au locuit autorii
reprezint\ un reper important. Paul Emil Miclescu î[i aminte[te de curtea bunicului s\u
–Tata Mo[u – din mahalaua Mandritu18.

Cartierul ora[ului modern a distrus mahalaua, termen care a c\p\tat treptat cono-
ta]iile peiorative actuale. Derivat din mahalaua Evului Mediu, cartierul modern a devenit

16 Florian Georgescu, Aspecte privind împ\r]irea administrativ\ [i evolu]ia demografic\ din Bucure[tii
anilor 1831-1848, în Bucure[ti, Materiale de istorie [i muzeografie, III, 19.
17 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucure[tilor din cele mai vechi timpuri pân\ în zilele noas-
tre, Buc., 1966, p. 123
18 Paul Emil Miclescu, Din Bucure[tii tr\surilor cu cai, Buc., 1985.

151
noul element structurant al ora[ului. Cre[terea rapid\ a capitalei începând de la sfâr[itul
secolului XIX a condus la apari]ia unor noi cartiere: Grammont, Cotroceni, Parcul Filipescu,
Bazilescu, Domenii, Cotroceni. Cartierul nu a fost asimilat unei unit\]i administrative dar
a fost [i este receptat ca un reper important pentru locuitorii ora[ului, echivalent, din acest
punct de vedere, parohiei sau mahalalei. Într-o m\sur\ mai mic\ sau mai mare, în func]ie
de omogenitatea social\, de o anumit\ coeren]\ arhitectural\, de dimensiuni, cartierul a
conferit locuitorilor s\i o identitate inducând în mentalitatea acestora o stare de aparte-
nen]\ la o comunitate a locului. Dup\ 1950, îns\[i ideea de cartier a fost compromis\.
Drumul Taberei, Balta Alb\ sau Militari definesc numai un «loc» în marele ora[ în inte-
riorul c\ruia nu exist\ [i nu poate exista o rela]ie interuman\ fireasc\, în care o popu-
la]ie neomogen\ [i majoritar alogen\ nu-[i recunoa[te identitatea.

Parohia este singura entitate care s-a men]inut din Evul Mediu pân\ în zilele noas-
tre dar cre[terea popula]iei a condus la supradimensionarea multora dintre acestea [i,
implicit, la sl\birea leg\turilor dintre enoria[i. Noile cartiere, f\r\ biserici proprii, reprezint\
limita extrem\ a acestei destructur\ri. Acceptând ideea c\ parohia a constituit micronu-
cleul religios, social [i urbanistic tradi]ional al ora[ului, asimilat – nu întâmpl\tor – formelor
laice de organizare (mahalaua) [i receptat ca atare de locuitori (cartierul), o analiz\ a
evolu]iei teritoriului parohial în rela]ie cu dinamica dezvolt\rii urbane poate deveni o surs\
a în]elegerii acestui «model» atât de greu de descifrat.
Comparând ora[ul actual cu imaginea sa consemnat\ în planuri vechi, este înc\ per-
ceptibil\ o anumit\ continuitate a structurii tradi]ionale, a acelor subzone al c\ror centru
polarizator este biserica parohial\. Multe asemenea subzone au fost distruse integral sau
par]ial într-un proces de modernizare început înc\ de la sfâr[itul secolului XIX. O prim\
«urbanizare» pe principii de inspira]ie haussmannian\ prin marile bulevarde, implantul
unor edificii publice necesare statului român modern, alte interven]ii urbanistice impor-
tante au dezechilibrat par]ial vechea structur\ policentric\. Au disp\rut parohii odat\ cu
biserica: Stelea Sp\taru ars\ la marele incendiu din 1847, Caimata [i biserica M\gurea-
nului prin ample interven]ii urbanistice necesare. În unele cazuri teritoriul parohial a fost
fracturat sau modificat ca în cazul bisericii Armene[ti sau a Doamnei fie prin tr\s\turi de
str\zi noi, fie prin apari]ia unor cl\diri publice, b\nci, birouri care au dislocat popula]ia
[i au mic[orat num\rul enoria[ilor.
Procesul s-a accelerat dup\ r\zboi afectând grav arii din vechiul ora[. Biserici demo-
late absurd în anii ‘70-’80, biserica Enei, Sfânta Vineri, Sf. Spiridon [i altele, mult prea
numeroase, biserici mutate, ascunse în spatele unor blocuri, ca Sf. Ioan «din gura pie]ii»,
Olari, Schitul Maicilor dau imaginea unei politici urm\rite cu obstina]ie, al c\rei rezultat
nemijlocit a fost alterarea sau anihilarea unui sistem comunitar tradi]ional. Poate cel mai
grav fenomen a fost cel al frustr\rii a sute de mii de locuitori de rela]ia fireasc\ polar-
izat\ de o parohie. Marile cartiere sunt lipsite de biserici, popula]ia este «arondat\» în
parohii al c\ror nucleu vital, biserica, este undeva departe, la zona de contact cu ora[ul
real, cel care a continuat s\ tr\iasc\. Monotonia imaginilor, spa]iul urban amorf care se

152
strecoar\ aleator printre blocuri [i str\zi depersonalizeaz\ [i înstr\ineaz\ locuitorii. Un
«ora[» anonim pentru o popula]ie anonim\, izolat\ [i indiferent\, frustrat\ de posibili-
tatea unei fire[ti comunic\ri.
Parohia îns\[i [i-a pierdut for]a coagulant\ prin supradimensionare. Dac\ în secolul
trecut, a[a cum apare în catagrafia din 1838, o parohie/mahala avea, în medie, 600 de
enoria[i, în prezent num\rul minim de familii necesar conform regulilor este de 500 (1500-
2000 de enoria[i), fiind frecvente parohii cu peste 25.000 de membri. Este greu de imag-
inat constanta [i necesara leg\tur\ spiritual\ între preot [i enoria[i, posibilitatea unei comu-
nic\ri între membrii parohiei. Dispari]ia st\rii de siguran]\ pe care o confer\ apartenen]a
asumat\ la un grup social devine explicabil\.
Parohiile [i-au diminuat autoritatea spiritual\, rolul lor social aproape a disp\rut iar
ora[ul modern, în multe cazuri, le-a desfigurat sau distrus teritoriul. Acolo îns\ unde isto-
ria a fost mai blând\, aceast\ veche structur\ înc\ se vede [i tr\ie[te. În anumite
cartiere/mahalale/parohii, mai mult sau mai pu]in îndep\rtate de centru, biserica se men]ine
în punctul de convergen]\ al câtorva str\zi. O pia]\ de mici dimensiuni ocup\ uneori locul
cimitirului dezafectat înc\ din secolul trecut; [coala se afl\ în imediata apropiere ca [i o
grupare de magazine, mici ateliere, cârciumi. Locuitorii se adun\ nu numai la slujbe; ei
se întâlnesc folosind asemenea locuri destinate vie]ii de zi cu zi. A[a se întâmpl\ în paro-
hia Icoanei – mahalaua popei Cosma, la Silvestru sau Popa Rusu. Teritoriul parohiei nu
este omogen dar tendin]a de captare în apropierea bisericii a unor spa]ii sau cl\diri legate
de preocup\ri [i nevoi comune este înc\ perceptibil\.

Gândindu-ne la un alt Bucure[ti care s\-[i recreeze nu imaginea, oricum dep\[it\ de


vremuri, ci «modelul» urban care l-a definit, apar întreb\ri al c\ror r\spuns poate fi c\utat
într-o istorie recuperat\. Se poate lua în considerare o viitoare dezvoltare a ora[ului prin
revenirea, într-o concep]ie contemporan\, la acest sistem policentric având drept reper
parohia? Un r\spuns nu poate rezulta dintr-o simpl\ idee, chiar dac\ aceasta este sus]inut\
de o abordare istoric\. Poate fi ignorat\ nevoia aproape axiomatic\ a bucure[tenilor de
a-[i reg\si identitatea într-un spa]iu urban care s\ le apar]in\? Pertinen]a unei aseme-
nea c\i nu se poate afirma în absen]a studiilor urbanistice, a unor analize sociologice [i
a unei consult\ri a popula]iei. Nu trebuie îns\ ignorat faptul c\ o asemenea politic\, pe
lâng\ înscrierea în cursul firesc al evolu]iei [i dezvolt\rii ora[ului, poate contribui la
recreerea sentimentului de apartenen]\ la o comunitate [i a comportamentului care
decurge, substituindu-se st\rii de izolare resim]it\ în marile ora[e.
Bucure[tii pot [i trebuie s\ fie reda]i bucure[tenilor, acei locuitori care, dup\ stare,
se întâlneau uneori la Târgul Mo[ilor, la Gr\dina cu Cai, la «apele» de la V\c\re[ti, în
Ci[migiu, sau se plimbau la Kiseleff ori pe Calea Victoriei dar care se întorceau în spa]iul
familiar al parohiei pentru c\ acolo, în preajma bisericii lor, se sim]eau acas\.

153
RADU COSA{U

Rolul str\zii Popa Nan


într-un punct nodal al globului
P
Exact – Dumnezeu le aranjeaz\ pe toate; eu n-a[ fi îndr\znit.
Acum 50 de ani – tot prim\vara – m\ desp\r]eam, într-o dup\-amiaz\,
definitiv, de primul meu amor care durase de la 9 la 16 ani.
Ea m\ chemase din alee pe strad\, din aleea Popa Nan unde
locuiam amândoi, pe strada propriu-zis\, ca s\-mi spun\ c\
mama ei n-o mai l\sa s\ mearg\ cu mine la Milano,
fiindc\ eu intrasem în UAER care era «o organiza]ie
ce ]inea cu Stalin, iar Stalin omorâse to]i atâ]ia oameni
cât Hitler». (Mi se p\ruse o absurditate [i-mi interzic
a m\ disculpa.) Ea nu-mi cerea s\-mi schimb op]iunea.
Ea m\ anun]a c\ nu vom mai merge la Milano, a[a
cum nu vom mai merge la Nisa, sau, s\pt\mâna viitoare,
ascunzându-ne de p\rin]i, la Barcelona, departe, ca s\
vedem «Ora 6, dup\ r\zboi». Mama ei n-o mai l\sa s\ vad\
nici un film rusesc, nici cu mine, nici f\r\ mine, nici m\car
pân\ la «Pache» – Pache, prima noastr\ aventur\, dincolo de
alee, dincolo de biseric\, traversând Ronda, luând-o pe Mecet,
t\ind Matei Voevod, pân\ la Elena Doamna, col] cu M\t\-
sari – locul divor]ului nostru era în fa]a bisericii Sfân]ii
Constantin [i Elena, pe partea Popa Nanului, peste drum de
o biat\ cizm\rie [i o vulcanizare în jurul c\rora se adunaser\
câteva od\i]e mizere, într-una din ele locuind Milic\,
17 ani, recordmanul str\zii în proba de fond: de 12 ori turul
aleii Popa Nan. La sprint, aleea din cap în cap, campioana
era ea, alergând f\r\ s\-[i ]in\ sânii, m\ricei, dr\gu]i,
cu un început de inteligen]\ în sfârcuri. O pierduse –
dac\ admitem c\ inteligen]a se poate v\di, atotputernic\

154
în orice om, pân\ [i într-un deget al piciorului.
Eu nu îndr\zneam, aici, acum [i în urm\toarele 5 minute,
mî[kiniene, 5 ore [i 5 secole, decât s\ spun c\ o pierduse,
era clar [i f\r’ de triste]e, nu era nevoie s\ m\ obosesc
dezbr\când-o cu privirea, de[i mai eram capabil de aceast\
mediocritate viril\, sub soarele [i cerul Ierusalimului,
cu Zidul Plângerii în fa]\, cu Via Dolorosa la picioare, unde
Cel care le aranjeaz\ pe toate îmi îng\duia s\-i v\d, prin
bluza sub]ire, contururile complicate ale unui sistem
de copci ale sutienului abundent, c\ci pierzând într-o
direc]ie, pieptul câ[tigase (cu un fiu la Londra, altul la
Chicago [i unul mort în Liban) în generozitate [i într-o
omenie calm\ [i monoton\. Sirotând un suc de
portocale, dup\ copii [i rude, am ajuns la cinema.
– Mai exist\ Nisa în Bucure[ti? (Nu mai exist\)
Se intra pe lâng\ Ci[migiu. (Exact – prin intrarea Zalomit.) Mai exist\ Milano? Mai exist\
Barcelona? Dar Volga? Dar Paris? (Ai ceva din dic]ia japonezului în «Hiroshima, mom
amour».) Era Select, vis-à-vis de Palatul Telefoanelor… (E un teatru de p\pu[i…) Lâng\ Select
era un cinema unde cântau în pauz\ Steve Bernard [i Kiki Marcov (Odeon…) Am v\zut acolo,
«Luana»… (Nu cu mine, nu mai eram împreun\, de mult, de la «Ora 6, dup\ r\zboi».) L-am
v\zut la noi, la Cinematec\, acum câ]iva ani… e înc\ extraordinar! Am auzit c\ ai devenit crit-
ic de cinema, ne povesteai foarte bine filmele în alee, – niciodat\ nu am în]eles de ce n-ai
plecat de acolo…
– Am avut un prieten, acum 25 de ani, eram la prima terapie… (De ce ]i-a trebuit psihi-
atru?) Din cauza lui Stalin, din cauza lui Ceau[escu, din cauza ta, din cauza mea – Freud n-
a cunoscut cazul meu, n-a întins pe divan niciodat\ un comunist anticomunist, nu [tiam
nimic de freudism (prefer Montgomery Clift…) Nu mi-a dat niciodat\ un antidepresiv, mi-a
spus c\ n-am nevoie, c\ sunt bucure[tean, m\ l\sa s\-i povestesc oricât despre str\zile
Bucure[tiului, sim]eam câteva clipe c\ m\ fac bine, el insista, avea o metod\ a lui, am con-
sacrat dou\ [edin]e Popa Nanului, Bisericii… (N-au d\râmat-o?) Ne-am luat r\mas bun – el
pleca legal în Elve]ia, prin ‘77, dup\ cutremur – la o benzin\rie, pe lâng\ Statuia Aviatorilor.
Mai [tii unde-i…? Noi n-am ajuns niciodat\ pân\ acolo… (Cum e un r\mas bun la o benzin\rie?)
Mi-a spus-o clar: «Numai nebunii mai pot iubi Bucure[tii, nu-i meseria mea, eu încerc s\-
i vindec»… (Poate c\ avea dreptate) Avea dreptate, dar adev\rul este c\, dup\ ce-a plecat,
10 ani n-am mai putut s\ ies singur pe strad\, scriam, publicam, nu eram nebun, critica
zicea s\ descriu foarte bine Bucure[tii, str\zile, cinematografele, parcurile, [oferii. Cred c\-
i tot ce [tiu s\ fac. M-am f\cut bine imediat dup\ ce-a c\zut Ceau[escu, într-o lun\, ca din
senin, ca prin minune, dac\ e voie s\ vorbe[ti de minuni, aici: 20 de ani am crezut c\-s bol-
nav de inim\ [i nu eram decât bolnav la cap. Mi-a trecut [i abia acum, de 7 ani încoace, se
poate spune c\ sunt normal [i nebun [i n-am nevoie de psihiatru, fiindc\ nici unul, dac\-i
bun, nu poate defini normalitatea… (Mai tr\ie[te Milic\, mai exist\…?) Milic\, nu mai [tiu,
cred c\ a murit, dar abia acum sunt nevindecabil. Sunt liber [i scrântit din cauz\ c\ to]i sunt
apuca]i de gândul normalit\]ii. Un ora[ întreg vrea s\ fie normal, e obsedat [i înnebune[te

155
din asta. Se poate înnebuni din dorin]a de a fi normal. S\pt\mâna trecut\ am luat-o de la
statuia Pache pân\ sus la Mihai Bravu, s\ caut o adres\, am trecut de {coala Iancului [i de
Nôtre Dame, mai erai în Bucure[ti când Nôtre Dame devenise Jdanov? (Nu…) Toate numerele
caselor erau schimbate, se s\rea de la 114 la 210, acum Bulevardul Pache s-ar putea numi
Labirint (Mai exist\ Labirint…? Tramvaiul 7 mergea pe Labirint, avea sta]ie la Mecet…) Iarna
e prea frig, vara e prea cald, parcurile au devenit maidan, au r\mas neterminate blocuri
enorme, f\r\ ferestre, schelete de beton, ceva de Dresda în Pia]a Senatului unde era «Gio-
conda» (La «Gioconda», am v\zut «Drumul spre stele»…) Nu cu mine, eu nu mai pot s\ cobor
pe strad\, la noi, pe Boteanu, pân\ la col]ul cu Franklin se ]in scai oameni care m\ întreab\
dac\ n-am de schimbat dolari, m\rci, m\ cred str\in, încep s\ m\ întreb, ca nebunii, logic,
ce am pe fa]\; ca s\ m\ în]eleg cu [oferii le spun c\ sunt din New York, «cât îmi ceri pen-
tru un drum pân\ în Popa Nan, am o mam\ care s\ a[teapt\ cu masa…» M\ cred, îmi iau
mai pu]in dac\ le spun ce-o s\ fie, ce se zice în America, ne normaliz\m sau nu? Cobor la
noi, la Biseric\, nu pot s\ le spun c\ nu [tiu, c\ tr\iesc cu «nu [tiu» ca un agnostic. E sin-
gura solu]ie; dac\ vrei s\ fii sincer, liber, normal, scrântit. (De unde ai bani ca s\ fii a[a?)
Merg mult cu taxiul, n-am ma[in\, mi se spune c\ sunt taxicoman. Luna trecut\, m-am dus
s\-mi cump\r casa de la Stat, am luat-o pe Academiei, în jos, pe lâng\ fostul «Excelsior»
(«Modelul» cu Rita Hayworth…) Exact… ca s\ ajung la ICRAL – \sta nu-i un cinema, la noi
toate revolu]iile trec pe la ICRAL – ]ineam la piept o saco[\ mare, de nylon, cu 15 milioane
de lei. Mi se uscase gâtul, ziceam c-o s\ mi se fac\ r\u ziua în amiaza mare [i, pân\ o s\
vin\ Salvarea, o s\-mi fure banii. Care-i nebunia total\? Îmi place, e interesant, nu mai prinzi
nic\ieri…
– Nu în]eleg absolut nimic din ce-mi poveste[ti. Ar trebui s\ pui un bilet, acolo, în zid
[i s\-L rogi s\ fii s\n\tos.
{i fiindc\ Dumnezeu le vede pe toate, eu n-a[ fi îndr\znit,
ea a pl\tit cele dou\ pahare cu suc [i am coborât de pe
esplanada Zidului spre Cinematec\, unde lucra de 15 ani,
la Arhiv\, departe de Zid, de Via Dolorosa [i de El Aqsa,
e a[ezat\ divin Cinemateca la Ierusalim, turi[tii nu
alearg\ s-o vad\, oaz\ de inocen]\ într-o vale înverzit\,
e mult de mers, mie îmi tremurau picioarele mai r\u
decât pe Academiei cu milioanele acelea strânse la piept,
nenorocirea etern\ a Ierusalimului e ca [i a uli]ei infantile,
nu o voi dezv\lui, nu îndr\znesc, doar în îmbr\]i[area
scurt\, la poarta Cinematecii, sub ochii unui cinefil
care intra, am cutezat s\-i pip\i, pe spate, catarama
dur\ de sub bluza sub]ire, v\zând, peste um\rul ei, un
afi[ al «P\mântului» lui Dovjenko, în limba rus\.
– N-am vrut s\-]i spun decât c\ la Bucure[ti am descheiat primul nasture la bluza unei
fete.
– Gre[e[ti, ca de obicei. Era la Poiana }apului.

156
FLORIN DUMITRESCU

Un ora[ în reclame R
Publicitatea este la origini oral\ [i în esen]\ citadin\: cea a telalilor, a negustorilor
ambulan]i ori statornici, a strig\torilor de bâlci ori de obor. Figura crainicului ce-[i bate
toba-ntre anun]uri, prea b\]oas\, prea oficial\, prea împil\toare, s-ar potrivi mai degrab\
propagandei…
Ora[ul nostru, n\scut [i crescut ca un târg la r\scrucea drumurilor comerciale, iar
nu ca un burg închis [i tem\tor de str\ini, pare s\ spun\ chiar prin denumire: bucuro[i
de oaspe]i! Târgul Bucure[tilor, a[adar, cel care a [tiut s\ se bucure de to]i [i de toate,
a fost înso]it de reclam\ ca de o fireasc\ [i permanent\ larm\ de fond, dar n-avea s\
scape nici de tobele monotone ale discursului totalitar.

Telalii vechi [i noi


Ajuns aici cu etalarea, de negustoreasc\ inspira]ie, a unor eviden]e unanim admisi-
bile, recunosc c\ am sim]it, în fa]a sarcinii de a schi]a o panoram\ a publicit\]ii bucure[tene
contemporane, tenta]ia de care unii distin[i intelectuali dâmbovi]eni poate c\ n-ar fi sc\pat:
aceea de a actualiza parafrastic glosarul din celebra schi]\ Mo[ii (tabl\ de materii),
într-o list\ care ar fi ar\tat azi mult mai haotic, mai pitoresc [i mai caragialesc ca însu[i
originalul de acum un veac. Dar anii ’80 au trecut de multi[or [i, o dat\ cu ei, [i moda
de a râde neîncetat de ce-]i aduci aminte…
Un sinopsis mai cu schepsis al publicit\]ii bucure[tene de azi î[i va re]ine, pe cât posi-
bil, pornirea de a cataloga un material de altfel prea vast, prea inform [i prea eterogen.
Va încerca mai degrab\ o selec]ie de stiluri [i tendin]e semnificative atât pentru para-
digma de ora[-talcioc a Bucure[tiului, cât [i pentru anii ace[tia tranzitorii, când telalii vechi
cedeaz\ locul celor noi, mai g\l\gio[i, mai tehnologiza]i, mai pu]in naivi, dar nu neap\rat
mai persuasivi…
Ultima genera]ie, cea a copiilor revolu]iei, e cea dintâi de la noi care se va educa, în
stil cu adev\rat postindustrial, sub cople[itoarea influen]\ a reclamei audiovizuale. Pân\
la ei, noi ce[tilal]i g\seam pricini de mirare [i amuzament în primitivele [i obsesivele

157
strig\turi, azi tot mai rare, ale vânz\torilor de P\mânt de flori! Brânza-smântâna!
M\turica-m\tura!…, ori ale cump\r\torilor de Sticle goale! Haine vechi!… Cât despre
acel fistic-cacao-vanil al vânz\torilor de înghe]at\ – deja e doar literatur\…

Tarabagiii aseptici
Tarabagiii sunt azi [i ei mai t\cu]i, mai serio[i, mai îngrijora]i, mai ales de când petic-
ul de galantar le este taxat ca ditai spa]iul comercial [i împins, prin reglement\ri edil-
itare, spre periferii pierdute, subsoluri dezolante [i rezerva]ii insalubre de beton, numite
pie]e agroalimentare. Dar o pia]\ e, peste tot în lume, o Pia]\ a Libert\]ii: buricul târgu-
lui, locul unde se face politic\ [i nego], unde pornesc s\rb\torile [i revoltele. O pia]\ nu
poate fi ghetou sau lag\r.
E de notat c\ George P\dure, primarul cel mai împotrivit micilor negustori din strad\,
este proprietar de super-magazin (deci coleg de breasl\ cu tarabagiii… sau, mai [tii?, omul
nostru o vedea în ei tocmai acerba concuren]\…) [i c\ s-ar fi cerut s\ respecte în ei o faz\
de dezvoltare tehnic\ cronologic anterioar\, mai umil\ dar nu mai pu]in onorabil\, a pro-
priei îndeletniciri.
Dac\ prezen]a lor nu cadreaz\ cu fasoanele de centru al capitalei, nu e în principal
vina lor, ci a ceau[istei sistematiz\ri tip ]arc… Dar la noi, în ora[ul unde camionagiii îi
dispre]uiesc pe c\ru]a[i, unde parvenitul e mai respectabil decât muncitorul cinstit [i unde
civiliza]ia se confund\ de fapt cu ]icnelile cele mai la mod\, atari atitudini nu-s de mirare.

Ghioceii de sub z\pad\


Mai exist\ azi în Bucure[ti strig\turi comerciale de tip folcloric: ele se pot auzi mai
ales în talcioc [i mai rar în pie]ele unde vin ]\ranii. Pentru multe produse ale m\rcilor
cunoscute exist\ sloganuri populare care dubleaz\, de multe ori ironic, pe cele originale,
chiar cu mai mult spor decât acestea: e cazul s\punului turcesc Duru, cel mai bine vân-
dut s\pun, în ciuda numelui ingrat [i a nesfâr[itelor glume pe care acesta le genereaz\
în fiin]a poetic\ [i «mitician\» a bucure[teanului.
Dar cei mai temerari, cei mai superbi, cei mai «bucure[tene[te creativi» supravie]uitori
ai tuturor planurilor de ghetoizare ale micului comer] urban sunt, f\r\ doar [i poate,
me[te[ugarii-vânz\tori de m\r]i[oare. Nemaivorbind de inventivitatea artizanal\ [i ono-
maturgic\ ar\tat\ fa]\ de m\runtele f\pturi ale fanteziei lor (deopotriv\ ta]i [i na[i, ei le
sunt acestora creatori în sensul cel mai propriu al cuvântului), e imposibil s\ nu te sur-
prind\ strig\turile cu care-[i laud\ marfa, totodat\ ponegrind-o; cu care te îmbie s-o
cumperi, totodat\ ridiculizându-te ca mu[teriu; cu care ]i-o destineaz\ presupusei tale
fiin]e iubite, totodat\ zeflemisind-o chiar [i pe aceasta! E o ironie generoas\, e o batjocur\
prietenoas\, e o biciuire rodnic\, de tradi]ie saturnalic\, pe care o tr\im cu bucuria prim-
itiv\ a primenirii de prim\var\.

158
Toat\ îndr\zneala [i tot rafinamentul ironic din campaniile Diesel, Levi’s, Benetton [i
Swatch la un loc le po]i g\si în ajun de 1 Martie, într-o rait\ prin pie]ele Bucure[tilor ([i
când spun pie]e, spun Pie]e, nu ]arcuri post-comuniste, se-n]elege: atunci, în acele zile,
pân\ [i bonjuri[tii c\rora le pute balcanismul local r\mân neputincio[i, vr\ji]i poate [i ei
de exuberan]a ora[ului ren\scut; de vigoarea irezistibil\ a culturii populare revigorate).
Cei care spun c\ românul nu are educa]ia publicit\]ii se în[eal\ amarnic. De obicei,
ace[tia sunt persoane care detest\ cump\r\turile de la pia]\ [i care nu iau m\r]i[oare
decât de la Fondul Plastic…

Departamentul «Suflet Comer]»


Cealalt\ latur\ a publicit\]ii, pe lâng\ cea folcloric\, mai sus pomenit\, este compo-
nenta modern\, mediatic\, caracterizat\ prin a[a-zisa estetic\ industrial\. Ea î[i propune
(c\ci i se impune) s\ recupereze secolele de prelucrare colectiv\ care au dus la puritatea
de cristal a crea]iei populare – prin eficacitatea retoricii [i a design-ului, prin studiul sta-
tistic economic [i psihologic al pie]ei [i, mai ales, prin difuzarea mesajului pe canalele
cele mai modernizate [i mai eficiente.
Aici îi voi g\si [i un merit domnului P\dure care, în calitatea sa de proprietar al mag-
azinului Gepa, devenit, în contextul începutului de deceniu, un telal modern, chiar un pio-
nier al publicit\]ii de tip industrial, a lansat dintr-o dat\ trei sloganuri fondatoare ale genu-
lui la noi: orgoliosul «Calitate înainte de toate»; euforicul «Compara]i [i cump\ra]i»; [i
persuasivul «Un pic mai bine pentru dumneavoastr\»…

{i acum, o special\ pentru b\ie]ii de pe 335…


O modernizare a tradi]iei orale a vânz\torilor ambulan]i, tipic\ mahalalelor de alt\dat\,
ar fi posibil\, nu îns\ [i rentabil\. Singurele dou\ ocazii când am pomenit la mine în carti-
er anun]uri venind de la ma[ini cu megafon au fost h\t, pe vremea [colii generale [i erau
amândou\ legate de ceea ce se nume[te de obicei la noi «evenimente culturale»: era vorba
o dat\ de spectacolele itinerante ale unui circ italienesc cu cort; [i alt\ dat\ de cele ale
trupei }\nd\ric\, cu Sânziana [i Pepelea, de v\zut în curtea [colii pe cauciucuri uzate
(de fiecare dat\ m-am l\sat convins).
Azi, când consumatorul este mai pu]in sedentar ca-n epoca «stagn\rii», nu renteaz\
s\-l pânde[ti la el pe strad\, ci, dimpotriv\, s\-l ataci din mi[care. {i pentru o astfel de
vân\toare, autobuzele DAF, dotate cu foarte bune radiouri [i difuzoare, sunt o capcan\
redutabil\. De voie, dar mai ales de nevoie, to]i c\l\torii din ele ascult\ acele posturi de
radio care-[i încep din zori programul de discotec\ [i care, printre «piesele» [i comen-
tariile englezite, plaseaz\ generoase calupuri de publicitate. Stratagema e simpl\; nu-i
nevoie de contracte, nici de buget\ri, nici de planuri de marketing: de ajuns ca tinerii ani-
matori ai acestor posturi comerciale s\ fac\ dedica]ii muzicale [oferilor de pe liniile cu

159
pricina [i se ob]ine o rela]ie de afaceri mai stabil\ decât multe altele bazate pe tone de
hâr]og\raie.
{i astfel afli despre «Paco-de-[oferi-[coal\» (o [coal\ de [oferi cu predilec]ie c\tre
anastrofe), despre canapelele din piele, bune dac\ «vrei s\ te invidieze prietenii», ori despre
vodca «pentru oameni puternici»…

Urm\re[te ma[ina aceea!


Dar, se [tie, autobuzele [i tramvaiele au alt mod, mult mai specific [i mai spectacu-
los de a face reclam\, prin inscrip]ionarea flancurilor [i a spatelui cu logotipul m\rcii de
publicizat, bineîn]eles pe fundalul culorii heraldice a acesteia (în jargon publicitar, bus-
stick sau chiar, spre deliciul lingvi[tilor, stickuire). Astfel, ma[inile care erau deun\zi
g\lbui Camel pot deveni pân\ mâine verzui Tuborg.
Uneori numele m\rcii este înso]it de sloganul «de semn\tur\», cel care trebuie s\
fie pe cât posibil scurt, pentru a putea fi citit în goana circula]iei: Tu [i Tuborg; Dae-
woo/ For]a tehnologiei; Columbia Gold/ Greu f\r\ ea… Mai greu, dar nu imposi-
bil, e cu serialele s\pt\mânii de la Pro TV, programate de asemenea pe caroseria auto-
buzelor, cu tot cu ziua [i ora difuz\rii…
A[tep]i în sta]ie? Autobuzul întârzie, ce-i drept, ca [i alt\dat\, dar tu nu te mai plic-
tise[ti la fel de r\u, c\ci acum î]i ]in companie afi[ele [i panourile din refugiu. Iar, vara
mai ales, e foarte pu]in probabil s\ scapi de radio, [i implicit de reclamele radiofonice,
în sta]ii, c\ci negustorii din chio[curile refugiului sunt mari melomani (dac\ nu cumva
a[teapt\ [i ei dedica]ii)…

Dar sub p\mânt, în imperiul dezol\rii…


… [i al regiei Metrorex, panourile cu reclame se-ntrec parc\ s\ compenseze senza]ia
deprimant\ a v\g\unii metropolitane – cu imagini ale naturii în toat\ splendoarea ei; imag-
ini ale evad\rii, ale aspira]iei spre vacan]a în permanen]\ amânat\; ale scurtului vis citadin
boulot [i dodo.
A[a, de pild\, timonierul b\rbos ca un semizeu de la Assos ne-ndeamn\ la «tr\it
legenda» cu, pe fundal, o panoram\ mediteraneean\ întrecut\ ca frumuse]e poate doar
de peisajele cu subiect ecvestru propuse de Marlboro. Un petic de cer îi înv\luie [i pe
tinerii motoriza]i de la L&M, care ne propun altceva ce trebuie tr\it: «momentul». În sfâr[it,
azurul cerului apare ca-ntr-un Magritte (cu nori[orii conformi), tocmai în cea[ca unde î]i
ghice[te «ziua bun\» cafeaua Nova Brasilia.

B\t\lii de uzur\ sau ac]iuni de comando

160
Una din cele mai ingenioase c\i de a se publiciza a fost g\sit\ de Camel, care [i-a
plasat cunoscutul simbol heraldic al c\milei taman pe lampa galben\ a semaforului.
Imposibil s\ scape aten]iei – a [oferilor, cel pu]in!
Dar întreg ora[ul pare un front în care se-nfrunt\ cohorte de flamuri, culori [i bla-
zoane, o lupt\ pe metri p\tra]i de panou, de zid orb, de bandier\ transversal\ (pentru
ini]ia]i, banner…), de tabl\ de chio[c, de tonet\, de tarab\…
Galbenul, am spus, e al Camelului, care contraatac\ mai nou [i pe câmpul de bleu
(unde se înfrunt\ îndeob[te m\rcile de înghe]at\), dup\ un sezon plin de h\r]uielile g\lbui
ale Kodak-ului. Pe gama de verde, p\durosul Tuborg suport\ cu t\rie atacurile unor
pr\zulii 7 Up ori Fuji. Ro[u-Împ\rat este «întotdeauna» Coca-Cola, pe lâng\ care Lucky
Strike sau L&M sunt doar ni[te vale]i de ro[u. Portocaliul a fost capturat, pare-se, de
Mirinda, iar turcoazul îi revine prin forfet lui Philips. Albastrul e disputat de Rodae [i
Samsung pe de o parte; de Assos [i Rothmans pe de alta… Cafeniul a fost cedat,
f\r\ mari opozi]ii, de Globo («café do Brasil») în favoarea lui Amigo (fost «[i e[ti
ca nou», actualmente «natur\ brazilian\»), în timp ce negrul e al «adev\ratei cafele sol-
ubile», Nescafé. Albul sincerit\]ii [i simplit\]ii e al firmelor care pretind (cel pu]in…) c\
n-au nimic de ascuns: aici nu cosmeticele au suprema]ia, a[a cum ne-am putea închipui,
nici detergen]ii (cu barocele lor discursuri despre cur\]enia imaculat de pur\ a clarit\]ii
limpezi), ci unii prin]i[ori ai tehnologiei, ca alde NEI, Xerox ori Macintosh (ultimul cu
o sucursal\ excelent definit\ de un slogan-semn\tur\ ca la carte: Arexim/ Atât de sim-
plu).
În aceast\ nemiloas\ gheril\ urban\, McDonald’s e un general ambi]ios [i inven-
tiv. Nu-i ajung panourile, indicatoarele [i firmele luminoase – de[i pe toate astea le posed\
din bel[ug. A trebuit s\-[i pun\ firma, asemeni vedetelor de la Hollywood, pe trotuarul
[i treptele pe care calc\ zilnic mii de c\l\tori (în sta]ia de metrou Dristor), apoi pe co[urile
de gunoi (lâng\ Prim\rie); [i chiar s\ cucereasc\ o ultim\, intangibil\ redut\ a propri-
et\]ii publice, M-ul din numele sta]iei Pia]a Roman\, convertit o vreme în clasicul sim-
bol al McDonald’s-ului, «arcadele aurii» (doi cartofiori pr\ji]i stiliza]i).
Pe fronturi secundare, firma de calculatoare Optimus inscrip]ioneaz\ (sau, dac\ vre]i,
branduie[te) mânerele din autobuze, iar firma de telecomunica]ii Ericsson, cartelele
de telefon.

Afi[eaz\-te cu mine
Oamenii-afi[, numi]i printr-un soi de înclina]ie canibalic\ [i oameni-sandvici, n-au
prea avut succes la noi în ora[. Atari afi[e umane, [i ele semne ale unor timpuri trecute,
când publicitatea aducea mai mult a exhibi]ie [i mai pu]in a viol, au fost proiectate, mai
mult a[a, de dragul experimentului, ori cel mult ca simple stileme nostalgice, ba de vreun
ziar ce urma s\ apar\, ba de vreun magazin ce urma s\ se deschid\ publicului, îns\ exper-
imentele respective se poate spune c-au dat gre[. Tocme[te un tân\r bucure[tean s\ se
plimbe cu un anun] ag\]at de gât [i spate [i fii sigur c\ ori î]i va trage chiulul exemplar,

161
ascuns în vreun b\rule], ori î]i va sta cu amicii la taclale [i ]ig\ri la col] de strad\, dac\
nu cumva – [i asta în cel mai bun caz – va lua o atitudine atât de zeflemitoare fa]\ de el
însu[i, c\-]i va face mai mult\ anti-reclam\ decât un du[man dovedit.
Dar de ce s\ arunci banii a[a proste[te pe o reclam\ ce risc\ s\-]i fie negativ\, când
e de ajuns s\-]i imprimi pe ni[te tricouri mai ac\t\rii, ori pe foarte practicele [epcu]e –
[i ai pe tot sezonul de var\ oameni-afi[ voluntari, dispu[i uneori chiar s\ pl\teasc\ ei
în[i[i pentru a se ar\ta în lume astfel… brandui]i. Pro TV-ul a f\cut acela[i lucru mai
din timp, împ\r]ind c\ciuli]ele care au ajuns de mare mod\ nu numai printre tineri, iar
Pro FM-ul – m\r]i[oarele cu sigla proprie. Dar pentru vreme urât\ exist\ de asemenea
umbrele [i fulare, iar saco[ele, se [tie, sunt bune oricând (bune de inscrip]ionat, vreau
s\ zic).

Un carnaval de ]ipl\
Putem, l\rgind discursul la extrem, s\ admitem ca materiale publicitare de un gen
aparte chiar [i gunoaiele aruncate pe strad\, fie ele pungi, cutii, sticle (de plastic sau chiar
de sticl\), ori alte ambalaje ale diverselor produse [i deci ale diverselor m\rci, pe care în
definitiv le reprezint\, într-un soi de pars pro toto înjosit, turmentat [i repetitiv à la
Andy Warhol.
Marea parte a bucure[tenilor, despre care obi[nuim s\ spunem eufemistic c\ sunt
o p\tur\ social\ în plin dinamism, au în ei nervul [i intui]ia unui artist gestual: ei arunc\
gunoiul cu gra]ie, cu voluptate [i cu un oarecare sim] estetic înn\scut, la fel cum scuip\,
cu sau f\r\ emisie de coji de semin]e, umplând goluri, stabilind propor]ii [i armonizând
spa]ii (a[ spune chiar spa]ialit\]i, cu o dedica]ie pentru Gabriela Bidu & Co.)… Pentru c\
ei, atunci când arunc\ ambalajul de Snickers [i cutia de Coca-Cola Light, înceteaz\
s\ mai fie ni[te bie]i rumâni am\r\[teni, cu dureri, nevoi [i inhibi]ii, sugruma]i de «ce
s\-i faci» [i consola]i de «asta e»; [i se preschimb\ în ni[te occidentali non[alan]i [i liberi,
to]i made in Beverly Hills [i fiecare «a piece of America». M\car atunci, în timp ce
despacheteaz\ [i lanseaz\, cu gesturi de rebel cinematografic, ambalajul-feti[ care îi
desemneaz\ (nu e o aruncare, ci o auto-exprimare; nu o debarasare, ci o asumare), m\car
atunci s\ se poat\ despacheta ei în[i[i de umilin]a acumulat\ în restul timpului [i s\-[i
v\deasc\ splendoarea, asemeni Cenu[\resei, la marele bal citadin: e momentul
dezghioc\rii lor ritualice, e micul mare beneficiu pe care li-l ofer\ tân\ra noastr\ economie
de pia]\.
Astfel, orice gard viu se cere împodobit cu pahare de plastic sau carton, de la Coca
sau Mac, înfipte printre r\murele cu o preocupare mascat\ în nep\sare; iar orice grilaj
oblig\ la completarea intersti]iilor sale cu ghemotoace varii de la pachete de ]ig\ri la
croissant-e.
Reluându-mi discursul aplicat, voi deduce c\ un ambalaj colorat func]ioneaz\ la noi
în urbe nu doar cu scopul lui ini]ial de a atrage, ca o nad\ artificial\, cump\r\torul, ci î[i
prelunge[te via]a mult timp dup\ consum, cu concursul acelora[i bravi cet\]eni, înd\r\tnici

162
în colaborarea cu «Prim\ria Capitalei [i REBU», dar activi în promovarea pe toate c\ile
a valorilor occidentale (m\ rog, a[a cum le în]eleg ei, în entuziasmul lor de p\tur\ social\
purt\toare de progres)…

***
Un popor de telali: ace[tia sunt bucure[tenii. Ingenuitatea [i naturale]ea cu care abor-
deaz\ ei aceast\ îndeletnicire prin excelen]\ citadin\ – care este publicitatea – îi definesc
[i îi disting de minune. O anumit\ tensiune emo]ional\ – între marele bazar oriental care
este Bucure[tiul în mod funciar [i micul Paris spre care tinde încontinuu, asimptotic [i
agonic – nu face decât s\-i creasc\, în definitiv, farmecul.

163
PAVEL CÂMPEANU

Spa]iul social S
Textul pe care vi-l înf\]i[ez ast\zi aici seam\n\ destul de pu]in cu proiectul lui ini]ial.
Între cele dou\ momente a survenit un eveniment perturbator: alegerile parlamentare [i
preziden]iale care au avut loc în ]ara noastr\ în 3 [i 17 noiembrie. Singurul punct pier-
dut cu acest prilej de opozi]ie este noul primar general al Capitalei, ales în iunie [i pro-
movat cinci luni mai târziu în func]ia de prim-ministru. Purtat de aceste circumstan]e,
elanul meu de a descrie Bucure[tiul ca un spa]iu social sfâr[e[te prin descrierea lui ca
un spa]iu electoral. Dar procesele electorale nu sunt procese extra-sociale, m\rturie stând
existen]a unui Comitet de Sociologie Electoral\ pe lâng\ Asocia]ia Interna]ional\ a Soci-
ologilor.
Urmând exemplul dat de principalul nostru amfitrion, Raoul Granquist, în nota sa intro-
ductiv\, a[ începe cu o zical\ româneasc\, dar nu cu cea aleas\ de el. A mea zice: «Schim-
barea domnilor, bucuria nebunilor». Ceea ce s-a petrecut la noi nu a fost o schimbare
de domni, ci de pre[edin]i [i, urmare a acestei schimb\ri, o imens\ rev\rsare de bucurie
popular\ care a durat întreaga noapte dintre 17 [i 18 noiembrie în centrul Bucure[tiului
[i mai cu seam\ în faimoasa Pia]\ a Universit\]ii. Negând zicala, acesta nu a fost un acces
de nebunie colectiv\, ci expresia în stil latin a unui legitim entuziasm de mas\.
Temeiurile acestei legitimit\]i sunt de ordin în acela[i timp psiho-social [i electoral:
fa]\ de principalul s\u competitor – fostul pre[edinte – pre[edintele proasp\t ales a ob]inut
un surplus de voturi care a atins 9% la scal\ na]ional\ [i 25% la scala Capitalei, o difer-
en]\ de 3 la 1. Din aceast\ inegalitate statistic\ s-a nutrit [i sentimentul bucure[tenilor

Acesta este textul comunic\rii prezentate în cadrul colocviului dedicat mult


încercatei noastre capitale, organizat la sfâr[itul anului trecut într-o alt\ capi-
tal\: Stockholm, sub egida Consiliului Suedez pentru Planificarea [i Coordonarea
Cercet\rii [i a Universit\]ii din Umea. Ini]iatorul reuniunii a fost Raoul Granquist,
profesor la acea universitate, un nordic angajat cu o pasiune tot mai sudic\
în investigarea antropologic\ a meleagurilor dâmbovi]ene, bucurându-se de asis-
ten]a unui alt autentic prieten al României, Ambasadorul Suediei la Bucure[ti,
domnul Ragnar Angeby.

164
c\ au avut un cuvânt greu de spus în peripe]iile acestor alegeri. Femeile [i b\rba]ii [i mai
cu seam\ tinerii care cântau, dansau [i strigau în acea noapte inundând str\zile nu erau
ferici]i pentru c\ pur [i simplu un nou pre[edinte lua locul celui vechi, ci pentru c\ ei
s\vâr[iser\ aceast\ schimbare pe care nu o impuseser\ prin sânge [i fl\c\ri ca în decem-
brie 1989, ci prin for]a votului lor, care se dovedise superioar\ celei a puterii de stat. Ova]iile
lor se adresau deopotriv\ noului pre[edinte pe care tocmai îl aleseser\ [i probei palpa-
bile c\ mecanismul electoral opereaz\, [i deci c\ democra]ia opereaz\. Tranzi]ia dobân-
dea în sfâr[it un sens, ducând de la luptele de strad\ la fiesta de strad\, un pas hot\râtor
dinspre haosul pre-democratic spre dezordinea democratic\.

A[a cum men]ionam, preferin]a pentru aceast\ schimbare a fost de 3 ori mai puter-
nic\ în Bucure[ti decât pe ansamblul ]\rii. Cum poate fi interpretat\ o asemenea difer-
en]\? S\ admitem c\ în genere o capital\ evolueaz\ mai repede decât ]ara – dar cu cât
mai repede? Exist\ oare riscul ca aceast\ distan]\ admisibil\ s\ degenereze în alienare
a Capitalei fa]\ de restul na]iunii [i s\ înlocuiasc\ supracentralizarea specific\ dictaturii
printr-un soi nou de centralizare democratic\? {i pentru a imprima discu]iei o not\ mai
concret\: de unde provine, în cazul nostru, aceast\ considerabil\ distan]\?
Evident, alegerile din noiembrie ‘96 nu reprezint\ prima împrejurare care a scos la
iveal\ o astfel de diferen]\ – mai ales în ultimii 7 ani. Omenirea p\streaz\ înc\ în mem-
orie imaginea Bucure[tiului incendiat, locul geografic al singurei revolu]ii sângeroase din
estul Europei la acel sfâr[it de deceniu. Început\ la Timi[oara, Revolu]ia român\ avea s\
izbândeasc\ la Bucure[ti, ceea ce nu constituie nicidecum o premier\ în istoria vechiu-
lui continent: Revolu]ia francez\ a fost o revolu]ie parizian\; Revolu]ia rus\ a fost rev-
olu]ia Sankt Petersburgului; Revolu]ia ungar\ din 1956 a fost revolu]ia Budapestei. La
fel ca Var[ovia ori Praga în circumstan]e comparabile, Bucure[tiul se conforma acelei
regularit\]i istorice potrivit c\reia în momente de criz\ na]ional\ sau de seism social cap-
italele o iau înaintea ]\rilor c\rora le apar]in.
Bucure[tiul nu s-a distan]at de România sub aspect politic numai în 1989 [i 1996,
ci [i între cele dou\ date. Astfel, în chiar inima ora[ului s-a înfiripat, în aprilie 1990, repli-
ca european\ la Pia]a Tien-An-Men – demonstra]ia de [ase s\pt\mâni din Pia]a Univer-
sit\]ii.
Asincronismul Capitalei cu ]ara avea s\ degenereze în antagonism de la o zi la alta.
Sim]indu-se amenin]at de o mi[care care p\rea s\ se transforme în r\zmeri]\, pre[edin-
tele Iliescu, beneficiarul unui veritabil triumf electoral – 85% din voturi – lansa în acele
tulburi ore apeluri repetate solicitând o protec]ie pe care nici popula]ia, nici armata – [i
cu atât mai pu]in «majoritatea t\cut\» a bucure[tenilor – nu se precipitau s\ i-o ofere.
Refuzat\ de institu]iile statului al c\rui [ef formal abia fusese validat, protec]ia solicitat\
avea s\ fie ob]inut\ de dl Iliescu din alt\ parte – [i anume din partea minerilor.
Veni]i de la o distan]\ de sute de kilometri, agresiunea lor non-selectiv\, imperson-
al\, împotriva locuitorilor Capitalei, era un semnal de alarm\: în decursul zilelor [i nop]ilor

165
de 14-15 iunie 1990 ace[ti mineri – ori fal[i mineri – reprezentau ]ara iar victimele lor
întruchipau o capital\ rebel\. Urm\rind s\ pun\ cap\t violen]elor anti-guvernamentale,
violen]ele anti-populare ale minerilor vesteau transformarea dezarticul\rii dintre ]ar\ [i
Capital\ în conflict. Opunând violen]ei civile o alt\ violen]\ civil\, acest conflict dobân-
dea primele caracteristici ale unui r\zboi civil. Incapabil s\ î[i exercite monopolul fun-
damental al violen]ei legale, statul îl transfera minerilor sub forma unui monopol al
violen]ei, ilegal, dar legalmente tolerat în virtutea imunit\]ii asigurate purt\torilor s\i.
Din fericire, aceste amenin]\toare premise nu au ajuns s\ se împlineasc\ [i r\zboiul
civil, început în fapt pe str\zile Bucure[tiului, a fost evitat. Acum, dup\ 6 ani, ]ara [i Cap-
itala continu\ s\ aib\ comportamente politice distincte, dar pe o cu totul alt\ baz\. La
izvorul acestei distinc]ii nu se mai afl\ conflictul, ci disimilaritatea; ea nu se mai exprim\
prin gestica violen]ei, ci prin gestul op]iunii electorale; iar esen]a ei nu mai const\ în incom-
patibilitate, ci în inegalitatea preferin]elor pentru democra]ie. Deosebirea dintre Capital\
[i restul ]\rii pare s\ fi atins un stadiu în care eventuala lor alienare poate avea, în cel
mai r\u caz, o semnifica]ie exclusiv politic\.
Substan]a acestei deosebiri a constituit-o atitudinea fa]\ de putere, cu o înclina]ie mai
accentuat\ spre acomodare din partea ]\rii [i spre împotrivire din partea Capitalei. Pro-
gresul în convergen]\, semnalat de recentele alegeri, nu indic\ o evolu]ie a bucure[tenilor
spre acomodare, ci o oboseal\ a acomod\rii din partea ]\rii. Astfel, aceste alegeri nu au
prilejuit numai victoria fostei opozi]ii asupra fostei puteri, ci [i o victorie politic\ a
Bucure[tiului asupra României. Un simbol al acestei din urm\ victorii este promovarea
primarului general al Capitalei în func]ia de prim-ministru al guvernului.

Aproape jum\tate din popula]ia României continu\ s\ tr\iasc\ la ]ar\, ca atare deose-
birea dintre op]iunile politice poate fi privit\ [i ca o expresie particular\ a deosebirii din-
tre cultura urban\ [i cea rural\. Victoria electoral\ a opozi]iei a fost cea mai categoric\
în aproape totalitatea marilor ora[e. De aceea, men]ionatul progres în convergen]\ are
[i valen]ele unui progres în urbanizare. Dar de o jum\tate de secol str\zile marilor ora[e,
inclusiv cele ale Capitalei, sunt literalmente inundate de torentul unei neîntrerupte urban-
iz\ri incomplete, care îi absoarbe f\r\ a-i asimila pe nou-veni]ii de provenien]\ rural\. Asim-
ilarea acestei imigra]ii reclam\ succesiunea câtorva genera]ii. Ne afl\m deci în lunga etap\
echivoc\ în care urbanizarea popula]iei rurale se manifest\ ca ruralizare a a[ez\rilor urbane
– o stare de fapt cu profunde repercusiuni pentru via]a cotidian\ a Capitalei, mai mult
decât vizibile pe str\zile ei.
Urbanizarea nu aduce cu sine în primul rând un anumit comportament electoral, ci
un anume tip de convivialitate numit în genere urbanitate. În mod normal, în România,
comportamentul electoral este activat o dat\ la 4 ani, pe cât\ vreme urbanitatea este a[tep-
tat\ s\ modeleze via]a de fiecare zi în detaliile ei aparent cele mai insignifiante. Dup\ Erv-
ing Goffman (La mise en scène de la vie quotidienne, Ed. De Minuit, 1973)
urbanitatea ar consta cu prec\dere în reglarea informal\ a contactelor fugitive care se

166
înfirip\ în aria ora[elor între persoane necunoscute unele altora, ale c\ror trasee se întâl-
nesc întâmpl\tor. Acest mod de reglare spontan\ are la baz\ polite]ea. A[a cum poate
remarca orice observator, contactele de acest fel care au loc pe str\zile Bucure[tiului nu
par excesiv înc\rcate de polite]e, respectiv de urbanitate. Comparând felul cum se poart\
locuitorii Capitalei în fa]a urnelor de vot [i felul cum se poart\ unii cu al]ii, suntem nevoi]i
s\ constat\m c\ urbanizarea a influen]at mai profund primul dintre aceste comportamente
decât pe cel de al doilea.
Polite]ea str\zii este o strategie orientat\ spre ordonarea unor contacte care, din pric-
ina efemerit\]ii lor, au mai vagi caracteristici de rela]ii umane decât de simple intersect\ri
fizice. Spre deosebire de familiaritatea rural\, alimentat\ de vechi tradi]ii, ori de curtoazia
aristocratic\ medieval\, cod al ierarhiz\rii rangurilor nobiliare [i al diferen]ierii între sexe,
urbanitatea, ca polite]e a str\zii, inseparabil\ de civiliza]ia modern\, reprezint\ o crea]ie
cultural\ colectiv\ care nu d\ înc\ tonul dominant al peisajului oferit de str\zile
bucure[tene.

Traficul auto reprezint\ unul dintre aspectele cele mai relevante ale scenariului care
se desf\[oar\ zi de zi pe str\zile acestui ora[. Tranzi]ia a produs o cre[tere enorm\ a
num\rului de ma[ini, dar nu [i a suprafe]ei adecvate unei circula]ii auto normale. Str\zilor
grav denivelate [i supra-aglomerate li se adaug\ un straniu daltonism contractat de majori-
tatea bucure[tenilor: atât conduc\torii auto cât [i pietonii disting cu greutate între culoarea
verde [i culoarea ro[ie a semafoarelor. Consecin]ele sunt tragice: propor]ional cu num\rul
ma[inilor, rata accidentelor auto este incredibil de ridicat\.
La aceast\ regretabil\ stare de lucruri, o nedorit\ contribu]ie revine metamorfozei
func]ionale a trotuarelor. Ele nu mai asigur\ un parcurs ferit de amenin]\ri pentru mer-
sul trec\torilor – ci ofer\ un spa]iu ilegal [i gratuit de parcare a mii de ma[ini [i totodat\
un ad\post pentru puzderia de tarabe deschiz\toare ale drumului c\tre visata economie
de pia]\.
Pe lâng\ aportul consistent la atmosfera haotic\ a Capitalei, traficul auto mi se pare în
acela[i timp înc\rcat cu sugestive conota]ii simbolice – dintre care notez:
1. Supradimensionarea circula]iei auto este un simbol ostentativ al rupturii efective
cu dictatura stalinist\. Sub vechiul regim densitatea automobilelor private era printre cele
mai sc\zute din Europa; benzina era practic ra]ionalizat\ [i de o calitate foarte îndoiel-
nic\; folosirea ma[inilor «proprietate personal\» era interzis\ dou\ duminici pe lun\ [i
întreaga iarn\ dup\ c\derea primei z\pezi. Un vizitator str\in care ar reveni la Bucure[ti
dup\ 7 ani, purtând în memorie str\zile pustii [i înecate în bezn\, ar descoperi cu uimire
fluxul neîntrerupt al ma[inilor care se scurge anevoie pe acelea[i str\zi.
2. Mai toate aceste ma[ini nu se g\seau acolo înainte de 1989 – ceea ce înseamn\
c\, pân\ una-alta, cei mai mul]i dintre proprietarii lor sunt conduc\tori auto de dat\ recent\.
Acest fapt este simbolul propag\rii unui nou mod de via]\ – [i în acela[i timp o alt\ expli-
ca]ie pentru frecven]a exorbitant\ a accidentelor de automobil.

167
3. Cre[terea exploziv\ a circula]iei auto are diferite surse, dintre care una câtu[i de
pu]in neglijabil\ este contrabanda cu ma[ini vechi furate din ]\ri vestice. Întâlnirea noilor
conduc\tori auto, neroda]i, cu b\trânele ma[ini supra-uzate nu are [anse s\ diminueze
amenin]\rile generate de traficul bucure[tean. Dar hr\nit din bel[ug cu vechi ma[ini furate,
acest trafic este totodat\ un simbol al economiei subterane [i al ponderii ei în România
acestui sfâr[it de veac.
4. Starea haotic\ a str\zilor reprezint\ un simptom, un mecanism [i un simbol al st\rii
haotice care st\pâne[te societatea româneasc\ în aceast\ perioad\ a istoriei sale. În cal-
itatea lor de înainte-merg\tori ai societ\]ii, locuitorii Bucure[tiului transfer\ lipsa lor de
simpatie fa]\ de legi, de norme [i de reguli din domeniul circula]iei stradale în multe alte
domenii, începând cu cel al activit\]ii productive.
5. Caracterizat prin astfel de tr\s\turi, traficul auto se prezint\, sub o inciden]\ mai
larg\, ca un simbol al transplant\rii disfunc]ionale a unor modele occidentale. Adoptarea
neproductiv\ a unor asemenea modele se extinde de la mecanica auto la mecanismele
economiei de pia]\.
6. Alian]a malefic\ dintre starea str\zilor, starea ma[inilor [i proasta calitate a car-
buran]ilor transform\ circula]ia auto într-una din principalele surse de poluare a Capi-
talei [i într-un simbol al indiferen]ei oficiale fa]\ de morbiditatea alarmant\ care bântuie
Bucure[tii. Oricine poate obiecta: asemenea noxe nu bântuie numai în Bucure[ti, ori numai
în România, ori numai în estul Europei – ceea ce ne conduce la o problem\-cheie a a[a-
numitei tranzi]ii: de ce ne-am str\dui noi, est-europenii, s\ asimil\m modelul occidental
începând cu noxele de care el însu[i nu izbute[te s\ se vindece, dar pe care noi izbutim
s\ le agrav\m?
7. {i, în sfâr[it, dar nu în cele din urm\, ap\s\toare pentru marea majoritate, diviz-
iunea crescând\ dintre pietoni [i conduc\torii auto este un simbol al principalului obsta-
col cu care are de furc\ tranzi]ia: obstacolul unei noi forme de injusti]ie social\. Din acest
unghi, tranzi]ia apare ca încercarea de a înlocui formula stalinist\ a unei injusti]ii sociale
conspirative printr-o formul\ nou\ care transform\ injusti]ia social\ într-un ostentativ spec-
tacol zilnic. Nivelul la care ar urma s\ se petreac\ aceast\ muta]ie este cel al valorilor:
condamnat formal ca un delict sub stalinism, accesul privat la o via]\ îmbel[ugat\ tre-
buie acum s\ fie nu numai tolerat, dar [i apreciat ca o virtute.
Traficul auto în cre[tere nu este stânjenitor numai pentru mersul pietonilor pe str\zi,
ci [i pentru iluziile lor despre mersul pe potecile istorice necunoscute ale tranzi]iei.

168
ALEXANDRU BACIU

Bucure[tiul tragic T
7 martie 1977
Cum a[ putea cuprinde în cuvinte ce mi-a fost dat s\ tr\iesc în aceste ultime zile de
groaz\?
Când s-a produs cataclismul n-am priceput prea mult. S-a stins brusc lumina, s-a între-
rupt televizorul, am c\utat [i am g\sit ni[te lumân\ri [i am continuat «s\ facem ordine»
în odaie. Peste pu]in timp a venit la noi criticul de art\ Radu Ionescu, a c\rui mam\ locuie[te
deasupra noastr\. Ne-a spus c\ în ora[ este dezastru. Dar tot nu am în]eles. N-a trecut
mult – s\ fi fost orele 23 – [i prin întunericul de afar\, cu o lantern\, au venit la noi bunii
prieteni Mircea Alexandrescu [i so]ia sa. Ne-au spus [i ei c\ în ora[ este pr\p\d, dar nici
atunci nu am priceput prea bine. C\tre miezul nop]ii, i-am condus spre casa lor, din blocul
Eva, în bezna aceea str\b\tut\ doar de pâlpâirile timide ale lanternelor [i lumân\rilor. Mi
s-a p\rut c\ în Pia]a Rosetti, foarte aproape de noi, se pr\bu[iser\ mai multe blocuri, îns\
asta nu mi s-a p\rut semnificativ pentru propor]iile dezastrului. I-am condus mai departe
pân\ la sta]ia de autobuze din fa]a spitalului Col]ea.
De acolo, – Doamne, nu voi uita niciodat\ clipa aceea – m-am uitat spre cl\direa Muzeu-
lui or\[enesc, spre blocul unde locuia Nardi (Shifer), spre etajul unde se afla apartamen-
tul lui; aici – ani [i ani – am dep\nat atâtea gânduri [i acum câteva ore îi auzisem vocea
împov\rat\ de disperare. N-am v\zut decât cerul, cu sclipirile sticloase ale stelelor. Atun-
ci am în]eles adev\rul, cumplitul adev\r, însp\imânt\torul adev\r! {i m-a ]intuit spaima.

10 martie 1977
În noaptea aceea blestemat\ de 4 martie, ne-am întors acas\ prin întunericul str\b\tut
de luminile isterizante ale ma[inilor. Cu mult\ greutate se mai putea înc\ circula [i în scur-
tul drum de la spitalul Col]ea pân\ la noi acas\ am observat c\ se pr\bu[iser\ mai multe
blocuri mari din apropierea locuin]ei noastre. Nu m-am gândit c\ s-ar mai putea repeta
cutremurul [i, la lumina obosit\ a câtorva lumân\ri pe care le aveam în cas\, am început

Din volumul Amintirile unui secretar de redac]ie, în curs de apari]ie la Ed. Cartea
Româneasc\.

169
s\ d\m telefoane la rudele [i prietenii no[tri: n-au r\spuns nici Nardi, nici sora so]iei mele,
de care eram foarte ata[a]i. Târziu, în noaptea de co[mar, ne-am dus spre blocul unde
st\tea, în strada Brezoianu nr.7: am g\sit un munte de ruine…
Spre diminea]\, am pornit din nou spre centrul ora[ului. Incredibil ce ne-a fost dat s\
vedem, nou\, celor care trecusem de mii de ori pe str\zile acelea ale Bucure[tiului! Ele
se identific\ indisolubil cu fiin]a noastr\. Aici am crescut, aici de fiecare loc ne leag\ o
amintire, o durere sau o bucurie, f\când parte din mine însumi. Toate obliga]iile profe-
sionale ne-au purtat zilnic, ani [i ani, prin aceast\ zon\. {i acum nu mai existau blocurile
Scala, Wilson, Nestor, Dun\rea, Casandra [i atâtea altele. Doar mun]i de ruine sub care
mai pâlpâia poate o f\râm\ de via]\ marcat\ de spaima mor]ii.

14 martie 1977
De la am\râta mea locuin]\ din strada Caimatei pân\ la redac]ia revistei Secolul 20
(pe Calea Victoriei) unde lucrez de zeci de ani, – a trebuit s\ str\bat zona central\ a ora[ului
de mii [i mii de ori, peisajul devenindu-mi de o familiaritate pe care o ignoram. Variam
pu]in drumul ca s\ înl\tur o fals\ impresie de monotonie. Cuno[team str\zile pe care le
str\b\team sub aura tuturor anotimpurilor: a gerului sticlos de iarn\, a mângâierii proaspete
a prim\verii, a soarelui torid de var\ [i a toamnei pline de reverbera]ii melancolice.
Perimetrul acesta central al Capitalei, pentru un bucure[tean, pentru cel care s-a n\scut
aici, însemna mult mai mult decât un reflex condi]ionat.
Destinele noastre se confund\ cu ora[ul în care tr\im. Dar cine le poate explica pe
deplin? Ce Pythie modern\ ne-ar fi putut sf\tui în n\prasnica noapte de 4 martie? Ce gând
din zona tenebrelor l-a îndemnat pe scriitorul Ivasiuc s\ dea un telefon atunci de la intrarea
blocului Scala, acolo unde [i-a g\sit moartea? Sau pe marele actor Toma Caragiu s\ alerge
pe scara unde s-a pr\p\dit, în loc s\ stea în camera lui, unde putea sc\pa? Sau pe famil-
ia Caraion s\ nu se duc\ la familia Petroveanu, în blocul din strada Bibliotecii, care s-a
pr\bu[it? Sau pe so]ii Gafi]a s\ mai întârzie câteva minute s\ ajung\ aici, unde de aseme-
nea fuseser\ invita]i?
Ca niciodat\, ispita de a urca pe firul necunoscut al destinului nu este mai acut\ ca
pentru seara de 4 martie.

8 aprilie 1977
Centrul Bucure[tiului este jalnic. În drum spre redac]ie sunt obligat mereu s\ trec prin
zonele cele mai afectate de cataclism. Peisajul cotidian a devenit lugubru. «Înainte», st\zile
erau slab luminate din motive economice. Acum ard mai multe becuri, dar o mul]ime de
blocuri avariate privesc cu uit\turile goale, negre [i hâde ale ferestrelor, parc\ înc\
însp\imântate. Rar, în cl\dirile evacuate sclipe[te tem\tor câte o lumini]\. Cu toate riscurile,
unii au r\mas pentru c\ nu au avut unde s\ se duc\…
10 aprilie 1977
Un mare dramaturg polonez, Witckiewicz, – socotit [i el unul din pionierii teatrului
absurd – are o pies\ intitulat\ Mica noastr\ stabilitate. Dup\ cutremur, mul]i au socotit
«util» s\ se retrag\, s\ se claustreze în «mica lor stabilitate». Dac\ e posibil s\ nu mai
aud\ nimic despre urm\rile tragice ale cataclismului, s\ nu mai [tie nimic despre el, evitând

170
chiar pe acei care puteau fi «propagatori» – voluntari sau involuntari – a tot ce avea «iz
de seism». {i asta, în numele vie]ii, «care trebuie s\ continuie»! Fire[te, fire[te, dar nu
putem trece totdeauna «pe trotuarul cel\lalt»?

***
La redac]ie, totul parc\ e centrifug. Personalul Uniunii Scriitorilor s-a mutat din cl\direa
de pe [oseaua Kiseleff – care a fost avariat\ – în localul din calea Victoriei, evacuându-ne
pe noi din od\ile spa]ioase [i elegante unde lucram. St\m acum în birourile revistei Via]a
Româneasc\, în «contra-tur\» cu personalul acesteia.

15 aprilie 1977
Ceea ce-i cumplit de greu este s\ ucidem în noi imaginile celor ce ne-au fost dragi,
acelora care intraser\ oarecum în reflexele noastre cotidiene, în rutina zilnic\. Ele fac parte
din noi [i amintirea lor obsesiv\ ne provoac\ o cumplit\ angoas\, vecin\ cu disperarea.
Cum observa foarte bine zilele trecute Ana Blandiana într-un articol: unii din noi am devenit
din spectatori actori ai seismului. F\r\ s\ vrem, sub semnul barbar al absurdului – am
devenit dintr-odat\ actori…

21 aprilie 1977
Ast\-noapte a fost un nou cutremur, ce a durat numai câteva secunde în Bucure[ti.
Suficient ca s\ intensifice spaima care colc\ie în noi. Totul contribuie s\-]i lase un gust
amar de via]\, un soi de lehamite ca s\ lup]i pentru ea. Ca ni[te straturi de bezn\ – mereu
[i mereu altele – care se a[tern, unul peste altul, în sufletul nostru.
Via]a continu\ în capitala ]\rii, într-un ritm sincopat, întortocheat, sinuos, împov\rat
de tot ce ne-a v\duvit cutremurul din 4 martie, care a pus un fel de z\gaz, de barier\ la
tot ce voim s\ înf\ptuim. Ca un pustiu crescând mereu în jurul nostru. Caut totu[i s\ dau
no]iunii de «normal» un con]inut, care s\ m\ scape de alunecarea pe panta disper\rii, într-
un cotidian [i a[a populat de prea multe umbre din cauza regimului în care tr\im.

4 mai 1977
E ceva de provizorat care plute[te permanent în via]a noastr\, – a celor mai mul]i, în
Bucure[tiul atât de îndr\git. O atmosfer\ de nesiguran]\ acut\ ca în timpul r\zboiului.
C\ut\m certitudini, pe care nu reu[im s\ le g\sim. Tr\im de azi pe mâine, improviz\m,
ca s\ ne am\gim, atunci când pur [i simplu nu suntem obseda]i de team\. Cea mai mic\
cl\tinare a pardoselei preludeaz\ parc\ un nou seism. Lupt împotriva acestor obsesii [i
nu reu[esc…

171
ADRIAN-SILVAN IONESCU

Un cronicar al timpului s\u:


Ulysse de Marsillac
U
F\când parte din aceea[i familie de intelectuali str\ini cu multiple cuno[tin]e, pasiu-
ni [i abilit\]i ca [i Carol Wahlstein, Henri Trenk, Enric Winterhalder sau Frédéric Damé,
Ulysse de Marsillac (1821-1877) p\r\se[te pentru totdeauna Fran]a natal\ [i se stabile[te
în România la 1852. Angajat, la început, ca profesor la Colegiul Na]ional [i la {coala Mil-
itar\ din Bucure[ti, apoi la Facultatea de Litere, tân\rul Ulysse de Marsillac nu se
mul]ume[te doar cu o carier\ pedagogic\, sigur\ [i recompensat\ dar obscur\ [i nespec-
taculoas\ – el sim]ea chemare pentru o activitate mult mai important\: aceea de a face
cunoscut\ noua sa patrie restului Europei. Era exact epoca deschiderii acestor «por]i ale
Orientului» spre lumea larg\: revistele ilustrate se interesau tot mai mult de aceste zone
aparent periferice ale continentului, presa, în general, era avid\ de [tiri. Iar Ulysse de Mar-
sillac [i-a dat seama de necesitatea furniz\rii de informa]ii direct de la surs\ printr-un
periodic redactat într-o limb\ de circula]ie, menit s\ aib\ audien]\ atât la editorii din ]ar\
cât [i la c\l\torii afla]i în tranzit ori la comunit\]ile str\ine din Capital\. În 1861 fondeaz\
gazeta bis\pt\mânal\ La Voix de la Roumanie ce va ap\rea pân\ în 1866; între 1868
[i 1870 este redactor-[ef pentru Le Moniteur Roumain iar din 1870 pân\ în 1876
editeaz\ Le Journal de Bucarest.
Dar prodigiosul editor nu s-a limitat doar la gazet\rie ci a avut [i ambi]ii [tiin]ifice.
În volumul Leçon de Littérature, publicat la Bucure[ti în 1859, d\ m\sura vastelor
sale cuno[tin]e literare [i a extinselor sale lecturi.
S-a avântat [i în cercet\ri de mai mare anvergur\ precum Histoire de l’Armée
Roumaine (Bucarest 1871) care este prima sintez\ de acest fel dup\ savanta scriere a
lui Nicolae B\lcescu Puterea militar\ la români. Ulysse de Marsillac acord\ o mare
aten]ie armatei moderne, contemporan\ lui, la a c\rei reorganizare [i dezvoltare era el
însu[i martor.
Împ\timit c\l\tor, dornic s\ cunoasc\ toate aspectele vie]ii din ]ara de adop]iune, el
s-a dedicat, cu prec\dere, memorialisticii de voiaj. Informa]iile sale deveneau un util mate-
rial pentru orice turist str\in ajuns pe t\râmurile noastre. Majoritatea articolelor cu acest

172
subiect au fost adunate în volumele De Pesth à Bucarest. Notes de Voyage
(Bucarest 1869) [i Guide de Voyageur à Bucarest (Bucarest 1877). Vaporul pe
Dun\re, c\ru]a de po[t\ [i sta]iile ei, hanurile, hotelurile [i restaurantele, sistemul admin-
istrativ, comercial [i educa]ional, locurile de distrac]ii, societ\]ile [tiin]ifice [i artistice,
expozi]iile, plasticienii, actorii [i cânt\re]ii î[i g\sesc locul în paginile scrise, cu har [i
dragoste, de Ulysse de Marsillac.
Traseul str\b\tut în precara c\ru]\ a Serviciului Telegrafelor [i Po[tei direct peste
câmpurile desfundate – c\ci un drum anumit nu exist\ înc\ – prilejuie[te autorului pasaje
memoriabile, pline de umor: «Imagina]i-v\ o cutie trapezoidal\ de lemn, f\r\ un cui, f\r\
o ferec\tur\; câteva cepuri de lemn le ]in locul. Aceast\ cutie era a[ezat\ pe patru mici
ro]i poligonale. Era umplut\ cu fân. Marele lux era de a avea mult fân. Pacientul se chirce[te
în fân [i se prinde bine de loitre iar patru cai urâ]i, pipernici]i, dar neobosi]i, mi[c\ din
loc [ubredul vehicul care salt\ peste pietrele str\zilor, peste asperit\]ile drumurilor, peste
r\d\cinile de pe pârloag\, peste f\ga[e, peste podurile de lemn f\cute de ]\rani [i care
consist\ dintr-un bra] de pomi pu]in ciopli]i aruncat de-a curmezi[ul unui râu. În primul
moment e[ti n\ucit, capul ]i se învârte[te, întregul corp caut\ un echilibru pe care nu îl
g\se[te. La cap\tul unei ore o durere puternic\ î]i cuprinde [alele, m\runtaiele ]i se
r\sucesc. Dac\ lucrul dureaz\ dou\ ore începi s\ î]i aminte[ti, vag, de torturile din Evul
Mediu [i, ca un divertisment alin\tor, ai cere s\ fii întins pe [evalet sau s\ înghi]i plumb
topit. Nu se moare totdeauna dup\ acest supliciu. Atunci, tor]ionarul, vreau s\ zic, po[tal-
ionul (…) vine la dumneavoastr\, cu un dulce surâs, [i anun]ându-v\ c\ a]i ajuns, v\ cere
un bac[i[. Ar fi bine s\ îi da]i. Nu ne poveste[te, oare, istoria c\ hainele supliciatului
apar]ineau c\l\ului?»
În multiplele sale c\l\torii, Ulysse de Marsillac a avut posibilitatea s\ admire pe bravii
surugii [i costumul lor specific, plin de culoare, care îi deta[a dintre ceilal]i locuitori ai
satelor sau ai periferiei ora[elor ca pe ni[te fan]i locali, mândri [i îndr\zne]i: «Sunt curio[i
de observat ace[ti po[talioni români [i era o stranie idee a unui pretins reorganizator care
dorea s\ le îndep\rteze aspectul na]ional pentru a-i transforma în po[talioni francezi. Cos-
tumul lor se compune dintr-o vest\, un pantalon [i jambiere de lân\ alb\ sau brun\, abun-
dent g\it\nate cu ro[u [i cu albastru. O cing\toare îngust\, cusut\ cu m\rgele albe, le
înconjoar\ mijlocul de dou\zeci sau treizeci de ori. Ni[te jartiere decorate cu m\rgele [i
ciucuri de lân\, ni[te pantofi de piele f\r\ tocuri, o bonet\ scund\ din blan\ de miel sau
un mare sombrero de fetru negru garnisit cu lungi panglici în culori vii completeaz\ acest
costum mai mult ciudat decât gra]ios. Pentru a-[i însufle]i caii surugiii folosesc rar bici-
ul. Ei se mul]umesc a scoate strig\te cu totul s\lbatice. Este mai întâi o not\ foarte ascu]it\
pe care el apas\ cu putere, apoi un fel de tremolo care se termin\ cu un fel de lung sus-
pin. Noaptea, când auzi aceste strig\te în singur\tatea câmpiei sau repetate de ecourile
mun]ilor, [i când te sim]i purtat într-o curs\ vijelioas\, în galop întins, de cai înnebuni]i,
este un lucru impresionant [i straniu, mai asem\n\tor visului decât realit\]ii. În timpul
iernii, urletele lupilor acompaniaz\ câteodat\ strig\tele surugiilor; ochii lor str\lucesc în
z\pad\ [i boturile surescitate sufl\ turbate în urma c\ru]ei.»

173
Con[tient de valoarea tradi]iei prin care este atestat\ originalitatea unui popor în con-
textul interna]ional al unui secol aflat în plin proces de modificare, autorul pledeaz\ pen-
tru p\strarea tuturor formelor, înc\ nealterate de moda european\: «De amorul artei,
p\stra]i strig\tele surugiilor. P\stra]i-le, de asemenea, costumul. Nu îi împopo]ona]i cu
fracul strâmt [i ridicol al greoilor no[tri po[talioni. L\sa]i-le c\ciula, acest acoper\mânt
de cap pitoresc [i comod, de sub care ies, ca ni[te grele stalactite, valuri de p\r pe care
nici pieptenul nici foarfecile nu-l ating vreodat\; l\sa]i-le pantalonii à la zuav de lân\
cafenie sau alb\, cu g\itane negre; în sfâr[it, l\sa]i-le aceste aluri care nu sunt lipsite de
gra]ie [i de mândrie [i pe care un pictor sau un poet le admir\ cu pasiune.»
De la memorialul de voiaj la arta documentaristic\ a pictorilor c\l\tori nu este decât
un pas. Iar Ulysse de Marsillac a [tiut s\ o aprecieze [i s\-i releve calit\]ile în articolele
sale, împ\rt\[ind cititorilor bucuriile [i tr\irile estetice pe care i le produseser\ operele
unor plasticieni de marc\. Unul dintre ace[tia a fost Carol Szathmari. Numele s\u apare
adesea în paginile ziarelor franceze îngrijite de Ulysse de Marsillac în articole ample sau
în noti]e fugare ce anun]\ fie sosirea sau plecarea pictorului într-un lung voiaj prin ]ar\
sau peste hotare, fie o nou\ distinc]ie primit\ din partea vreunui rege sau împ\rat ca semn
al pre]uirii crea]iei sale, fie apari]ia unui fascicol de plan[e cu peisaje, tipuri umane [i cos-
tume:
«Dl. Szathmari se ocup\ în acest moment cu strângerea tuturor elementelor pentru
un album destinat s\ p\streze amintirea unor clipe care dispar, unor obiceiuri care se
transform\ [i unor pitore[ti costume care fac loc fracului uniform al civiliza]iei moderne.
Dl. Szathmari vrea s\ adune în primul rând un mare num\r de fotografii care îi vor servi
de modele pentru acuarele iar aceste acuarele vor fi cromolitografiate la Paris sau Lon-
dra în a[a fel încât s\ formeze o serie de mici tablouri încânt\toare care vor putea fi vân-
dute la pre]uri foarte moderate. Avem sub ochi primele pagini din aceast\ curioas\ galerie
[i credem c\ nu vom fi fal[i profe]i prezicându-i un mare succes. Moravurile autohtone
[i costumele na]ionale au disp\rut din clasele înalte ale societ\]ii. Un salon din Bucure[ti
seam\n\ foarte mult cu un salon din Paris. De aceea nu acolo s-a dus dl. Szathmari s\-
[i caute modelele. El le-a g\sit în mahalale [i la ]ar\, printre ]\rani [i oameni din popor
iar arta n-a pierdut nimic coborând astfel în aceste zone, ultim refugiu al pitorescului.
Am v\zut tinere fete, minunate în c\m\[ile lor cusute cu aur [i cu flori în p\r; am v\zut
]igani care p\reau sco[i dintr-o acvaforte de Callot [i scene rustice amintind chermezele
[colii flamande. (…) Pictorii poe]i, precum dl. Szathmari, declam\ posterit\]ii chipurile [i
obiceiurile secolelor ce se duc.»
Con[tient de valoarea de mesaj a imaginii, de elocven]a ei atunci când înso]e[te [tiri
despre evenimente de mare importan]\ [i-l ajut\ pe cititorul pasionat s\ cunoasc\ lumea
c\l\torind, cu mintea [i cu ochiul, prin ]inuturi îndep\rtate f\r\ a-[i p\r\si comodul fotoliu
de acas\, Ulysse de Marsillac nu uita s\ salute apari]ia (sau reapari]ia) unor reviste ilus-
trate sau s\ deplâng\ dispari]ia altora, a[a cum au fost Icoana Lumei de la Ia[i, ori
Illustra]iunea, Jurnal Universal de la Bucure[ti.

174
Difuzarea, în iarna lui 1874, a Albumului Armatei Române – oper\ de referin]\
a fotografului [i litografului M.B. Baer, realizat\ la sugestia [i sub coordonarea ofi]erilor
de artilerie Anton Costiescu [i Alexandru F\lcoianu, dup\ bro[ura de uniformitate ce intrase
de curând în vigoare – îi produce lui Ulysse de Marsillac un mare entuziasm, concretizat
într-o recenzie laudativ\.
În paginile ziarelor sale, Ulysse de Marsillac a f\cut educa]ie estetic\ într-o vreme
când mi[carea artistic\ era abia la începuturile ei în ]ara noastr\. Prin cronicile sale plas-
tice, prin prezentarea muzeelor [i a atelierelor unora dintre cei mai renumi]i arti[ti români,
ca [i prin anun]urile laconice ale succeselor na]ionale sau interna]ionale ale acestora, el
îndeplinea o activitate de pionierat în modelarea gustului publicului. Micile prezent\ri mono-
grafice dedicate operei lui Theodor Aman, C.I. St\ncescu, Gheorghe Tattarescu [i Nico-
lae Grigorescu demonstreaz\ competen]a cronicarului [i capacitatea sa de a stârni curi-
ozitatea cititorilor. Autorul î[i îndeamn\ lectorii: «Amatorii de pictur\ ar face bine ca, dup\
o vizit\ la muzeu, s\ mearg\ s\ vad\ atelierele câtorva distin[i pictori pe care îi posed\
Bucure[tiul. Îi sf\tuim, în special, s\ mearg\ s\ bat\ la u[a D-nilor Aman, Grigorescu,
St\ncescu, Tattarescu, Lecca; vor fi excelent primi]i [i se vor putea bucura de vederea
unor lucruri foarte frumoase.»
Descriind lucr\rile lui Gheorghe Tattarescu este subliniat\ influen]a artei mae[trilor
Rena[terii [i manierismului cu specificele absorb]ii în umbr\ [i cu tonalit\]ile pre]ioase
care înnobileaz\ compozi]ia: «Ceea ce frapeaz\ în primul rând atunci când se intr\ în ate-
lierul d-lui Tattarescu este cantitatea de picturi reproduse dup\ {coala italian\. Dac\ nu
[ti]i se ghice[te foarte repede c\ Dl. Tattarescu [i-a primit educa]ia artistic\ în Italia. Ate-
lierul s\u este luminat de acele culori vesele [i acea limpezime de azur [i aur pe care
paleta Bunului Dumnezeu a r\spândit-o cu generozitate peste patria lui Rafael [i Tizian.
(…) Opri]i-v\ s\ vede]i o copie redus\ a principalei opere a D-lui Tattarescu „De[teptarea
României“. Ne place mai mult prima schi]\, aceea pe care o posed\ de atâta timp muzeul
din Bucure[ti. Ideea este poetic\, România sub figura unei femei tinere [i frumoase este
pe jum\tate îngenunchiat\ [i se treze[te; la picioarele ei se v\d ni[te lan]uri [i o sabie
frânt\; un înger st\ în picioare lâng\ ea; cu o mân\ îi ridic\ v\lul care îi acoperea frun-
tea, cu cealalt\ îi arat\, spre cer, [tiin]a [i religia. În ultimul plan se vede Dun\rea mi[cându-
[i încet apele pe marginea câmpurilor române[ti. (…)»
Pentru Theodor Aman gazetarul avea o deosebit\ simpatie, vorbind adesea despre
personalitatea sa marcant\. În casa maestrului era, de altfel, adesea oaspete, astfel c\ o
cuno[tea foarte bine [i-i putea face reclama cuvenit\: «(…) Dl. Aman [i-a construit o cas\
delicioas\ în stil pompeian; este o bijuterie pe care o simpl\ privire o revel\ ca pe un cuib
de artist. Fericit om care, tân\r înc\, a g\sit ceea ce atâ]ia al]ii caut\ în van întreaga via]\:
norocul, mediocritas aurea, pacea, siguran]a c\minului [i renumele.» Prezent atât la
actul crea]iei cât [i în momentele de destindere ale gazdei, la concerte, serate [i baluri,
Ulysse de Marsillac g\sea subiecte [i pentru cronica monden\ în casa pictorului: «Ser-
ata… m\ în[el… matineul dat duminic\… nu, luni… de Dl. [i D-na Aman, a fost minunat. Invi-
ta]iile erau pentru duminic\ dar, cum se obi[nuie[te azi, s-a venit la miezul nop]ii [i s-a

175
dansat pân\ la 5 diminea]a. A fost mult\ lume, poate pu]in prea mult\ dar, în general,
fiecare a reu[it s\-[i g\seasc\ locul; doamnele au aflat secretul de a-[i etala pe parchet
lungile lor trene f\r\ a [i le mototoli prea mult, iar domnii pe cel de a naviga în acest
ocean de v\luri de m\tase, de tul, de satin [i dantel\ f\r\ a lua prea multe epave pe tocurile
ghetelor. O veselie fireasc\ anima petrecerea. Se dansa într-un atelier de artist care este
în acela[i timp un salon. Elegan]\ [i poezie, vis [i realitate, totul s-a reunit pentru a încân-
ta… [i a l\sa regrete.»
De la atelierul de pictur\ transformat, ocazional, în sal\ de bal, Ulysse de Marsillac
– transformat în fin cronicar monden – pornea s\ fac\ turul marilor case boiere[ti [i al
s\lilor publice unde, în toat\ perioada carnavalului, se d\deau baluri mascate ce f\ceau
savoarea epocii prinzându-i în vârtejul dansului [i al pl\cerilor de-o noapte pe to]i
bucure[tenii, de la elegan]ii din protipendad\ la mahalagiii ce f\ceau tot anul economii
pentru a le risipi în acest sezon. Unul dintre locurile preferate ale înaltei societ\]i era Palat-
ul Su]u cu spa]ioasele sale saloane la a c\ror splendid\ ornamentare contribuiau, în egal\
m\sur\, primitorii proprietari, Irina [i Grigore Su]u, ambii mari amatori de distrac]ii rafi-
nate [i admirabile gazde. Ei d\deau, practic, nota sezonului, deschizându-l [i închizându-
l cu baluri somptuoase. În 1862, cronicarul nota: «(…) Contrar prevederilor noastre, b\rba]ii
travesti]i erau foarte pu]in numero[i. Dl. Adolf Cantacuzino purta cu dezinvoltura aristo-
cratic\ a unui viconte de Létoriére gra]iosul costum de curte al secolului trecut. Dl. locote-
nent Ion V\c\rescu avea un foarte bogat ve[mânt de muschetar. Dl. Ulise Cre]ianu era
don Alonzo [i dl. Serge Putowski era Pierrot; d-nii Alexandrescu adoptaser\ eleganta uni-
form\ a g\rzilor franceze. Num\rul doamnelor travestite era mult mai mare. Am remar-
cat-o pe doamna Obrenovici (n\scut\ Catargi) care, cu gra]ia sa, înfrumuse]a costumul
cavaleresc [i rebel al domni[oarei de Longueville; doamna Alexandrina Catargi (n\scut\
B\r\cnescu) era minunat\ în originalul ei costum reprezentând „Veselia“; doamna Maria
S\vescu era o micu]\ spaniol\ iar sora ei, Elena Rallet, o elve]ianc\; domni[oara Lucia
Racovi]\ a îmbr\cat foarte bogatul [i foarte pitorescul costum al ]\r\ncilor, la fel ca [i
doamna Maria Cantacuzino, purtându-le cu o fermec\toare elegan]\; cele dou\ surori,
domni[oarele Cretzulescu, au avut fericita idee de a se costuma în anotimpuri, una fiind
vara, cealalt\ iarna. St\pâna casei, Irina Su]u, î]i lua vederea prin costumul istoric al Mar-
guerittei de Bourgogne. Domni[oara Eufrosina F\lcoianu era ]\ranc\ breton\ iar
domni[oara Eliza Ol\nescu p\stori]\ din vremea lui Ludovic XV. S\ cit\m de asemenea
o cochet\ Esmerald\, doamna Eufrosina Manu. Nu le pot numi pe toate [i regret c\ci aici
era o profuzie de bog\]ie [i frumuse]e care transform\ splendidele saloane ale palatului
Su]u într-una din acele scene unde par s\ aib\ privilegiu exclusiv pove[tile din „O mie [i
una de nop]i“.»
Cu o pronun]at\ not\ ironic\, Ulysse de Marsillac se încumet\ s\ realizeze chiar o
statistic\ a unuia dintre aceste sezoane vesele [i pline – acel al anului 1872: «Carnaval-
ul a durat anul acesta în România opt s\pt\mâni [i dou\ zile. Au fost, în medie, patru
baluri pe s\pt\mân\, ceea ce d\ pl\cutul total de treizeci [i dou\ de serate dansante. Nu
exist\ tân\r\ care s\ nu danseze cel pu]in cinci cadriluri pe sear\ [i cinci sau [ase hore,

176
ceea ce d\ un minim de trei sute treizeci de dansuri pe sezon. Fiecare serat\ cost\ o femeie
elegant\, în medie, cinci sute de franci. Ajungem astfel la un total variind între 16 [i 17
mii de franci pentru aceste câteva s\pt\mâni de pl\cere. {i aceasta f\r\ a renun]a la spec-
tacole, concerte, loterii caritabile, subscrip]ii etc. Este drept c\ exist\ resursele postului
Pa[telui, când nu se danseaz\ decât o dat\ pe s\pt\mân\ [i apoi venirea verii de care se
va profita pentru a se face economii mergându-se la b\ile din Fran]a [i Germania, trecând
prin Italia, pentru a se ]ine regimul vie]ii ieftine.»
Interpretul preferat al bucure[tenilor era violonistul, compozitorul [i [eful de orchestr\
Ludovic Wiest. Numele s\u pe afi[ele de concert ori de bal era o certificare a succesu-
lui serii. Asigurând [i cronica muzical\, Ulysse de Marsillac nu uita niciodat\ s\ men]ioneze
piesele audiate [i calit\]ile interpretative ale solistului, virtuozul Wiest.
F\când o leg\tur\ între realit\]ile cotidiene ale epocii pe care o tr\ia [i un viitor ideal,
Ulysse de Marsillac a f\cut [i literatur\ de anticipa]ie prev\zând multe schimb\ri urban-
istice [i edilitare ale ora[ului capital\. Lectorul actual al acelor rânduri, intitulate Bucarest
en 1873, citite în paginile îng\lbenite din Le Journal de Bucarest din 1873, se înfioar\
descoperind similitudini cu realit\]ile «epocii de aur» pe care le-a sim]it pe propria-i piele
(demol\ri masive, dispari]ia unor cartiere, modificarea destina]iei unor edificii etc.). Lit-
eratul francez î[i imagina c\, în locul m\n\stirii V\c\re[ti se afl\ Universitatea [i cam-
pusul studen]esc aferent; c\ Dâmbovi]a este canalizat\; c\ pe Dealul Spirii se afl\ impozan-
tul Palat Guvernamental înconjurat de toate ministerele; c\ în locul Hanului {erban Vod\
sunt amplasate Banca [i Bursa; c\ în Ci[migiu s-a f\cut o gr\din\ botanic\ iar la intrare
sunt ridicate dou\ edificii grandioase ce ad\postesc Muzeul Na]ional [i Biblioteca; c\ în
fiecare pia]\ public\ ori scuar este câte o fântân\ bogat ornamentat\ [i purtând numele
unui erou na]ional. Ulysse de Marsillac visa ora[ul [i guvernul utopic, pe linia lui Tom-
maso Campanella [i a Cet\]ii Soarelui conceput\ de acesta.
Prin articolele de exegez\ literar\, prin cronicile de art\ plastic\, teatral\ [i muzical\,
el a fost un lumin\tor [i un deschiz\tor de drum într-ale esteticii. Rar s-au reunit într-un
singur om preocup\ri atât de variate pe care s\ le trateze cu talent [i d\ruire, [i cu egal\
competen]\, într-un stil fluent, agreabil [i accesibil unor largi categorii de cititori de limb\
francez\. Pentru toate acestea trebuie s\-i aducem lui Ulysse de Marsillac tributul nos-
tru de gratitudine.

177
TRECUT
VIITOR
inedit
MARTHA BIBESCU

Sugestiuni pentru
înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti

P\durile de pini
Ora[ul Bucure[ti ar trebui înconjurat cu o cing\toare de p\duri de pini,
cum e Berlinul [i Bordeaux. Aleg întra’dins aceste dou\ ora[e dintre care unul e rodnic
[nordic] [i cel\lalt meridional, ca s\ ar\t c\ acest copac poate tr\i [i în nordul [i în sudul
Europei.
Motive pentru alegerea acestui fel de copac:
1/. Bucure[ti fiind mai cu seam\ o Capital\ de iarn\, e bine s\ se aleag\ un copac,
care s\ fie ve[nic verde.
2/. Propriet\]ile ozonizante ale pinului sunt cunoscute [i aceste p\duri existånd, atmos-
fera în jurul ora[ului va fi împrosp\tat\.
3/. P\durile de pini sunt prielnice tras\rii potecilor [i circula]iei pietonilor, chiar dac\
nu se traseaz\ poteci. P\måntul acoperit cu ace de brad este de o cur\]enie [i
de o elasticitate foarte pl\cut\. Nu e niciodat\ noroi într-o p\dure de pini
[i spinii [i tufi[urile sunt foarte rare [i chiar inexistente.
Cur\]enia p\durii este o condi]ie foarte favorabil\ unei p\duri destinate s\ serveasc\
de plimbare popula]iei or\[ene[ti.
4/. Genera]iile viitoare vor putea s\ exploateze p\durile acestea în mod ra]ional cu
folos.
5/. Cre[terea Pinului Sylvestris, care ar trebui ales cu excluderea celorlalte spe]e a
c\ror ramuri se rup u[or [i nu rezist\ z\pezilor mari, este foarte rapid\ [i d\ un copac
de o în\l]ime frumoas\ dup\ treizeci de ani. Chiar tân\r\ fiind, o p\dure de pini are un
aspect pl\cut.
S-ar potrivi bine în toate regiunile din Bucure[ti, unde sunt b\l]i [i oglindirea întunecat\
a pinilor în ap\ ar produce efecte foarte frumoase, cari se g\sesc în lacurile de pe lâng\
Bordeaux, Bayonne, Berlin [i în Japonia.
Între]inerea unei p\duri de pini este foarte u[oar\ din pricina lipsei de tufi[uri [i de
spini de care am vorbit mai sus.

179
Dac\ acest plan ar fi adoptat, ar trebui s\ se creeze numaidecât în pepinierele Prim\riei
sec]iuni întregi consacrate plant\rii de pini, în a[a fel ca dup\ câ]iva ani s\ se poat\ plan-
ta un mare num\r de terenuri.
6/. Napoleon III, care pl\nuise s\ împ\dureasc\ în felul acesta o mare parte din Gas-
conia, ob]inu rezultate minunate, care au fost imitate de municipalitatea din Berlin cu cel
mai mare succes.
Propunerea de a înconjura Bucure[tii, cu o regiune împ\durit\, a fost discutat\ acum
câ]iva ani. Dar propunerea de a alege pinul a fost respins\ pe motivul c\ acest copac nu
e specific românesc. Argumentul e special de absurd [i merit\ s\ fie subliniat, în cazul
când acelea[i persoane sau adep]ii lor eventuali ar avea s\-[i dea p\rerea mai curând ori
mai târziu. Dac\ p\rerea lor ar predomina, ar trebui, dintr-un spirit de na]ionalism r\u
în]eles, s\ smulgem din România to]i castanii care sunt, cum se [tie fiecare, copaci orig-
inari din India, f\r\ a uita cire[ii, cari vin din Persia.

Servitu]ile
Chestiunea arcadelor e legat\ de chestiunea servitu]ilor. Niciodat\ nu se va putea
ob]ine un ora[ frumos f\r\ a stabili servitu]ile absolut necesare întocmirii sale. Va trebui
început\ o lupt\ pe fa]\ împotriva individualismului exagerat, care face din multe din str\zile
actuale ale Bucure[tiului [i mai cu seam\ din Bulevardul Colea [Col]ea]1, un fel de expozi]ie
retrospectiv\ a prostului gust. Fiecare î[i cl\de[te casa dup\ planul lui, f\r\ respect pen-
tru loc, clim\. Anacronismul, arhaismul, exotismul, toate bolile imagina]iei, n’au nici o
stavil\. Cineva a citit pe Walter Scott [i construie[te în Bucure[ti, pe la 1905 sau 1906,
un donjon gotic, împodobit cu steme închipuite [i aceasta pe bul. Col]ei2. Al\turi de el,
rivalul s\u fiindc\ a citit pe Pierre Loti, cl\de[te o moschee mai mult sau mai pu]in bun\
de locuit, cu un dom ovoid [i ornamente hispano-more[ti. La num\rul urm\tor, întâlne[ti
1 Acum Bd. Lasc\r Catargiu.
2 Probabil este o descriere a casei familiei Niculescu Doroban]u din str. Lt. Lemnea nr. 9 (arhi-
tect Grigore Cerchez) – fostul Liceu de Coregrafie.

NOT| ASUPRA TEXTULUI Existen]a memoriului Marthei BIBESCU este semnalat\


în dou\ surse din care cit\m urm\toarele:
D-na Martha Bibescu, f\când Prim\riei Municipiului ni[te «suggestiuni pen-
tru înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti» propune, pentru formarea unei cing\toare
a ora[ului, p\duri de pini planta]i, cum s’a realizat la Berlin [i Bordeaux, fiindc\
acest copac poate tr\i în diferite regiuni. Motivele pentru care d-sa face alegerea
acestei esen]e, [i anume Pinus Sylvestris, sunt: a) pinul r\mâne ve[nic verde,
iar Bucure[tiul este o capital\ mai mult de iarn\; b) pinul este ozonizant; c)
în p\durile de pini se traseaz\ u[or alei [i se circul\ u[or; d) terenul p\durei
se p\streaz\ f\r\ noroi, f\r\ spini prin covorul elastic de ace de pin; e) ramurile
arborilor se rup greu, rezist\ la z\pezi mari [i în 30 ani copacul cre[te put-
ernic; f) oglindirea întunecat\ a pinilor în ap\ produce efecte foarte frumoase;
g) între]inere u[oar\.
D-na Bibescu nu accept\ p\rerea unora c\ trebuie c\utat un copac orig-
inar românesc pentru asemenea planta]ii, fiindc\ exist\ [i acum mul]i copaci

180
stilul Louis XV, cu mai multe stânci [i scoici decât a v\zut vreodat\ Mme de Pompadour 3.
Pân\ [i [tiin]a arhitec]ilor români de la sfâr[itul veacului trecut, a contribuit
puternic la urâ]enia ora[ului. Cei mai bine inten]iona]i [i cei mai înv\]a]i au cl\dit
pe la Capul Podului4 o imita]ie a castelului din Blois5, sau o cas\ flamand\, cu totul str\in\
sub cerul României6.
Lupta împotriva originalit\]ii, desordinei în idei, preten]iilor [i ridiculului, care
decurge din ele, ar trebui s\ fie la baza oric\rei întreprinderi, pentru a schimba înf\]i[area
ora[ului. Ca s\ înve]i pe oameni s\ se gândeasc\ cinstit când î[i cl\desc casele, e abso-
lut necesar s\ se stabileasc\ unele servitu]i, cari s\-l constrâng\ s\ ]ie seam\ de loc, de
clim\, de trecutul [i de viitorul ]\rii lor. Un burghez din Bucure[ti ar trebui s\ fie mân-
dru de a se considera ca atare, [i s\ nu-[i închipuie c\ e un baron din Evul Mediu, un
rege al Fran]ei, sau un padi[ah.
Nu e vorba s\ dea ora[ului un caracter de uniformitate absolut\, sau de monotonie,
dau [dar] numai s\ ob]in\ orânduieli armonioase printr’o simetrie, care poate s\ nu fie
des\vâr[it\ în anumite cazuri, dar care, în altele, ar trebui s\ fie absolut\, de ex.: pen-
tru str\zile pe arcade, ar trebui s\ se inspire dela sistemul întrebuin]at în ora[ele
italiene sau la Paris, pentru Rue de Rivoli, adic\ s\ se fixeze o în\l]ime pentru case,
care s\ nu poat\ fi dep\[it\, nici de acoperi[uri, nici de liniile generale ale cl\dirii,
f\r\ a d\una ornamenta]ia balcoanelor [i ferestrelor, care va putea fi hot\rât\ de gustul
fiec\ruia.
3 Probabil este o descriere a casei generalului Eracle Arion de pe Bd. Lasc\r Catargiu nr. 15
(arhitect Ion D. Berindey) – acum Ambasada Republicii Libia.
4 Adic\ în Pia]a Victoriei.
5 Palatul Grigore Sturdza, început în 1890 [i terminat în 1901 (arhitect necunoscut, probabil
german), fostul sediu al Ministerului de Externe. Palatul, de[i se afla în stare foarte bun\, a fost demo-
lat în anul 1946, ca urmare a sistematiz\rii Pie]ei Victoriei [i a construirii noului sediu al Ministerului
de Externe, ast\zi Palatul Guvernului (arhitect Duiliu Marcu).
6 Casa arhitectului Grigore Cerchez, Calea Victoriei nr. 135, demolat\ în anul 1977 – fostul sediu
al Uniunii Arti[tilor Plastici din RSR.

de origin\ strein\ cari au intrat cu succes în flora româneasc\ [i a c\ror


provenien]\ pu]ini o mai [tiu.
(C. SFIN}ESCU, Pentru Bucure[ti, noi studii urbanistice, delimit\ri, zonificare, cir-
cula]ie, estetic\, Institutul de Arte Grafice «Bucovina», I.E.Torou]iu [Bucure[ti], F.a. [Prefa]a
datat\ 29 Octomvrie 1932], Cap. Estetica Bucure[tiului, p. 20-22)
Propuneri de servitu]i arhitectonice pentru asigurarea, nu a uniformit\]ei, ci a armoniei,
s’au f\cut [i teoretic [i practic de mult timp în Bucure[ti. Astfel în lotizarea «Barbu
Delavrancea» de la {os. Kiselef, au fost impuse prin acte, stylul românesc,
care a fost aproape pretutindeni respectat; iar pe cale de regulament s’a c\utat
a se introduce arcadele, deocamdat\ pe str. Lipscani, dar înc\ f\r\ rezultat.
Prin repetirea unor figuri omotetice (arcadele) s’ar fi ob]inut o armonie.
D-na Martha Bibescu în «suggestiile»sale, condus\ de principii analoage, repe-
ta recomanda]ia unor asemenea m\suri, cari nu pot fi de cât admise de to]i
cei ce în]eleg estetica urban\. Dup\ ce D-sa nume[te «B-dul Col]ei o expozi]ie
retrospectiv\ a prostului gust» [i cere o «lupt\ pe fa]\ împotriva individualis-

181
Tot astfel va fi [i pentru materialul întrebuin]at: o strad\ unde arcadele ar fi f\cute
din c\r\mizi aparente, ar trebui s\ aib\ case cl\dite numai din c\r\mizi aparente.
Pe o strad\, unde arcadele ar fi din piatr\ cioplit\, fa]adele caselor ar trebui s\
fie f\cute din piatr\ cioplit\. Tot astfel ar trebui s\ fie [i pentru o întocmire de arcade
date cu var, fie el alb sau colorat. Vechea tradi]ie român\ hot\ra cartierelor culori
anumite, cu cari casele trebuiau s\ fie zugr\vite. Ar trebui s\ se reia tema
aceasta, întrebuin]at\ cu mult succes la Petersburg, alt\dat\.
S-ar putea ob]ine efecte frumoase, chiar în cartierele cele mai s\race, aplicând ordo-
nan]a în privin]a culorilor. Culoarea ocre pentru o strad\, culoarea amidonului pentru alta,
sau rose, etc.
Pentru înfrumuse]area ora[ului, tot ce poate aduce pe cet\]eni la ideea c\ sunt o not\
într’o simfonie [i c\ trebuie s\ conlucreze la un ansamblu, ar trebui r\pândit prin pres\
sau prin conferin]e la radio [i prin toate mijloacele pe cari o propagand\ inteligent\ le
poate întrebuin]a.

Arcadele
Ca s\ se dea o fizionomie Bucure[tilor, care s\ corespund\ în acela[ timp trecutului
]\rii, a c\rui sintez\ trebuie s\ fie orice capital\ [i s\ r\spund\ totdeauna nevoilor vie]ii
[i condi]iunilor climei, ar fi de dorit, ca atunci când se vor creia str\zi noi sau pie]e pub-
lice noi, s\ se ia ca tem\ a construc]iilor, arcadele. Aceasta ar întruni numeroase avan-
tagii:
1/ Str\zile acoperite sunt la Bucure[ti în logica lucrurilor, deoarece ap\r\
pe trec\tori de intemperii iarna (c\derea sloiurilor de ghia]\, desghe]ul, etc) [i împotri-
va c\ldurii prea puternice a soarelui, vara.
2/ Bol]ile au fost totdeauna întrebuin]ate în construc]iile din ]ar\, mân\stiri, case bogate
sau s\race, propor]iile fiind modificate dup\ nevoi. Bol]ile ar putea fi joase în unele str\zi
înguste [i dimpotriv\, înalte [i monumentale în str\zile noi destul de largi [i m\rginite
de case înalte.

mului exagerat», propune chiar color\ri ale caselor uniforme pe cartiere sau
str\zi, cum se f\cea alt\ dat\ la Petersburg. Nu ne putem ralia f\r\ rezerve
la aceast\ ultim\ idee, care a fost întrebuin]at\ cu m\sur\ în timpuri [i mai
vechi [i în centrele apusene.
În ce prive[te arcadele, d-na Bibescu rezum\ avantajele:
1. Trotoarele acoperite ap\r\ pe trec\tori iarna de sloiurile de ghia]\;
prim\vara [i toamna de [ipotele de ploaie prin zghiaburile sau burlanele defec-
tuoase; vara de ar[i]a soarelui.
2. Cur\]enia trotoarelor va putea fi ob]inut\ mult mai u[or.
3. Bol]ile sunt în tradi]ia arhitectonic\ a ]\rei, «la mân\stiri, case bogate
sau s\race, cu propor]ii modificate dup\ nevoi, putând fi joase pe str\zile
înguste, [i înalte [i monumentale pe str\zile largi».
4. Arcadele vor contribui mult la armonizarea fa]adelor cl\dirilor.
5. Varia]ii s-ar putea ob]ine pe diferite str\zi prin schimbarea arcului, dela
plin cintru la cel trilobat, întrebuin]at în sec. XVII [i XVIII în arhitectura

182
Arcadele ar contribui mult la caracterul omogen al ora[ului.
Tema ar putea fi variat\, mergând de la plin-centru [plin-cintru] la arcul
roman sau la arcada trilobat\ preferat\ de secolele XVII [i XVIII române[ti.
Ora[ul ar trage de aici un mare folos estetic.
Cur\]enia trotoarelor ar fi ob]inut\ mai ieftin, c\derile de z\pad\ fiind în mare parte
evitate.
Începând cu primul etaj, casele cu arcade ar avea avantajul de a înainta f\r\ nici un
neajuns pe terenul str\zii.
}inând seama de Place des Visges [Vosges] la Paris [i de atâtea pie]e vesitite [ves-
tite] din Italia [i din ora[ele din Orient, Bucure[tii ar putea avea la rândul s\u o estetic\
a pie]ei publice, care ast\zi în [ast\zi îi] lipse[te cu des\vâr[ire. Arhitec]ii ar putea s\ se
inspire dela multe mân\stiri cari mai exist\ [i ast\zi, ca s\ dea bol]ilor lor un caracter
specific românesc. Chiar case a c\ror arhitectur\ nu e frumoas\, ar putea conlucra la
frumosul ansamblu al unei str\zi, dac\ se iau arcadele ca baz\ de construc]ie [i multe
imobile vor putea astfel fi întrebuin]ate f\r\ a fi d\râmate, construind numai o fa]ad\ nou\,
luând asupra str\zii spa]iul necesar pentru cl\direa arcadelor.

Folosirea dealurilor
Dealurile Bucure[tilor, care ar putea s\ devie una din marile teme estetice ale
ora[ului, sunt ast\zi cu totul neluate în seam\, sau se fac cimitire pe ele,
cum e cu unul din cele mai frumoase (cimitirul Bellu), sau închisori (V\c\re[ti) sau, în
cel mai bun caz, nu se face nimic. Alt\dat\ vederea lor e împiedicat\ cu totul, cum s’a
întâmplat cu Dealul Mitropoliei desfigurat de hale pe care au g\sit nimerit s\
le a[eze la poalele Dealului sacru, Capitolului [Capitoliului], sau Acropolei Bucure[tilor7.
Lipsa de respect [i de sim] a convenien]elor care a caracterizat cucerirea Bucure[tilor de
7 Atunci când a fost scris memoriul, la baza Dealului Mitropoliei se g\sea ansamblul comercial
principal al ora[ului, compus din Halele Centrale (Hala Ghica), Hala de Pe[te [i din Pia]a Bibescu
Vod\.

româneasc\.
Mai ad\og\m [i un alt avantaj, iar\[i important pentru Bucure[ti:
6. Prin introducerea arcadelor s’ar ob]ine l\rgirea p\r]ei circulabile a str\zilor
înguste, f\r\ mari cheltuieli, fie pentru comun\, fie pentru proprietarii imobilelor,
c\ci ar fi de l\sat circula]iei numai suprafa]a ocupat\ de trotuarele sub arcade,
iar etajele ar r\mâne pe frontul vechei linii de posesie, cum s’a practicat deja,
uneori cu succes, în unele ora[e din America.
Materialul întrebuin]at contribuie [i el la formarea stylului arhitectonic pre-
dominant într-un ora[. A[a dar cu drept cuvânt, nu rareori se recomand\ o
regul\ prea bine cunoscut\, dar prea adesea nerespectat\ în arhitectur\: sin-
ceritatea, sau mai pu]in eufemistic «cinstea în întrebuin]area materialelor».
Aceast\ cinste impune dup\ p\rerea multora, în Bucure[ti, aflat în o regiune
lipsit\ de cariere de piatr\ sau marmor\, întrebuin]area c\r\midei aparente de
coloare pu]in ro[iatic\, deschis\, f\r\ a considera acest material ca inferior,
c\ci monumentele istorice au dovedit contrariul. Materialele scumpe s\ nu fie

183
c\tre vulgaritatea înving\toare dela sfâr[itul secolului trecut [i începutul secolului nos-
tru, a f\cut pe Români s\ piard\ sim]ul istoriei lor. Palatul domnilor români se afl\ pe
locul ocupat ast\zi de aceste hale urâte [i nehigienice8. Din pricina lor, Col-
ina Sfânt\ nu se vede, trebuie s-o urci ca s\ vezi c\ e acolo. Crearea unei pie]e la
poalele Dealului Mitropoliei, cu vedere pân\ la Dâmbovi]a, ar fi un mijloc de a pune
în valoarea [valoare] colina cea mai de seam\ a ora[ului prin sensul istoric pe care-l are.
Pe unul din dealurile din fa]a cimitirului Bellu, s’ar putea ridica monumentul
dela Adam-Clissi [Adamclisi], adus la Bucure[ti de c\tre profesorul Tocilescu. Numai
prin reconstituirea monumentului a[ezat cu perspectiva necesar\, s’ar putea reda interes
acelor basoreliefuri lipsite ast\zi de orice interes a[a cum le vedem îngr\m\dite într’o
sal\ strâmt\ f\r\ perspectiv\ [i f\r\ efectele de lumin\ [i de umbr\ pe care le avea un
[aveau în] aer liber.
Aceste sculpturi n’aveau valoare estetic\ decât în locul unde se aflau,
însemnând într’un de[ert marginile Imperiului [i spunând c\l\torului r\t\cit într’aceast\
câmpie secetoas\ c\ pân\ acolo se întindea pacea roman\. Deoarece marea gre[eal\ de
a smulge acest monument, cu basoreliefurile [i trofeul s\u, a fost comis\ de genera]ia
care ne-a precedat [i deoarece e greu s\ le punem la loc acum, ar fi mai bine
s\ se foloseasc\ aceste pietre, creind în jurul lor decorul de aer liber de alt\dat\,
decât s\ fie l\sat [l\sate] neîntrebuin]ate [i neînsufle]ite în locul unde se afl\ ast\zi. Dealul
pe care monumentul de la
Adam-Clissi [Adamclisi] l’ar domina ar putea s\ slujeasc\ drept punct de reper la
orizontul ora[ului [i ar trebui s\ se aleag\ în a[a fel ca monumentul s\ se
vad\ de pe dealul Mitropoliei, unde este Parlamentul.

Arcul de triumf de pe [oseaua Kiseleff


8 Este vorba despre Palatul Domnesc, supranumit «Curtea Veche».

întrebuin]ate decât în cazuri excep]ionale [i de prosperitate. (C. SFIN}ESCU, Ibi-


dem, p. 44-45)
Martha Bibescu a adresat, în 1931, Prim\riei Municipiului Bucure[ti un mem-
oriu pe teme urbanistice [i edilitare, pledând pentru înmul]irea zonelor verzi,
pentru crearea unui muzeu na]ional, care s\ strâng\ laolalt\ giuvaerurile artis-
tice [i istorice ale ]\rii, precum [i pentru alte m\suri cu un caracter inovator
dintre cele mai îndr\zne]e. (Cristian POPI{TEANU, Nicolae MINEI, Studiu introductiv
la: Martha Bibescu, Jurnal Politic, ianuarie 1939-ianuarie 1941, Editura Politic\,
Bucure[ti, 1979, pag. 17, Nota 1)
Textul de mai jos a fost g\sit în colec]ia personal\ a inginerului urbanist Cincinat I. Sfin]escu
(1887-1952), profesor la {coala de Arhitectur\ [i Director general al Serviciului Sistematiz\rii
la Prim\ria Municipiului Bucure[ti. Acesta a strâns mai multe lucr\ri de mici dimensiuni într-
un volum unitar care poart\ pe cotor titlul Bro[uri Urbanistice [i semn\tur\ C.I. Sfin]escu.
Între aceste lucr\ri se g\se[te un text de 19 pagini dactilografiate, copiate la [apirograf, cu
titlul Sugestiuni pentru înfrumuse]area ora[ului Bucure[ti. Textul este împ\r]it în
urm\toarele capitole: P\durile de pini (p.1); Servitu]ile (p.2); Arcadele (p.4); Folosirea dealurilor
(p.5); Arcul de Triumf de pe [oseaua Kiseleff (p.6); Cinstea în întreb uin]area materialelor (p.8);

184
Gre[elile celor cari au conceput [i au executat Arcul de Triumf dela [osea
sunt de mai multe feluri. S\ începem cu a[ezarea sa. Este evident c\ unul din defectele
de cari sufer\ mai ales ora[ul nostru, este lipsa de perspective vaste. Spa]iul este luxul
cel mai mare al ora[elor, luxul regal. Ideea de a izola ceea ce vrei conste[ti [s\ constru-
ie[ti] este la începutul tuturor ceremoniilor omene[ti. Aceasta este atât de adev\rat încât
trena hainelor regilor [i cardinalilor n’are alt\ origin\. Arcul de Triumf de l’Etoile
este frumos, nu numai prin propor]iile lui, ci poate [i prin spa]iul liber care se
întinde de la Louvre, prin Jardin des Tuileries, pân\ în culmea aleii Champs Elysées,
printr’o pant\ aproape neobservat\ cu ociul [ochiul], dar care sluje[te de minune scop-
urilor lui de onoare [i în\l]are. Edilii no[tri aveau de-aface, cu o perspectiv\ mult mai
modest\, pe {oseaua Kiseleff. Totu[i, era dela sine în]eles c\ trebuie cel pu]in s\ se
serveasc\ de ea în întregime. Ce au f\cut ei?9
Au a[ezat arcul lor, nu la Hipodrom10, ci în mijlocul [oselei. Prin aceasta au
comis o gre[eal\ de estetic\ de neiertat [i dac\ ora[ul reu[e[te s\ scape de acest mon-
ument de meschinerie [i de îndr\zneal\ [i simbol totodat\ de preten]ie [i
de neputin]\, arcul va trebui s\ fie a[ezat la Hipodrom sau în pia]a Victoriei. Aceast\
pia]\ e vast\ [i are o perspectiv\ suficient\ în sensul invers. Dac\ arcul ar fi a[ezat la
Hipodrom, ar trebui s\ se ob]in\ o nivelare a [oselei, care s\ ridice u[or ultima parte a
ei, în a[a fel încât arcul s\ fie vizibil din calea Victoriei. Tot astfel, ar trebui cur\]a]i copacii

9 Autoarea se refer\ la construc]ia primului Arc de Triumf, amplasat în acela[i loc cu cel de
acum. Arcul a fost realizat în anul 1922 pentru a permite defilarea armatei române; graba în care s-
au f\cut preg\tirile a condus la realizarea unei construc]ii provizorii, din lemn, paiant\ [i stuc (arhi-
tect prof. Petre Antonescu). Construc]ia a fost demolat\ în anul 1935 când în locul ei s-a ridicat
actualul Arc de Triumf, inaugurat în septembrie 1936 (noua construc]ie, executat\ din materiale dura-
bile, este proiectat\ tot de c\tre arhitectul prof. Petre Antonescu).
10 Actualmente Pia]a Presei Libere, din care se accedea la Hipodromul B\neasa, pe terenul unde
ast\zi este ansamblul Târgului Interna]ional Bucure[ti.

Pie]ele publice (p.10); Dâmbovi]a (p.13); Lacurile (14); Fundenii Doamnei (p.14); Tei (p.15);
Crearea unui muzeu unic (p.15); Rezumat (p.19).
Sub titlu sunt scrise cu creionul ro[u cuvintele «Autor d-na Martha Bibescu» [i tot cu
creionul ro[u sunt subliniate unele idei din text; nu ne îndoim c\ adnotarea asupra autorului
[i sublinierile au fost f\cute de prof. C.I. Sfin]escu.
Putem deci afirma c\ ne afl\m în fa]a unei copii dactilografiate a memoriului despre care
avem date numai din scrierile prof. C.I. Sfin]escu [i din nota editorilor Jurnalului Politic.
Datarea manuscrisului în anul 1931 ni se pare a fi exact\, fiind confirmat\ de o aluzie a autoarei
la un monument inaugurat în anul 1930 [i de citatele din memoriu cuprinse în lucrarea din
anul 1932 a prof. C.I. Sfin]escu.
Red\m textul în forma în care se g\se[te în volumul sus-numit; ad\ugirile [i sublinierile
datorate prof. C.I. Sfin]escu sunt scrise cu caractere înclinate, iar ad\ugirile noastre care
l\muresc anumite inadverten]e (datorate fie dactilografierii manuscrisului, fie autoarei) sunt
introduse între paranteze drepte. Ad\ug\m [i câteva explica]ii care pot ajuta în]elegerii unor
idei din text; explica]iile sunt marcate cu cifre arabe.

{ERBAN POPESCU-CRIVEANU

185
de unele cr\ci, ca s\ se vad\ mai bine cerul. Nu e nimic mai important pentru fru-
muse]ea unui ora[ decât spa]iul liber în jurul monumentelor sale. Este secre-
tul cel mare al Parisului [i a fost [i cel al Petrogradului, de pe vremea împ\ra]ilor. Cât
despre Arcul de Triumf, dac\ formula e p\strat\ din motive patriotice, trebuie înainte de
toate s\ se ia model dup\ arcul de triumf din antichitate, cari mai exist\ [i acum la
Roma. Prostia arhitectului care a construit arcul de triumf dela [osea e ar\tat\ prin
acest singur fapt: a vrut s\ inoveze în materie de arc de triumf! Napoleon el însu[i a pus
s\ se copieze arcul de triumf al lui Constantin care este la Roma, mul]umindu-se s\ fac\
s\ apar\ statuetele grandierilor francezi în locul centurionilor [i lictorilor romani. Aceas-
ta e destul ca s\ fac\ din Arc du Carrousel un arc francez. Casa ]\r\neasc\, de a[a
zis stil românesc, coco]at\ de domnul Antonescu în culmea unui arc umflat
de amândou\ p\r]ile, ca o corabie pe vârful muntelui Ararat, nu e una din urâ]eniile
mai neînsemnate ale Arcului Na]ional dela [osea. Ea tr\deaz\ o stare de spirit agotist\
[?], care a predominat în epoca celei mai grave dec\deri artistice pe cari ]ara noastr\ a
cunoscut-o. Milioanele cheltuie pentru cl\direa [i ruina imediat\ a acestui monument
al mediocrit\]ii, sunt pedeapsa prostului gust [i al necinstei intelectuale.

Cinstea în întrebuin]area materialelor


Una din principalele cauze de urâ]enie a Bucure[tiului modern este lipsa de cin-
ste în întrebuin]area materialelor de construc]ie.
Ca o buc\t\reas\, care ar ascunde o bucat\ de carne de calitate proast\, acoperind-
o cu sos, arhitec]ii au c\utat s\ p\c\leasc\, ascunzându-[i c\r\mizile, pe cari le-au con-
siderat pe nedrept, printr’un fel de snobism, ca un material inferior care trebuia ascuns
cu orice pre]. S’a pretins chiar c\ în România c\r\mizile aparente nu rezis-
tau climei. Bisericu]a Biserica de Argint [?], din Ia[i, Bisericu]a din B\lteni, în jude]ul
Ilfov, Turnul din Brebu, lâng\ Câmpina, r\mas de pe vremea lui Matei Basarab, sunt probe
evidente de neadev\rul acestei aser]iuni. Necinstea intelectual\, dorin]a de a p\rea
altceva decât ceea ce e[ti, au invadat Bucure[tii [i România întreag\, într’o epoc\ de
dec\dere. Atunci arhitec]ii celor boga]i au început s\ acopere cu o spoial\ groas\ [i urât\
toate cl\dirile lor de c\r\mid\ cu speran]a de a face s\ se cread\ c\ sunt de piatr\ sau
chiar de marmor\. Prea numeroasele muluri [i ornamente de calitate proast\,
cari împodobesc casele mai însemnate din Bucure[ti, tr\deaz\ urâ]enia sentimentelor cari
au f\cut ca acest gen s\ fie adoptat de aproape tot ora[ul, fiindc\ s\racii au imitat pe cei
boga]i, cum au putut, [i nimeni n’a avut curajul s\ m\rturiseasc\ c\ într’o ]ar\ lipsit\ de
cariere de piatr\, toat\ lumea avea case de c\r\mid\. Ora[e foarte frumoase, ca Vicence
[Vicenza], Toulouse, Stockholm [i Vene]ia în parte, se f\lesc cu cl\diri admirabile în cari
c\r\mida este întrebuin]at\ cinstit [i pe fa]\.
Trebuie s\ vindec\m pe Bucure[teni de prejudecata ridicul\ care-i face s\ considere
c\r\mida drept un material inferior [i care-i duce la acest mare p\cat împotriva esteti-
cei: parodia unui material prin altul, c\r\mida deghizat\ în piatr\. Trebuie s\ înv\]\m pe
cet\]eni s\ cugete cinstit arhitectura lor [i modelul unei str\zi, sau al unei pie]e compuse

186
în întregime din construc]ii de c\r\mid\, (întrebuin]ând c\r\mida pu]in ro[iatic\, care e
în tradi]ia României, cum e la B\lteni, Brebu, Mogo[oaia)11 ar fi de mare folos pentru
educa]ia estetic\ a popula]iei bucure[tene.
Lipsa de cariere de piatr\ în împrejurimile ora[ului, îl sile[te s\ nu întrebuin]eze pia-
tra cioplit\ decât într-o vreme de prosperitate public\ care n’a sosit înc\. Când ora[ul va
fi bogat, vor trebui s\ afle cet\]enii c\ pot avea din carierele de marmor\ din Tran-
silvania marmora mai frumoas\ decât cea din Italia, fiindc\ e tot atât de
frumoas\ ca cea din Grecia. O minunat\ inova]ie ar fi atunci, pentru palate sau edi-
ficii publice, s\ fie îmbr\cate cu marmor\. Pân\ acum românul, chiar bogat, nu se gânde[te
la marmor\ decât când e vorba s\-[i comande mormântul. El nu [tie c\ marmora e un
material, care poate fi întrebuin]at pentru scopuri mai pu]in triste.
În rezumat, trei feluri de materiale ar trebui întrebuin]ate în viitoarele construc]ii ale
Bucure[tilor: c\r\mida, piatra (sunt cariere de piatr\ în Dobrogea [i la Cumpulung) [Câm-
pulung] [i marmora, dar toate trei, pe fa]\. C\r\mida poate fi considerat\ ca un materi-
al tot atât nobil ca celelalte dou\, dar cu o singur\ condi]ie: s\ fie întrebuin]at\ f\r\ ipocrizie.
11 Palatul construit la Mogo[oaia de c\tre Voievodul Constantin Brâncoveanu a fost tencuit atât
la interior cât [i la exterior. Restaur\rile din sec. XX au condus la înf\]i[area actual\ a acestui palat
ale c\rui ziduri exterioare sunt din c\r\mid\ aparent\.

187
Tot astfel trebuie s\ se întrebuin]eze c\r\mida din ]ar\ s\ nu se imite c\r\mida ]\rilor
nordice, care e de un ro[u viu, [i care nu se potrive[te nici cu cerul, nici cu
peisagiile noastre. C\r\mida ro[ie e preferat\ de arhitec]ii germani. C\r\mida ro[iatic\
este c\r\mida noastr\ na]ional\. Cl\dirile din c\r\mid\ ro[ie sunt totdeauna urâte [i par
streine în România. Un sentiment care a provenit dintr’o estetic\ de parveni]i, a f\cut
s\ fie dispre]uit\ c\r\mida îngust\ [i de culoare deschis\, care e în tradi]ia
noastr\. Acei cari ar consim]i s-o întrebuin]eze ar realiza o economie, fiindc\ e modul de
cl\dit cel mai pu]in costisitor [i ar contribui în mare m\sur\ s\ dea ora[ului un caracter
de autenticitate care-i lipse[te cu totul. Un palat de marmor\ [c\r\mid\] poate fi tot atât
de frumos ca unul de marmor\, totul e o chestiune de inteligent\, [i mai ales de cinste
spiritual\. A[i vrea s\ v\d ap\rând pe ecran, pentru educa]ia estetic\ a masselor, castelul
din Ferrare [Ferrara], un monument l\sat Italiei de c\tre prin]i foarte boga]i cari n’au dis-
pre]uit c\r\mida aparent\ într’o cl\dire monumental\. Reabilitatea c\r\midei aparente
ar trebui s\ fie pe primul plan al preocup\rilor acelor cari se ocup\ de viitoarele
înfrumuse]\ri ale ora[ului Bucure[ti. Dac\ arcul de Triumf ar fi fost f\cut din c\r\mizi [i
dup\ date clasice, largi [i simple, ar fi putut a[tepta vreme de o jum\tate de secol sau
mai mult, o îmbr\c\minte de marmor\, f\r\ a deveni b\taia de joc a trec\torilor, ceeace
e ast\zi în atâtea privin]e.

Pie]ele publice
Crea]iunea de pie]e publice se impune la Bucure[ti, unde ele sunt inexistente.
Nimic nu serve[te mai mult la înfrumuse]area unui ora[ [i definirea caracterului s\u decât
pie]ele publice bine în]elese. Paris, Londra [i Roma ofer\ exemple str\lucitoare: Place
de la Concorde, Place Vandome [Vendome], Place des Pyramides, Place de la République,
Place de l’Etoile, toate acestea dau Parisului aerul s\u de m\re]ie. Tot astfel la Roma,
unde pie]ele sunt nenum\rate, la Floren]a, la Vene]ia.
Bucure[tii n’au înc\ pie]e publice. Ceeace ar putea s\-i ]ie loc de pia]\ public\, e deo-
camdat\ o r\spântie. {i totu[i, tradi]ia pie]ei publice, care este în acela[ timp un târg,
s’ar putea reg\si chiar în origina ora[ului Bucure[ti.
Deocamdat\ v\d trei pie]e mari, cari ar putea fi creiate. Întâi, pia]a Victoriei, care
deocamdat\ nu exist\ fiindc\ e înconjurat\ de monumente urâte [i nepotrivite c\rora li
s-a ad\ogat de curând un grup de statui concepute [i executate f\r\ nici o grije
de armonia general\ a pie]ii12.
Nu se poate organiza pia]a Victoriei decât dac\ un plan de ansamblu ar supune acest
spa]iu unei ordonan]e hot\râte din’nainte.
O serie de colonade în hemiciclu, foarte simpl\ [simple] de piatr\ [,] de
c\r\mid\ sau marmor\, dar dup\ un desen simplu [i îndr\zne], ar trebui s\ serveasc\
drept patru paravane pentru a ascunde urâtele cl\diri ale palatului func]ionarilor 13 [i palat-

12 Autoarea desemneaz\ Monumentul Eroilor Corpului Didactic, realizat în anul 1930 de Artur
Verona [i Ion Jalea. Monumentul, amplasat între {oselele I. Jianu [i P. Kiseleff, a fost distrus când
în locul s\u a fost amplasat Monumentul Solda]ilor Sovietici.

188
ului Sturza14, [i str\zile învecinate, care se sfâr[esc prin col]ul Muzeului Antippa [Antipa].
Aceste colonade ar putea s\ fie dep\rtate printr’o distan]\ destul de mare de mon-
umentele de care e vorba, în a[a fel încât s\ nu le ia nici aerul [i nici lumina.
Dac\ s’ar stabili aceast\ întocmire bine conceput\ [i executat\, aceast\ pia]\ ar oferi un
aspect pl\cut ochilor.
A doua, din pie]ele publice de pe calea Victoriei de care ar trebui s\ ne ocup\m, este
Pia]a Palatului Regal. Limitat\ cum este de Palatul Regal [i Funda]ia Carol nu se poate
face mare lucru, pentru estetica ei, dar s-ar putea ridica acolo un monument Regele
Carol I. Prin aceasta s-ar pune cap\t acestei particularit\]i ridicule a ora[ului,
care de vre-o 60 ani înal]\ statui mini[trilor [i oamenilor politici chiar medioc-
ri, care au slujit în timpul domniei lui Carol I [i n’are nici o statue a fondatorului
Dinastiei [i comandantului Suprem al Armatei române, care a câ[tigat ]arei
neatârnarea sa pierdut\ de patru veacuri [i jum\tate. Aceast\ statue a Regelui Carol ar
putea fi o mare înfrumuse]are a pie]ei dac\ ar fi bine conceput\ [i încredin]at\ unui sculp-
tor care s\ cunoasc\ dinainte propor]iile pie]ei c\reia îi este destinat\. Ar fi bine s\ fie o
statue echestr\ [i cu acest prilej s\ se revie la o veche tradi]ie care adaug\ un gând de
binefacere [i de frumuse]e monumentelor de felul acesta ridicate în ora[ele de odinioar\15.
Ni[te fântâni, ca la Roma în pia]a Quirinalului, ar putea înfrumuse]a aceast\
pia]\ ad\ugându-i r\coare vara [i calitatea ornamental\, pe care numai apa poate
s’o dea pie]elor pe cari le învioreaz\ [i le înfrumuse]eaz\ mai mult decât orice. Pentru aceast\
statue a Regelui Carol, care ar trebui s\ fie totodat\ decorativ\, monumental\ [i pro-
por]ionat\ cu cadrul ei, ar trebui s\ fie luate de model statuile [i fântânile din Roma, cari
ocup\ [i m\re]ie [i cu gra]ii foarte restrânse. Nu trebuie s\ ne ferim de inspira]ii streine
din motive de na]ionalism strâmb [i r\u în]eles, na]ionalism, care a fost pricina atâtor erori
arhitecturale, cari s’au comis în Bucure[ti în ultimii 40 ani. Influen]a italian\ la Luvru [i în
castelele de pe Loire, influen]a greac\ [i egiptean\ la Roma, influen]a roman\ [i francez\
la Petersburg [i la Odessa, au creiat decoruri urbane minunate. Lumina ]arei [i clima
sa sunt destul de puternice ca s\ na]ionalizez monumente, cari apar]in ci-
viliza]iei în general. Dar se cade ca fiecare s\-[i aleag\ inspira]ia în mod ra]ional [i s\ nu
introduc\ în Bucure[ti un fals gotic sau Louis XV, sau un fals stil moresc. Bunul sim] [i
gustul dau putin]a s\ te inspiri f\r\ slug\rnicie [i [tiind s\ alegi cu socoteal\ isvoarele de
inspira]ie. Tot ce ]ine de arta clasic\ se potrive[te întotdeauna în mod des\vâr[it cu nece-
sit\]ile monumentale ale unui ora[.
A treia din pie]ele publice care ar trebui create [i înfrumuse]ate este pia]a Bibes-
cu-Vod\16, care e acum ocupat\ de Halele Centrale. Ea ar trebui s\
13 Palatul Societ\]ii Func]ionarilor Publici, amplasat pe terenul dintre Bd. Lasc\r Catargiu [i Calea
Victoriei, distrus de bombardamentele din anul 1944 (arhitect Nicolae C. Mih\escu, mozaicuri de
{tefan Luchian).
14 Vezi nota 5.
15 Statuia ecvestr\ a Regelui Carol I, amplasat\ în axul cl\dirii Funda]iei Universitare cu acela[i
nume, a fost realizat\ la sfâr[itul deceniului 4 de c\tre sculptorul I. Mestrovici [i a fost distrus\ în
1948.

189
serveasc\ de drum de intrare la Mitropolie. Înconjurat\ cu arcade [i împodobit\
cu patru fântâni, ea ar putea primi în mijlocul ei statuea Regelui Ferdinand. Figuri de piatr\
înf\]i[ând provinciile României unite ar trebui s\ [se] ridice pe un vast basso-relief la
poatele statuei regelui, care [a] înf\ptuit unirea na]ional\. Trebuie s\ fie evitat\ gre[eala
de estetic\ comis\ de sculptorii mediocri, cari au ridicat pe piedestalul diferitelor statui
ale mini[trilor regelui Carol I atâtea figuri alegorice ridicule, cari contribuiesc la
urâ]enia lor prin poza lor teatral\ [i formele lor exagerate [i importan]a pe care o iau în
dauna figurii centrale. Statuia Regelui Ferdinand, purtând mantila de la încoronare, coroana
pe cap [i sceptrul în mân\, ar trebui s\ fie a[ezat\ pe un soclu vast pe care n’ar apare
nimic în haut-relief, dar unde figurile Munteniei, Moldovei, Transilvaniei, Bucovinei, Basara-
biei, Banatului [i Dobrogei ar ap\rea în basso-relief, ca femeile sculptate pe tronul
Venerei Aldobrandini, la Roma. Aceasta ar da statuei Regelui Ferdinand I toat\ m\re]ia
voit\.
Pentru ca aceast\ pia]\ s\ fie frumoas\, ar trebui s\ fie îng\duit numai la dou\
feluri de negustori s\ ocupe locuin]ele din spatele arcadelor, care ar face
din ea un fel de pia]\ San-Marco. O ordonan]\ ar închiria aceste locuin]e numai librar-
ilor [i florarilor. Regele prieten al c\r]ilor s-ar g\si astfel printre lucrurile, cari i’au fost
dragi: c\r]ile [i florile17.

Dâmbovi]a
Dâmbovi]a [i cheiurile ei sunt una din p\r]ile cele mai urâte ale
Bucure[tilor. Acest râu cu ap\ pu]in\, cuprins\ între cheiuri, cari te împiedic\ s’o vezi
[i ale c\rei [c\rui] maluri sunt acoperite cu o iarb\ s\rac\, merit\ s\ dispar\. Ar putea
fi acoperit\ cum s’a f\cut la Paris pentru râu[orul La Bievre [i pentru al]i afluen]i neînsem-
na]i ai Senei. În cazul acesta, s’ar putea amenaja un bulevard, care s\ serveasc\ de loc
de plimbare în mijlocul s\u, având la dreapta [i la stânga copaci planta]i în linii drepte [i
dou\ [osele paralele pentru circula]ia tr\surilor. Dac\ s’ar înf\ptui proectul de a aduce
la Bucure[ti apa Ialomi]ei sau a Arge[ului sau a amândorura, Dâmbovi]a ar
putea fi cru]at\, deoarece ar fi cru]at\ [se repet\ în manuscris], deoarece ar fi trans-
format\ în fluviu. Dar matca sa actual\ ar trebui s\ dispar\.
S\ n\d\jduim c\ va fi executat în curând canalul de [aptezeci de kilometri legând
Bucure[tii cu Dun\rea [i în cazul acesta va trebui s\ se amenajeze un port care s\
se armonizeze cu ansamblul decorativ al unei p\r]i a ora[ului18. Fluviile [i
canalurile contribuiesc totdeauna la înfrumuse]area unui ora[ [i pân\ acum ora[ul nos-
tru e pu]in înzestrat în direc]ia aceasta.
16 Acum Pia]a Unirii, vezi nota 7.
17 Statuia Regelui Ferdinand, realizat\ tot de sculptorul I. Mestrovici, nu s-a amplasat în Pia]a
Unirii, ci pe {os. Kiseleff [i a avut aceea[i soart\ cu statuia Regelui Carol I.
18 Au existat mai multe proiecte, datorate unor ingineri importan]i ai vremii, pentru realizarea
unui canal navigabil între Bucure[ti [i Dun\re [i pentru amenajarea unor porturi fluviale în ora[ul

190
Lacurile
Una din frumuse]ile naturale ale împrejurimilor ora[ului nostru [i care pân\
acum n’a fost deloc luat\ în seam\ este alc\tuit\ de [irul de lacuri care, m\rgine[te ora[ul
în mai multe locuri. Ar trebui cur\]ate de trestiile, care le acoper\ [i prin aceasta s-
ar descoperi adev\rata lor mass\ de ap\. Aceste lacuri ar trebui puse în leg\tur\ unele
cu altele ca s\ îng\duie canotajului s\ se desvolte. }\rmurile acestor lacuri ar trebui
plantate cu pini, cum s’a spus mai sus. Ele ar trebui s\ fie cuprinse, în parte, în Par-
cul Na]ional, care va fi creiat înspre B\neasa [i pentru care cred c\ s’au f\cut planurile.

Fundenii Doamnei
Ar fi bine s\ ne ocup\m [i de cele câteva mân\stiri [i biserici, care se afl\ în apropierea
Bucure[tilor [i s\ facem în a[a fel încât s\ se poat\ ajunge u[or pân\ la ele. Voi lua ca
pild\ fermec\toarea bisericu]\ Fundenii Doamnei al c\rei exterior e acoperit cu struc-
turi remarcabile în genul persan. Aceast\ bisericu]\ care este foarte frumoas\ se g\se[te
la o dep\rtare de trei km. de Bucure[ti, dar nici un str\in nu [tie de ea [i pu]ini români
b\nuiesc existen]a ei, drumul care duce la ea este un [ir de gropi. Acest drum ar tre-
bui reparat cu scopul de a face cunoscut\ acest\ comoar\ arhitectural\
cru]at\ pân\ acum de sinistra oper\ de restaurare a c\rei victime sunt cele mai multe
din bisericile noastre ca biserica Stavropoleos, desfigurat\ acum vre-o dou\zeci de ani19.
Pentru Fundenii Doamnei nu este altceva de f\cut decât s\ se scoat\ geamlâcul
cel urât, care nu face deloc cinste tindei bisericii [i pictura în ulei, care mâzg\le[te pia-
tra sculptat\ a frumosului cadru al u[ii.
Ni[te t\bli]e pentru semnalizare ar trebui puse pe drumul care duce la Fundenii Doam-
nei, care ar trebui s\ fie plantat cu plopi din Italia.

Tei
Proprietatea teilor [Teilor], care apar]ine familiei Gjika [Ghica], ar putea fi amenajat\
în a[a fel ca s\ serveasc\ de scop de plimbare c\l\torului doritor de a cunoa[te trecutul
]\rii.
Tot astfel [i B\lteni.

capital\; unele dintre aceste proiecte prevedeau m\rirea debitului râului Dâmbovi]a [i transformarea
acestuia într-un canal navigabil. În acela[i timp al]i ingineri importan]i ai vremii au elaborat proiecte
pentru transformarea râului Dâmbovi]a într-un mare colector de ape uzate, pentru acoperirea lui cu
un plan[eu carosabil [i pentru executarea unor linii de cale ferat\ subterane pe ambele maluri ale
râului; o parte a acestui plan[eu s-a realizat între Podul Senatului [i Podul {erban Vod\ [i a fost
demolat\ în deceniul 9, o dat\ cu executarea liniei 1 de metrou [i a noii amenaj\ri a râului Dâm-
bovi]a în ora[.
19 Biserica Stavropoleos a fost restaurat\ la sfâr[itul secolului trecut de c\tre Comisiunea Mon-
umentelor Istorice, restauratorul fiind arhitectul prof. Ion Mincu.

191
Crearea unui Muzeu unic
Când se vorbe[te de Paris, se spune «Luvru»; despre Londra «British Museum»;
despre Madrid «Muzeul Prado».
Unul din marile goluri, în caracterul ora[ului Bucure[ti, este lipsa unui Muzeu Na]ional
cuprinzând totalitatea comorilor artistice ale României, care nu e prea bogat\ compara-
tiv cu m\rimea ]\rii [i cu importan]a sa politic\ actual\. Consider ca o adev\rat\ ru[ine
na]ional\ aceast\ neputin]\ în care ne afl\m de a ar\ta turistului str\in un loc,
unul singur în care s\-[i fac\ o idee despre ansamblul civiliza]ieii române[ti. Sunt desig-
ur pres\rate prin Bucure[ti, o puzderie de muzee, institu]ii particulare sau publice, cari
se intituleaz\ toate cu fal\ «muzee». E greu de p\truns în aceste localuri, împr\[tiate prin
ora[ [i a c\ror adrese numai câ]iva ini]ia]i le cunosc: Muzeul Kalindoru [Kalinderu], Muzeul
Casei Bisericii, Muzeul Simu, Muzeul Thoma [Toma] Stelian, Muzeul Teodor [Theodor]
Aman, Muzeul Antippa [Antipa], Muzeul Tigara-Samurca[ [Tzigara-Samurca[],
Muzeul Academiei etc. Nimeni nu poate s\ ias\ din încurc\tur\, nici c\l\torul strein, nici
provincialul [i nici cet\]eanul din Bucure[ti. Aceast\ mul]ime nu e justificat\ de prea mul-
tele bog\]ii artistice [i din nefericire numai de vanitatea copil\reasc\ [i r\u în]eleas\ a
amatorilor sau a directorilor institu]iilor publice. O campanie de pres\ ar trebui început\
f\r\ întârziere în aceast\ privin]\. Ar trebui numaidecât creat un singur muzeu, care s\
ia numele, rangul [i locul unui muzeu na]ional, vast [i în stare s\ con]in\ toate colec]iile
împr\[tiate prin ora[ [i chiar în ]ar\. Acest muzeu ar cuprinde[,] afar\ de colec]iile de
pictur\ str\in\[,] manuscrise ca la «British Museum», s\li consacrate arheologiei[,] altele
consacrate etnografiei, preistoriei, artei religioase, etc. Ar fi de dorit pentru gloria dinas-
tiei [i pentru str\lucirea ora[ului, ca acest muzeu s\ cuprind\ în mijlocul s\u [i la locul
de cinste coroana regal\. Împ\ra]ii Austriei [i regi [regii] Spaniei au în]eles aceast\ nece-
sitate moral\, de a încuraja gustul pentru arte [i au d\ruit muzeului din Capital\ tablourile
marilor mae[tri, chiar când înf\]i[au pe str\mo[ii familiei suverane. La Madrid, la muzeul
Na]ional se g\sesc tablouri apar]inând coroanei înf\]i[ând pe str\mo[ii M.S.Catolice picta]i
de Tzitzian [Tizian] [i Velasquez sau de Goya. Tot astfel e [i la Viena sala numit\ Velasquez.
Tablourile din colec]ia regal\ actualmente împr\[tiate parte în palatul din
Calea Victoriei, parte la Pele[, parte la Cotroceni [i chiar la Bran, nu prezint\ nici un
folos pentru educa]ia estetic\ a României [i pentru prestigiul artistic al ]\rii fa]\
de str\in\tate. Dac\ pilda ar veni de sus prin creierea acestei s\li regale, care ar trebui
s\ poarte numele fondatorului ei Regele Carol I, f\r\ îndoial\ colec]iile particulare ar lua
curând calea muzeului na]ional. Donatorii ar putea fi îndemna]i cu îndemânare s\ imite
d\rnicia regal\. Amorul-propriu al fiec\ruia ar putea fi satisf\cut prin numele dat s\lii
cuprinzând operele l\sate muzeului prin testament, cum sunt, la Louvre, dona]ia Rothchild,
sau dona]ia Visconti, etc.
În România [i chiar în Bucure[ti, sunt destule bog\]ii artistice pentru un muzeu cen-
tral, dar desigur nu sunt destule pentru atâtea muzee mici, r\u în]elese, r\u concepute
[i ne[tiute de public. Statul ar trebui s\ centralizeze cu îndr\zneal\, sub impulsia unei
singure direc]ii. O adev\rat\ economie ar putea fi realizat\ prin creierea unui muzeu unic,

192
prin vânzarea imobilelor [i terenurilor muzeelor individuale ca muzeul Tigara [Tzigara]
(neterminat înc\), muzeul Aman (cas\ particular\), muzeul Kalinderu, etc. Pentru creiarea
acestui muzeu na]ional, unic [i complet, în care toat\ via]a artistic\, veche [i modern\
ar putea fi centralizat\, locul cel mai potrivit mi se pare vechea mân\stire V\c\re[ti,
ast\zi pref\cut\ în închisoare de Stat. –M\rimea cl\dirilor, interesul lor arhitec-
tural, frumuse]ea locului care domin\ Bucure[tii cam în felul cum Escurialul domina mun]ii
Castiliei, se potrive[te de minune acestui proiect. Pentru Stat, restaurarea acestei cl\diri
ar fi u[urat\ prin economia realizat\ asupra muzeelor de ast\zi, cu înc\lzirea [i între]inerea
lor [i prin beneficiile realizate prin vânzarea lor sau întrebuin]area lor drept case de raport.
O linie de tramvay [i un bulevard ar fi suficiente pentru ca s\ se poat\ ajunge
în zece minute din centrul ora[ului la V\c\re[ti. Valea Plângerii, care se întinde
la poalele mân\stirii, ar putea fi pref\cut\ cu pu]in\ cheltuial\ într’un parc
minunat care s\ poat\ con]ine sarcofagiile [i fragmentele de monumente romane,
cari încurc\ ast\zi s\lile înguste ale muzeului Academiei. Curtea interioar\ a mân\stirii,
atât de vast\, [i descurcat\[,] desb\rat\ de baracele cari o desfigureaz\ ast\zi, ar putea
s\ ad\posteasc\ câteva din sarcofagiile romane împr\[tiate prin ]ar\. S\li vaste ar putea
fi amenajate în cl\dirile cari ast\zi servesc drept închisori [i s’ar putea degaja elegantele
arcade cari sunt zidite [i reda astfel mân\stirii V\c\re[ti vechea ei splendoare.
Paraclisul [i biserica cari se afl\ în mijlocul cur]ii [i turnul de intrare sunt
monumente admirabile din secolul XVII-lea [XVIII-lea] românesc. Ar fi pu]in lucru de f\cut
ca s\ fie puse în valoare [i aceste trei frumoase exemple de arhitectur\ ar m\ri interesul
muzeului care s’ar g\si într-un cadru armonios, dovedind prin el însu[i c\ în aceast\ ]ar\
a existat o veche tradi]ie respectabil\ [i respectat\.
Expozi]iile anuale cari ar aduce la Bucure[ti comorile [i moa[tele de pe la mân\stir-
ile dep\rtate, ar putea atrage pe mul]i str\ini [i dac\ muzeul ar fi definitiv instalat la
Bucure[ti, colec]ia regal\ din muzeu ar atrage desigur pe to]i amatorii de
Greco de pe lume. Valoarea universal\ a acelor tablouri atr\gând aten]ia amatorilor
de art\ din toate ]\rile, ar face cunoscute comorile artistice propriu zis române[ti.
Lipsa unui muzeu na]ional în capitala unei ]\ri ast\zi tot atât de mare ca [i Italia, este
o adev\rat\ ru[ine [i b\taia de joc a vecinilor r\uvoitori, ca Ungurii, de pild\, cari nu uit\
s\ atrag\ aten]ia str\inilor asupra acestei lacune fatale pentru bunul renume al Bucure[tilor
[i în consecin]\ al întregei ]\ri.
Ideea de a strânge toate bog\]iile artistice, estetice [i arheologice ale ]\rii într’un sin-
gur loc este înc\ atât de departe de concep]ia [i de preocup\rile concet\]enilor no[tri [i
ale guvernan]ilor lor, încât ar fi fost nevoe de o adev\rat\ campanie de pres\ care s\
interese [intereseze] opinia public\ [i s\ ob]in\ adesiunea publicului la proectul acesta
care ar trebui realizat cât de curând dac\ voim s\ câ[tig\m de partea noastr\ opinia lumei
civilizate.
Printre numeroasele idei de la cari s’ar putea inspira pentru alinierea gr\dinilor din
Valea Plângerii, o alee amintind Aliscany din Provence [Les Alyscamps din Arles] ar fi
foarte frumoas\ [i u[or realizabil\. Sarcofagii [i fragmente de pietre funerare romane sunt
a[ezate la dreapta [i stânga unei alei formate din copaci din Iudeea ale c\ror

193
flori trandafirii a[tern prim\vara un covor parfumat sub pa[ii trec\torilor [i, c\zând pe
piatra sarcofagiilor, amintesc vechile ofrande de flori aduse Proserpinei [i zeilor din Infern.

Rezumat
1) Bucure[ti. Împrejurimile lui. Împ\durirea jude]ului Ilfov – p\durile de pini.
2) Ora[ul pe arcade. Solidaritatea împotriva individualismului; rânduielile; servitu]ile
necesare.
3) Punerea în valoare a dealurilor din Bucure[ti.
4) Arcul de Triumf dela [osea luat ca tip de monument anti-estetic.
5) Cinste în întrebuin]area materialelor. C\r\mida [i marmora – materiale române[ti.
6) Pie]ele publice.
7) Regimul Apelor: Dâmbovi]a, lacurile.
8) Împrejurimile pitore[ti. Fundenii. Tei
9) Creiarea unui muzeu unic.

194
ALEXANDRU BELDIMAN

Filaretul

Ceea ce îmi propun în cele ce urmeaz\ este s\ schi]ez o posibil\ tem\ pentru revi-
talizarea unui cartier bucure[tean, Filaret. A[a cum rezult\ din în[iruirea seac\ a datelor
prezentate mai jos, desprinse din Istorii ale Bucure[tiului – Ionescu-Gion, Iorga, Giures-
cu, Potra, Berindei etc. – Filaretul a avut momentele lui de m\re]ie, dar [i de dec\dere,
a[a cum este [i cel de ast\zi când cartierul pare c\zut în uitarea de sine. Parcurgându-l
în mai multe rânduri am avut, în ciuda st\rii în care se afl\, sentimentul a ceea ce numesc
un important poten]ial de revitalizare. Acest sentiment mi-a fost indus de prezen]a
înc\ majestuoas\ a Parcului Carol; de existen]a unor construc]ii frumoase [i interesante
cu ridicate posibilit\]i de refunc]ionalizare – Gara Filaret [i Arenele Romane –, de prezen]a
construc]iilor industriale care nu mai au viitor în aceste locuri [i care pot fi reînvestite cu
func]iuni noi; precum [i de existen]a unor terenuri libere sau eliberabile [i nu în ultimul
rând de apropierea de perimetrul opera]iei Bucure[ti 2000, care, în urma concursului
interna]ional de urbanism a devenit o prioritate pentru Municipalitatea Bucure[tiului.
Opera]iuni similare se fac în marile ora[e ale Europei1, la Berlin de exemplu, dar mod-
elul la care am s\ m\ refer este ... Parisul. M\ gândesc la o realizare relativ recent\,
început\ în anii ’70 [i terminat\ – dac\ se poate vorbi de un ora[ terminat – foarte de
curând, în anii ‘90; este vorba de cartierul La Villette situat în nord-estul ora[ului de pe
Sena, lâng\ Porte de Pantin. Aici se aflau abatoarele Parisului [i alte industrii conexe,
dec\zute ca urmare a schimb\rii modului de produc]ie a c\rnii.
G\sim ast\zi în aceste locuri un splendid parc, pres\rat cu foarte mediatizatele folies
– ambele desenate de celebrul arhitect elveto-franco-american Bernard Tschumi – Cen-
trul Muzicii [i al Dansului, concepute de superstarul Christian de Portzamparc, Premi-

1 Practica urbanismului în Europa are notele sale specifice care difer\ destul de categoric de
cel al ora[elor din America sau Asia.
2 Echivalentul Nobelului pentru arhitectur\.

195
ul Pritzker2 în 1995, Muzeul Tehnicii [i celebra Geod\, al c\ror arhitect este Adrien
Feinsilber. Nu mai vorbesc de frumoasa restaurare a Pavilionului V\mii3 datorat\ lui
Bernard Huet, situat pe Canal de l’Ourq, la extremitatea de vest a ansamblului [i de restau-
rarea [i reconvertirea uneia dintre halele industriale p\strat\ ca martor, ce a fost trans-
format\ într-un centru cultural. Aici au avut loc spectacole cu Trilogia lui Andrei {erban,
în anul 1990 sau 1991.
Aceast\ transformare a unei zone dec\zute a Parisului a fost posibil\ gra]ie existen]ei
unei voin]e politice conjugate, aceea a Pre[edin]iei Fran]ei, a Guvernului [i a Prim\riei
Parisului, care avea ca ]el refacerea (imaginii) ora[ului lumin\, dup\ o lung\ perioad\
gri, în care calitatea arhitectural\ [i urbanistic\ nu a interesat societatea francez\.
Instrumentele alese pentru buna ducere la sfâr[it a opera]iei au fost calitatea pro-
gramului (alegerea func]iunilor) [i valoarea proiectelor de arhitectur\. Men]ionez c\ aces-
tea au fost selec]ionate de cele mai multe ori în urma unor Concursuri.

***
Pentru stabilirea programului, cred c\ trebuie început cu o informare asupra istoriei
locului. Rezultatul, chiar dac\ nu are un impact direct în stabilirea acestuia, se insinueaz\
în program, generând o continuitate necesar\ la nivelul structurii urbane [i locuirii.
Iat\ deci o posibil\ fi[\ a locului:
— Urme de locuire în epoca fierului.
— În perioada Evului Mediu zon\ viticol\, pe care Gh. Bari]iu o mai g\se[te la 1832.
— La începutul secolului al XVII-lea, domnitorul Radu {erban construie[te aici un
iaz, cunoscut ca Iazul lui {erban Vod\, men]ionat în acte la 1632, 1668 [i 1672.
— 1792-1793 Mitropolitul Filaret al II-lea construie[te o fântân\ celebr\ în epoc\.
Ea avea forma unui chio[c cu parter [i etaj; la parter, dintr-un perete de marmur\ ie[eau
8, dup\ al]ii 12 ]evi ce captau 4 izvoare din dealul vecin. Tavanul era tot din marmur\; la
etaj se accedea pe o scar\, din marmur\ [i ea, la un loc de priveal\, m\rginit de 7 coloane
din piatr\ sculptat\ [i acoperit cu olane. De strea[in\ erau ag\]a]i clopo]ei de sticl\ ce
scoteau sunete cristaline, cum erau pân\ nu de mult la Vila Minovici.
— În secolul al XVIII-lea aici era loc de petrecere unde l\utarii cântau: Frunz\
verde de cicoare/ La Filaret la izvoare/ Mult e umbr\ [i r\coare/ {i ap\
r\coritoare. Domnii fanario]i î[i aduceau apa pentru b\ut fie de la Pantelimon, fie de la
Filaret.
— În timpul Domnitorului Mavrogheni (1786-1790), aici se afl\ un important cîmp
de instruc]ie.
3 Lucrarea original\ este opera arhitectului Claude Nicolas Ledoux(?).

196
— La 1825 Kioskul cu fântân\ este transformat în Fabric\ de testemele (basmale).
Probabil la aceast\ epoc\ face referire Ion Ghica când spune «apa din ci[meaua Filare-
tului era totodat\ un izvor de s\n\tate [i de bog\]ie. Vara câmpia era acoperit\ de
lucr\toare, fete [i neveste, me[tere, calfe [i ucenice, care limpezeau testemelurile la fân-
tân\, dup\ ce mai întâi fixau culorile cele vii, muindu-le în piatr\ acr\, le întindeau la soare
pe iarb\ cântând doinele noastre....».
— O parte din canalizarea ora[ului este deviat\ c\tre lacul Filaretului.
— 1843 – Societatea politic\ secret\ Fr\]ia este întemeiat\ de c\tre B\lcescu, Ion
Ghica, A.G.Golescu [i Cristian Tell prin jur\mânt pe Câmpia Filaretului.
— 1848 – pe Câmpia Filaretului se ]in marile întruniri ale Revolu]iei. Aici, pe o tri-
bun\ ridicat\, marcat\ la fiecare col] de un steag tricolor, vorbesc oratorii, aici au loc
marile manifesta]ii de la 15 iunie [i 25 august, aici depun steagurile [i jur\mântul de
credin]\ delega]ii din toat\ ]ara, [i tot aici este primit trimisul Înaltei Por]i, Suleiman Pa[a.
— Pe parcursul secolului al XIX-lea Câmpia Filaretului a fost locul de petrecere al
poporului în zilele de s\rb\toare. Arn\u]ii din cur]ile boiere[ti f\ceau aici exerci]iile de
c\l\rie dar o parte din teren nu era decât o mocirl\ unde se sc\ldau bivolii [i p\[teau
boii. În mijlocul câmpului se afla o fântân\, în jurul c\reia se adunau sacagii care vin-
deau ap\ prin ora[, în mahalalele unde nu se g\seau ci[mele.
— 1859 – la Filaret [i în Pia]a Unirii se strâng partizanii unioni[ti preg\ti]i pentru a
interveni în eventualitatea nealegerii lui Cuza de c\tre boierii munteni.
— 1869 – se construie[te pe dealul Filaretului prima gar\ bucure[tean\.
— 1871 – se inaugureaz\ Uzina de gaz pentru iluminatul ora[ului.
— 1879 – se înfiin]eaz\ Fabrica de chibrituri.
— 1883 – se înfiin]eaz\ Uzinele metalurgice Wolff.
— 1906 – are loc celebrarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I. Se organizeaz\
marea expozi]ie interna]ional\ în Parcul Carol, care este creat pentru s\rb\torirea aces-
tui eveniment. Lucreaz\ la realizarea parcului [i a pavilioanelor expozi]iei, printre al]ii, arhi-
tectul peisagist francez E. Redont, arhitec]ii români {tefan Burcu[, Victor {tef\nescu, I.D.
Berindei, sculptorii Dimitrie Paciurea, Frederik Storck, Filip Marin, inginerii Elie Radu [i
Grant, comisar general al manifest\rii fiind Dr. Constantin Istrati. La inaugurarea aces-
tui eveniment primarul Romei, contele de San Martino, aduce în dar Bucure[tiului sta-
tuia reprezentând Lupoaica Capitolin\.
Cu aceast\ ocazie se fac o serie de cercet\ri geologice, aici realizându-se cel mai adânc
sondaj – 1009 m; din care rezult\ c\ pe acest teritoriu se afl\ cel mai gros strat de argil\
– 12 m – de pe teritoriul Bucure[tiului.
Se construie[te, în dreapta G\rii Filaret, cartierul Inter.
— 1913 – se construie[te Fabrica textil\ Filaret.
— 1921 – expozi]ie interna]ional\ de mari propor]ii.

197
— 1935 – cu ocazia “Lunii Bucure[tiului” se organizeaz\ ultima mare manifestare în
zona Filaret, Expozi]ia Urbanistic\. Cu aceast\ ocazie se construie[te la intrarea în parc,
dup\ proiectul arhitectului Octav Doicescu [i al sculptorului Mac Constantinescu, fântâ-
na Zodiacului.
— 1958 – se construie[te mausoleul eroilor comuni[ti de c\tre un colectiv condus
de arhitectul Horia Maicu.

Ce concluzii se pot desprinde din aceast\ în[iruire de date:


1) Filaretul a fost tot timpul prezent în istoria Bucure[tilor.
2) Ca [i istoria urbei [i a ]\rii, are, a[a cum aminteam la începutul acestui text,
momente de grandeur et décadence. Superba fântân\ a lui Filaret devine, la relativ
scurt timp de la darea ei în folosin]\, fabric\ de testemele, Iazul lui {erban Vod\ devine
égout, Câmpia Filaretului este loc de instruc]ie militar\ [i de plaisance, dar mla[tina
numai bun\ pentru bivoli era parte integrant\ a locului. Pe Câmpia Filaretului se depune
jur\mântul de credin]\ Revolu]iei, dar tot aici este primit [i emisarul Por]ii sosit s\ juguleze
revolu]ia. În fine, frumosul parc Carol, mândrie a Capitalei la începutul secolului, intr\
într-un con de umbr\ dup\ 1935, iar sub comunism este obligat s\ suporte mausoleul
mai sus men]ionat.
3) Acest teritoriu a avut func]iuni diverse: politice, economice, de agrement, cultur-
ale.
4) Locul are for]\.

198
***
Înc\rcate de istorie, Dealul [i Câmpia Filaretului sunt ast\zi, la sfâr[itul mileniului al
II-lea, ca atâtea alte p\r]i ale ora[ului, într-o stare de cvasi-abandonare. Gara Filaret, remar-
cabil monument de inginerie, oper\ a lui Anghel Saligny, este mai mult sau mai pu]in un
loc p\r\sit! Importanta zon\ industrial\ nu pare a fi foarte activ\, [i, oricum, restructur\rile
ce încearc\ s\ pun\ ast\zi economia româneasc\ în mi[care vor atinge într-un fel sau
altul aceast\ veche a[ezare industrial\ a Bucure[tiului, determinând dezafectarea multo-
ra dintre fabrici [i mutarea celor poluante.
Parcul Carol [i-a pierdut caracterul ini]ial o dat\ cu apari]ia în anii ’50 a monumentului
eroilor comuni[ti prin demolarea celebrei grote [i pare ie[it din circuitul major de loisir
al bucure[tenilor. Arenele Romane sunt folosite de una-dou\ ori pe an. Numai Institutul
Meteorologic este activ în aceast\ zon\, fiind singurul care mai face s\ se pomeneasc\
numele Filaret în mass-media.
Frumoasa lotizare Inter sau interesantele locuin]e de pe str. Fabrica de Chibrituri sunt,
ca mai toate construc]iile ora[ului, într-o stare în care numai ochiul avizat mai poate vedea
calitatea arhitectural-urbanistic\ ini]ial\.
Partea de sud a Bucure[tiului are tendin]a s\ decad\. Dezvoltarea ora[ului în secolul
al XX-lea, mai ales c\tre nord, a f\cut ca centrul s\ migreze din zona Pie]ei Unirii-Sf. Ghe-
orghe c\tre miaz\noapte. Perimetrul care define[te centrul de ast\zi fiind cel cuprins între
Calea Victoriei cu zona adiacent\ c\tre vest, Pia]a Victoriei – poart\ de intrare în centrul
ora[ului, la nord, [irul de bulevarde Lasc\r Catargiu, Magheru, B\lcescu, Br\tianu [i zona
adiacent\ la est [i Bulevardul Unirii ca punct terminus la sud. {i pentru a fi riguro[i, tre-
buie s\ includem axul est-vest (bulevardele Carol [i Elisabeta, între pia]a cu fântâna lui
Pache Protopopescu [i Facultatea de Drept) care genereaz\, intersectîndu-se cu axul nord-
sud, la grande croisée4 a Bucure[tiului în Pia]a Universit\]ii.

***
Este un fapt îndeob[te cunoscut c\, pentru ca arhitectura s\ mearg\, trebuie ca
economia s\ mearg\.
Admi]ând c\ acest lucru se va întâmpla, ce ar trebui f\cut pentru a lumina harta
Bucure[tiului în aceast\ zon\?
4 Modelul este înc\ o dat\ cel parizian, unde la grande croisée este generat\ de intersec]ia
Rue de Rivoli pe axa est-vest, cu Boulevard de Sébastopol [i Boulevard Saint Michel pe direc]ia nord-
sud.

199
În primul rând ar trebui pus în oper\ proiectul câ[tig\tor al Concursului Bucure[ti
2000 datorat echipei hamburgheze condus\ de arhitec]ii Meinhard VON GERKAN [i Volk-
win MARG, declarat f\r\ echivoc de c\tre juriul interna]ional câ[tig\tor al premiului întâi.
Guvernul României [i Prim\ria Bucure[tiului au la îndemân\ un excep]ional instru-
ment [i au datoria moral\ fa]\ de bucure[teni s\ treac\ cât se poate de urgent la fazele
urm\toare, prima având ca scop elaborarea [i aprobarea unei legi care s\ acorde un statut
terenului supus concursului5.
Revitalizarea Filaretului situat în proximitatea zonei «Bucure[ti 2000» ar prelun-
gi spre sud refacerea ora[ului, consolidându-l. Ea ar trebui s\ înceap\ cu Parcul Carol
însu[i. Fa]\ de acest subiect se pot adopta, grosso-modo, dou\ pozi]ii; prima ar cons-
ta în aducerea parcului la forma sa ini]ial\, variant\ scump\, c\ci necesit\ demolarea mon-
umentului din granit ro[u de Carelia, mai sus citat. A doua presupune regândirea par-
cului plecând de la starea sa actual\, [i ea scump\ c\ci necesit\ reconversia monu-
mentului eroilor comuni[ti, într-o func]iune care s\ aduc\ public în parc – de exem-
plu un observator astronomic popular – care s\ transforme parcul într-un loc atractiv [i
viu, ceea ce nu este ast\zi.
O a doua categorie de interven]ii ar trebui f\cute asupra zonei industriale, care î[i va
pierde, din motivele ar\tate mai sus, voca]ia. Halele industriilor ce se vor dezafecta vor
trebui reconvertite. Vor putea ap\rea astfel programe precum:
— spa]ii de înv\]\mînt universitar – un prim pas este deja f\cut prin implantarea Uni-
versit\]ii Româno-Americane în zon\;
— ateliere pentru arti[ti plastici, arhitec]i, studiouri pentru muzicieni, scriitori, oameni
de teatru [i cinema, – cum la Paris este la Cité des Arts, – ateliere pentru artizani, dar [i
studiouri de televiziune, spa]ii specializate pentru produc\torii free-lance de imagini
video, cum exist\ la Bruxelles [i Amsterdam, s\li de expozi]ie, studiouri de teatru, s\li
de cinematograf, centre de fitness, birouri
[i chiar hoteluri.
Terenurile r\mase libere sau foarte prost
utilizate – [i ele sunt numeroase la sud de
Gara Filaret – vor trebui învestite cu func]iuni
diverse a c\ror mixitate s\ fac\ cartierul activ
o perioad\ a zilei, dar [i a s\pt\mânii, cât mai
îndelungat\.
O lotizare care s\ presupun\ în egal\
m\sur\ locuin]e sociale [i apartamente
avînd un standard ridicat, cum tradi]ia locu-

5 Vezi articolul despre Concursul Interna]ional


de Urbanism Bucure[ti 2000.

200
lui o arat\ prin exemplele deja men]ionate, cluburi, discoteci pentru tineri, restaurante,
bistrouri, cafenele etc.
Un alt capitol ar consta în refunc]ionalizarea unor spa]ii arhitecturale valoroase care
ast\zi sunt impropriu utilizate. În aceast\ situa]ie se afl\ Gara Filaret ale c\rei peroane
sunt acoperite cu o frumoas\ structur\ metalic\, [i Arenele Romane. Prima ar putea deveni
o sal\ de teatru, un muzeu sau un centru cultural. Cea de a doua, primind un acoperi[
demontabil [i dot\ri anexe, amplasate subteran pentru a nu impieta asupra frumoasei
arhitecturi datorate lui Victor {tef\nescu, nu ar mai fi supus\ aleas-urilor vremii. Aici
se vor putea organiza tot timpul anului concerte, spectacole de teatru [i cinema, anumite
competi]ii sportive, expozi]ii etc.
Realizarea opera]iilor mai sus men]ionate ar avea [i rostul de a activa, economic
vorbind, deci implicit edilitar [i arhitectural, întregul areal. La Paris, opera]ia din zona La
Villette a generat o revitalizare în profunzime a cartierului. Pe lâng\ func]iunile deja prezen-
tate aici s-au construit imobile elegante de locuin]e [i dot\rile aferente, concepute [i ele
de nume mari ale arhitecturii, precum Aldo Rossi, Carlo Aymonino, Bernard Huet, Chris-
tian de Portzamparc [.a. Ast\zi, gra]ie unei serii de opera]ii precum cea descris\ mai sus,
dublate de investi]ii de mare prestigiu precum Marele Luvru, Arche de la Défense,
La grande bibliothèque, Parisul a devenit capital\ mondial\ a arhitecturii, la concuren]\
cu mândra Barcelon\.
Bucure[tiul trebuie reconstruit temeinic, pentru ca situa]iile contrastante pe care le-
am pus în eviden]\ mai devreme s\ fie pe cât posibil eliminate. Programe atent studiate
la scara întregului ora[ care s\ aib\ în sprijin un Regulament, lege pentru edilii s\i, tre-
buie s\ apar\ în cel mai scurt timp.

201
Nu cred în valabilitatea tezei conform c\reia ora[ul trebuie l\sat s\ se dezvolte la voia
întâmpl\rii, exclusiv conform legilor pie]ei. Realiz\rile pariziene din ultima vreme îmi con-
firm\ acest punct de vedere; ele s-au f\cut ca urmare a unei politici prestabilite, urm\rit\
pas cu pas. Propunerea pe care o fac nu presupune îns\ numai implicarea statului. {tiu
foarte bine c\ toate democra]iile occidentale î[i regleaz\ via]a public\ func]ie de cuplul
motor: Stat – Economie de Pia]\. Istoria, tradi]ia fac diferit\ ponderea unuia sau a celuilalt
dintre termeni. (Din acest punct de vedere tradi]ia Fran]ei este foarte diferit\ de cea a
Marii Britanii de exemplu).
Cât timp îns\ regulile democra]iei participative sunt respectate, adic\ locuitorii [i uti-
lizatorii sunt implica]i în luarea deciziilor, [ansele reu[itei r\mân intacte, indiferent c\ruia
dintre cei doi factori societatea îi acord\ mai mare greutate.
Felul în care s-a f\cut schimbarea în Noiembrie ‘96, este semnul cel mai sigur al
dorin]ei românilor de a tr\i în democra]ie, dar exerci]iul acesteia trebuie f\cut pân\ în
cele mai mici detalii.
Realizarea unei opera]ii ca aceea propus\ mai sus, poate fi o excelent\ [coal\ a
democra]iei dac\ transparen]a [i interesul public vor fi puse înaintea interesului de grup
[i a celui personal.
În Europa mileniului trei, în care aproape ne afl\m, Bucure[tiul trebuie s\-[i g\seasc\
locul; Comunitatea European\ care va cuprinde mai devreme sau mai târziu [i România
va fi un organism destul de diferit de cel pe care îl cunoa[tem ast\zi. Rolul marilor metro-
pole polarizatoare de energii [i generatoare de civiliza]ie [i cultur\ va cre[te în propor]ii
geometrice. Înaint\m c\tre o Europ\ a polis-urilor. Bucure[tiul este bine plasat în aceast\
parte a continentului [i personal cred cu t\rie c\ are for]a interioar\ s\ devin\ marea
metropol\ a Europei de sud-est. Istoria lui, atât de bine surprins\ [i cu c\ldur\ redat\ în
studiul lui {erban Cantacuzino de la începutul acestui volum, precum [i indicibile semne
de ast\zi, m\ fac s\ cred în destinul s\u.
Schi]a de tem\ propus\ mai sus, care este mai degrab\ – pentru a folosi jargonul
arhitec]ilor – , o schi]\ de schi]\ de tem\, se vrea un semnal c\tre societatea
româneasc\ în sensul celor mai sus enun]ate.
Este necesar îns\ ca puterea politic\ [i societatea româneasc\ de ast\zi s\ con[tien-
tizeze acest fapt [i s\-[i propun\ acum s\ fac\ din Bucure[ti marea metropol\ de mîine.

202
ÎNTÂMPL|RI
CU STR|ZI
{I PIE}E
MIHAI ZAMFIR

Un col] de Bucure[ti

E adev\rat sau vis? E prim\var\ sau doar un vis cu prim\var\, cu cea]a albastr\ plutind
peste pomii abia înverzi]i, un vis cu str\zi bucure[tene m\rginite de case vechi, boiere[ti,
u[or d\r\p\nate [i atât de frumoase cum nu pot fi decât în amintire? Probabil c\ e totu[i
adev\rat: nu visezi, ci chiar calci pe str\zile familiare din centrul Bucure[tilor, treci cu
adev\rat prin fa]a caselor închise [i t\cute, acelea[i de ani de zile [i totu[i altele. E poate
o visare cu mult mai mare, în care sunt acum cuprin[i to]i cei din jur, nu doar tu, ci [i
prietenii, cunoscu]ii [i necunoscu]ii, viii [i mor]ii, într-o lume mai adânc\ [i mai clar\
decât lumea noastr\. Totu[i via]a a început s\ mearg\ altfel, de câteva luni de zile [i-a
schimbat cursul. To]i vis\m, to]i viseaz\ – ce bine ar fi s\ nu ne mai trezim niciodat\!
Ame]eal\, de oboseal\ [i de fericire; cea]a verde-albastr\ a lumii din jur s-a învârtit
pentru câteva clipe într-o mi[care lent\. }i-ai pierdut echilibrul. Zidul de care te sprijini
e din piatr\ gri, solid\, în\l]at acolo poate cu mai bine de o sut\ de ani în urm\. Î]i revii,
ai ame]it doar de prea-plinul care urcase în tine sufocându-te, de entuziasm t\cut, a[a
cum ]i s-a întâmplat de mii de ori, din iarn\ pân\ acum. Timpul a trecut încet [i gâlgâi-
tor, dar a trecut, copacii din jurul Pie]ei Rosetti s-au acoperit iar de verde crud ca în prima
prim\var\ a lumii.
Cât s\ fie ceasul? E diminea]\ în zori, cu lumina abia sosit\ dinspre r\s\rit, sau e
sear\? F\r\ s\ te ui]i la ceas, f\cându-]i doar pu]in\ ordine în minte, î]i dai seama c\ e
începutul dup\-amiezii, cam cinci [i jum\tate; [i c\ ai ame]it, f\r\ s\ [tii prea bine de ce,
în cunoscuta pia]\ din Bucure[ti, la începutul prim\verii. Se sfâr[e[te aprilie, luna flo-
rilor. Nu vezi nici o floare, doar vârfuri de iarb\ fraged\ în gr\dini]a din jurul statuii. A[ezat
pe acela[i piedestal unde l-ai g\sit de când te-ai n\scut, b\trânul Rosetti pare mul]umit,
fixeaz\ cu capul întors u[or spre stânga, dar cu privirea ager\, bulevardul din fa]\: «Vezi
c\ am avut dreptate? Nu ]i-am spus eu de atâtea ori s\ nu-]i pierzi speran]a? Uite, lib-
ertatea a învins, greu dar a învins. Toat\ via]a am crezut în libertate, mi-am închinat-o
ei, nu regret; aici, pe str\zile acestea desfundate, la Paris, la Londra, pretutindeni, am

Fragment din romanul Educa]ie târzie.

204
spus-o [i am repetat-o: libertatea învinge întotdeauna, e s\dit\ în fiin]a uman\ de însu[i
Dumnezeu».
C.A. Rosetti î[i termin\ discursul, redevine t\cut. Trage iar cu coada ochiului la bule-
vard, prive[te pân\ dincolo de Universitate, pân\ dincolo de Ci[migiu, departe, peste sta-
tuia prietenului s\u Kog\lniceanu [i peste Cotroceni, acolo unde se sfâr[e[te ora[ul [i
începe câmpia. Gata, la drum! Ocole[ti statuia prin stânga, doar n-ai s\ r\mâi la nesfâr[it
sprijinit de col]ul de granit întunecat, solid ca o stânc\ în mijlocul valurilor. }i-ai revenit
complet, e diminea]\ când sun\, dep\rtat, ceasul de[tept\tor, iar imaginile somnului
plutesc înc\ pe apa verzuie înainte de a intra definitiv în perna cald\, computer f\r\ mem-
orie. Pace lor! La[i în urm\ Pia]a Rosetti, de aici pân\ acas\ nu mai e mult, un sfert de
or\ dac\ mergi încet – dar ce sfert de or\… Str\ba]i cartierul cel mai frumos al ora[ului,
ai descoperit c\ e cel mai frumos când erai copil [i te jucai pe strad\; acum o [tii cu
adev\rat din în\l]imea anilor a[eza]i pe nesim]ite unul peste altul, formând o piramid\
destul de înalt\. Din în\l]imea ei nu te contempl\ patruzeci de secole, ca pe Napoleon [i
pe solda]ii s\i ajun[i în Egipt, te contempl\ doar patruzeci [i ceva de ani, sedimenta]i
acolo nu se [tie cum, pe nesim]ite, pe durata unui vis ceva mai lung cu multe scene de
suferin]\, dar cu [i mai multe de bucurie. Pe str\zile vechi [i familiare, nu pa[ii te duc
înainte, ci casele cunoscute pe dinafar\ – nici una la fel cu cea de al\turi, panopticum,
decor pentru o pies\ cu Anton Pann erou principal, un decor întins pe sute de metri.
Imediat ce ai cotit la stânga din bulevard, intri în Cartierul Frumos (a[a i-ai spus dintot-
deauna în gând): este de fapt Cartierul Vechi, cu str\zi sucite [i nume ciudate, care au
avut cândva leg\tur\ cu oamenii ce locuiau acolo, dar care acum au r\mas ca ni[te perga-
mente în culori stinse, piese de muzeu. Strada Armeneasc\, Sp\tarului, Arcului, Inocen]ei,
Speran]ei, Pasului… De ce «Strada Arcului»? Ce arc medieval s-o fi aflat aici cândva? Unde-
i sunt ruinele? În fundul unei cur]i vaste, n\p\dit\ de b\l\rii, construit\ în urm\ cu o sut\
[i ceva de ani, dar acum cu fa]ada cr\pat\, de nerecunoscut, mai bântuie umbra Sp\taru-
lui.
Oricât de mult ai ocoli, pierzându-te pe str\du]ele în semicerc, încârligate unele cu
altele, pân\ la urm\ tot ajungi pe Strada Silvestru [i apoi în pia]a din fa]a bisericii; pe
str\du]a din stânga, la doi pa[i, se afl\ casa ta. Te apropii acum de ea f\r\ strângere de
inim\. Din gheara care î]i r\sucea pe din\untru pieptul a r\mas doar o amintire dureroas\,
repede în\bu[it\ de fericirea recent\, în care abia î]i vine s\ crezi. Pân\ la Cr\ciunul tre-
cut, erai convins c\ str\du]ele din jurul bisericii Silvestru urmau s\ fie d\râmate; o dat\
cu ele, [i casa ta, înghi]it\ de gura lacom\ venit\ dinspre Calea Mo[ilor. Acum, înainte
de a intra pe porti]a din fa]\, te ui]i curios la propria ta cas\, te freci la ochi, nu-]i vine
s\ crezi c\ mai e în picioare, la locul ei, c\ nu va mai fi demolat\, ci se va scofâlci [i va
putrezi lent, ca toate lucrurile de pe lumea asta; [i c\, într-un târziu,va fi d\râmat\ cu
mil\. Dar asta se va întâmpla peste mul]i ani. A[a cum arat\ – modest\, pu]in afundat\
în p\mânt, dar cu col]urile zidurilor de piatr\ rotunjit\ înc\ întregi, asemeni unor turnuri
de ap\rare, casa ta are toate [ansele s\-]i supravie]uiasc\. A avut noroc [i gata! A]i avut
noroc amândoi, pentru c\, dac\ ]i-ar fi d\râmat-o, cea mai mare parte din via]a ta s-ar
fi pr\bu[it. Tot mai rar, în nop]ile rele, te bântuie co[marul ultimilor ani, mereu acela[i:

205
locuie[ti într-un bloc imens [i sordid, cu multe intr\ri, la marginea noroioas\ a Bucure[tilor,
[i de fiecare dat\ când te întorci acas\ te r\t\ce[ti. Nu mai g\se[ti blocul, nu mai g\se[ti
scara.
Din iarn\, pacea s-a l\sat peste cartier. Vântul nebuniei a c\zut brusc. În seara asta,
te întâmpin\ o lini[te c\ldu]\, cu cea]\ de prim\var\, muguri pe crengi [i primul uguit
de porumbei. Albastrul înser\rii s-a închis la culoare [i a coborât la în\l]imea acoperi[urilor.
Treci prin fa]a por]ii tale, ca s\ mai întârzii un minut, [i împingi plimbarea pân\ la col],
unde casa aurie a arhitectului Avramescu închide strada. Cas\ impozant\: e mai în vârst\
decât proprietarul ei, dar nu cu mult. Somptuoas\ [i scrijelit\ de timp, cu ferestre simet-
rice [i luminoase, palat nezugr\vit de când s-a construit; lanternele mansardei sunt la
în\l]imea etajului trei al unui bloc de ast\zi. E neverosimil de aurie – din ce material o fi
construit\? Pare mândr\, surd\ [i de neclintit, ca [i domnul Avramescu. Poate s-au molip-
sit unul de la altul. Vezi de departe chelia lucitoare, încadrat\ de smocuri albe, rebele; în
dreptul por]ii, arhitectul pânde[te strada cu ochi verzi-sc\p\r\tori:
– Bun\ ziua ori bun\ seara, maestre! Sunt fericit s\ v\ v\d, n-am mai avut de mult
bucuria…
– Salut, Sandi! «N-am mai avut bucuria» – las\ salamalecurile! Eu te-am v\zut de
mai multe ori. M\ uit la televizor – ce poate s\ fac\ un b\trân singur toat\ ziua! Te-am
v\zut [i te felicit, mi-ai pl\cut.
– Chiar v-am pl\cut?
– Sigur, altfel nici n-a[ fi adus vorba. Ai idei, ba chiar prestan]\ [i talent. E[ti f\cut
pentru televiziune, ascult\-m\ pe mine. Nu ]i-a mai spus-o nimeni?
– Ultima dat\ – ultima dat\ înainte de Revolu]ie, vreau s\ zic – am ap\rut la televi-
zor dou\ minute la o mas\ rotund\, sunt de atunci vreo zece ani. N-am avut cum s\-mi
observ talentul. {i nici al]ii.
– Sigur c\ n-aveai cum s\ apari, e[ti b\iat sub]ire, doar nu era s\ te bagi în troaca
lor… Bine c-a trecut! De-acum, drumul ]i-e liber.
– Chiar crede]i?
– Cred. Ascult\-m\ pe mine, e p\cat s\ nu te ar\]i mai des [i s\ nu vorbe[ti despre
ce [tii tu, despre art\. E[ti cel mai de[tept dintre to]i. Dintre to]i cei de vârsta ta, adaug\
prudent b\trânul arhitect, gândindu-se probabil c\ el e înc\ în via]\ [i c\ nimeni nu-l va
dep\[i vreodat\.
– V\ mul]umesc. Venite din partea dumneavoastr\, asemenea elogii…
– Sandi, f\r\ fasoane! Nici prea mult\ modestie nu-i bun\. Succes!
Avramescu se întoarce pe c\lcâie cu o sprinteneal\ nea[teptat\ [i se retrage în cas\,
dup\ ce a cules ceva de pe jos. Audien]a s-a terminat. Îl vezi cum deschide încet u[a,
parc\ trist, cu triste]ea b\trâne]ii. Îl pare r\u c\ pe el nu-l mai cheam\ nimeni la Tele-
viziune, c\ lumea a [i uitat de Avramescu, aflat înc\ în via]\, pe o str\du]\ ascuns\ din
Bucure[ti.
«{i, totu[i, e unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat România în secolul \sta,
arhitect [i mai mult decât atât, artist adev\rat. Câ]i am avut ca el? Poate pe G.M. Can-
tacuzino, dar acela era prea sofisticat. Uite, Avramescu îmb\trâne[te singur [i p\r\sit.

206
Asta va fi via]a noastr\, a tuturor? Probabil, când treci de optzeci, e ca [i cum ai fi murit
pentru ceilal]i. Tr\ie[ti prin accident. Câ]i ani s\ aib\ Avramescu? Optzeci [i trei sau optze-
ci [i patru?»
Cuvintele b\trânului te-au f\cut fericit o clip\. {tii precis ce înseamn\ fericirea: o fur-
nic\tur\ în întreg corpul, ca un mic [oc electric, pl\cut [i a]â]\tor, din cre[tet pân\-n t\lpi.
L-ai încercat în studen]ie, când luai zece [i profesorii î]i spuneau c\ «e[ti cel mai bun»;
l-ai mai avut când ]i-a ap\rut primul studiu, erai abia în anul cinci, [i toat\ lumea credea
c\ e vorba de un specialist în vârst\, de un profesor universitar necunoscut. În ultimii
zece ani l-ai sim]it tot mai rar. De un timp disp\ruse cu totul. A reap\rut brusc, de la
Cr\ciun încoace, când via]a ]i s-a schimbat pe nea[teptate. În acea zi de 8 ianuarie, era
o luni, la începutul s\pt\mânii [i al noii tale vie]i, tot personalul Muzeului unde lucrezi
s-a repezit pe sc\ri vociferând, peste cincizeci de oameni furio[i, ajun[i la cap\tul r\bd\rii;
au trântit de perete u[a cabinetului de la primul etaj [i au aruncat pe fereastr\, în curte,
hârtiile de pe biroul intangibil al directorului. Doi cercet\tori, cam be]ivi [i cam scandalagii,
i-au tras directorului n\ucit scaunul de sub el [i l-au împins la perete din câteva ghion-
turi, înjurându-l; te-ai gr\bit s\-l aperi, i-ai rugat s\ se potoleasc\ – [i oamenii, naivi, s-
au lini[tit în câteva secunde, ca ni[te copii la apari]ia profesorului. {eful se lipise de perete,
era alb la fa]\, ai fi zis c\ în clipa urm\toare o s\ le[ine. Acolo, pe loc, într-o h\rm\laie
de nedescris, ai fost s\ltat pe bra]e, aclamat prin urale [i proclamat nou director. Te-ai
întors s\ vezi ce se întâmpl\ cu puternicul tovar\[ Siminie, patronul în fa]a c\ruia tremuras-
er\]i cu to]ii zece ani, zi de zi: disp\ruse, intrase în p\mânt.
Cabinetul elegant, cu mas\ florentin\ de stejar [i draperii de plu[ ro[u, a stat gol trei
zile; n-ai vrut s\ crezi în acea mic\ revolu]ie ca în Caragiale [i ai r\mas înc\p\]ânat în
c\m\ru]a ta de la mansard\, ap\rat contra intru[ilor de cele câteva rafturi de enciclope-
dii [i dic]ionare de art\, îngr\m\dite pe m\su]\ [i pe podea. Dar, peste trei zile, când
secretara ]i-a adus triumf\toare hârtia de numire, isc\lit\ «Dan Petrescu, adjunct al Min-
istrului Culturii», n-ai mai avut încotro: te-ai mutat, oftând, în biroul de la etajul întâi unde
intrase[i pân\ atunci doar de câteva ori, când erai chemat; [i ai început s\ semnezi, ca
în trans\, mai întâi încrez\tor, apoi febril, primele zeci de hârtii care f\ceau dreptate în
Muzeu, o dreptate dup\ care tânjeau to]i de ani de zile. Iluzionism? Scamatorie? Sem-
nai o hârtie, ceva important se schimba, un om sau mai mul]i ie[eau din biroul t\u feri-
ci]i. {i asta în fiecare zi. Unu, doi, trei oameni ie[eau mereu din biroul t\u ferici]i, unii
intraser\ la tine cu lacrimi în ochi [i, înainte de a pleca, te îmbr\]i[au. Parc\ pluteai. Ai
aflat c\ î]i po]i numi colaboratorii direc]i, [efii de sec]ii [i de sectoare, [i i-ai numit rapid,
în câteva zile, pe cei mai buni. Atunci a reap\rut furnic\tura voluptuoas\, uitat\ din tinere]e,
acum din nou prezent\ în clipele de agita]ie fericit\.
Pân\ la sfâr[itul lui ianuarie, fe]ele colegilor t\i din Muzeu înfloriser\: p\reau mân-
dri c\ f\cuser\ în sfâr[it dreptate, c\ aveau acum director pe savantul cu nume de dom-
nitor valah. Lucrurile reintrau într-o ordine de mult uitat\.
(E[ti prea lucid ca s\ nu-]i dai seama de ce te-au ales, acum câteva luni, tocmai pe
tine: volumele tale despre barocul transilv\nean au avut importan]a lor, dar c\r]i bune
publicaser\ [i al]ii; treceai drept un opozi]ionist t\cut [i discret, care nu scrisese nicio-

207
dat\ vreun rând despre expozi]iile omagiale, dar exista totu[i un mic grup de asemenea
oameni. De ce tocmai pe tine? Hot\râtor a fost probabil faptul c\ locuie[ti de trei gen-
era]ii în aceea[i cas\ din centrul vechi al Bucure[tilor, c\ tat\l t\u a fost profesor de isto-
ria artelor, c\ ai un nume frumos, Alexandru {erban, nume ce-i face pe to]i s\ viseze la
un trecut nobil care n-a existat, probabil, niciodat\. Cercet\torii de la Muzeul Municipal
sunt, ca pretutindeni în lume, snobi; doar snobismul lor, mai puternic decât judecata ori
iubirea, te-a f\cut director – ai fi gata s-o recuno[ti cu voce tare în fa]a întregii lumi, dar
asta nu intereseaz\ pe nimeni. Acum e[ti pentru toat\ lumea directorul Muzeului [i nimeni
nu-[i mai pune întrebarea cum ai ajuns acolo.)
Tot «Bucure[tiul bine», pentru c\ exist\ [i a[a ceva, ]i-a spus dintotdeauna pe numele
mic, Sandi. Niciodat\ Alexandru, Alexandru e bun doar pentru semnat studiile din reviste
savante sau pentru copertele c\r]ilor tale, mereu cu o biseric\ ruinat\ în fundal. Pentru
c\ a[a î]i zicea tata, pentru c\ a[a te-a strigat întreaga familie, apoi colegii de Facultate,
Sandi a fost primit cu cinste [i la Muzeu. Lumea nu e un haos, e o gr\mad\ cu aparen]e
informe, dar compus\ de fapt din mici nuclee, interesate, solidare pe principiul simpati-
ilor secrete. Numele Sandi a coagulat în jurul lui o mic\ lume de cercet\tori [i profesori,
de muzeografi [i de arti[ti, bucuro[i s\ fie primi]i în casa str\veche din Silvestru, s\ viziteze
acolo umbra lui George {erban, fosta glorie a Academiei de Belearte. La început n-ai fost
decât fiul tat\lui t\u, dar apoi, mult mai mult decât asta: i-ai luat locul în mintea ultimelor
genera]ii, pentru care Sandi {erban l-a [ters discret pe b\trânul {erban. Fiu al profesorului
mort în condi]ii obscure, dup\ ce suferise câ]iva ani de domiciliu for]at, toat\ lumea s-a
sim]it datoare s\ te protejeze ca un fel de r\scump\rare pentru suferin]ele p\rintelui t\u.
Lumea muzeelor [i a expozi]iilor, lumea publicului de la Cinematec\, lumea studen]ilor
de la Arte Plastice (în urm\ cu zece ani, te l\saser\ s\ ]ii un curs facultativ de Istoria artei
române[ti, te pl\teau cu ora, dar ]i l-au luat repede, speria]i de num\rul mare de audi-
tori [i de limbajul neobi[nuit pentru un curs universitar) a continuat s\-]i spun\ Sandi,
mimând o intimitate iluzorie («Ai citit articolul lui Sandi?», «Se pare c\ vor fi da]i afar\
mai mul]i de la Muzeu, e o list\ lung\ cu Sandi în frunte», «Pentru baroc, cite[te mai
întâi c\r]ile lui Sandi, ale lui Sandi {erban, desigur»): aceste fraze au fost rostite de sute
de ori în ultimii ani, de persoane necunoscute sau vag cunoscute, figuri pe care n-ai putea
pune nici un nume. Dar cu to]ii sunt mândri c\ îl cunosc ori cred c\ îl cunosc pe Sandi
{erban [i c\ fac parte deci din lumea cultural\, din biata elit\ bucure[tean\ aproape muri-
toare de foame.
Statuia din fa]a bisericii. O fi existând în tot ora[ul vreo statuie mai nefericit\ decât
asta? La poalele unei Românii corpolente îmbr\cat\ în catrin]\ [i ]inând în mân\, falnic,
un drapel de legiune roman\, soldatul r\nit expir\ teatral, ca într-o oper\ italian\. Româ-
nia nici nu se uit\ la el, pu]in îi pas\ de nenorocirea individual\, ea prive[te seme] spre
viitor. Spre noi? Ce imagina]ie sau, mai bine zis, cât\ lips\ de imagina]ie! Ridicolul î]i d\
lacrimile, noroc c\ nimeni nu mai examineaz\ grupul insolit din gr\dini]a de la Silvestru,
oamenii trec pe lâng\ el de ani [i ani f\r\ s\-l mai bage în seam\. Un singur lucru te-a
înduio[at mereu la statuia din fa]a bisericii, echipamentul soldatului: r\nitul are o pu[c\
str\veche [i cartu[iere, a trecut prin r\zboiul de la ‘77, a slujit [i în Marele R\zboi, în

208
toate r\zboaiele la care armata român\ a participat, serve[te [i acum la înf\]i[area sol-
datului ve[nic. Salve, biet o[tean! Ai c\zut în toate r\zboaiele noastre, la fel de prost
înarmat, dar ai ap\rat de distrugere biserica Silvestru [i, o dat\ cu ea, toate str\du]ele
din jur. Ce s-ar fi întâmplat cu tine dac\ [i strada Silvestru ar fi fost d\râmat\? Disp\reai
la fiare vechi sau în fundul unei pivni]e. Pentru art\ n-ai fi fost o pierdere ireparabil\, dar
ce bine c\ ai sc\pat! Un soldat ca tine iese întotdeauna victorios, în curând se va face
sear\, noapte, r\mâi s\ înfrun]i întunericul pân\ mâine în zori.
Te opre[ti o clip\ în dreptul por]ii [i te ui]i înc\ o dat\ la casa sc\pat\ de la dezas-
tru. E b\trân\, parc\ din zi în zi mai mic\, se afund\ în p\mânt cu câ]iva milimetri în fiecare
an; ai observat c\ asta se întâmpl\ cu toate casele bucure[tene f\r\ etaj, construite acum
un veac: se trag înapoi, cufundate în mâlul invizibil al ora[ului; doar cine le urm\re[te cu
privire atent\ [i iubitoare observ\ dezastrul. Mai r\u ca la Vene]ia! Cine [tie ce fluviu
nev\zut circul\ pe dedesubt, râuri astupate în grab\ când s-a construit vechiul ora[, cine
[tie ce b\l]i primejdioase [i st\tute, cu apa neagr\? Blocurile rezist\, dar casele mici
îmb\trânesc pe an ce trece, scrijelindu-se [i coco[ându-se. Uite, la casa ta nimic nu mai
e nou – ferestrele de la strad\, dou\, cu chenarele mâncate, te privesc îngrijorate, jum\tatea
chenarului din stânga a c\zut complet; marchiza dinspre curte are aproape toate gea-
murile hârbuite; burlanul de la col], înfundat cu frunze din anii trecu]i, ar trebui înlocuit,
pentru c\, de la jum\tatea lui, pornesc râuri [i râule]e verzui ce vor cuprinde toat\ fa]ada.
Zugr\vit\ din nou, în frumosul ei gri-argintiu, casa ta ar ar\ta altfel. O [tii prea bine, dar
de ani de zile tot amâni, n-ai avut niciodat\ bani pentru zugr\veal\, [i apoi la ce bun s\
repari o cas\ oricum sortit\ d\râm\rii! Da, dar lucrurile s-au schimbat, acum…
Împingi poarta ta de lemn cu un gest automat, lemnul scâr]âie prietenos, plin de
bucurie re]inut\, fericit [i el c\ nu va mai fi aruncat, transformat în lemn de foc. Intri prin
vechea marchiz\, p\strat\ numai pentru c\ protejeaz\ camera mare, sufrageria, de frigul
iernii. La stânga marchizei, singurul lucru nou din toat\ casa, cutia po[tal\ din metal argin-
tiu, mare, str\lucitoare, închis\ cu lac\t. Aici ar fi trebuit s\ soseasc\ – [i câteodat\ chiar
soseau – mesajele din lumea întreag\; o deschizi de dou\ ori pe zi, cu aceea[i emo]ie de
acum dou\zeci [i cinci de ani, când g\seai acolo prima scrisoare trimis\ din str\in\tate.
Încrustat în metal, cu frumoase litere ronde, numele t\u, cadou al sculptorului Tomoioag\,
dup\ o vizit\ f\cut\ în Silvestru, unde r\m\sese încântat de vechimea casei. Alexandru
{erban, nume de domnitor, de fapt numele unor mocani de lâng\ Sibiu adus aici din întâm-
plare.
Intri în sufrageria întunecoas\, luminat\ doar de fereastra ce d\ spre marchiz\.
Îmbr\cat\ într-o rochie neagr\ de lân\, cald\, mulat\ pe corp, Silvia pune masa; când
scâr]âie u[a, femeia tresare brusc [i î[i duce mâna la inim\; ochii mari, negri, au în jurul
lor cearc\ne de întuneric [i privesc lumea cu o neîncredere uimit\.
– Doamne, ce m-ai speriat! S\ nu mai faci asta! N-am auzit u[a de la intrare…
– Alt\dat\ am s\ sun.
– Nu, f\r\ glum\, am tot timpul inima-n gât, nu [tiu ce-i cu mine.
– Te rog s\ m\ ier]i.

209
Silvia e în doliu, de fapt amândoi sunte]i în doliu, dar la ea se vede. Pantofi negri cu
toc mic, colant negru cu desen discret, rochie neagr\, benti]\ neagr\ în p\rul tuns scurt
care începe s\ înc\run]easc\. Ochii imen[i cuprind o bun\ parte din fa]a palid\. Ce bine
c\ [i-a pus un [or]ule] de buc\t\rie alb-roz, cu vol\na[e! O pat\ de veselie pe uniforma
întunecat\.
– V\d c\ e[ti obosit\, las\-m\ s\ te s\rut.
– Sunt doar enervat\, spune Silvia ferindu-[i buzele. A fost adineaori la televizor o
porc\rie de emisiune, n-am mai suportat, am închis, îmi venea s\-l sparg.
– Despre ce?
– Despre alegeri, despre ce altceva! Într-o jum\tate de or\ l-au ar\tat [i pe Ra]iu vreo
zece secunde, î]i dai seama? Doar zece secunde! {i asta se cheam\ televiziune inde-
pendent\. M\ întreb de ce se mai obosesc s\ fac\ ni[te alegeri aranjate dinainte.
– Mai d\-l încolo pe Ra]iu al t\u, începe s\ m\ enerveze cu papionul [i cu pronun]ia
lui caraghioas\. D\ tot timpul o lec]ie de englez\, vrea s\ ne arate ce înseamn\ accentul
britanic: înv\]a]i limba englez\ morm\ind. Parc\ e propria lui caricatur\.
Silvia te prive[te alarmat\:
– Sper c\ glume[ti.
– Pe jum\tate.
– Vorbe[ti ca un…
– Director. P\i asta [i sunt! Înc\ nu m-am obi[nuit cu gândul, dar poate c\ vine [i
obi[nuin]a.
– Vorbe[ti ca un tovar\[ director, ca un director dinainte…
– To]i directorii din lume seam\n\, indiferent de timp [i de loc. Observ pe propria
mea piele. Da’ hai s\ l\s\m subiectul. Mânc\m ceva? Sau ]i-ai [i ciugulit mica ta por]ie
de canar?
– Te-am a[teptat. Nu-mi place s\ m\nânc singur\.
– Poate c\ ar trebui s\ te obi[nuie[ti, un director mai are [i [edin]e.
– M\nânc cu tine dup\ ce vii de la [edin]\. Cât conteaz\ pentru mine mâncarea… Acum
gata, spal\-te pe mâini, în cinci minute aduc friptura.
Arunci o privire în jur, ceva nu-i în regul\, parc\ a[tep]i pe cineva care n-a venit înc\
[i trece câtva timp pân\ î]i dai seama c\ nu mai vine. Oftezi, ridici din umeri, te îndrep]i
spre baie.
– La ce te gândeai?
Când e nelini[tit\, vocea Silviei sun\ metalic.
– N-are importan]\.
– Totu[i…
– Nimic, la masa asta, unde mânc\m acum numai noi doi.
Silvia în]elege [i fuge spre buc\t\rie; f\r\ s-o vezi, [tii c\ are lacrimi în ochi. În baie,
î]i s\pune[ti îndelung mâinile prinvindu-te în oglind\, dar nu mai e nimic de f\cut, ve]i
mânca amândoi în t\cere.
În urm\ doar cu câteva luni, toamna trecut\, era]i patru sau cinci în jurul mesei. Când
soseai de la Muzeu, prânzul întârziat te a[tepta, Silvia î]i striga vesel\ s\ te speli pe mâini,

210
iar din buc\t\rie se auzea vocea cânt\toare a lui Mami. B\trâna se bucura melodios de
venirea ta. G\tea atât de bine, c\ ]i se f\cea foame doar la auzul glasului ei. Mami a ]inut
în mâini toat\ casa, conducând corabia tot mai [ubrezit\ pe marea furtunoas\ a s\r\ciei;
datorit\ chibzuin]ei lui Mami, casa voastr\ nu s-a scufundat, n-a]i suferit de foame, ca
majoritatea colegilor de la Muzeu. Silvia o iubea ca pe propria ei mam\, o mam\ adop-
tiv\ mult mai adev\rat\ decât cea adev\rat\, pierdut\ [i uitat\ de mult\ vreme. Mami v-
a crescut copilul, v-a crescut [i pe voi; scutindu-te de toate grijile casnice, ea ]i-a l\sat
timp s\ lucrezi; e de fapt coautoarea tuturor studiilor [i c\r]ilor pe care le-ai publicat,
de[i n-a]i [tiut asta decât voi doi. Toamna trecut\, când Mami s-a stins în câteva zile,
nimeni nu-[i închipuia c\ peste trei luni co[marul se va sfâr[i. Dar pe Silvia nici m\car
Revolu]ia n-a mai reu[it s-o scoat\ din triste]ea neagr\, pentru c\ ceva în sufletul ei s-a
frânt atunci definitiv.
Peste câteva minute, sta]i al\turi t\cu]i. Fa]a de mas\ e a[ternut\ doar pe jum\tate
din suprafa]a de stejar, întins\ [i întunecat\; nu ]i-e deloc foame. De undeva, de sus, la
acest moment sfânt al prânzului, Mami v\ prive[te probabil cu triste]e.
– Sorin nu m\nânc\ cu noi?
– Nu.
Ai întrebat inutil, doar ca s\ întrebi [i s\-]i auzi vocea; [tii prea bine c\ Sorin nu mai
d\ pe acas\ cu zilele, c\ acum mânca]i împreun\ cel mult o dat\ pe s\pt\mân\, de obi-
cei duminica.
– Ai vorbit cu el?
– Da, m-a sunat acum vreo or\.
– {i ce spunea?
– Nimic special.
Trebuie s\ te apuci de mâncat, nu mai e nimic de spus; melodia domestic\ a lingurilor
afundându-se în farfuria de sup\. Silvia m\nânc\ indiferent\, cu ochii în farfurie. Dar frip-
tura e cald\ [i moale, bine p\truns\, fr\gezit\ de sosul în care a z\cut câteva ore; pulpa
de purcel, rumenit\ deasupra cu o coaj\ aurie, sub]ire [i crocant\, poart\ semn\tura inviz-
ibil\ a lui Mami, care [i-a transmis [tiin]a intact\, de data asta. Înainte de Cr\ciunul tre-
cut, ceea ce ai în farfurie reprezenta, pentru majoritatea cunoscu]ilor t\i, un vis – ca [i
pâinea proasp\t\, aproape cald\, greu de t\iat pentru c\ e prea pufoas\.
– Sorin nu [tie ce pierde.
– Ba da, dar nu-i pas\, r\spunde Silvia.
– Totu[i îi pl\cea s\ m\nânce…
– Pentru el, altceva e acum important.
Dup\ moartea lui Mami, b\iatul vostru s-a retras discret de la masa comun\: stu-
dent la Medicin\ în ultimul an, prins între zeci de obliga]ii reale sau inventate, a plecat
de acas\. Principalul motiv se cheam\ Anca, iubita [i colega lui, cu care-[i petrece, prob-
abil, cea mai mare parte a timpului. Unchiul Petri[or, v\rul lui Mami ([i, poate, iubitul ei
din tinere]e – cine mai [tie?), falnic colonel pensionar, drept ca un brad, nelipsit de la
masa voastr\ în anii de lipsuri, a disp\rut [i el. Venea pesemne doar pentru Mami. Un
timp, pân\ pe la Cr\ciun, a mai ap\rut din când în când, dar acum st\ retras în c\m\ru]a

211
lui din Balta Alb\ [i nu mai iese aproape deloc din cas\. Devenit\, brusc, prea mare, masa
de nuc din sufragerie v\ ad\poste[te acum doar pe voi, p\r\si]i unul lâng\ altul, ca doi
orfani. Ar trebui s\ v\ ]ine]i de mân\. Dar gândul la Sorin nu-]i d\ pace:
– Afar\ de Anca, mai exist\ pe lumea asta ceva important pentru el?
– Da, destule: începe ultima sesiune, are examenul de licen]\, îl repartizeaz\ la sta-
giatur\ cine [tie unde, toate mult mai importante decât Anca. Dar v\d c\-i inutil s\ deschi-
dem a suta oar\ acela[i subiect.
Durerea ei de acum câteva clipe s-a transformat brusc în iritare, a[a cum se întâm-
pl\ de obicei.
– Dar gânde[te-te [i tu, pentru Dumnezeu! E ditamai omul, mâine-poimâine e doc-
tor: are [i el dreptul, la vârsta lui, s\ stea cu logodnica lui, s\ înve]e, f\r\ s\ dea socoteal\
nim\nui, nu crezi?
Adop]i tonul cel mai conciliant din lume:
– Ai dreptate, o s\ aib\ în curând dou\zeci [i patru de ani, e om mare. Îl cunosc de
ajuns ca s\ [tiu c\ acolo, acas\ la Anca, în primul rând înva]\, nu face altceva; dar m\
sup\r\ stilul \sta – dispari]ie f\r\ urm\ [i f\r\ s\ lase o vorb\.
– Mai bine adu-]i aminte cum erai tu la vârsta lui, cum eram noi. Î]i p\sa chiar a[a
de tare de p\rin]ii t\i?
– Mai mult decât lui, în orice caz. Dar nu ne compar\m. E un copil f\cut la studen]ie,
de-aia e atât de studios [i de r\zb\t\tor. Nu prea seam\n\ cu noi. Tu ce crezi?
– Cred c\ nu l-ai iubit niciodat\ prea tare [i c\, în ultimul timp îl iube[ti [i mai pu]in.
Rivalitate masculin\, ai auzit de asta? Îl invidiezi f\r\ s\-]i dai seama.
– Eu? S\-l invidiez? {i mai ales în ultimul timp, cum spui tu? N-am de ce, e viitorul
medic de tip nou.
– Ce-]i spuneam eu! Doar ironie [i dispre]. M-am s\turat.
Ve[nicul subiect de ceart\: acum a r\mas singurul, a[a c\ îl exploata]i amândoi cât
pute]i de tare. O fi crezând sincer c\ nu-l iube[ti pe Sorin? Ori spune a[a, doar ca s\ te
enerveze? Bineîn]eles c\ nu-i adev\rat, Sorin o [tie foarte bine, exist\ între tine [i el o
în]elegere care scap\ celorlal]i, dar cum s\-i explici asta Silviei când e pornit\?
– Parc\ n-ar fi copilul t\u, parc\ ar fi al altuia!
Silvia [i-a recâ[tigat energia, vorbe[te clar [i puternic, mama care-[i ap\r\ puiul. M\car
i-au trecut gândurile negre! L\sându-[i friptura pe jum\tate în farfurie, sup\rat\ î]i mai
arunc\ o privire iute [i se scoal\ de la mas\, cu o mi[care nea[teptat de tinereasc\.
– M\ duc s\ pun de cafea.
«Copilul meu, copilul nostru… Sun\ frumos, dar e mai degrab\ copilul întâmpl\rii. Ai
uitat ce nenoroci]i am fost când ai r\mas îns\rcinat\ la doar câteva luni dup\ c\s\torie?
Am fi f\cut orice ca s\ sc\p\m de n\past\, dar nu se putea, faimosul decret de interz-
icere a avorturilor abia ap\ruse, medicii erau îngrozi]i, a[a c\ Sorin a trebuit s\ vin\ pe
lume. Ce bine c\ s-a întâmplat a[a [i ce bine c-ai uitat!»
Te duci dup\ ea în buc\t\rie; aici î[i consum\ enervarea în gesturile din jurul ibricu-
lui de cafea. Ca [i tine, Silvia pare pierdut\ aici: e prea mic\ pentru buc\t\ria mare [i

212
veche, plin\ cu dulapuri scrijelite, cu masa scobit\ de vreme [i înfundat\ în podea. Cuprinzi
dup\ umeri trupul zgribulit:
– Iart\-m\, spun prostii. Pentru c\ am r\mas numai noi doi. {tiu c\ lui Sorin îi e mai
bine acolo, în viitoarea lui cas\. Îl admir, [tie ce vrea, de[i eu n-am nici un merit. Nu de
la mine a înv\]at s\ se descurce.
– Nici de la mine.
Vorbe, vorbe… Ai tot interesul s\ n-o la[i pe Silvia sup\rat\, pentru c\ ce-i mai greu
abia începe.
– F\-mi cafeaua tare [i f\r\ zah\r, te rog, plec imediat.
– Da’ de abia ai venit!
– Trebuie s\ m\ întorc la Muzeu, am pu]in\ treab\, cel mult o or\.
– Nu po]i s\ dai un telefon [i s\ te scuzi c\…?
– Nu pot. F\r\ mine, vin to]i degeaba.
– Cum vrei. Dar ai s\ pierzi dezbaterea cu Câmpeanu, începe peste o jum\tate de
or\.
– Nu-i nimic, mi-o poveste[ti tu.
Înghi]i cafeaua fierbinte, î]i frigi limba, te treze[ti din nou în strad\, unde respiri adânc.
Statuia e înv\luit\ în cea]\ [i fum de gunoaie arse. Seara a înaintat pe nesim]ite, str\zile
sunt pustii; e clipa când oamenii de zi s-au retras obosi]i în case, iar cei de noapte înc\
n-au ie[it. Între dou\ lumi, între dou\ nop]i, o iei pe drumul obi[nuit spre Pia]a Rosetti.
Traseul str\zilor încânt\toare, unde nici o cas\ nu seam\n\ cu celelalte [i toate seam\n\
între ele prin aerul lor misterios, începe s\ defileze calm în sensul invers celui de acum
o or\. Pe m\sur\ ce te dep\rtezi de cas\, gr\be[ti pasul; ]i-e fric\ s\ nu fi întârziat la o
întâlnire pe care n-ai fixat-o, dar pe care o por]i în suflet înc\ de diminea]\, din clipa în
care ai deschis ochii la sunetul de[tept\torului. Gândul nem\rturisit te trezise cu câteva
secunde înaintea soneriei.
Totu[i, te gr\be[ti prea tare. Acolo, în Pia]a Universit\]ii, timpul e anulat, oamenii vor
sta ore în [ir cântând [i strigând. Acolo nu exist\ ore fixe. În cur]ile din dreapta [i din
stânga, atât de cunoscute, vor izbucni curând primii trandafiri, chiar mâine sau poimâine,
poate.
– De ce nu te ui]i, domnule, pe unde umblii?
– Scuza]i-m\, nu v-am v\zut.
– A, dumneata erai, domnule Sandi, îmi pare r\u, sunt [i eu obosit\.
– Eu sunt de vin\, nu mai v\d bine, mii de scuze… Ce mai face domnul Alexandres-
cu?
– Cum îl [ti]i… are zile mai bune, zile mai rele, azi a avut o zi rea.
– Transmite]i, v\ rog, ur\ri de s\n\tate din partea mea.
Biata b\trân\ se dep\rteaz\ [chiop\tând, î]i continui drumul: nu mai e mult, în cinci
minute ajungi la Rosetti, centrul ora[ului [i centrul lumii tale. Ani de zile, Pia]a Rosetti a
reprezentat ]inta expedi]iei de sear\; iarna, ie[eai din cas\ o dat\ cu întunericul. Scopul
expedi]iei – s\ g\se[ti ceva de mâncare, un pachet de unt, niscavai mezeluri, o bucat\
de brânz\ în zilele norocoase, când întâmplarea oarb\ intra în joc [i de partea ta. Cronome-

213
trai cu aten]ie ie[irea: trebuia s\ fii cu o jum\tate de or\ înaintea închiderii, când maha-
lagiii obi[nui]i ai cozilor î[i pierdeau r\bdarea dup\ o zi întreag\ de a[teptare, iar camione-
ta salvatoare mai putea sosi pe nea[teptate. Atunci se forma o coad\ gr\bit\, fericit\,
oamenilor nu le venea s\ cread\ [i în cel mult o or\ totul se termina. O dat\ din zece, o
dat\ din cincisprezece – victoria! Te întorceai acas\ voios, cu pas de înving\tor, pe str\zile
redevenite pustii. Vizita la cele [apte-opt magazine din jurul Pie]ei Rosetti ]i-a ritmat ani
întregi existen]a. Orice ai fi adus, Mami, îmbujorat\ [i fericit\, te s\ruta pe amândoi obra-
jii; un pachet de unt ori de mezeluri dobândit de un doctor în istoria artei! Un pachet cu
atât mai pre]ios.
La apropierea de pia]\, aceea[i emo]ie pe care n-o po]i controla. Vuietul ei se aude
de departe; faci ultimii pa[i pe str\du]ele cufundate în lini[tea de provincie (Armeneasc\,
Italian\, Speran]ei) pentru a intra în vâltoarea marelui ora[. Marele ora[ începe peste câ]iva
pa[i, la col], mul]imea nev\zut\ fo[ne[te deja, ca apa la dig. Tragi aer în piept [i te la[i
purtat de val.
– S\ tr\iasc\ domnul director!
Individul a ap\rut pe nea[teptate, ie[it ca din p\mânt, [i rânje[te cu p\l\ria neagr\
în mân\.
– Salut! Ce mai face]i?
– Nu a[a de bine ca dumneavoastr\, continu\ lipicios semi-necunoscutul. V\ v\d tân\r
[i plin de succese.
– Vi se pare din cauza întunericului.
– Eu v\d bine [i pe-ntuneric, domnule director, [i m\ bucur de ce v\d.
– E[ti dumneata prea amabil.
– Da’ de unde! V\ urez în continuare noi realiz\ri. S\ ne tr\i]i!
O nou\ fâlfâire amical\ a p\l\riei, p\l\ria r\mâne în urm\. Cine o fi fost? }i-l aminte[ti
prin birourile comitetelor de partid, în prezidiile [edin]elor de analiz\; [i atunci zâmbea,
dar triumf\tor [i amenin]\tor. Acum zâmbetul i s-a l\]it, e masca pe care n-o mai scoate.
Totu[i, ce repede [i cât de firesc a înv\]at s\ ]i se adreseze cu «domnule»!
«O fi b\nuind unde m\ duc? Absurd! Sunt înc\ prea departe de Universitate. Sau,
cine [tie, m-o fi v\zut acolo zilele trecute.»
Din fund, se aude vuietul Pie]ei Universit\]ii, ca o cascad\ al c\rei urlet ajunge la tine
cu mult înainte de a o z\ri. Pia]a Universit\]ii s-a rev\rsat dincolo de matc\, [uvoaiele
ajung pân\ pe Italian\, Vasile Lasc\r, pe str\zile de obicei întunecate [i de[arte; fluviul
uman dep\rtat se r\sfir\ aici sub forma unor râuri [i pâraie, în care intri f\r\ s\ vrei. Te
ciocne[ti cu tineri care poart\ stegule]e tricolore g\urite la mijloc; au prinse în piept mici
fotografii ale Regelui, sunt în tricouri [i c\m\[i ca în plin\ var\. Nimeni nu se gr\be[te,
to]i par preg\ti]i pentru o chermez\ ce va dura noaptea întreag\. Instalat pe nea[teptate
în Pia]\ acum vreo zece zile, spectacolul a continuat tot; acum, atinge paroxismul spre
miezul nop]ii, când publicul va cânta la unison acela[i refren despre golani, sclavie, lib-
ertate [i moarte.
În fund, cl\direa cenu[ie a Universit\]ii, p\tat\ de steaguri [i de lozinci, ornat\ cu
portretul lui Eminescu, e decorul unic al piesei jucate în Pia]\. Centrul cazanului fierbe.

214
Gândul pe care l-ai ]inut ascuns de diminea]\ devine acut, ca o durere de inim\ ap\rut\
brusc; nu mai are în el nimic pl\cut.
De data asta unde-o fi? În care grup s-o fi ascuns? Pia]a e de-acum plin\ de lume,
de[i momentul delirului e înc\ departe. Pe paji[tea din fa]a Teatrului Na]ional, acolo unde
s-au ridicat corturile pentru grevi[tii foamei, ]ig\nu[ii vând ciocolat\ [i coca-cola. S-au
strâns aici mai ales b\rba]i între dou\ vârste, ca tine; mai bine ar fi s-o porne[ti încet, la
pas, f\r\ s\ cobori prea adânc în Pia]\, [i s\ te ui]i atent la valurile umane care se despart
[i se unesc la nesfâr[it.
În balconul din col]ul Universit\]ii vorbe[te acum un b\rbos îndesat; las\ între cuvinte
pauze lungi, ca [i cum ar vrea ca mesajul lui s\ str\bat\ cât mai departe, dincolo de mar-
ginile Pie]ei, în tot ora[ul. Se opre[te brusc, se înclin\ în fa]a mul]imii [i p\r\se[te bal-
conul; lumea aplaud\, nu prea tare, dar cu convingere, poate chiar cu bucuria de a auzi
adev\ruri la care se gândise mult\ vreme, dar pe care nimeni nu îndr\znea s\ le rosteasc\
în public. E o mic\ pauz\; ajungi, la pas, pân\ dincolo de strada Bati[tei, dar nu g\se[ti
ce cau]i.
– Sandi, iubitule, ce faci tocmai tu aici?
Din stânga, o voce groas\, vesel\, mirosind a vin; te întorci [i te ciocne[ti de Nicu
(Nicu [i mai cum?), un fost coleg de liceu, gras [i transpirat.
– Exact ce faci [i tu.
– Bravo ]ie, bravo nou\, bravo la to]i. Cine ar fi zis acum un an c-o s\ ne vedem toc-
mai aici în Pia]\, ca doi revolu]ionari de profesie? D\-mi voie s\ te pup!
}oc-]oc, damf mai tare de vin, dar nu nepl\cut, un vin alb-t\mâios.
– Ce-am auzit? E[ti directorul Muzeului?
– Ai auzit bine.
– Ia te uite, [i director, [i de-ai no[tri. Nici nu-]i închipui cât m\ bucur. Doamne, nici
nu-mi vine s\ cred, mereu am impresia s\ visez. Uite, [i întâlnirea cu tine e un vis.
– Nici mie nu-mi s\ cred, câteodat\ m\ ciupesc, s\ v\d dac\ n-am halucina]ii.
La ultima întâlnire cu colegii de liceu, acum câ]iva ani, înghesui]i într-un restaurant
din centru, sufocat de fumul de ]igar\, fusese vorba, în [oapt\, [i despre Nicu, absent;
aflase[i atunci c\ încercase s\ fug\ în str\in\tate, s\ treac\ frontiera sârbeasc\; îl prins-
eser\, era arestat. Acum, în blugi [i c\ma[\ în carouri, a întinerit, a dat jos cel pu]in zece
kilograme.
– Cine [tie, continu\ Nicu, dac\ cercetezi bine, mai g\se[ti pe-aici câ]iva directori.
Apropo, [tii c\ m-am l\sat de inginerie? M-am apucat de ziaristic\.
– Felicit\ri. {i merge?
– N-ai s\ crezi – mai bine decât speram. Nu vrei s\ treci pe la revist\ într-o zi? St\m
de vorb\, c\ avem despre ce, poate m\ aju]i [i cu o colaborare, c\ e[ti om de condei…
S\ [tii c\ pl\tim bine, vorbesc serios! Toat\ diminea]a sunt acolo, câteodat\ [i dup\-masa.
Nicu î]i strecoar\ în mân\ un cartona[ de vizit\ [i dispare în mul]ime cu gesturi largi
de bucurie. A scos cartona[ul dintr-un teanc; are probabil preg\tite câteva zeci, pentru
orice eventualitate, [i le distribuie zilnic în cele patru vânturi.

215
Traversezi încet bulevardul. «Iar o zon\ de b\trânei, ca mine, iar femei trecute de
patruzeci, cu lacrimi în ochi. Trebuie s\ caut mai departe, prin dreptul restaurantului
Dun\rea, dar acolo e puhoi.»
În balcon, o fat\ cu bluz\ alb\ vorbe[te r\stit, îngro[ându-[i vocea; nu în]elegi prea
bine ce spune, megafoanele î[i amestec\ vuietul. Pe nea[teptate, ca la un semnal, Pia]a
începe s\ cânte «imnul golanilor», to]i [tiu cuvintele pe dinafar\ [i le cânt\ hot\rât, ca
[i cum ar intona un imn religios. Pia]a a devenit o singur\ fiin]\. Nimeni nu seam\n\ mai
mult cu un om care cânt\ decât alt om care cânt\. Trebuie s\ a[tep]i câteva minute pen-
tru ca melodia s\ înceteze [i s\-]i continui c\utarea. Refrenul e reluat o dat\, [i înc\ o
dat\.
De când ma[inile [i autobuzele nu mai circul\ pe aici, bulevardul pare de dou\ ori
mai lung. Spa]iu imens, doar pe jum\tate ocupat. Tinerii sunt a[eza]i pe caldarâm. Te
plimbi încet pe marginea trotuarului, te ridici pe vârfuri, m\turi cu privirea marea de trupuri
– încet, încet, f\r\ grab\; nu trebuie s\ te amesteci cu ei, dac\ ai intrat în mul]ime e[ti
pierdut, te r\t\ce[ti, nu mai vezi decât la doi pa[i [i po]i trece pe lâng\ cineva f\r\ s\-l
observi.
«Poate c\ în seara asta nici n-a venit. Poate a renun]at, pur [i simplu, iar eu caut
acul în carul cu fân.» Ceva î]i spune îns\ c\ e aici, la doar câ]iva metri dep\rtare, c\ a
venit [i în seara asta, a[a cum a venit în fiecare zi de o s\pt\mân\ încoace. O fi sub bal-
con, ca s\ aud\ mai bine ce se spune, o fi printre sutele de tineri care stau gr\mad\ lâng\
tribuna improvizat\. Te dep\rtezi de restaurantul Dun\rea, mergi pân\ la col]: numai fig-
uri necunoscute se profileaz\ pe pere]ii de sticl\ ai blocului. O dat\, de dou\ ori, pe aici
sigur nu e! Lâng\ zidul de piatr\ al Universit\]ii, sim]i un nod în gât; apare cu precizie
matematic\ ori de câte ori treci pe aici, de la Cr\ciun încoace. L-ai sim]it prima oar\ în
noaptea de 21 decembrie [i de atunci n-a mai disp\rut; te-ai obi[nuit cu el, e ca o boal\
u[oar\.
(În noaptea de la Inter, când pia]a era deja cuprins\ de mul]imea înfuriat\, ai stat aici
câteva ore, lipit de zidurile de la Dun\rea [i de la Pescarul. «Mai stau cinci minute [i plec»,
]i-ai spus la un moment dat, când te-a prins frica. Î]i fusese fric\ tot timpul, de când ai
plecat de acas\ f\r\ s\-i spui nimic Silviei, pe furi[, [i dup\ ce te-ai asigurat c\ Sorin st\
în camera lui [i ascult\ radioul. Ai venit pân\ aici pe drumul cunoscut, pe drumul
cump\r\turilor din Pia]a Rosetti la c\derea nop]ii, [i ai trecut u[or de cordonul de mili]ieni
care opreau ma[inile. Când primele trasoare au început s\ br\zdeze cerul dinspre hotelul
Intercontinental, te-ai tras înapoi, cu un grup de oameni între dou\ vârste, în ochii c\rora
se aprinsese groaza. I-ai întov\r\[it pân\ la col], ]i-a fost ru[ine, te-ai întors înapoi, pia]a
vuia, tinerii începuser\ s\ urle; n-ai ajuns chiar pân\ în fa]\, la Sala Dalles, acolo unde
camioanele [i blindatele barau drumul, iar mul]imea [i scutierii st\teau fa]\-n fa]\.
Într-un târziu au r\p\it [i focuri adev\rate de arm\; pe sus, zburau înc\ trasoare, dar
jos, în întuneric, solda]ii începuser\ s\ trag\. La intrarea în restaurantul Pescarul, închis
[i cufundat în întuneric, ai v\zut un vl\jgan înjurând, stropit de sânge: glon]ul îl lovise în
um\r, din câte ]i-ai dat seama, dar poate c\ era r\nit mult mai grav, pentru c\ s-a cl\tinat
[i a c\zut. }i s-au împ\ienjenit ochii. Într-o frac]iune de secund\ ai priceput c\ toat\ pia]a

216
e înconjurat\, c\ ai sc\pat adineauri ultimul moment în care mai puteai fugi; urma s\ fi]i
uci[i acolo, fiindc\ de acum solda]ii vor trage din plin.
Te-ai strecurat înnebunit pe lâng\ zidul restaurantului pân\ la Arhitectur\. O clip\, ai
avut senza]ia c\ e[ti chiar pus la zid, c\ nu mai ai sc\pare, dar cei doi mili]ieni care te
fixaser\ amenin]\tori s-au întors cu spatele, pentru c\ la Dalles se tr\gea din nou. Dintr-
un salt, ai ajuns la mijlocul str\zii Edgar Quinet, nu te mai uitai înapoi, te a[teptai doar
s\ auzi, din clip\-n clip\, pârâitura de acum familiar\ îndreptat\ spre tine. Dar n-ai auzit
nimic. Aproape de Academiei, strada era blocat\ de alt cordon militar; te-ai strecurat într-
un grup mic de oameni ceva mai calmi, erau cinci sau [ase (ce-or fi fost? securi[ti în
civil?) [i ai pornit-o cu ei, în pas lent, spre Cercul Militar. Inima î]i sp\rgea pieptul, î]i
spuneai c\ doar mersul f\r\ grab\, ca la plimbare, te mai poate salva. Cum de-ai trecut
[i de cordonul de lâng\ Cap[a? Nici azi nu [tii, micul grup a luat-o spre Palat, tu te-ai
f\cut una cu zidul, în întuneric. Pe Calea Victoriei, un alt cordon, din nou încol]it; noroc
c\ acum erau ceva mai mul]i oameni, a[a c\ te-ai prelins pe lâng\ Telefoane, în jos, f\r\
s\ te opreasc\ cineva. Î]i vârâse[i capul între umeri, cu aer preocupat, doar-doar s\ nu
ie[i în eviden]\, s\ fii la fel ca ceilal]i, un biet om nimerit din gre[eal\ pe frontul de lupt\.
Ai luat-o la fug\ abia când mul]imea s-a r\rit [i când ai început s\ cobori str\zile în pant\.
Mar[ for]at, nu te mai vedea nimeni; pe m\sur\ ce te apropiai de Ci[migiu, înte]eai pasul.
În urechi î]i r\m\sese sunetul împu[c\turilor, îl auzeai clar, cine [tie, poate c\ începuse
s\ se trag\ din nou. În tot corpul, din cre[tet pân\-n t\lpi, o unic\ dorin]\, dureroas\: s\
ajungi cât mai departe de Universitate, la cinci ori la zece kilometri, oriunde, dar în afara
cursei de [oareci în care intrase[i de bun\ voie [i din care nu mai puteai ie[i.
Te-ai întors acas\ târziu, pe cel mai ocolit drum. Nici nu mai [tiai cât era ceasul (cad-
ran întunecat [i mut), î]i st\tuse probabil de emo]ie. Ai t\iat scurt, cu mâna, primul val
de întreb\ri al Silviei [i te-ai pr\bu[it îmbr\cat în pat. Din camera lui Sorin se auzea radioul
transmi]ând [tiri neclare, rostite cu voce alarmat\: era Europa Liber\ ori BBC, dar sfâ[ierea
din pieptul t\u se transmisese crainicilor, ale c\ror voci – devenite familiare de-a lungul
anilor – erau acum alterate de groaz\. Ai adormit un somn de plumb vreo zece minute,
sau poate ai le[inat. Te-a trezit acela[i aparat cu tranzistori din camera al\turat\, care
transmitea continuu [i pe care Sorin l-a pus deodat\ mai tare, ca [i cum nu i-ar fi venit
s\ cread\ ce auzea. Nu mai ]ii minte ce-ai f\cut pân\ diminea]\.)
Aici, sub balconul din Pia]\, vocile tânguitoare ce intoneaz\ imnul se aud mai pu]in
stridente: ecoul megafoanelor r\zbate pân\ departe. Ca s\ dai un ocol complet, ar trebui
s-o iei încet spre Palatul {u]u, s\ traversezi întret\ierea celor dou\ bulevarde, s\ treci pe
la Col]ea [i s\ ajungi din nou pe paji[tea din fa]a Teatrului. }i-ai revenit complet, gata, în
Pia]\ nu mai trage nimeni, în Pia]\ e acum chermez\. La drum!
Vocile t\r\g\nate, dup\ ce au reluat a treia oar\ refrenul, tac, pe rând, mare ce se
lini[te[te pe nea[teptate. R\mâne vuietul de fond al Pie]ii, rumoarea indistinct\ a miilor
de glasuri din care se ridic\ pe nea[teptate câte un hohot de râs sau câte un strig\t. Vocile
]ig\nu[ilor vânz\tori ambulan]i se aud, [i ele cânt\toare, în ton minor fa]\ de corul put-
ernic, de slavi, care se jeluise pân\ acum. În dreptul Spitalului Col]ea [i în fa]a Teatrului
– tot mai mul]i gur\-casc\, oameni care au venit s\ asiste la spectacol.

217
Seara a trecut în noapte. Te cuprinde o descurajare adânc\, oboseala picioarelor se
transmite sufletului. Nu-]i mai r\mâne decât s\ iei pia]a în piept, traversând-o pe la mijloc,
[i s\ vezi dac\ nu cumva lâng\ troi]a din centru vei avea mai mult noroc.
Cobori cu grij\ spre mijlocul cazanului care clocote[te. Te izbe[te mai întâi c\ldura
sufocant\ a mul]imii: brusc, mirosul de tutun ieftin [i un alt miros, pe care nu vrei s\-l
recuno[ti – duhoare de corpuri înc\lzite [i nesp\late – te înv\luie din toate p\r]ile. Ce s\
faci, acum e aproape var\… În jur, masa compact\ de tineri, polipi ale aceleia[i fiin]e imense:
grupuri de adolescen]i discutând cu voce tare, fete înl\n]uite de b\ie]i care le strâng
mijlocul cu mân\ indiferent\, în timp ce trag cu sete din ]igara Carpa]i, b\rba]i de treize-
ci de ani cu priviri întunecate, gospodine între dou\ vârste cu sclipiri de nebunie în ochi.
Lâng\ troi]\, departe de felinarele trotuarelor, întunericul e compact; te strecori printre
umbre, printre siluete ce cap\t\ form\ doar atunci când ]igara aprins\ le lumineaz\ fa]a,
o frac]iune de secund\. Umbrele strânse unele într-altele vorbesc între ele f\r\ s\ ridice
vocea. E[ti în centrul Pie]ei, care este acum [i al Bucure[tilor, al ]\rii [i al universului t\u.
Te mi[ti greu, parc\ dansând; n-ai sabie ca s\ dai în l\turi trupurile ce se aga]\ de tine,
le îndep\rtezi cu mi[carea blând\ a bra]ului, cu «m\ ierta]i» sau «permite]i». Panic\. Câte-
va secunde crezi c\ te vei sufoca pân\ s\ ie[i de aici, înotând printre trupuri, str\b\tând
mul]imea îndesat\ pân\ la mal. Aproape ai ajuns; un hohot cristalin de râs în spate –
întoarcere rapid\, ]i s-a p\rut c\… Nu, e altcineva.
În balcon s-a instalat silueta vag cunoscut\ a unui poet înalt. Nu-i vezi bine fa]a dar
parc\ l-ai mai z\rit undeva, poate la televizor – s-au perindat pe acolo, în ultimele luni,
atâtea fe]e necunoscute, figuri ce se amestec\ între ele. Poetul recit\. E cineva de-acum
celebru, pentru c\ ultimele versuri sunt reluate în cor de un grup aflat în preajma ta.
Ar fi fost mai bine s\ fi stat într-un singur loc [i s\ a[tep]i: mul]imea se mi[c\ încet,
dar se mi[c\, grupurile î[i schimb\ locul, se ciocnesc [i se despart; cu pu]in noroc, ar
fi trecut prin fa]a ta. La gradul de oboseal\ [i de lehamite de-acuma, nici nu-]i mai r\mâne
alt\ solu]ie; te a[ezi pe marginea fântânii arteziene secate, exact în clipa când corul Pie]ei
intoneaz\ din nou «imnul golanilor». Pauz\.
(Când ai v\zut-o, de fapt, prima oar\? Acum o s\pt\mân\. A venit aici în fiecare zi,
afar\ de vineri, când a trebuit s\-[i duc\ b\ie]elul cine [tie unde. Pentru c\ are un b\ie]el.
Acum o s\pt\mân\, ai vorbit pentru prima oar\ cuiva în Pia]\, de[i aici toat\ lumea
vorbe[te cu toat\ lumea, ca [i cum s-ar cunoa[te dintotdeauna. St\tea lâng\ tine, ]inea
de mân\ un copil [i privirile vi s-au întâlnit. Formulele de ceremonie au disp\rut de mult
în jurul Pie]ei Universit\]ii. A]i început s\ vorbi]i ca [i cum v\ cuno[tea]i deja, doar cu
to]ii era]i «golani», nu-i a[a? Te-ai adresat mai pu]in fetei din fa]a ta, cât ochilor ei ciuda]i,
albastru-închis, safire sc\p\rând sub casca de p\r castaniu, în dezordine. {i de atunci v-
a]i v\zut în fiecare zi. Din întâmplare? A[a s-ar p\rea, de[i niciodat\ doar din întâmplare.)
În balcon vorbe[te acum un necunoscut cu barb\ blond\, înalt [i solid, corp de glad-
iator roman. Se cam bâlbâie, dar îl sprijin\ aplauze [i urale; în spatele oratorului, stu-
dentul de[irat, organizator al spectacolului, d\ tonul aplauzelor, apoi se adreseaz\ mul]imii
cu voce înalt\, criticând-o, parc\, pentru lips\ de entuziasm. Toate astea ]i se par cunos-
cute. Î]i vine în minte cenaclul Flac\ra, cu uralele lui [i cu tot tacâmul: s\racii, dac\ nu

218
[tiu altceva, fac [i ei ce-au înv\]at! … La drept vorbind, câte feluri de a-]i exprima entuzi-
asmul exist\? Foarte pu]ine, chiar dac\ entuziasmul este trucat.
Cenaclul Flac\ra… Fapte petrecute parc\ în urm\ cu un secol, în alt\ existen]\. Când
ap\reau toate astea la televizor? De mult, foarte de mult, când tr\iai o alt\ via]\, cu mul]i
ani în urm\.
Alt discurs, o nou\ strof\ cântat\, refrenul reluat în cor. Pe m\sur\ ce întunericul se
face mai adânc, mul]imea din Pia]\ cre[te. {ansele de a întâlni pe cineva scad cu fiecare
minut, cu fiecare nou venit pe aceast\ uria[\ scen\. Deja distingi cu greu fetele de b\ie]i,
figurile tinere de alte figuri tinere, siluetele îmbr\cate în aceia[i blugi decolora]i, cu ace-
lea[i sandale [i acelea[i tricouri. De ce te-ai a[ezat tocmai aici? Pentru c\ aici v-a]i întâl-
nit prima oar\, î]i dai seama abia acum. Timpul consacrat Pie]ei din seara asta s-a scurs
de mult, dar tot nu-]i vine s\ te ridici [i s-o porne[ti spre cas\; e oboseala, e greutatea
de a te ridica, e [i gustul înfrângerii care-]i r\mâne în suflet. Te va înso]i pân\ mâine
diminea]\.
– A]i venit de mult?
Ochii de culoarea safirului te privesc de sus, cu un fel de curiozitate miloas\. De unde-
o fi r\s\rit? A venit prin spate, dinspre Arhitectur\ – [i tu care te uitai doar în fa]\, la
mul]imea de sub balcon.
– Nu prea de mult. Adic\… totu[i… de aproape o or\. Îmi pierdusem speran]a.
– Ce speran]\?
– C\ o s\ te întâlnesc.
– De asta a]i venit? Nu pentru miting?
Te ridici cam anevoie în picioare; fata zâmbe[te. A avut, probabil, o zi obositoare, dar
zâmbetul [terge tot, într-o clip\.
– Sigur c\ [i pentru miting, m\ intereseaz\ ce se petrece aici, dar, de la un timp –
cum s\-]i spun? – povestea asta a început s\ m\ cam plictiseasc\: mereu acelea[i cân-
tece, mereu acelea[i discursuri… Nu vi se pare? Dac\ nu m-a[ fi gândit c\, poate, ap\re]i
din nou aici, în seara asta a[ fi renun]at.
– Da? În]eleg…
– Dumneavoastr\ de ce veni]i?
– Azi am avut un motiv special: s\-l v\d pe Mihai, [tiam c-o s\ vorbeasc\.
– Mihai? Care Mihai?
– Mihai Stângaciu, actorul de la Na]ional. Nu l-a]i auzit? Adineaori a terminat.
– De ce tocmai pe el?
– Pentru c\ e so]ul meu.
Deci asta era!… Te ui]i în jur, pia]a e plin\ de gunoaie, de hârtii [i de cartoane arun-
cate aiurea. O mizerie dezgust\toare.
– Nu [tiam… nu [tiam c\ sunte]i c\s\torit\.
– Sunt… am fost. E fostul meu so], bineîn]eles. A vorbit cam prea teatral, cu cuvinte
mari, a ]inut un discurs, cel pu]in a[a mi s-a p\rut mie. Ca to]i cei care se perind\ pe
aici, pe la tribun\, parc\ vorbesc pe scen\, nu într-o pia]\. Mihai a vorbit la fel, dar el cel
pu]in e actor.

219
– Pia]a asta seam\n\ pân\ la urm\ cu o scen\.
– Dac\ vre]i… în fine, m-a cam deziluzionat. Dar de când s-a deschis Pia]a Univer-
sit\]ii, Mihai parc\ a ren\scut: î[i petrece aici tot timpul, azi a vorbit a treia oar\ din bal-
con, cred c\-i face o pl\cere nebun\. S\racul, vizavi, la Na]ional, nu prea are parte de
roluri…
– Mihai Stângaciu? Eu nu prea cunosc actorii, de Mihai Stângaciu cred c\ n-am auzit.
Sigur, \sta nu-i un argument, dac\-i un actor foarte tân\r nici n-aveam cum…
– Fi]i lini[tit, nu-l putea]i cunoa[te! N-a jucat pân\ acum în ceva mai ca lumea, de[i
e de cinci ani la Na]ional. Îi pare r\u c\ nu s-a dus la Boto[ani, unde-l repartizaser\ dup\
absolvire. Peste câteva luni, face treizeci [i cinci, cam prea mult pentru o tân\r\ sper-
an]\… Asta a fost [i asta a r\mas.
– Cunoa[te]i a[a de bine via]a de actor?
– Mai bine decât a[ fi vrut. Dac\ nu m\ m\ritam… cu un actor, dac\ dup\ aia n-ar fi
trebuit s\ lucrez, probabil c\ ajungeam [i eu actri]\. Mai bun\ decât multe, v\ asigur!
– De unde [ti]i?
– Fac tot timpul compara]ii – cu Mihai [i cu prietenii lui. {i îmi dau seama. Crede]i
c\ m\ laud? Nici gând! Acum i-am v\zut din nou pe ace[ti actora[i, de când cu Pia]a
Universit\]ii. {i mi-am dat seama ce-i cu ei. Pe Mihai îl [tiam, de[i nu-l mai v\zusem de
luni de zile.
– Nu vorbi]i la telefon?
– N-are telefon acas\, a[a c\ vorbim doar când m\ sun\ el. I se întâmpl\ destul de
rar, s\ [ti]i, trece [i câte o jum\tate de an f\r\ nici un semn… Dar m-am obi[nuit.
– Ciudat.
– Lumea e mai ciudat\ decât v\ închipui]i. Acum, c\ Mihai [i-a f\cut num\rul, eu
plec…
– Merg cu dumneavoastr\.
– Nu cred c\ merit\ s\ mai st\m, discursurile s-au terminat, or s\ mai fie doar corurile
[i gata. S\ mai st\m pu]in, pân\ se termin\ cântecul \sta… V\ rog…
Ochii fetei [i-au schimbat culoarea în lumina becului de neon: sunt albastru-str\luci-
tor. Fata cânt\ [i ea plin\ de convingere, intoneaz\ just, cu voce vibrant\, ca [i cum ar
fi f\cut în tinere]e canto. («În tinere]e… Ce înseamn\ asta pentru ea? Când cânt\, seam\n\
cu un copil; trebuie s\ aib\ vreo 25 ori 26 de ani, cel mult, de[i b\ie]elul ei e m\ri[or.
Oare câ]i ani avea când s-a m\ritat? Destul de misterioas\ fiin]\, mi-e cam fric\, n-a[
vrea s\-i descop\r secretele; s\ nu fie prea sordide. Ar fi mai bine s-o pornesc chiar acum
spre cas\, s-o las aici cu Mihai al ei, sub un pretext oarecare – un telefon pe care-l a[tept,
un telefon pe care trebuie s\-l dau. Acum ar fi momentul, cât înc\ se cânt\, cât înc\ e
prins\ în joc…»)
Corul înceteaz\ t\r\g\nat, r\mâne doar rumoarea de fond care nu se potole[te aici
niciodat\. Întreb\tori, ochii alba[tri se uit\ acum spre tine.
– Mai ave]i ceva de f\cut?
– Eu? Nu. Presupun c\-l a[tepta]i acum pe Mihai, a[a c\ eu am s\ plec.
– De ce s\-l a[tept?

220
– Nu [tiu… Ca s\ sta]i de vorb\. N-a]i venit împreun\?
– Da de unde? N-are el nevoie de compania mea, îl a[teapt\ ga[ca lui de b\ie]i veseli,
merg sigur la o bere.
– Chiar a[a?
– Bineîn]eles, haide]i s\ facem câ]iva pa[i. Am amor]it în locul \sta. Duce]i-m\ m\car
pân\ la troleibuz, s\ zicem c\ spectacolul s-a terminat.
– Mai degrab\ liturghia. Ite missa est.
– Ce-a]i spus?
– Nimic, o glum\ proast\. S\ mergem.
Strada Edgar Quinet, Universitatea, zidurile ei pline de amintiri recente, întunericul,
ca un culoar pân\ la cap\tul str\zii. Pe lâng\ voi trec zeci de tineri care se îndreapt\ spre
Pia]\, al]ii pleac\, balet uria[ de fete [i b\ie]i degaja]i în gesturi [i în voci. Toate fetele
seam\n\ cu cea de lâng\ tine: svelte, în blugi vechi, strân[i pe corp, cu formele bine sub-
liniate în aceast\ uniform\ a libert\]ii.
– Cum v\ cheam\?
– Cornelia… Cora. Cora Stângaciu, mi-am p\strat numele de acum câ]iva ani, ar fi sunat
frumos într-un program de sal\, la teatru.
– Cora? E un nume curios. Îmi dai voie s\-]i spun pe nume? În seara asta, abia acum
încep s\ respir în voie. Eram destul de nec\jit, credeam c\ nu mai vii, îmi pierdusem orice
spran]\.
– Vede]i? Nu trebuie s\-]i pierzi niciodat\ speran]a.

221
ION MANOLESCU

Alexandru

S\ coborâm totu[i cu picioarele pe p\mânt: mai precis, între Teatrul Na]ional [i Pia]a
Cosmonau]ilor, în cartierul de secol nou\sprezece asfixiat de blocurile lui Nicolae
Ceau[escu. Pe vremuri, traversând zona într-o coloan\ de ma[ini blindate, P\rintele Tutur-
or ar fi fost mârâit de unul din cei doi labradori ai s\i [i silit astfel s\ admit\ c\, dac\
oamenii [i casele i se ploconeau de mai bine de-un deceniu în cale, asupra animalelor
nu avea nici cea mai mic\ autoritate. În fa]a unei revela]ii de o asemenea importan]\, a
oprit coloana [i, sco]ând din buzunar pistolul (acela[i cu care avea s\ fie arestat nou\
ani mai târziu), a împu[cat câinele pe loc. Apoi, dând cu ochii de aleile la cap\tul c\rora
se arcuiau marchize trandafirii, a f\cut gestul acela omnipotent (pe care unii îl asociaz\
ast\zi cu trasul apei) [i le-a r\cnit înso]itorilor: «Aicea s\ v\d o linie dreapt\!» Din pre-
cau]ie, celui de-al doilea câine i s-ar fi injectat acas\ o doz\ corespunz\toare de morfin\,
sub supravegherea direct\ a medicului preziden]ial.
Pe str\du]ele acestui cartier timid, ad\postind verdea]\, pisici [i chio[curi sp\late cu
petrosin, se dezmor]e[te ast\zi Alexandru Robe împreun\ cu noul s\u prieten, Vlad Donca.
Dac\ ar fi s\ ne lu\m dup\ ei, s-ar fi cunoscut la ultimul bal al Universit\]ii, în timpul
unei discu]ii despre b\utur\ [i colege; dar cine poate explica pân\ la urm\ cum de pri-
etenii lui Alexandru apar mereu din senin, câte unul pe rând, ca ni[te gemeni imperfec]i
ai unei perechi denaturate?! {i, în fond, de când taciturnul nostru pictor s-a hot\rât s\-
[i înece mizantropia în vânzoleala petrecerilor universitare? Oricum, atunci ar fi aflat c\
lui Vlad nu-i plac femeile reci, cafelele încinse [i [ampania trezit\ [i c\ locuie[te într-o
cas\ mo[tenit\ de la un unchi pe strada Toamnei, lâng\ un fost bordel. Mai târziu, cu
ocazia vizitelor stropite cu ]uic\ de pere [i c\p[unic\, Alexandru avea s\ descopere pofta
aproape boln\vicioas\ a lui Vlad de a-[i da pasien]e [i a pomeni despre destinul te miri
cui, dar mai ales al s\u. Era înalt, blond [i cu ochii vioi, de[i cam sp\l\ci]i. Terminase
Literele imediat dup\ c\derea lui Ceau[escu [i se considera de aceea[i parte a baricadei

Fragment din romanul omonim, în curs de apari]ie la Editura Univers.

222
cu Alexandru: «Ei, ce mi-e scrisul, ce-mi sunt desenele; tot într-o sap\ de lemn ajungem!»
Înaintea unor asemenea m\rturisiri despre viitorul fiec\ruia, Vlad îmbr\ca treningul unchi-
ului [i, cu ajutorul unei sc\ri, î[i poftea prietenul pe acoperi[, de unde Alexandru putea
z\ri prin oceanul de castani turla Bisericii Armene[ti [i balcoanele «Intercontinentalului».
Dincolo de copaci, în groapa Cosmonau]ilor, îl b\nuia pe generalul Lahovary agitându-
[i sabia pe soclu, dezbr\cat de uniforma de bronz [i vârât cu tot cu cal într-un echipa-
ment etan[, care s\-i asigure supravie]uirea în spa]iu…
Înapoi pe strad\, Vlad îl opre[te pe Alexandru [i îi arat\ un b\trânel: «Îl vezi? |sta-i
unul din nebunii cartierului. Spune c\-l cheam\ Mircea Eliade [i, cu toate c\ n-are un
ban [i nici vreun loc de dormit (se-ad\poste[te sub stre[ini sau te treze[ti cu el în gr\din\,
mo]\ind la umbra tufi[urilor), semneaz\ de diminea]\ pân\ seara autografe pe ziare [i
ambalaje, zicând c\ face milioane cu ele. Dac\-l rogi frumos, în schimbul unei ]ig\ri î]i
arat\ o carte de vizit\ cu chenar aurit, în mijlocul c\reia [i-a imprimat numele: Mircea
Eliade R\dulescu.» B\trânelul dispare într-o curte, unde cei doi mai apuc\ s\-l vad\
cotrob\ind prin gunoaie [i împ\turind cu grij\ jurnalele.
Despre cartierul înghesuit [i prost luminat (care îi aminte[te atât de bine de cel al
copil\riei), Alexandru [tie tot felul de pove[ti, care mai de care mai ghidu[e. Într-o noapte,
un necunoscut ar fi deschis o u[i]\ într-un zid, sub privirile câtorva ]igani aburi]i; de acolo,
a ie[it un cuf\r. De câte ori ]iganii încercau s\-l trag\ afar\, cuf\rul s\rea înapoi în perete,
sub râsetele necunoscutului. Alt\dat\, un copil s-a împiedicat de-o pung\ cu bani; a luat-
o acas\, unde a ascuns-o sub pat. A doua zi, a g\sit în pung\ numai cotoare [i l\turi. În
sfâr[it, o a treia relatare pomene[te de ispr\vile nea[teptate ale cer[etorilor locali: dup\
ce-au b\ut la «{arpele Ro[u» (una din acele bodegi soioase, cu tabureturi [ubrede [i
muzic\ l\ut\reasc\), au pus mâna pe sifoane [i-au încins în strad\ o b\taie pe cinste.
R\cnetele lor s-au auzit de la mai toate cârciumile vecine, dar când clien]ii [i osp\tarii s-
au apropiat, n-au mai descoperit pe nimeni; doar o javr\ cu limba scoas\ [i ochii sticlo[i,
în jurul c\reia se v\ic\rea un puradel: «M-a crescut orfelinatu’/ Nu p\rin]ii mei ci Statu’;/
Lacrimi am în ochi[ori:/ Parc\ sunt f\cut din flori…»
«Hai în\untru…», zice Vlad, rupând f\r\ voia lui vraja amintirilor. Se apleac\ s\ intre
în sufragerie, unde-i a[teapt\ binecunoscuta priveli[te a c\r]ilor risipite pe covor [i a
tablourilor cu naturi moarte de pe fiecare perete. S\ omori natura nu-i o afacere, se
gânde[te Alexandru, cu atât mai pu]in când o închizi într-un castron de fructe sau îi suce[ti
gâtul ca unui fazan! Cine se mai intereseaz\ ast\zi de tu[ele grele [i depresive ale peisaju-
lui infirm, când reproducerea lui pe calculator e chiar mai vie decât originalul?
«Stai s\ pun de-un [pri] [i-]i zic una nou\, pe care am auzit-o prin târg zilele astea.»
Uneori Alexandru Robe se întreab\ de unde [tie prietenul s\u atâtea pove[ti, pres\rate
cu a[a de multe am\nunte; dincolo de pl\cerea de-a le asculta, presupune c\ ele nici m\car
n-au existat vreodat\ altfel decât seara, la un pahar. În timp ce Vlad umple carafa cu vin,
privirea lui Alexandru se opre[te pe o fotografie: un b\rbat înalt, între dou\ vârste, c\ruia

223
nu i se vede chipul din cauza unei mi[c\ri nefire[ti a capului (pe trei sferturi întors spre
spate, ca al unui lup). Poza st\ pe scrin, între samovar [i vasul Gallé cu flori uscate: intrus
grobian în desenul Jugendstil de început de secol. Alexandru î[i apropie n\rile de pis-
tiluri, pentru a sim]i c\ împr\[tie miros de fosfor [i mucegai.
«Lucrurile s-au petrecut de curând la Agapia. Un tip care fusese numit de câteva
s\pt\mâni înv\]\tor în sat s-a îndr\gostit de-o c\lug\ri]\; l-a pl\cut [i fata, a[a c\ au
început s\ se întâlneasc\ pe-ascuns. Într-o noapte, traversând biserica (ob]inuse cu
u[urin]\ cheia de la m\icu]\), tipul a v\zut o mul]ime de lumân\ri aprinse [i câ]iva preo]i
pe care nu-i cuno[tea ]inând o slujb\ în fa]a unui sicriu. Intrigat, s-a apropiat de unul din
ei, întrebându-l pentru cine se face slujba. „Pentru dumneata!“, i-ar fi r\spuns preotul;
la fel [i ceilal]i. Pierindu-i cheful s\-[i mai viziteze iubita, tipul a întins-o spre cas\; la
poart\, l-au luat în primire trei dul\i [i, pân\ s\ apuce s\ se dumireasc\, au terminat cu
el. Asta-i isprava!» Aici Vlad a gustat din c\p[unica lui fermecat\, dup\ care i-a zâmbit
oaspetelui: «Numai c\, vin eu [i te întreb acum, frate Alexandre, cui a reu[it individul s\
povesteasc\ întâmplarea, din moment ce a murit înainte s\ intre în cas\?»
Într-o alt\ sear\, hoin\rind prin cartierul de buzunar, Alexandru descoper\ o str\du]\.
F\r\ îndoial\ c\ întâmplarea n-ar fi r\mas decât banal\, iar str\du]a o simpl\ [i eficient\
cale de acces între dou\ cârciumi, dac\ ea n-ar fi fost pietruit\ în prima jum\tate [i asfal-
tat\ în cealalt\; mai mult, fiecare locuin]\ era desp\r]it\ de urm\toarea printr-un teren
viran, ca [i cum peste noapte oamenii s-ar fi gândit s\ scape de ni[te vecini incomozi.
«Ce mai înseamn\ [i asta?»
«Nimic misterios, b\trâne.», îi r\spunde Vlad. «Doar pu]in absurd, în variant\ bal-
canic\. E cea mai veche strad\ din ora[; dac\ sapi, o s\ g\se[ti probabil fesuri [i izmene
fanariote… Dup\ r\zboi, se mai vedea pavajul cu butuci de lemn; Dej i-a tras un strat de
piatr\ cubic\ pe deasupra, iar nea Nicu [i-a zis c\ n-ar fi r\u s\ pun\ [i el um\rul la mod-
ernizarea zonei – a[a c\ a încercat s\ lipeasc\ vreo jum\tate de metru de asfalt peste
opera predecesorului. Noroc c\ n-a mai apucat; dou\ zile dac\ mai întârzia lovitura lui
Iliescu [i te d\deai acum cu rotilele pe-aici.»
«Bine, dar ce-i cu g\urile dintre case?»
«A, asta-i alt\ poveste. Tot de nea Nicu se leag\, dar mai demult. {tii c\ dup\ cutremur,
tipul a început s\ se plimbe în halat [i cizme prin ora[, cic\ s\ observe personal amploarea
catastrofei. Praf în ochi pentru str\ini: îl ar\tau toat\ ziua la televizor printre salv\ri [i
ma[ini de pompieri, dând din mân\ în fa]a unor mormane de moloz. Ai fi jurat c\-i sin-
gur, dac\ n-ai fi [tiut c\ dup\ camioane se bulucesc securi[tii, iar pe blocuri pândesc
indivizi în salopete negre; aceia[i luneti[ti de elit\ care le-au zburat creierii manifestan]ilor
în decembrie. M\ rog, altceva vroiam s\ spun: departe de-a purta de grij\ r\ni]ilor [i celor
evacua]i, nea Nicu a profitat s\ vad\ ce cartiere putea s\ mai bubuie: consolidarea ora[ului
începea cu distrugerea caselor boiere[ti! Dup\ aia, cine [tie cum, i-a tr\znit prin minte
c\ n-ar strica s\ rad\ [i ni[te biserici [i cimitire, s\ mai înveseleasc\ atmosfera: a interzis

224
cuvintele astea la televizor (ca [i pe cele ale cântecului «Nicu[or avea o tob\»), a mutat
Antimul pe role [i a dat cu bila în V\c\re[ti, pân\ i-a f\cut lui Nicolaescu teren pentru
film\rile lui cu legionari. Întâi am crezut c\ demoleaz\ la întâmplare, îi veneau nervii, bâ]âia
de câteva ori din mânu]\, [i gata cu locuin]a de vizavi… Apoi, când au pus la p\mânt casa
lui Giurescu de pe {tirbei-Vod\ [i, a doua zi, pe-a arhitectului-[ef al capitalei, lumea a
intrat la idei: cum? de ce tocmai pe \[tia? {i-au ap\rut imediat [i r\spunsurile: p\i, nu
Giurescu a protestat în scris împotriva demol\rii Hanului Ro[u? Nu L\z\reanu s-a opus
sistematiz\rii? De altfel, când s-a v\zut cu buldozerul la poart\ [i actul de evacuare pe
birou, arhitectul a f\cut infarct. În drum spre spital, a murit. Totul i s-ar fi tras de la fap-
tul c\ fusese ascultat în cas\ cum critic\ planurile de modernizare ale lui nea Nicu: ba c\
Victoria Socialismului e supradimensionat\, ba c\ Sfânta Vineri trebuie p\strat\, ba orna-
mentele lui Brâncu[i nu se potrivesc cu blocurile muncitore[ti, c\ stau ca dracu’… La noi,
a avut alt\ idee: s\ nu turteasc\ totul dintr-odat\ [i în orice caz nu f\r\ consim]\mântul
proprietarilor (ar fi ie[it scandalul prea gros [i nu-i convenea s\ se-aud\ afar\); a[a c\
o cas\ a r\mas, o cas\ a terciuit-o, pân\ a trecut strada prin ciur! Unora le zicea c\-i
d\râm\ în câteva zile, s\ fie cumin]i [i s\ semneze hârtiile, dup\ care s\-[i ia catrafuse-
le [i valea; oamenii împachetau [i plecau blestemând. O vreme, casa r\mânea pustie, apoi
muncitorii se-apucau s\ crape plan[eul [i s\ smulg\ tocurile de la u[i [i ferestre. Dup\
dou\-trei s\pt\mâni, proprietarilor le venea în[tiin]area c\ s-au sistat demol\rile. Se mutau
cu mic cu mare înd\r\t [i începeau repara]iile la ultimele stric\ciuni. Când s\-[i aduc\ [i
mobila, se trezeau din nou cu echipele de interven]ie la u[\ [i cl\direa era d\râmat\ de-
a binelea. În alte vile, f\râmau numai parterul, în timp ce la etaj înc\ se mai aflau locatari!
Î]i imaginezi ce pl\cere s\ tr\ie[ti în fiecare clip\ cu teroarea c\ ori ]ie, ori vecinului poate
s\-i vin\ rândul… Nici ast\zi nu [tim de ce dementul n-a ispr\vit treaba: n-a vrut, n-a mai
avut r\gazul sau pur [i simplu a uitat?!»
«De-aia or fi ap\rut [i pove[tile alea cu locul, c\-i gol pe dedesubt, c\ s-ar afla pe
nu [tiu ce plac\ tectonic\ în miniatur\ [i-a[a mai departe.»
«Pove[ti? S\ zicem. Cic\ am sta totu[i pe-un [vai]er: un fel de pung\ imens\, care
preia orice mi[care [i-o arunc\ la suprafa]\ cu for]\ înzecit\. Prin cârciumi se spune c\
jos mi[un\ omule]i negricio[i, p\zind comori pe care le transport\ dintr-un cotlon într-
altul. De[i nimeni nu i-a v\zut, se pare c\ ei zguduie temeliile caselor, stârnesc furtunile
[i se-amuz\ iarna s\ trag\ clopotele la Armeneasc\…» Aici Vlad face un gest de lehamite,
ca [i cum, plictisit de propriul discurs, refuz\ s\-l mai ia în serios. «Poate reu[im vreo-
dat\ s\ prindem câ]iva…»
Noaptea târziu, Alexandru pleac\ acas\ cu inima împ\cat\; nu de spiridu[ii p\mân-
tului îi depinde via]a, nu ei sunt în m\sur\ s\-i explice e[ecurile pe care s-a obi[nuit s\
le contemple aproape cu voluptate: tablouri de duzin\, vândute clandestin; prieteni pu]ini
[i circumstan]iali; iubiri nefericite, ascunse în carapacea amintirilor. O existen]\ înscris\
în arhivele Cosmosului [i la spitalul «Filantropia»; o biografie fluid\, sc\ldat\ în gelatina

225
pântecului matern [i-n marmitele de cristal ale memoriei, la cap\tul c\reia r\mâne doar
o carcas\ moale de cuvinte [i imagini pe care securi[tii o vor rechizi]iona, f\r\ a-i descifra
mesajul. Tr\ie[te între umilin]\ [i arogan]\, prin] cibernetic [i cer[etor al lumii a treia,
purtând în spate povara unor genera]ii sleite de egoism: un drum frustrant, în opinci [i
costum na]ional, care se-opre[te la por]ile Mittel-Europei.
Pe bulevard, încetine[te pa[ii pân\ când pierde contactul cu asfaltul. De acolo, din
punctul acela dezlipit de p\mânt [i totu[i stabil, prive[te cum din corpul s\u se desprind
trei Alexandri ce iau în st\pânire ora[ul. Primul se întoarce spre locuin]a lui Vlad, al doilea
str\bate cartierele în c\utarea Dianei, iar al treilea sare un gard [i se ridic\ pe terasa «Inter-
continentalului» la fel de u[or cum c\l\re]ii lui Magritte î[i iau zborul, iar îngerii lui Mar-
quez se pr\bu[esc. Alexandru observ\ în acela[i timp (dar din unghiuri diferite) capul lui
Vlad aplecat deasupra unei fotografii, pe Diana dormind sub plapum\ [i luminile
Bucure[tilor desenând conturul unui aeroport: [iruri de becuri cu halogen, reclame
pâlpâind, farurile ma[inilor, petele de fosfor ale mansardelor – totul r\sucit spre bra]ele
reci ale lui Orion. Îl vede pe Vlad ha[urând poza [i-i aude înjur\tura. Diana viseaz\ c\ s-
a trezit într-o camer\ str\in\, cu perne [i a[ternuturi amenin]\toare. Înoat\ într-un întuner-
ic vâscos [i, pe nea[teptate, nu mai reu[e[te s\-[i dea seama dac\ tr\ie[te sau a murit;
bra]ele pip\ie bezna, sângele azvârlit prin vene face ca inima s\ bat\ din ce în ce mai
repede, creierul intr\ în alert\. Alexandru o simte cum trece dintr-o fâ[ie de întuneric într-
alta, c\utând cu disperare un reper; îi mi[c\ veioza de pe noptier\ [i atunci Diana deschide
ochii [i ]ip\.
De pe teras\, ultimul Alexandru coboar\ în spirale spre marile bulevarde ale ora[ului;
cel\lalt iese pe nev\zute din bloc, iar întâiul se retrage din sufrageria lui Vlad, l\sându-l
s\-[i picteze fotografiile. Se întâlnesc to]i trei în dreptul cofet\riei «Cap[a», unde t\lpile
ating în acela[i timp asfaltul.

226
STR|INUL
BUCURE{TEAN
PAUL MORAND

Bucure[ti,ora[ vesel

Mai mult decât o capital\, Bucure[tiul este un loc de întâlnire. Este o pia]\ public\
unde vii s\-]i pui la punct afacerile, s\ protestezi sau s\ ceri, s\ ba]i la u[i, ieri, la cele
ale lui Vod\, ast\zi, la cele ale statului. Î]i gole[ti punga dar te umpli de idei [i de apuc\turi
occidentale. Mult\ vreme, cele mai frumoase re[edin]e nu au fost decât casele celor de
la ]ar\. În zadar vei c\uta mozaicurile de la Muntele Athos, bol]ile Sfintei Sofia, aurul Kie-
vului, cupolele Vienei. Nu vei g\si nici urbanismul francez, bulevardele noastre drepte,
pie]ele ca ni[te saloane de conversa]ie unde monumentele stau ca mobilele de familie,
în aceea[i ordine, neschimbat\ de trecerea timpului. Vezi în schimb zgârie-nori al\turi de
dezolantele ruine ale Orientului. Ace[ti fii ai Romei nu au mo[tenit rigiditatea roman\; la
ei nimic nu e drept, totul e anapoda, [i politica [i str\zile, [i îmbr\c\mintea [i ma[inile;
trotuarele sunt v\lurite, [oselele se ridic\ asemeni dalelor din Judecata de Apoi; se con-
struie[te [i se demoleaz\ în apropierea unor cartiere inerte sau vioaie.
Bucure[tiul nu a avut niciodat\ spirit de cetate, cu libert\]ile [i tradi]iile corporative
bine ap\rate în interior [i în exterior a trebuit s\ vin\ un prin] german ca s\-i constru-
iasc\ primele fortifica]ii, inutile de altfel. Lipsesc din Bucure[ti trepida]ia occidental\ [i
figurile crispate ale speculan]ilor: pe cei care conduc pia]a financiar\ la Bucure[ti îi
cunoa[te toat\ lumea, sunt numai doi, [i sunt str\ini. Ritmul de burs\ care ne-a intrat
tuturor în sânge nu s-a transmis pân\ aici, iar dac\ bucure[teanul parcurge dintr-o privire
pagina financiar\ a ziarelor, e ca s\ se vaite ni]el de amor]eala schimbului valutar [i de
agonia valorilor petroliere. Nu e un loc unde oamenii s\ tr\iasc\ în încordare nervoas\.
Bulevardul scânteiaz\ din toate firmele-i luminoase [i seam\n\ o clip\ cu strada 42, dar
nu e decât o glum\: pe o distan]\ de o sut\ de metri a vrut s\ se joace de-a New Yorkul.
La Bucure[ti, ziua de ieri e repede dat\ uit\rii, cea de ast\zi nu face doi bani [i singurul
cuvânt primit ca r\spuns, pe care pân\ la urm\ îl [i înva]\ cu mânie în suflet, dup\ lungi
a[tept\ri prin ministere, americanul sau suedezul r\t\ci]i pe acolo în speran]a vreunei
concesion\ri sau a vreunei adjudec\ri, este mâine [în român\, în text].
Lec]ia pe care ne-o ofer\ Bucure[tiul nu este una de art\, ci una de via]\; te înva]\
cum s\ te adaptezi la totul, chiar [i la imposibil. În aceast\ privin]\, întruchipeaz\ sufle-

228
tul unui popor a c\rui r\bdare e nesfâr[it\, sublim\ precum cea a animalelor [i din a c\rui
optimist\ indulgen]\ s-a n\scut zicala: «Mare e gr\dina lui Dumnezeu». Capital\ a unui
p\mânt tragic unde totul se sfâr[e[te adeseori comic, Bucure[tiul s-a l\sat în voia eveni-
mentelor f\r\ înc\p\]ânat\ împotrivire, f\r\ fragilitatea pe care o pricinuie[te mânia. Iat\
de ce, pe parcursul sinuos al unui destin picaresc, Bucure[tiul a r\mas vesel.
Bucure[ti, decembrie 1934.
Versailles, iunie 1935.

La Cap[a
Bucure[ti, capital\ administrativ\ Cap[a. Cap[a e inima ora[ului, atât din punct de
vedere topografic cât [i moral. Cap[a înseamn\ patru lucruri deodat\: un hotel, o cofet\rie,
un restaurant [i o cafenea. Închipui]i-v\, ad\postite într-o singur\ cas\ cu aspect mod-
est, patru dintre str\vechile glorii europene: restaurantul Fayot, cofet\ria Rumpelmeyer,
cafeneaua Florian de la Vene]ia [i hotelul Sacher de la Viena. Cap[a e un stil, o tradi]ie,
un obicei, un organ, un decor, o sal\ a Pa[ilor-Pierdu]i, un monument, o cocard\. Cap[a
este timpanul acestei uria[e urechi – Bucure[tiul, ora[ al bârfei.
Mai întâi cofet\ria. Cofet\riile bucure[tene au r\mas ceea ce trebuie s\ fi fost ale noas-
tre acum o sut\ de ani: saloane unde se cron]\ne praline [i reputa]ii. Pariziene prin fur-
securi [i limba care se vorbe[te, vieneze pentru c\ ofer\ indianer krapfen [i [trudel
cu mere, ruse[ti prin pl\cintele calde cu carne servite diminea]a, [i care cad greu la stom-
ac, grece[ti prin dulce]uri, turce[ti prin baclavale [i [erbeturi, cofet\riile Bucure[tiului te
desfat\ într-o recrea]ie de dulciuri, cu un popas de zah\r. Înc\ de la prânz î[i fac apari]ia
acele b\trâne doamne, pe care în provincia francez\ le vezi ie[ind de la liturghie; doamne
ni]el mai îng\lbenite, ni]el mai înnegrite, mult mai s\race, dar f\cute din aceea[i esen]\
(abanos cu încrusta]ii de baga [i alam\) în care au fost sculptate [i bunicile noastre; ai
zice c\ e[ti la Chiboust sau la Gloppe, duminica diminea]\; numai soba de faian]\, prin
exotismul ei, te face s\ te sim]i str\in. Domni[oarele care servesc, îmbr\cate în negru,
cu gulera[e albe, dup\ cea mai autentic\ tradi]ie Boissier, stau la post, lâng\ pr\jiturile
lucind de ciocolat\, lâng\ drajeurile viu colorate, lâng\ fondantele cu nuan]e pastel.
Înf\[urate în bl\nuri, care nu sunt doar de frumuse]e ca în Occident ci indispensabile ca
în Rusia, superioarele lor transmit comenzile în francez\. Pe la dou\sprezece [i jum\tate
î[i fac apari]ia [i burlacii, prietenii din copil\rie ai doamnelor; e ora micului-dejun
(Bucure[tiul a r\mas, dup\ Madrid [i Buenos-Aires, ultimul ora[ unde mai po]i întâlni
trântori tip 1900, b\ie]i de familie bun\, care nu [tiu s\ se rad\ singuri [i se scoal\ la
prânz). Nu se serve[te alt\ b\utur\ în afar\ de ]uica de prune fiart\ [i foarte îndulcit\,
aromat\ cu cui[oare, b\utur\ na]ional\ care te înc\lze[te iarna; doamnele ron]\ie tot felul
de delicatese, foitaje turce[ti cu miere, t\iate buc\]i sau r\sucite în cornete. Mai sunt [i
alte cofet\rii celebre la Bucure[ti: Nestor, pentru fri[ca [i pateurile sale, Zamfirescu, pen-
tru fructele confiate, La Palat, pentru uria[ele sale cornuri cu migdale, dar cea mai rafi-
nat\ dintre toate, de]in\toarea adev\ratelor secrete, este Cap[a. Mâncând un sandvi[ cu

229
caviar, la geam, lâng\ tejghea, trebuie neap\rat s\ prive[ti defilarea tinerilor militari cu
grade superioare, a ata[a]ilor de la Externe, a politicienilor, a avoca]ilor celebri, a mini[trilor
[i a altora precum nobilele literate, b\trânele doamne celebre, actri]ele, spioanele («toat\
lumea [tie c\ e de la poli]ie» se spune adeseori la Bucure[ti), frumuse]ile între]inute de
magna]i ai petrolului; dup\ ce ai v\zut cum to]i ace[ti oameni [i-au primit ploaia de com-
plimente, dup\ ce ai v\zut cum toate aceste planete cu sateli]ii lor au fost observate, cat-
alogate, luate la bani m\run]i de cum au intrat în unghiul vizual al celor de la Cap[a, în]elegi
c\ Bucure[tiul nu e decât o singur\ [i mare familie. «S-a schimbat mult Bucure[tiul… Pe
vremuri toat\ lumea se saluta… Acum e[ti înconjurat de necunoscu]i.» Nici n-a apucat
bine s\ spun\ aceste cuvinte, c\ interlocutorul meu [i-a [i scos de [ase ori p\l\ria.
Cap[a a fost un bucure[tean, ucenic cofetar la Boissier de la care a înv\]at cofet\rie
[i tot ce se lega de aceast\ art\ pe atunci: re]etele de dulce]uri, lichioruri, siropuri [i fructe
conservate în alcool. Întors în ]ar\, a deschis o fabric\ de ciocolat\ [i o cofet\rie, care
func]iona dup\ nobilele tradi]ii pariziene ale torturilor uria[e, ale conduitei la tejghea, ale
fundelor de zah\r pentru decorarea meselor, ale hârtiei dantelate pentru ambalarea fur-
securilor, lucruri pe care nu le po]i vedea f\r\ emo]ie perpetuându-se pân\ ast\zi a[a
departe de noi; în timpul r\zboiului ruso-turc din 1855, discipolul lui Boissier a devenit
cofetarul ata[at al statului-major moscovit, de unde a împrumutat [i alura mar]ial\ a gene-
ralului Durakin, pe care a p\strat-o toat\ via]a; când era pe punctul s\ fac\ avere, cazacii
i-au jefuit într-o zi toate proviziile de caramel, praline, bomboane, dropsuri, jeleuri [i dra-
jeuri. Tân\rul Cap[a se întorcea a[adar ab\tut [i ruinat peste câmpurile de trandafiri din
Bulgaria de unde Istanbulul î[i aducea esen]a de parfum, când i-a venit o idee salvatoare:
s\-i înve]e pe bulgari s\ fac\ dulcea]\ de trandafiri. A[a c\ s-a întors bogat în ora[ul natal.
Restaurantul nu este cu nimic mai pu]in distins decât cofet\ria: tavan de culoarea
ciocolatei, covoare purpurii, dulapuri str\lucind de argint\rie marcat\, carafe gravate,
canapele de culoarea supei de raci, coloane de stuc cu frunze de acant, bufet rece, b\trâni
maîtres d’hôtel (plecarea francezului Aimé, mobilizat în 1914, a prilejuit la Cap[a o mare
manifestare de francofonie), ierarhie impus\ în Europa de marii restauratori francezi, adic\,
chelnerii la zece pa[i dup\ maîtres d’hôtel, maîtres d’hôtel la zece pa[i în spatele
patronului, [i în fund de tot, b\iatul de la garderob\ încovoiat sub greutatea bl\nurilor [i
aiurit de dezordinea galo[ilor, to]i asem\n\tori, pe care încearc\ s\-i numeroteze cu cret\…
Separeurile de la Cap[a sunt într-un sublim stil clasic: totul e capitonat, catifea verde,
sobe ruse[ti, canapele de abanos, oglinzi cu ram\ aurit\, unde mai multe genera]ii [i-au
reflectat destinele… toate pariurile, toate duelurile, toate adulterurile, toate combina]iile
politice, toate paraliziile princiare, toate intrigile diplomatice ale secolului al XIX-lea au
avut drept leag\n aceste separeuri.
Camerele hotelului Cap[a dau spre str\zi zgomotoase; mai exist\ înc\ pl\pumi,
lumân\ri [i oale de noapte, tot confortul 1978, pe care nu-l mai întâlne[ti decât peste
drum, la hotel Bulevard unde pân\ mai ieri clientela diplomatic\ era poftit\ s\ se a[eze
în fotolii de plu[ galben, cu ciucuri [i bumbi. Cât despre cafeneaua Cap[a, vizavi de Cer-
cul militar, acolo aproape c\ nimeni nu consum\ nimic; singurele b\uturi sunt Timpul

230
[i Journal des Débats; se citesc [tirile externe din Universul, articolul social din
Diminea]a, editorialul din Adev\rul, cronica din Lupta, informa]iile din Epoca, Argus,
l’Indépendance, Viitorul; deputa]ii, cu barba t\iat\ à la Br\tianu, urzesc acolo com-
ploturi politice, tot acolo î[i primesc agen]ii electorali [i le distribuie sarcini. Ziari[tii î[i
ascut creioanele pe marmur\, iar bucure[tenii b\trâni, din inima clubului lor preferat,
privesc însp\imânta]i [i dezaprobator, prin geamul vitrinei cum se înal]\ primii zgârie-
nori americani. {i auzi mereu acelea[i replici:
– {i pân\ la urm\ ministrul a semnat!
– Ordinul de plat\, ce p\c\leal\! Visteria e goal\!
– Comisia de verificare a averilor? Pove[ti de adormit copiii…
– Oare statul va pl\ti?
– Dac\ v\ spun c\ statul va pl\ti.
– {i statul n-a pl\tit!

De la iarn\ la var\
Dou\ anotimpuri [i nu patru.
O toamn\ târzie în care bonc\luiesc cerbii. Dup\ cursele de cai din Moldova [i o dat\
cu primele focuri din vetrele caselor pierdute în fundul Bucovinei, vine iarna. Flori nu mai
sunt decât în ]es\tura de lân\ a covoarelor [i pe cuferele pictate. Cerul se va face galben
înainte de a redeveni albastru. Bucure[teanul, care m\nânc\ prea mult\ carne [i nu poate
merge la Vittel, sufer\ din toate m\dularele. Z\pada coboar\ pân\ la jum\tatea Carpa]ilor,
ra]ele triunghiulare pleac\ în Delt\ iar lupii ies din p\dure. Peste o câmpie f\r\ nici un
obstacol, vântul de iarn\ vine din Rusia, de unde România nu a[teapt\ niciodat\ decât
ve[ti proaste: e criv\]ul, iar în popor se spune c\ e cu din]i. Termometrul coboar\ dintr-
o dat\ cu treizeci de grade. Frigul lustruie[te asfaltul la fel de bine ca ceara, iar pe tro-
tuare t\lpile r\sun\ cu zgomot de sabo]i. Cei boga]i î[i scot bl\nurile, oamenii de rând
scurteicile cu buzunare verticale, cusute pe burt\, iar ]iganii se îmbrac\ în ziare. To]i î[i
înfund\ peste urechile vinete c\ciulile de oaie sau de astrahan din Basarabia. La inter-
sec]ii, b\rba]ii de stat români, imortaliza]i de sculptori francezi, stau gutur\i]i în redin-
gotele lor de bronz. Caii tremur\, acoperi]i cu câte un sac vechi de cartofi, [i scot aburi
pe n\ri. Aburi ies [i din gurile oamenilor, [i din case. Peste tot se simte mirosul urât al
p\curii la mod\ sau parfumul vechi [i pl\cut al lemnelor arse. Prin antreuri, ca la u[ile
moscheelor, se îngr\d\mesc cizmele de cauciuc [i galo[ii.
Z\pada.
Din galben, cerul s-a f\cut negru. Diminea]a toate zgomotele ora[ului au disp\rut de-
ai zice c\ e[ti pe fundul apei. Un clinchet nou: clopo]eii s\niilor. În curte, zgomotul înfun-
dat pe care-l face servitoarea despicând surcele cu topori[ca. Iat\ albul absolut care
v\tuie[te toate suprafe]ele, lumineaz\ toate chipurile ca un reflector care nu iart\ nici un
rid. Cu excep]ia bulevardelor, z\pada e peste tot neatins\; aici, z\pada e un fenomen nobil
[i prietenos: nu e mizerie ca pentru parizienii care o dau la o parte cu lopata. Numai tram-

231
vaiele o brutalizeaz\ împingând-o cu ridicolele lor pluguri de lemn. Tr\surilor li se rup
osiile. Copacii, din care nu se mai v\d decât linii firave, urmeaz\ un traseu sinuos. Prin
parcuri, fotografii ambulan]i î[i sufl\ în mâini ca s\ developeze pozele la minut, deasupra
sobei cu c\rbuni. Automobilele, construite pentru o clim\ mai blând\, str\nut\ bizar. (…)
}ig\ncu[ele vând sorcovele pentru Anul Nou, cu trandafira[i [i margarete de hârtie, î]i
arunc\ grâu [i î]i ureaz\ «S\ tr\ie[ti, s\-mb\trâne[ti/ Ca un m\r, ca un p\r». Pu[tii masca]i
trag dup\ ei câte un c\rucior cu un brad, sun\ din clopo]ei [i colind\ din cas\ în cas\,
cu z\pada pân\ la genunchi. Trenurile ajung în ora[ dup\ cum d\ Dumnezeu. Cazanele
s-au spart, iar lan]urile atelajelor s-au rupt din cauza gerului; uneori plesnesc [inele, iar
c\l\torii r\ma[i în plin câmp nu au alt\ solu]ie decât s\ se îngr\m\deasc\ to]i într-un
singur vagon, ca s\ nu moar\ de frig.
Dup\ trei zile, viscolul se potole[te [i, în lumina soarelui ren\scut, ora[ul va fi mai
vesel ca oricând. Nu, nici spuma m\rii, nici florile de prun nu aduc o asemenea bucurie
orbitoare, atâta aer în piept [i lacrimile de fericire pe care le aduce z\pada. Paralel cu
marile artere, pe str\du]ele cu pensiuni, trec\torul singuratic î[i aude zgomotul propri-
ilor pa[i [i se uit\ în urm\ nelini[tit. În apusul prelungit de atâta albea]\, Bucure[tiul nu
va fi niciodat\ mai înduio[\tor prin aspectul lui b\trânicios, prost pavat, niciodat\ nu va
întruchipa mai bine atmosfera provincial\ dintr-un prim capitol de Gogol. Iar noaptea,
când farurile ma[inilor se aprind, surprinzând în lumina lor silueta disperat\ a vreunei
biete cer[etoare îmbrobodite, urmat\ de un câine scurt în picioare, niciodat\ pl\cerea de
a fi departe [i dorin]a de a duce o via]\ misterioas\ nu sunt a[a de vii. Te prinde o poft\
nebun\ s\ valsezi pe ligheanul argintat al
Ci[migiului unde apa s-a f\cut bloc de
ghea]\ pân\ la fund [i unde z\pada de pe
crengile copacilor se scutur\ la cea mai mic\
adiere în gulerele patinatorilor. Frig s\n\tos
care treze[te nevoia de singur\tate la gura
sobei, sobe prea încinse a c\ror faian]\
miroase a lut, frig care a]â]\ pofta de ospe]e
îmbel[ugate în feluri grase, cu pe[te greu,
cu dulce]uri care conserv\ în zah\r binefac-
erile verii, cu b\uturi tari înc\lzite cu cle[tele
de t\ciuni, [i aromate cu cui[oare. {i dac\
în toate astea se amestec\ [i luna…
Cuvintele nu pot fi traduse pentru c\ nu
trezesc acelea[i imagini. Prim\vara noastr\
francez\ este cel mai firav anotimp, se na[te din z\pad\ [i se sfâr[e[te în ap\; înceat\
ca [i tinere]ea noastr\, îi trebuie patru luni ca s\ se împlineasc\. Frühling este trezirea
vesel\ [i melodioas\ a Europei germanice. Prim\vara româneasc\ e trezirea brutal\ din
amor]eala de peste iarn\; explodeaz\ ca un obuz. La Bucure[ti, pleci de acas\ în prima
zi însorit\, copacii sunt înmuguri]i, iar pân\ seara, când te întorci, le-au [i dat frunzele.

232
Toate animalele sunt pline: c\]elele vagaboande se duc s\ fete prin casele p\r\site [i nisetrii
îngreuna]i abia urc\ în susul Dun\rii. B\canii ieftinesc icrele negre cu o treime. Ursul iese
din bârlog pe bâjbâite, [i sub florile prunilor de ]uic\ povârni[ul mun]ilor se face roz.
Dezghe].
Cartierele m\rgina[e ale Bucure[tiului se întorc în mla[tina primordial\ pe care ade-
seori o ultim\ r\bufnire a frigului o împietre[te din nou pe negândite; atunci, sub stelele
scânteietoare, poleiul e a[a de stra[nic încât trec\torul nocturn nici nu se poate ]ine pe
picioare. În sfâr[it, fortifica]iile de z\pad\ se pr\bu[esc definitiv [i noroiul, omagiat de
to]i c\l\torii de odinioar\, îneac\ mahalalele p\rând a dizolva chiar [i pavajul; împro[cat
de autobuze, m\tur\ trotuarele [i plesne[te casele pân\ la acoperi[. Trec\torii se feresc
de tr\surile care stârnesc adev\rate explozii înghe]ate. La prima raz\ de soare, ma[inile
se transform\ în [ni]ele de noroi. Totul se tope[te, totul curge [i canalele umflate revars\
un miros c\ldu] [i infect.
Prim\vara nu e decât vestitoarea, scurt\ ca un cântat de coco[, a verii, a grâului secer-
at înc\ din iunie, a florilor din Ci[migiu [i din parcul Carol, florile acestea române[ti de
neînfrânt, care se ca]\r\ peste tot [i rezist\ la orice, la praful înec\cios [i la soarele dogori-
tor. Se deschid larg ferestrele. Dup\ târgul de Mo[i, dup\ parada militar\ de 10 mai,
Bucure[tiul devine irezistibil. Pl\cerea [i verdea]a sunt frumuse]ile lui îndr\cite. Nimeni
nu mai doarme pe asemenea nop]i senine. E[ti beat de praf, de zgomot, de miresme.
Abia dac\ ]i-ai revenit din tulburarea pricinuit\ de liliac c\ mirosul salcâmului – acest copac
românesc prin excelen]\ – te [i ia de nas. Lalele, stânjenei, bujori [i trandafiri se succed
în parcuri asemeni dinastiilor. Gentlemani
congestiona]i, veni]i la câte un consiliu de
administra]ie, telegrafiaz\ la Londra c\ mai
r\mân, [i z\bovesc la barul Athénée Palace.
G\inile ciugulesc pe sub ro]ile tr\surilor, iar
tramvaiele ridic\ stoluri de porumbei.
Func]ionarii solicit\ un avans pe luna
urm\toare, studen]ii î[i amaneteaz\
cojoacele, copiii î[i dau to]i banii pe sirop-
uri cu sifon de la ghea]\, fetele împrumut\
bani de la guvernante, avoca]ii se îneac\ în
dosare pentru c\ divor]urile se înmul]esc,
cunoscând o ame]itoare curb\ ascendent\.
Nu po]i [ti dac\ te împiedici din cauza ten-
siunii provocate de primenirea sângelui sau
dac\ se v\lure[te trotuarul sub presiunea r\d\cinilor plesnind de sev\. Ce pl\cute sunt
serile la cinematografele în aer liber. La tot pasul se deschide câte o crâ[m\, iar perechile
se a[az\ la mesele de sub bol]ile de verdea]\ ca în separeuri. De la marile restaurante
vieneze de pe [oseaua Kiseleff, cu tarafuri de ]igani cu ]ambale, pân\ la cârciumile mod-

233
este cu farfurii de lemn, fe]e de mas\ de hârtie [i câte dou\ viori, totul a devenit feeric.
Lumea cron]\ne semin]e de floarea-soarelui [i bea [pri]uri.
Când c\ldura e în toi, casele î[i trag jaluzelele de lemn [i dorm parc\ ucise de somn.
Dar dup\ siesta grea, lumea d\ n\val\ pe strada mare, pe Calea Victoriei. Mul]i b\rba]i
singuri, ale c\ror neveste au plecat la Sinaia, [i pe care parfumul iasomiei îi înnebune[te,
se ]in scai dup\ femeile mai mult dezbr\cate în rochi]ele lor imprimate. Tinerii de la Lido
sau de la Strand se cânt\resc [i se m\soar\ din priviri sub lumina necru]\toare, adev\rat
magneziu solar. E un du-te-vino de ma[ini pân\ la câmpul de avia]ie [i pân\ la p\durea
din apropiere, pân\ la apele grele ale lacului B\neasa, unde se îneac\ primele lumini. Miro-
sul gr\tarelor sub cerul liber d\ ghes stomacului obosit, de[teapt\ ficatul somnoros. Câte
zece pui se învârt pe o singur\ frigare, galbeni de unt [i de praf. Din r\citoarele mari cât
ni[te dulapuri î]i alegi carnea, pe[tele, de la crapul roz-auriu, pân\ la cega uria[\,
sângerând\, în vreme ce se las\ umbra propice. }iganii cu fe]e verzui, cu ochii bulbu-
ca]i, vin s\-]i cânte cu vioara la ureche. Toat\ lumea trage de ei, fiecare le cere melodia
preferat\, [i a[a încep scandalurile; banale certuri, pentru c\ românul e pacifist; lumea
râde, face cuno[tin]\, clasele se amestec\; unii dau fuga la telefon s\-[i trezeasc\ pri-
etenii adormi]i [i s\ le comande cafea cu lapte pentru dou\zeci de persoane.
Vara este vremea chefului, scufundare imobil\ în muzic\, lene [i ore târzii, chef, fer-
mec\tor cuvânt turcesc pe care la noi încearc\ s\-l aclimatizeze fum\torii de opium. Dar
la Bucure[ti î]i «faci» cheful cu mijloacele cele mai cinstite, singurul drog e vara, e noaptea
alb\, e floarea dulce de tei, e sufletul dionisiac al învecinatei Tracii. Cheful este voluptatea
de a te sim]i înconjurat de oameni foarte naturali, s\n\to[i, cu o sexualitate rudimentar\,
care se împreuneaz\ naiv, dar nu s\lbatic, este bucuria de a tr\i într-un anotimp care-[i
întinde toate capcanele, când rasa cea mai prolific\ din Europa z\misle[te cei mai mul]i
copii.
Apoi te întorci acas\, treci prin gr\dina care fusese a[a de urât\ sub cerul de iarn\,
dar pe care o înfrumuse]eaz\ acum parfumul florilor [i umbra copacilor; plopul ca o san-
tinel\ î]i ureaz\ bun-venit; servitoarea, care-[i face în sfâr[it apari]ia, parc\ vine de la sabat,
iar [oferul a adormit cu capul pe volan. Abia atunci î]i dai seama c\ e[ti în smoking [i c\
se apropie de amiaz\.
Iat\ Bucure[tiul pe timp de var\, când însu[i marele Pan, deghizat în ]igan, cânt\ din
na…
i
În române[te de
Marina VAZACA

234
NORBERT DODILLE

Après Morand

1. S\ începem cu Irina. Prima imagine a ei o am dintr-o var\. St\tea pe o banc\, în


Ci[migiu poate, sau mai degrab\ în Her\str\u.
E a[ezat\ cu fa]a la soare, are ochii închi[i [i î[i întinde chipul c\tre cer. E o femeie
mic\, de dou\zeci [i cinci de ani, pu]in cam gras\. E profesoar\ de filosofie. De aceea
fa]a ei e atât de tensionat\. Se strâmb\ un pic, gura îi e crispat\, pleoapele închise cu
îndârjire. O actri]\, un manechin sau o vânz\toare dintr-un magazin ar profita cu totul de
acest soare, expunându-[i cât mai eficace posibil întreaga suprafa]\ a pielii, dar ea, pro-
fesoar\ de filosofie, î[i for]eaz\ pu]in propria natur\. Gambele stau încruci[ate sub banc\,
c\lcâiele sunt ridicate, iar picioarele întoarse spre interior. Rochia e u[oar\, ceva cam
strâmt\ pentru ea, probabil c\ s-a îngr\[at [i ]es\tura st\ s\-i plesneasc\ pe piept. Pu]in
mai înainte, mi-a spus c\ ar vrea s\ purt\m o discu]ie filosofic\, dar c\, f\r\ îndoial\,
acest lucru nu este posibil. A[a c\ s-a a[ezat pe banc\, ca s\ termin\m [i cu chestia asta.
Când vorbe[te despre filosofie, are o voce foarte p\trunz\toare, exact acea voce despre
care spunem c\ vine din cap, [i nu vocea ei natural\, aceea cu care ar comanda o înghe]at\
de cafea. Vorbe[te repede, [tiind c\ asta m\ irit\, [i se exalt\ de una singur\ evocându-
i pe Hegel, Kirkegaard [i Kant. Are mereu în geant\ dou\ sau trei c\r]i împrumutate de
la biblioteca Institutului francez, pe care mi le arat\, plin\ de încântare, ca [i cum ar fi
vorba de ou\ sau de carne cump\rate într-o perioad\ de penurie. Consider\ c\ în ora[ul
acesta nu g\se[ti nimic [i s\ trebuie s\ te lup]i ca s\ nu devii idiot.
Ora[ul, ]ara asta o exaspereaz\. G\se[te c\ oamenii sunt vulgari, str\zile mizerabile
[i trotuarele desfundate. Î[i scoate un pantof [i-mi arat\ tocul rupt. Î[i flutur\ pantoful
în aer cu gesturi de tragedian\ precum Salomea capul însângerat al Sfântului Ioan
Botez\torul: [tii cât cost\ s\-]i repari asta la cizmar?
Atunci, ora[ul întreg, cople[it în acea zi de c\ldura teribil\ din miezul verii, înv\luit
în praf [i bântuit de mu[te, p\rea s\ se pr\bu[easc\ sub acuza]iile Irinei. Aveam impre-
sia c\ aud în dep\rtare, pe str\zile din apropierea parcului, ecoul unei lamenta]ii, un clax-
on tânguitor.

235
{i apoi, uite, îmi spune ea, ambalându-se singur\, purtat\ de elanul propriilor sale
v\ic\reli, uit\-te la mâinile mele!
Bra]ul îi cade pe lâng\ corp [i pantoful e acum la nivelul b\ncii. Îmi arat\ pielea ei
alb\, mai alb\ pe partea interioar\ a bra]ului, [i eu privesc cu aten]ie, ne[tiind ce s\ spun,
ce s\ gândesc [i neîndr\znind s\ formulez un compliment, dat\ fiind solemnitatea momen-
tului. Ai v\zut, da, ai v\zut?! Da, am v\zut, îi r\spund eu, absolut la întâmplare.
}ân]arii! izbucne[te ea. Preaplinul urii sale fa]\ de acest ora[ vine de aici, din faptul
c\ exist\ ]ân]ari, ]ân]ari care te devoreaz\, te împiedic\ s\ dormi [i mai ales s\ lucrezi.
În]eleg c\ pentru ea senza]ia odioas\ a în]ep\turilor lor, zgomotul insuportabil al bâzâi-
tului lor, ideea c\ î]i sug sângele [i î]i transmit tot felul de boli, toate acestea fac din ]ân]ari
inamicii filosofiei, încarnarea îns\[i a urii fa]\ de filosofie. Or, ]ântari nu exist\ decât în
Bucure[ti. În toate ora[ele civilizate, spune ea, din lumea întreag\, chiar în capitalele Africii,
unde nici nu se face filosofie, sunt trimise elicoptere care zboar\ pe deasupra acoperi[urilor
[i împr\[tie, în fiecare s\pt\mân\ insecticide eficiente, care elibereaz\ toate ora[ele lumii,
exceptând desigur Bucure[tiul, de aceste oribile insecte.
O întreb de unde are toate informa]iile acestea întrucât eu nu am avut niciodat\ prile-
jul s\ v\d asemenea elicoptere. E adev\rat c\ n-am c\l\torit prea mult. Cu un gest larg
[i cu o figur\ dispre]uitoare, îmi subliniaz\ ignoran]a: bine, dar toat\ lumea [tie asta!
Nu o mai v\zusem pe Irina de mult timp, când, într-o zi, mi-a dat un telefon ca s\
m\ invite s\-i v\d noul apartament. Gra]ie unor binevenite legi sociale, ea [i-a putut
cump\ra, pentru o sum\ derizorie, o mic\ locuin]\ în apropierea Lipscanilor. A trebuit
s\ completeze tone de formulare, s\ mearg\ în zeci de birouri, s\ stea sute de ore pe la
cozi [i s\ suporte tot felul de toane, dar a sfâr[it prin a avea câ[tig de cauz\, iar tenaci-
tatea sa a fost recompensat\.
Era un imobil mare, care cunoscuse desigur vremurile lui de glorie, dup\ cum o
dovedeau holul spa]ios [i existen]a celor dou\ lifturi, ceea ce e practic, îmi spunea ea,
pentru c\ se întâmpl\ adesea ca doar unul dintre ele s\ func]ioneze. Am urcat pân\ la
ultimul etaj [i m-a poftit s\ intru în palatul s\u. Era var\. Fereastra larg deschis\ d\dea
spre ni[te acoperi[uri. Jos, îmi vedeam ma[ina parcat\ între dou\ pubele. Cu toate c\
era înc\ devreme, domnea o lini[te maiestuoas\. Cerul era luminat de luminile de pe bule-
vardul Victoriei [i, în dreapta, se z\reau acoperi[urile înv\luite în umbr\ ale Palatului Par-
lamentului.
Mai erau câteva zile pân\ la plecarea mea [i aveam inima strâns\. Câ]iva ani din via]\
se petrecuser\ în acest ora[ [i se spulberaser\ deja în lini[tea acestei nop]i indiferente.
Irina îmi propuse s\ bem ceva, un suc, r\mas pe fundul unei cutii de carton, sau un
Nescafé. O auzeam bomb\nind în buc\t\rie pentru c\ nu curgea apa; m\ asigur\ totu[i
c\, în aceast\ cl\dire, se întâmpla rar ca apa s\ lipseasc\.
Un vânt u[or [i c\ldu] mi[ca perdeaua [i l-am sim]it cum mi se strecura pe sub c\ma[a
descheiat\. M\ gândeam la unul din acele jocuri de societate în care spiritul de competi]ie
se bazeaz\ pe cuno[tin]ele enciclopedice ale juc\torilor. La drept vorbind, acum nu mai
[tiu dac\ nu va fi fost vorba de un vis pe care mi-l voi fi reamintit, un vis în care planul

236
ora[ului Bucure[ti era desf\[urat pe un carton lucios. Diverse figurine st\teau prizoniere
aici în p\tr\]ele înguste, iar acestea erau chiar amintirile mele. Str\zile, monumentele,
parcurile frem\tau de vorbe [i de gesturi, de priviri, de sentimente, de repro[uri, de cuvinte
amare, de încerc\ri lipsite de vlag\, de eschiv\ri [i st\ruin]e, [i toate aceste fantome m\
agasau cu atâta impertinen]\, iar eu nu [tiam cum s\ reac]ionez.

2. A fost o vreme când nu cuno[team nimic despre Bucure[ti [i când, venit\ s\ m\


ia de la aeroport cu o ma[in\ a ambasadei, o student\ francez\ foarte instruit\ mi-a prezen-
tat Arcul de Triumf drept o oper\ a lui Ceau[escu, care, spunea ea, construise aceast\
oroare pentru a concura Champs-Elysées. Aceast\ student\, care î[i petrecea jum\tate
de timp pentru a prelua de la aeroport diver[i vizitatori, a contribuit, f\r\ îndoial\, la exager-
area nelimitat\ a operei Conduc\torului, care nu a avut totu[i preten]ii chiar atât de mari.
Presupun c\ studenta îi atribuia acestuia [i Palatul Guvernului, [i desigur Palatul Tele-
foanelor. Nu sunt favoriza]i decât cei înst\ri]i, se spunea, [i aceast\ zdrobire a Istoriei
dup\ traumatismul Revolu]iei avea [i ea circumstan]ele sale atenuante. În ochii str\inilor,
nu exista nimic în România care s\ nu poarte amprenta, mai mult sau mai pu]in recent\,
mai mult sau mai pu]in adânc\, a tiranului. Vizitatorii veneau în autocare pline ca s\ se
indigneze în fa]a Palatului s\u imens ca în fa]a unei excrescen]e ireparabile a nebuniei
unui comunism abia izgonit.
Am putut vizita, împreun\ cu câ]iva privilegia]i, invita]i ai ambasadorului, faimosul
monument aflat în plin\ reconstruc]ie. Parterul era ocupat deja de birourile Parlamentu-
lui. Am luat un lift, înso]i]i de un ghid care l\uda maiestuozitatea edificiului, cu un pro-
fesionalism ce smulgea strig\te, fie de admira]ie (toate aceste sc\ri sunt de marmur\ [i
lemn\ria e numai din esen]e pre]ioase!), fie de indignare (cum a fost posibil ca atâ]ia
muncitori, noii sclavi muritori de foame, s\ munceasc\ zi [i noapte pentru acest faraon
modern). Am ajuns pe acoperi[ unde ne-au fost ar\tate pista destinat\ elicopterului prezi-
den]ial [i antenele care spionau pe toat\ lumea. Am coborât apoi la etajele neterminate,
unde ne-am plimbat printre gr\mezile de moloz, uimi]i de m\rimea [i de cantitatea mate-
rialelor pe care Ceau[escu le utiliza înfometând poporul. În acest timp, ghidul nostru deve-
nea tot mai nelini[tit: în lipsa unui buton de apel, d\dusem întâlnire liftului la o anumit\
or\, la etajul [ase, [i îl a[teptam degeaba de un sfert de or\. Am v\zut ap\rând în sfâr[it
trei muncitori foindu-se de colo-colo: erau pe acoperi[ul ascensorului, care se ridica încet,
[i manevrau cablurile. Unul dintre vizitatori, un tip solid, înfofolit într-un palton, cu gâtul
înf\[urat într-un fular ro[u [i care se v\ic\rise deja din cauza riscurilor neluate în seam\
care ne pândeau, umblând prin aceste locuri, a p\lit la vederea muncitorilor, con[tiin-
cio[i totu[i, [i nu a vrut cu nici un chip s\ ia din nou liftul. A trebuit deci s\ coborâm pe
sc\rile periculoase care se terminau dintr-o dat\ la marginea unui gol [i ne obligau s\
facem cale întoars\. Dup\ ce am r\t\cit o or\ întreag\, istovi]i de aceast\ coborâre în
infernuri inedite, ne-am oprit gâfâind. Ghidul era îns\ sigur c\ am coborât cu adev\rat:
[i-a lipit urechea de un perete [i a auzit voci. A d\râmat cu fermitate acest zid, ajutân-
du-se de ni[te pietre, [i ne-am trezit din nou pe culoarele administra]iei parlamentare.

237
G\rzile care-[i f\ceau atunci serviciul ne-au înso]it politicoase pân\ la ie[ire, f\r\ s\ pun\
vreo întrebare. În acea epoc\, nu mai aveai de ce s\ te miri.
La extremitatea opus\ Palatului se întindea un [antier fantastic, împânzit cu macar-
ale imobile [i cu cl\diri aflate în întuneric. Sute de hectare de construc]ii, la care nu se
mai lucrase de la Revolu]ie, a[teptau în ploaie, în vânt [i chiciur\ pe cineva s\ vin\ s\ le
repare burlanele sparte, s\ le înlocuiasc\ în sfâr[it grupurile sanitare [i s\ le pun\ u[i,
toate fiind furate la începutul lui ianuarie 1990. Aceste cartiere lugubre [i pustii erau totu[i
mai pu]in periculoase decât periferiile noastre franceze: pe aici puteai circula f\r\ s\ te
temi c\ e posibil s\ întâlne[ti pe cineva, în afar\ de cei care cotrob\iau dup\ veceuri înve-
chite [i care se întorceau, la cap\tul unei nop]i de c\utare în van, cu coada-ntre picioare.
Cu siguran]\ c\ o bucat\ de burlan putea oricând s\ te r\neasc\ la picior, c\zând de la
etajul opt, iar sc\rile de sprijin se puteau pr\bu[i chiar sub pa[ii t\i. Dar cum s\ rezi[ti
atrac]iei pe care o exercitau aceste plimb\ri nebune[ti [i aventuroase printre umbrele de
ciment ale implacabilului Ceau[escu?
Ast\zi, aceste cl\diri au fost vândute, pe por]iuni, [i au fost terminate, într-o m\sur\
mai mic\ sau mai mare, în urma vânz\rii lor. Mai circul\ înc\ povestiri de-ale
cump\r\torilor jecm\ni]i: când l-am cump\rat, apartamentul meu nu avea nici u[i, nici
ferestre! – Al meu nu avea o bucat\ de zid. – P\i, de asta v\ plânge]i voi! Eu, când am
intrat pentru prima dat\ în apartamentul meu de trei camere, am fost pe punctul de a-
mi pierde via]a: nu avea nici pic de podea!

3. Nu [tiu cine-mi spunea c\ Bucure[tiul nu este un ora[. Cred c\ era un prieten care
î[i petrecuse aici ceva timp [i îmi vorbea, în termeni de coeren]\ arhitectural\, despre
spa]iu [i despre structur\; potrivit concep]iei sale estetice asupra unei a[ez\ri urbane,
Bucure[tiul, într-o anumit\ m\sur\, nu-l satisf\cea. Insista pe lipsa de suflet a acestui
ora[, ar\tându-mi un plan care, de fapt, nu spunea nimic. Dar ce înseamn\ un ora[ real,
unul în care ai tr\it câ]iva ani de zile, un ora[ din care, mai ales, ai plecat, a[a cum ai
pleca dintr-un apartament. Exist\ str\zi, pie]e, parcuri pe care le-ai privit de-atâtea ori,
prin care ai trecut de-atâtea ori, cu tot felul de gânduri [i de proiecte în cap, de nemul]umiri
care te tulburau [i care ast\zi î]i par atât de neînsemnate. Aceste str\zi pe care nu le vei
mai reg\si decât în propriile amintiri [i care au disp\rut, ca s\ spunem a[a, pentru c\ pe
ele nu mai merg aceia[i oameni cu gândurile lor trec\toare – aceste str\zi s-au golit de
persoana ta [i de cei care mergeau o dat\ cu tine, întrucât str\zile sunt drumurile regale
ale timpului.
{i tocmai în jurul acestui drum îngust al pove[tii tale se ordoneaz\ str\zile [i pie]ele
[i parcurile Bucure[tiului. Ele cap\t\ str\lucire datorit\ unor momente din via]a ta [i sunt
înscrise astfel în succesiunea anotimpurilor, prin c\ldura ap\s\toare din miezul verii, prin
lumina crud\ r\spândit\ de z\pad\, într-o diminea]\ de iarn\. Într-o zi, pe lacul Snagov,
înghe]at pân\-n str\funduri, am v\zut îndep\rtându-se ni[te ]\rani care târau dup\ ei câte-
va m\nunchiuri imense de stuf. Frecând ghea]a, stuful scotea un fel de [uierat lugubru,
prelung [i nuan]at, un sunet pe care nu-l mai auzisem niciodat\ [i care sem\na proba-

238
bil cu cel produs de arcu[ul unui violonist beat care ar plânge astfel moartea celei pe
care a iubit-o prea mult. Cea care st\tea al\turi de mine, [i pe care nu [tiam s-o iubesc,
privea lacul, ]\ranii [i îmi spuse dintr-odat\ c\ trebuia s\ plec\m de acolo pentru c\,
l\sându-te prad\ reveriei în fa]a unui asemenea spectacol, puteai s\ te îndr\goste[ti, f\r\
s\ vrei.
La Bucure[ti lucram [i mergeam în fiecare diminea]\ la ambasad\ [i în tot felul de
locuri unde se d\deau recep]ii, unde eram chemat pentru diverse întâlniri, mergeam la
teatre, la concerte. Eram un str\in, un fel de aparat care lua pulsul acestor mondenit\]i
febrile, un individ care bântuia uneori noaptea prin periferii imposibile conducând acas\
vreo prieten\. La întoarcere, r\t\ceam cu voluptate prin cartierele cele mai sumbre,
înfundându-mi ro]ile ma[inii pe drumuri noroioase. În sfâr[it, în apropierea unei gherete
unde se vindea Marlboro, un [ofer amabil de taxi îmi ar\t\ care era drumul cel bun.
Bucure[tiul îmi ap\rea ca un ora[ imens: puteai vagabonda prin el la nesfâr[it, luând-o
pe str\zi c\rora nu le [tiai cap\tul: unele se terminau dând spre un teren viran, altele într-
o balt\ sau în fa]a unui zid pe jum\tate d\râmat. Trebuia s\ faci din nou cale-ntoars\ [i
p\rea c\ niciodat\ noaptea nu va lua sfâr[it.
Printre vizitatorii pe care meseria mea de atunci m\ obliga s\-i primesc nu erau decât
pis\logi. Un director de galerie, mic [i chel, cu nasul ca un pumnal de apa[, m\ purta
dup\ el în nop]ile reci de noiembrie. Odat\ b\user\m împreun\ prin discoteci pustii pân\
aproape de venirea zorilor: în fundul s\lii goale pe unde mai pluteau înc\ valuri din fumul
alb care inundase pista de dans, o chelneri]\ cu fust\ scurt\ încerca s\ fac\ câ]iva pa[i
de vals, în jurul t\vii sale. Dup\ ce am ie[it, am mers pân\ la poarta cur]ii de la Vechiul
Palat, care era în curs de restaurare. }ipând, înso]itorul meu a reu[it s\-l fac\ pe gardian
s\ se arate la fa]\, gardian pe care, în mod straniu, îl cuno[tea pentru c\ îl întâlnise în
ajun sau poate în timpul c\l\toriei sale precedente. Prin urmare, am vizitat ruinele, ame]i]i
de somn [i de bere, ascultând, f\r\ s\ credem o iot\, comentariile gardianului con[tiin-
cios. În sfâr[it, am ajuns la cap\tul acestei vizite ini]iatice: într-un [an] pe jum\tate inun-
dat, orbit\ de lumina crud\ a lanternei noastre, st\tea o c\]ea cu ]â]ele pline de lapte,
culcat\ în mijlocul câtorva c\]ei abia f\ta]i. O cheam\ Baba, îmi spuse prietenul meu.
Da, spuse [i gardianul, o cheam\ Baba.
În române[te de
Svetlana CÂRSTEAN

239
AXEL BARNER

Imaginea Bucure[tiului
în literatura german\ contemporan\

Lucrarea de fa]\ este [i o contribu]ie la o direc]ie de cercetare care se nume[te


imagologie. Obiectul imagologiei este dat de imagini «care pot fi explicate ca fiind acele
mesaje care se refer\ la na]iuni, popoare [i performan]ele lor culturale [i spirituale, pe
care doresc s\ le tipizeze în totalitatea lor cu preten]ia valabilit\]ii generale a mesajelor.»1
[…] Intervalul de timp cercetat cuprinde ultimii zece ani (1986-1996).

Rev\zând textele despre Bucure[ti care au ap\rut în ultimii zece ani, de la bun început
sare în ochi neomogenitatea atât a coordonatelor biografice ale autorilor, cât [i a tex-
telor. Pe lâng\ autori cunoscu]i, ca Hans Magnus Enzensberger [i Herta Müller, apar al]i
necunoscu]i ca Rüdiger Wischenbart ori Max Blaeulich; pe lâng\ ace[ti doi autori aus-
trieci numi]i la urm\ se situeaz\ unul crescut în Germania (Enzensberger), al]ii care au
emigrat din România în Germania (Müller, Schlesak, Söllner, Frauendorfer), precum [i
Wittstock, care tr\ie[te în România. La fel de diferite ca [i biografiile autorilor sunt cat-
egoriile de text la care ace[tia recurg; ele merg de la grotescul fantastic-absurd (Blaeulich)
[i reportajul de tip science-fiction (Enzensberger) pân\ la forma subiectiv\ a jurnalului
(Schlesak) [i la texte scrise în stilul marilor reportaje (Müller). Dincolo de tema lor,
Bucure[tiul, toate acestea au în comun anumite elemente ale unei «imagini» a acestui
ora[, pe care o alc\tuiesc.
«Bucure[tiul» lui Enzensberger este un loc fictiv, – dar interesant la acest text e fap-
tul c\ viziunea pe care o propune, a[ternut\ pe hârtie în 1984, devenise m\car în parte
realitate când autorul a vizitat pentru prima oar\ ora[ul în martie 1990.2 Enzensberger
descrisese deja ora[ul înainte de momentul de cotitur\ în stilul unui reportaj de tip sci-

1 Fischer M.S., Imaginea na]ional\ ca obiect al istoriei comparate a literaturii.


Cercet\ri cu privire la apari]ia imagologiei comparatiste, Bonn, 1981, p. 20.
2 Într-un interviu nepublicat cu redactorii revistei bucure[tene Neue literatur, datând din mar-
tie 1990, – autorul de]ine interviul înregistrat pe o caset\ –, Enzensberger spune: «(…) {i astfel soar-
ta m-a purtat prin diferite col]uri ale lumii, dar din p\cate pân\ acum niciodat\ în România.»

240
ence-fiction: în anul 2006, reporterul american Taylor se confrunt\ cu realitatea de dup\
c\derea comunismului. Ceau[escu a fost ucis de propriii oameni, iar investitorii str\ini
duc, pe baza marilor lor profituri, la instaurarea în ora[ a unei atmosfere de c\ut\tori de
aur.
Textul «Bucure[ti» face parte din epilogul volumului Ah, Europa! ap\rut în 1987,
[i care reune[te reportaje ale autorului despre [apte ]\ri, reportaje ce ap\ruser\ înainte
între anii 1982-1985 ocazional în revista Die Zeit. Doar epilogul «Boemia la mare»,
cuprinzând articole fictive de ziar, nu mai fusese pân\ atunci publicat. Reportajele imag-
inare îl poart\ pe cititor prin Ramstein, Haga, Helsinki, Berlin, Bucure[ti [i mai departe
c\tre Praga.
În fragmentul s\u, Mauer los (C\derea zidului), Dieter Schlesak relateaz\ despre
vizita lui Enzensberger la Bucure[ti în martie 1990: «18 martie. Seara, Enzensberger a
citit din operele sale la Institutul Goethe. Enzensberger are un sim] special pentru lucrurile
în curs de formare; la Institutul Goethe a citit un text din Ah, Europa! Scris în anul Orwell
1984, acest text fusese pîn\ atunci science-fiction pur: executarea lui Ceau[escu [i amer-
icanizarea României. Literatur\ a subcon[tientului vremii, senzor pentru ceea ce era posi-
bil (...)»3
Dieter Schlesak a fost în ultimii ani de mai multe ori în România. Prima sa c\l\torie
dup\ momentul de cotitur\, efectuat\ în martie 1990, l-a purtat prin Transilvania, ]inutul
în care se n\scuse [i crescuse, precum [i în Bucure[ti, unde fusese redactor la Neue
Literatur în anii [aizeci. Textele sale despre Bucure[ti au prins via]\ ca rezultat al aces-
tor c\l\torii. Textul «Vina totalitar\»4 se reg\se[te în voluminosul eseu intitulat Cînd
lucrurile cad afar\ din nume, ap\rut în 1991. (...)
El analizeaz\ temeiurile surmont\rii fricii în momentul r\sturn\rii [i func]ia [i rolul
televiziunii în timpul zilelor din decembrie: «Dar revolu]ia de la sfâr[itul epocii con]ine [i
propria ei negare ca telerevolu]ie [i în[el\ciune prin mijloacele de informare în mas\. Nu
s-a întîmplat oare c\ televiziunea nu s-a aflat doar în slujba revolu]ionarilor, devenind pe
ascuns unealta acelei clici, formate din nomenklaturi[ti, securi[ti [i militari, care preg\tise
lovitura de stat?»5
Un alt text despre Bucure[ti al aceluia[i autor se reg\se[te în opera sa conceput\
sub form\ de jurnal «Eul stând într-un timp alergând»6, în care autorul comenteaz\ [i
reflecteaz\ în leg\tur\ cu evenimentele de dup\ «momentul de cotitur\ a timpului». Prin
aceast\ cronic\ personal\ a anilor 1989-1993, Schlesak urm\re[te evenimentele dintr-
o perspectiv\ mai pu]in distan]at\ decât în eseul s\u. Aici cititorul îl înso]e[te pe autor

3 Schlesak D., C\derea zidului în Revista germani[tilor din România, 1-2 (3-4), Bucure[ti,
1993, p. 136.
4 Schlesak D., Când lucrurile cad afar\ din nume, Editura Rowohlt, 1991, p. 35-38.
5 Ibidem, p.2.
6 Schlesak D., Eul stând într-un timp alergând, Editura Reclam, Leipzig, 1994; despre
Bucure[ti mai ales în paginile 118-128 [i 131-133.

241
prin ora[ c\tre locuri [i pie]e pe care le [tie din vremuri trecute, [i în vizite la vechi pri-
eteni [i cunoscu]i.(...)
Schlesak, Söllner, Müller [i Frauendorfer nu sunt lega]i numai de faptul c\ provin cu
to]ii din rîndurile minorit\]ii germane din România, ci [i prin biografiile lor asem\n\toare,
care mai exercit\ înc\ o mare influen]\ asupra scrisului lor. To]i ace[ti patru autori au
p\r\sit România din cauza constrângerii politice, devenit\ insuportabil\. Schlesak a ple-
cat înc\ din 1969, Söllner în 1982, Müller [i Frauendorfer în 1987. De[i tr\iesc a[adar
de ani de zile în Germania, ]ara pe care au p\r\sit-o continu\ s\ r\mân\ pentru ei o tem\
central\. Ca mai to]i autorii care au emigrat din România în Germania, ei sunt ata[a]i de
originea lor cu o distan]are plin\ de angajament, p\strând leg\tura cu locurile de care s-
au desprins [i a c\ror evolu]ie politic\ o urm\resc cu un ochi critic binevoitor.(...)
Werner Söllner face parte din genera]ia acelor tineri scriitori a c\ror crea]ie este con-
siderat\ de c\tre mul]i fiind ultimul, ori poate chiar singurul vârf al literaturii de expresie
german\ din România: la începutul anilor [aptezeci, s-au strâns laolalt\ câ]iva studen]i
ai sec]iei de germanistic\ de la Universitatea din Timi[oara, ale c\ror texte au fost apoi
receptate [i în spa]iul german de un public cititor mai numeros. Richard Wagner, William
Totok, Ernest Wichner, Johann Lippet, Rolf Bossert [i al]ii au alc\tuit un cerc literar foarte
productiv pe care l-au numit «Aktionsgruppe Banat». Orientarea lor era literar\ [i politic\.
«Al\turi de cei într-un gând cu mine», scrie Richard Wagner. «Am înfiin]at în 1972 „Aktion-
sgruppe Banat“. Idei ale Prim\verii de la Praga [i ale {colii din Frankfurt au c\zut de-a
valma peste formele labirintice ale grupului de la Viena, Bertold Brecht s-a întâlnit cu Rolf
Dieter Brinkmann, Volker Braun cu Helmut Heissenbüttel. A[a cum era în firea lucrurilor,
am fost în]eles gre[it. Nu numai de c\tre stat, ci [i de c\tre compatrio]i. Ceea ce f\ceam
era nemaiauzit [i ne pl\cea(...) Tr\iam provocarea.»7 «Estetica era pl\cere [i provocare
[i pl\cere. Multe dintre lucrurile pe care „Aktionsgruppe“ le f\cea pe la începutul anilor
[aptezeci nu au fost documentate [i nici nu pot fi descrise. Pur [i simplu nu era nimic
precis conturat. Iar acest fapt reprezenta noutatea în cadrul acestei minorit\]i.»8
De[i nu era implicat în «Aktionsgruppe Banat», Werner Söllner f\cea parte din cer-
cul de prieteni strân[i în jurul lui Richard Wagner [i al lui Bossert: studiase la Cluj, lucrând
apoi ca profesor, iar mai târziu ca lector de editur\ la Bucure[ti. A p\r\sit România, sta-
bilindu-se în Germania la începutul anilor optzeci. (…)
Impresiile lui Söllner despre Bucure[ti9 au ap\rut în 1993 în suplimentul ziarului
Frankfurter Allgemeine Zeitung [i se bazeaz\ pe o vizit\ efectuat\ în anul l992. Cu
o simpatie [i în]elegere, nu îns\ f\r\ semitonuri critice, el descrie atmosfera ora[ului dup\
alegerile din toamna lui 1992. Reportajul este un instantaneu al unei situa]ii dificile: infla]ie,
penurie de bunuri de consum, primele concedieri în mas\ [i dec\derea unor institu]ii

7 Wagner R. «Semnifica]ia marginilor» în Neue Literatur (seria nou\), 1/1994, Bucure[ti, p.


36.
8
Ibidem, p. 44.
9
Söllner W., «Bucure[tiul, o capital\ între la[itate [i grandomanie», în magazinul publica]iei
Frankfurter Allgemeine Zeitung, 678/26.2.1993, p. 23-33.

242
sociale [i culturale care fuseser\ înainte subven]ionate de stat au creat un climat de nesig-
uran]\ [i suspiciune: «Romantismul revolu]ionar din decembrie 1989 a disp\rut (...)»10
– dar [i t\cerea paralizant\ pe care o observase Schlesak în cursul vizitei sala din mar-
tie 1990.
Volumul de proz\ al Hertei Müller, Niederungen (Depresiuni), ap\rut în 1982 în
România [i în 1984 în Germania, a fost cel care întâi de toate a adus în con[tiin]a unui
public cititor mai larg din spa]iul de limb\ german\ literatura de expresie german\ din
România. Textele Hertei Müller, care au revoltat minoritatea german\ care oscila între a
r\mâne [i a pleca, au fost primite cu entuziasm de sistemul editorial german. Ast\zi Herta
Müller, de]in\toarea premiului Kleist pe anul 1994, se num\r\ printre cei mai plini de suc-
ces scriitori contemporani. {i opera ei se afl\ în leg\tur\ cu autorii de la «Aktionsgruppe
Banat». Herta Müller s-a întâlnit cu membrii grupului la Timi[oara unde a studiat ger-
manistica [i româna (…) Textul «El [i Ea. S\r\cia îi mân\ pe oameni la mormântul lui
Ceau[escu» face parte din volumul de eseuri Foame [i m\tase11, dar a fost publicat
pe 28 decembrie 1993 în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Cu o exactitate poetic\ a
imaginilor, care a f\cut-o celebr\, autoarea descrie o vizit\ la Bucure[ti, întreprins\ la
începutul anilor ‘90: «Scurtul moment de respiro ce a urmat c\derii dictatorului a tre-
cut»12. }ara [i capitala se afund\ din nou în vechile încremeniri, iar revenirea fricii [i a
vechilor amintiri ale unui timp crezut disp\rut ies la iveal\ în cadrul unei vizite la cimi-
tirul unde «este absolut sigur, probabil, ori total imposibil s\ zac\ Nicolae [i Elena
Ceau[escu». E 6 decembrie, Sfântul Nicolae, zi liber\ pentru copii [i totodat\ ziua ono-
mastic\ a dictatorului. {i în vreme ce oamenii se adun\ la mormântul s\u, vechile mituri
despre bunul p\rinte [i în]eleptul conduc\tor al poporului par a fi reînviat.
Helmuth Frauendorfer a p\r\sit România în 1987. Teroarea regimului Ceau[escu îi
devenise [i lui insuportabil\. În mai 1996 a vizitat Bucure[tiul din îns\rcinarea revistei
de arhitectur\ Bauwelt: În articolul s\u13 el relateaz\ impresii despre un ora[ în care
oamenii n-au reu[it nici dup\ [ase ani s\ dep\[easc\ trauma dictaturii [i în care libert\]ile
de curând câ[tigate prin lupt\ amenin]\ deja s\ se restrâng\ dup\ o scurt\ perioad\ de
respiro [i uitare.
{i textul Henriettei Schroeder a fost conceput în 1996 pentru edi]ia special\ despre
Bucure[ti a revistei Bauwelt. Aproape ca la cafeneaua lui Rick, (din filmul «Casablan-
ca», n.red.) ast\zi la restaurantul «La Premiera» se întâlnesc actori, arti[ti, intelectuali,
noi îmbog\]i]i [i politicieni. Oaspe]ii restaurantului situat în spatele Teatrului Na]ional
reprezint\ o imagine oglindit\ a dezacordurilor din sânul elitei române[ti de dup\ momen-
tul de doctrin\.
Dac\ ceilal]i autori de expresie german\ din România (Schlesak, Söllner, Müller,
Frauendorfer) tr\iesc acum în Germania, Joachim Wittstock, n\scut în 1939 la Sibiu, con-
10 Ibidem, p.32.
11 Müller H., Foame [i m\tase, Eseuri, Editura Rowohlt, 1995, p. 127-135.
12 Ibidem, p. 128.
13 Frauendorfer H., «Bucure[ti, mai 1996», în: Stadt Bauwelt 131, p. 2032-2033.

243
tinu\ s\ locuiasc\ în România, în ora[ul s\u natal, unde lucreaz\ ca istoric literar la Insti-
tutul de Cercet\ri al Academiei Române. Începând din 1972, mai multe culegeri de texte
cuprinzând liric\, schi]e de proz\ [i povestiri i-au ap\rut la Frankfurt [i la edituri române[ti.
Ultima sa oper\ este volumul de proz\ Sala oglinzilor, ap\rut în 1994 la Editura Krite-
rion din România. Volumul reune[te dou\zeci [i cinci de schi]e [i povestiri, care au ap\rut
deja în parte în presa de limb\ german\ din România. Unul dintre ele este textul intitu-
lat «Blocul puterii», care îns\, la fel ca alte dou\ texte scurte, care se grupeaz\ la rândul
lor în jurul temei Schimb\rii, este tip\rit aici pentru prima oar\. Wittstock scrie în prefa]\
c\ acest text ar schi]a centrala, aflat\ pe atunci în construc]ie, a despotismului dictator-
ial, redând prin câteva tr\s\turi perioada maximei [i ultimei concentr\ri a voin]ei comu-
niste de conducere.14 Teama [i frigul îngrozitor care eman\ de la Blocul Puterii îi face pe
cei care privesc cl\direa s\ se dea înapoi speria]i, pornind buim\ci]i mai departe. Toate
speran]ele într-un viitor mai bun sunt în\bu[ite. Plimbarea prin apropierea «Casei Poporu-
lui» este datat\ cu precizie: 9 decembrie 1989. În primele rânduri ale textului autorul face
aluzie la revolta popular\ care avea s\ izbucneasc\ dup\ câteva zile la Timi[oara, pentru
a duce în cele din urm\ pe 22 decembrie la c\derea dictaturii.
Dac\ Enzensberger [tie s\ trateze mai degrab\ în joac\, satiric, negurile realit\]ii
române[ti recente, Wittstock prezint\, ca unul implicat, imagini precise [i exacte asupra
realit\]ii îngrozitoare. (…) «Palatul lui Ceau[escu – O cas\ f\r\ tablouri»15 este o parte
dintr-un reportaj mai amplu despre România de Martin Mosebach, ap\rut în suplimen-
tul publica]iei Frankfurter Allgemeine Zeitung la un an [i jum\tate dup\ c\derea dic-
tatorului.
În ciuda unor erori topografice, descrierea «Lume veche, ora[ nou»16, de Rüdiger
Wischenbart ofer\ un portret mental exact al Bucure[tiului la câ]iva ani înainte de c\derea
regimului comunist. Textul autorului austriac se reg\se[te în jurnalul de c\l\torie «Teama
lui Cannetti – Cercet\ri la marginea Europei», care reconstituie itinerariul autoru-
lui pe Dun\re de la Viena în jos. În vara anului 1992, când r\zboiul din Iugoslavia bloca
ruta direct\, Wischenbart a c\l\torit prin Budapesta, Oradea, nordul României, Ia[i,
Bucure[ti [i Veliko Târnovo c\tre Istanbul. Observa]iile sale sunt relat\ri despre o grani]\:
«Aceast\ grani]\ trebuie s\ se afle pe undeva între Viena (…) [i Istanbul – dup\ cum s-a
întâmplat atât de des în istoria s\lbatic\ a acestei regiuni (…). Mi-am pus problema
grani]elor, [i aveam în gând o întrebare simpl\: Dac\ ast\zi ia na[tere o Europ\ unit\ [i
integrat\, atunci aceast\ Europ\ trebuie s\-[i formeze o grani]\ în spatele c\reia nu mai
poate fi Europa (…).17

14 Wittstock J., Sala oglinzilor, Editura Kriterion, Bucure[ti, 1994, p. 9.


15 Mosebach M., «Palatul lui Ceau[escu – O cas\ f\r\ tablouri», în magazinul publica]iei Frank-
furter Allgemeine Zeitung, 601/6.9.1991, p. 59-62.
16 WischenbartR., Teama lui Cannetti – Jurnalul de c\l\torie al marginilor, Editu-
ra Wieser, Klagenfurt, Salzburg, 1994, p. 115-168.
17 Ibidem, p. 10.
18 Blaeulich M., Povestiri din Bucure[ti, Editura Wieser, Klagenfurt-Salzburg, 1994.

244
Ca [i «Bucure[tiul» lui Enzensberger, Povestirile din Bucure[ti18 ale scriitorului
austriac Max Blaeulich sunt texte fictive. În cele [apte buc\]i de proz\ grote[ti, Bucure[tiul
devine o capital\ a Absurdului (Absurdien). Textele sunt un «omagiu negru dedicat
Bucure[tiului» [i poetului român Urmuz. Povestirile lui Blaeulich par a fi îns\ [i o con-
tinuare modern\, anarhic\ a Povestirilor maghrebinice, de Gregor von Rezzori,
apropierea fiind sugerat\ înc\ din titlu.
În toate aceste texte se g\sesc anumite imagini c\l\uzitoare ale Bucure[tiului, care
se repet\. În cele ce urmeaz\ vom prezenta pe scurt câteva dintre cele mai uzuale.
Hans Magnus Enzensberger s-a pronun]at deja cu privire la problema rela]iei dintre
imaginea (stereotip\) [i realitate în deja men]ionatul interviu nepublicat, luat de redac-
torii de la Neue Literatur, când a venit pentru prima oar\ în România în martie 1990.
Întrebat fiind de interlocutorii s\i români dac\ [i în viitor România va fi v\zut\ în Occi-
dent conform [abloanelor acestuia, Enzensberger a r\spuns: «M\ tem c\ da. Va trebui
s\ ne a[tept\m la asta. Nu cred c\ oamenii î[i pot schimba atât de repede modul de a
vedea lucrurile. Acesta va fi întotdeauna unul simplificat.» În continuarea discu]iei, poe-
tul î[i spune p\rerea în leg\tur\ cu con]inutul [i importan]a stereotipiilor occidentale, pe
baza unui exemplu: «Dac\ este s\ lu\m numai cuvântul Balcani» (…), «Balcanii» sunt o
metafor\. Nu e vorba de vreo realitate (…). Cel mai mare pericol const\ în confirmarea
acestui cli[eu. Balcanii de pild\ sunt considera]i ca fiind o vatr\ a nelini[tilor. Acesta este
unul dintre vechile cli[ee (…) La stereotipii, cel mai îngrozitor este faptul c\ ele nu sunt
niciodat\ cu totul neadev\rate. Întotdeauna e [i o urm\ de adev\r. (…) Nu se pune prob-
lema minciunii, ci problema recept\rii care este condi]ionat\ de semidoc]ii [i sfertodoc]ii
de tipul celor dinainte. (…) {i Bucure[tiul lui Enzensberger se constituie într-o metafor\,
iar dac\ cercet\m mai am\nun]it aceast\ metafor\, «Bucure[ti», este clar c\ [i ea este
folosit\ ca fiind sinonim\ cu «Balcanii». Imagina]ia lui Enzensberger în leg\tur\ cu Româ-
nia devine interesant\ datorit\ contrastului cu imaginea european\ a Americii, prin con-
trastul fa]\ de cultura unitar\ american\: în vreme ce reporterul fictiv Timothy Taylor ia
masa în anul 2006 într-un restaurant cu specialit\]i americane din Bucure[ti, patronul
american Woolstone cutreier\ România. «Stilului american» atotcuprinz\tor i se opune
imaginea Bucure[tiului [i a României de «Est s\lbatic»19: descrierea listei meniurilor de
la restaurantul american, – «(…) Long Island Lobster, Baked Virginia Ham, Lemon Meringue
Pie, chiar [i vinurile vin de la San Francisco (…)»20 –, este întrerupt\ de observa]ia lui Wool-
stone: «Nici carne, nici becuri, nici curent. (…) Cu numai 15 ani în urm\ românii mai erau
adev\ra]i arti[ti ai foametei.»
Dac\ protagoni[tii americani prosl\vesc România ca pe o ]ar\ a miracolelor, românii
pretind c\ poporul nu s-ar fi schimbat, în ciuda tuturor transform\rilor exterioare. Ei sub-
liniaz\, mereu cu insisten]\ caracterul static al mentalit\]ii lor, fiind mult mai pesimist\
19 Enzensberger H.M., Ah, Europa!, p. 486.
20 Ibidem, p. 485.

245
decât cu a americanilor atunci când este vorba despre viitorul ]\rii: în cele din urm\, amer-
icanizarea României r\mâne în ochii lor doar o fa]ad\.
În timp ce Taylor c\l\tore[te ca un reporter, cu sufletul la gur\ dintr-o ]ar\ european\
într-alta, dind\r\tul unor culise neschimbate ale metropolelor europene i se prezint\ o
varietate a caracterelor etnice care îl uluie[te. În compara]ie cu America, aceast\ imag-
ine pestri]\ i se pare haotic\. Iat\ cum comenteaz\ un în]elept finlandez mirarea ameri-
canului: «Ceea ce numi]i haos este cea mai important\ resurs\ a noastr\. Noi (europenii)
tr\im din diferen]\. (…) Cât despre societatea european\, s\ [ti]i c\ e neregulat\ mergând
pân\ în microstructura ei. Talme[-balme[ul este structura noastr\ definitiv\.»21 V\zând
a[adar latura pozitiv\ din scepticismul protagoni[tilor români, textul ofer\ o perspectiv\
cât se poate de optimist\: particularit\]ile europene, individualit\]ile na]iunilor, varietatea
acestui continent, tot aerul pestri] al culturilor [i mentalit\]ilor posed\ o for]\ de rezis-
ten]\ îndeajuns de mare spre a se opune globaliz\rii culturale de c\tre America. Ele s-ar
men]ine [i în caz c\ ar fi acoperite cu fa]ade unitare [i culise americane. În aceasta vede
Enzensberger for]a continentului nostru.
În timp ce Enzensberger merge pe urmele «balcanismului» din felul de a fi al românilor
[i din afirma]iile acestora cu privire la înapoierea popula]iei de la ]ar\, câ]iva autori descriu
locurile din Bucure[ti care oglindesc situa]ia geografic\ [i mental\ a ora[ului. Desigur
c\ strada Lipscani este cel mai des citat\ în acest context: «Numai cine joac\ poate câ[tiga!
Aici ]i se oferea norocul. Un automat de jocuri în mul]imea de oameni. Al\turi, lumea se
tocme[te în gura mare pentru ni[te blugi de provenien]\ necunoscut\. La câ]iva pa[i mai
încolo un vânz\tor g\l\gios vinde haine [i pantofi de dam\. Cel mai mult zgomot e acolo
unde sunt c\uta]i cump\r\tori pentru casetele cu muzic\. (…) Al\turi, un om vinde vat\
de zah\r, o femeie ofer\ semin]e de floarea-soarelui, îmbulzeal\, g\l\gie, ]ip\te (…)» A[a
descrie Frauendorfer strada Lipscani; [i iat\ cum o descrie Wischenbart: «Aici totul arat\
ca într-un bazar algerian (…) casetofoane coreene [i taivaneze, casete video, detergen]i
din Occident, bere din Ungaria [i ]igarete de la Istanbul.» Rezumând, în toate aceste texte
balcanismul apare ca un element dezordonat, labirintic [i de nep\truns, în care se oglin-
desc mizeria [i s\r\cia. E un mediu al schimbului valutar, al ]iganilor [i al figurilor dubioase,
un mediu care vine s\ se opun\ ra]ionalismului occidental.
Pretutindeni Bucure[tiul apare ca un ora[ al contrastelor. Astfel, strada Lipscani, cu
agita]ia ei balcanic\-oriental\, contrasteaz\ cu str\zile mai lini[tite ale ora[ului vechi, care
sunt [i ele cutreierate de vizitatorii din Occident. Aici, din spatele fa]adelor p\r\ginite, mai
respir\ înc\ [armul vechii burghezii bucure[tene: «Amestecul bizar dintre modul de via]\
balcanic-bizantin, pe de o parte, [i tendin]a intelectualilor de a-[i însu[i valorile cultur-
ale ale Occidentului, pe de alt\ parte, e vizibil la Bucure[ti mai mult decât oriunde», scrie
Frauendorfer. Mosebach observ\, cu ocazia unei plimb\ri prin unul dintre cartierele vechi:
«Cândva aici locuiau oameni înst\ri]i, burghezi cumsecade, care priveau cu fantezia nos-
talgiei c\tre Paris [i ]ineau cu inima la Constantinopol. Chiar [i în starea lor actual\, de

21 Ibidem, p. 483.

246
distrugere exterioar\, aspectul caselor face s\ se i[te în fa]a ochiului interior o form\ de
via]\ care îl n\ucea [i îl captiva pe orice str\in ajuns în vechiul Bucure[ti.» Wischenbart
vorbe[te de o «burghezie surogat albit\ în s\r\cie», care ar ie[i din nou la iveal\, punân-
du-se în fa]a comer]ului [i kitschului din Occident. Vilele acestui ora[, «pe jum\tate
or\[ene[ti [i pe jum\tate europene (…) tr\dând pe jum\tate ecoul Orientului», eman\ un
aer cultivat [i un mod de via]\ plin de cump\tare; ele sunt «semne ale unei intimit\]i bur-
gheze». Ora[ul pe care burghezia bucure[tean\ [i-l luase ca model era însu[i Parisul, iar
str\lucirea acestei clase sociale mai poate fi imaginat\ [i ast\zi.
A[a cum acest [arm morbid se oglinde[te în vechile cartiere de vile, a[a cum «bal-
canismul» se manifest\ în strada Lipscani, [i amintirea dictaturii ceau[iste î[i are topografia
ei în ora[. Autorii prezenta]i aici descriu mereu Casa Poporului, bulevardul Unirii [i
cartierele cu blocuri cenu[ii de locuin]e care înconjoar\ vechiul centru. Sare în eviden]\
verdictul negativ comun al autorilor germani fa]\ de arhitectura «Palatului», în mod intere-
sant, germanii sunt contrazi[i în aceast\ privin]\ de multe voci de provenien]\ american\,
francez\ [i italian\. Pentru Mosebach «Palatul Parlamentului», cum este el numit ast\zi
în limbaj oficial, este «un co[mar din beton, sticl\ [i marmur\ care nu s-a pierdut în neant
când inventatorul s\u a murit». Wischenbart este de p\rere c\ acest nou stindard al
Bucure[tiului ar «isca îndoieli cu privire la ra]iunea omului». Wittstock, originar din Sibiu,
descrie foarte am\nun]it frigul care iradia pân\ în 1989 dinspre acest monument: «Dac\
într-una dintre aceste hale s-ar în\l]a un altar [i preo]ii ar face s\ r\sune strig\tul lor de
de[teptare [i rug\ciunea lor, totul, pân\ la ultimul sunet, ar fi înghi]it de amenin]\toarea
t\cere. Dac\ de pere]i ar atârna tablouri cu sfin]i [i oamenii s-ar ruga dispera]i de ace[tia,
curând le-ar pieri cuvintele de pe buze. (…) Dac\ cineva ar îngenunchea pe acest covor
magnific, nev\zând alt\ speran]\ decât de a cer[i îndurare, el ar fi c\lcat în picioare». (…)
Construc]ia aceasta gigantic\ este comparat\ de Mosebach cu Domus Aurea, palat-
ul de aur al împ\ratului Nero, situându-l astfel pe dictatorul român în succesiunea neb-
unului împ\rat roman, care î[i pierduse min]ile într-atât încât, v\zând Roma în fl\c\ri, ar
fi apucat lira [i ar fi cântat. «Probabil», spune Mosebach, «c\ [i calit\]ile palatului
bucure[tean s-ar revela cel mai bine în vâlv\taia unui foc mistuitor.»
Ca o replic\ arhitectonic\ la dorin]a dictatorial\ de a st\pâni, exprimat\ de grandioase-
le cl\diri din centrul ora[ului, apar zonele cenu[ii cu blocurile de locuin]e de la periferie,
care se afl\ [i ele în aten]ia autorilor: «{i exist\ locuin]e neînc\lzite pentru cei mul]i în
v\g\unile numite blocuri de locuit», opunându-se construc]iilor pentru «cel unic», scrie
Herta Müller. «Cenu[iu pe cenu[iu», afirm\ Frauendorfer, «a luat na[tere un labirint în
care nimeni nu se descurca». Wischenbart subliniaz\ faptul c\ aceste cartiere cu locuin]ele
lor cât ni[te bordeie [i lipsite de c\ldur\ «reprezentau tocmai pandantul la arhitectura
grandioas\ din centru.» Demolarea par]ial\ a cartierelor ora[ului vechi [i construirea unor
noi cartiere cu blocuri de locuin]e cenu[ii din prefabricate constituiau r\spunsul realist-
socialist la dezordinea balcanic\, un r\spuns care se dorea «sistematizarea» [i marea
unificare; acestea trebuiau s\ pun\ frâu haosului. Era util\ distrugerii «polisemiei într-o
scurt\ perioad\ de tranzi]ie civil\.»

247
A[a cum observ\ Werner Söllner, acum «majoritatea bucure[tenilor locuiesc în Balta
Alb\, în Militari ori în Pantelimon: în uria[ele zone cu noile construc]ii care arat\ noaptea
ca ni[te peisaje lunare râpoase.»
În cele patru decenii care au urmat dup\ al doilea r\zboi mondial, popula]ia Bucure[tiu-
lui s-a triplat. Au venit la ora[ îndeosebi ]\ranii care [i-au g\sit aici în marile uzine noi
locuri de munc\. Ei au adus modul lor de via]\ rustic într-un ora[ cu dou\ milioane [i
jum\tate de locuitori, a c\rui imagine o determin\ [i ast\zi. Frauendorfer relateaz\ despre
vizita sa la un b\trân de 73 de ani care tr\ie[te într-o garsonier\: «Ioni]\ Constantin este
un ]\ran [i nu poate tr\i altfel decât un ]\ran (…) De dulap se reazem\ o biciclet\. Dea-
supra ferestrei se afl\ o lad\ cu cartofi, al\turi e a[ezat\ o g\leat\ cu m\lai, în fa]a tele-
vizorului e pus un sac cu f\in\ (…)»
În grote[tile Povestiri din Bucure[ti ale lui Max Blaeulich apar ]\rani dansând, pe
care autorul i-a întâlnit cu siguran]\ în cursul vizitei sale de dinaintea Cr\ciunului, pen-
tru c\, urmând o veche tradi]ie, în aceast\ perioad\ ace[tia cânt\ [i danseaz\ pe str\zi
în costume [i m\[ti: «Prim\vara, înainte de Pa[te, [i uneori vara, înainte de culesul fânu-
lui, vin la Bucure[ti ]\rani simpli din regiunile de munte, care încep s\ danseze în pie]ele
publice. Anul acesta au întârziat. Au venit în decembrie. (…) Din cauza unui eveniment oare-
care fuseser\ smul[i din tradi]iile lor, pierzând rânduiala datinilor [i umblând bezmetici
la vremea necuvenit\.»
Al]i autori au cuvinte de laud\ despre ceea ce a r\mas din atmosfera idilic\ [i rus-
tic\ a vechilor cartiere de vile. «Aceste uli]e înc\ nu fuseser\ luminate pân\ în toate
col]urile, nivelate [i deschise larg oric\rui trec\tor. (…) Lumina soarelui era filtrat\ de frun-
zi[ul verde al platanilor. Chiar [i la prânz acoperi[urile erau înv\luite de un întuneric
umbros» (Wischenbart) «Cu deosebit\ pregnan]\ continu\ s\ se remarce dup\ decenii
imaginea bucure[tencelor, care, din perspectiva german\, duc mai departe aceea[i via]\
u[uratic\, dac\ nu chiar desfrânat\», scrie jurnalistul bucure[tean Gruenwald despre
femeile ora[ului.22 Ajun[i în acest punct, ni se pare potrivit s\ ne întoarcem privirea în
acel timp23, c\ci impresia despre femei24 este interesant\ în m\sura în care, v\zut\ istoric,
ea este în mod izbitor constant\: pe de o parte, atât autorii mai vechi cât [i cei contem-
porani g\sesc mereu cuvinte de pre]uire pentru frumuse]ea româncelor, pe de alt\ parte
îns\, le consider\ r\u famate [i nu foarte virtuoase. Hudo Fromholz scria în 1890: «Mai
ales damele din familiile boiere[ti trec toate drept nem\surat de desfrânate!»25 În aceea[i
vreme, Paul Lindau observa: «Ochii mari, înfoca]i cu sprâncenele negre [i puternice, arcuite
precum secera lunii, talia rotund\ (…) [i str\lucirea toaletelor pariziene de bun gust ofer\

22 Gruenwald H., «Bucure[tiul în oglinda jurnalelor de c\l\torie germane», în StadtBauwelt


36, p 2073.
23 Privitor la imaginea înr\d\cinat\ în Germania despre România vezi: Heitmann K., «Imaginea
României în spa]iul de limb\ german\», 1775-1918 (Studia Transylvania 12), Köln 1985.
24 Cu privire la imaginea româncei în ochii germanilor vezi Gruenwald, (nota 22) [i Heitmann,
p. 164-180, «Morala sexual\, c\snicia [i via]a de familie la români.»
25 Citat dup\ Gruenwald H., p. 2072.

248
ochiului o imagine pl\cut\, de o frumuse]e limpede (…) Ce-i drept, nu arat\ ca ni[te doamne
foarte virtuoase.»26 O sut\ de ani mai târziu, Rüdiger Wischenbart descrie bucure[tean-
ca modern\: «B\rba]ii purtau ochelari de soare; nevestele fuste scurte de piele. Apari]iile
lor erau inspirate din filmele americane de mâna a doua. (…) De la elementele de recuz-
it\ ivite deodat\ ca prin minune porneau ni[te vibra]ii care umpleau tot ora[ul. O femeie
st\ jos, î[i ridic\ tivul [i-[i leag\n\ piciorul (…) Între coapse intuie[ti perle de sudoare.
Pl\cerea este adus\ la lumin\. Un lucru nou în Bucure[ti.»
Trebuie spus în acest context c\ în toate textele la care ne-am referit se reg\sesc
aluzii conform c\rora Bucure[tiul poate fi comparat cu Parisul nu numai din punct de
vedere arhitectonic, ci [i sub aspectul modului de via]\ al locuitorilor s\i. Cli[ee la mod\
în Germania, despre o moral\ sexual\ lejer\ a francezilor, par s\ se fi extins [i asupra
capitalei române[ti, textele expuse pomenind mereu de anumite «dame care a[teapt\ pe
holurile hotelurilor». «Târfele (…) p\reau s\ [ad\ în barul de la etajul dou\zeci [i unu de
o ve[nicie, observ\ Wischenbart, iar Enzensberger pune în gura protagonistei sale cuvin-
tele: «În Bucure[ti singurul lucru demn de v\zut sunt târfele.»
«Cea mai mare obsesie a acestui ora[ este credin]a colectiv\ potrivit c\reia în spatele
fiec\rei semnifica]ii s-ar mai ascunde alte realit\]i neb\nuite. Strict vorbind, nu este vorba
de o credin]\, ci de o certitudine pe care o are toat\ lumea. Nimic din ceea ce este la vedere
nu poate fi numit adev\r», scrie Wischenbart. Bucure[tiul continu\ s\ r\mân\ ora[ul
zvonurilor, al legendelor, al miturilor [i miracolelor, – începând de la miturile dacilor,
devenite ni[te cli[ee, [i de la legenda lui Dracula, citate desigur de c\tre mul]i autori, [i
pân\ la legendele moderne iscate de pr\bu[irea unui avion al companiei TAROM în mar-
tie 1990:
«Am aflat vestea la o or\ dup\ pr\bu[ire, într-un hotel bucure[tean. Dup\ înc\ o or\,
la televizor au fost transmise primele imagini. Dar nu la Televiziunea Na]ional\ TVR; unul
dintre pu]inele posturi private, Antena 1, a dat primele imagini (…) dar acest fapt nu a
împiedicat televiziunea de stat s\-[i dea mult\ importan]\, relatând seara despre acci-
dent. Esen]ialul: nu putea fi vorba de vreo gre[eal\ a pilo]ilor români [i cu atât mai pu]in
a companiei române de avia]ie TAROM. {i cu un profesionalism neobi[nuit a fost real-
izat\ o documenta]ie despre deficien]ele ap\rute pân\ atunci la Airbus A 310. A doua zi,
o gazet\ bulevardier\ a anun]at c\ ar fi vorba de un atac terorist. Altele, printre care [i
ziare considerate serioase, au luat [tirea de bun\. «Bomb\ la bord – da. Eroare de pilotaj
– nu.» Directorul companiei TAROM d\dea interviuri: «Nici m\car nu concep c\ ar fi posi-
bil ca pilotul s\ fi gre[it». {i au început s\ curg\ superlativele despre inginerii [i pilo]ii
români, care ar fi cei mai buni din lume. «Nu se poate ca aceasta s\ fi fost o moarte
româneasc\», scria un alt ziar. {i toat\ lumea, inclusiv Serviciul Român de Informa]ii (SRI)
î[i b\tea capul în leg\tur\ cu motivele terori[tilor de orice coloratur\ de a fi s\vâr[it un
astfel de atentat. Terori[tii – iat\ cuvântul magic pentru tot ceea ce este negativ în ochii
opiniei publice. E un cuvânt cu tradi]ie. Înc\ din momentul c\derii lui Ceau[escu, ca [i

26 Ibidem.

249
dup\ aceea, când în decembrie 1989 se mai tr\gea înc\ în popula]ie, se spunea c\ ar fi
terori[tii. (…) Dar în cele din urm\ a fost vorba totu[i de o eroare de pilotaj.»27
Faptul c\ «în spatele fiec\rei semnifica]ii s-ar mai ascunde alte realit\]i neb\nuite»
demonstreaz\, într-un alt plan al realit\]ii, o mic\ anecdot\ pe care o red\ Martin Mose-
bach: La Cap[a, un restaurant cândva plin de str\lucire, oaspetelui occidental i se pune
în fa]\, cu tot fastul, caviar, pe care îl pl\te[te în dolari – beneficiind [i de toat\ servia-
bilitatea cuvenit\ a osp\tarului: «Gesturile sale nu s-au deosebit cu nimic de cele care ar
fi fost potrivite pentru un caviar autentic. (…) Clientul are ce-a c\utat, când cite[te: „Deutsche
Seehasenrogen“ (icre germane) (…)», dup\ ce a îndep\rtat eticheta lipit\ pe pretinsa con-
serv\ de caviar.
{i Herta Müller face referiri la Bucure[tiul zvonurilor [i al legendelor atunci când relateaz\
despre o vizit\ la mormântul lui Ceau[escu: «Oare El este cu adev\rat îngropat aici? Vocile
se întrep\trund: cu siguran]\, probabil, în nici un caz.»
Cli[eele vestice [i [armul realist morbid al hazardului se amestec\, formând un tablou
par]ial colorat de mituri [i hr\nit de istoriile fantasmagorice ale oamenilor, care tr\iesc
în aceste locuri de la marginea Europei. Astfel, [i autori care se str\duiesc s\ creeze o
imagine realist\ a ora[ului cad prad\ scornelilor [i fanteziei îmbog\]ite prin stereotipii,
zvonuri [i legende. Acest lucru trebuie v\zut desigur în contextul modalit\]ii de receptare
a bucure[tenilor, pentru care adesea zvonurile sunt mai adev\rate decât realitatea: «(…)
În fa]a Comitetului Central, poetul vest-german (Enzensberger, n.n.) a privit cu interes
intrarea c\tre sistemul subteran de tuneluri; (…) aici cenu[iul politicii putea fi v\zut la nivel
de dormitor prin intermediul televiziunii: acest tunel d\dea exact în dormitorul dictatorului,
spunea Herbert C.: era accesul c\tre co[marurile sale».28
Bucure[tiul r\mâne un loc situat la marginea continentului, unde realitatea [i imag-
ina]ia pot fi cu greu separate, îmbinarea lor exercitând asupra vizitatorului occidental o
for]\ de atrac]ie c\reia acesta cu greu îi poate opune rezisten]\: «Dup\ lectura Pove-
stirilor din Bucure[ti de Blaeulich, scrie publica]ia Tageszeitung într-o recenzie, «vrei
s\ mergi neap\rat [i imediat acolo»29. În textele lui Blaeulich, Bucure[tiul a devenit cap-
itala ]\rii numite Absurdien (}ara Absurdului), care pare a pluti între realitate [i fantezie,
– precum palatul lui Ceau[escu la Martin Mosebach ori bisericile bucure[tene în pove-
stirile lui Blaeulich: «(…) de n-a[ fi v\zut c\ atât ]\ranii prin[i în dans cât [i biserica pluteau
în acest moment critic cu circa zece pân\ la dou\zeci de centimetri deasupra solului (…)».
«Bucure[tiul r\mâne un loc (…) unde mai po]i pluti în legend\.»30
În române[te de
Vasile V. POENARU

27 Frauendorfer H., p. 2028.


28 Schlesak D., Bucure[ti, martie 1990, p. 122.
29 Citat dup\: Editura Wieser, Catalogul complet al apari]iilor, 1996, Klagenfurt-Salzburg,
1996.
30 Gruenwald H., p. 2072.

250
HANS MAGNUS ENZENSBERGER

Bucure[ti

Cin\ la «Super Nova», în nou-nou]ul restaurant de lux la 66 de etaje deasupra


acoperi[urilor capitalei României. Prin uria[a cupol\ transparent\ poate fi v\zut întreg-
ul cer de stele. Muzica lui Mozart din difuzoare nu se repet\ niciodat\; microprocesorul
compune necontenit noi concerte pentru pian. Mickey Woolstone, [eful de afaceri, e mân-
dru de edificiul lui cel nou.
«Totul American Style!», spune. «E bine c\ în acest col] de lume ne arbor\m, în sfâr[it,
stindardul».
{i Tudor, secundul s\u român, un profesionist al jocului de golf, care s-a decis s\
fac\ carier\ în bran[a hotelier\, arat\ în costumul s\u mulat, semitransparent, de parc\
ar veni din California. Meniul etaleaz\ tr\s\turi patriotice: Long Island Lobster, Baked Vir-
ginia Ham, Curcan à l’americaine, Lemon Meringue Pie. Chir [i vinurile sunt aduse de la
San Francisco.
«În esen]\ Bucure[tiul este un loc ideal», constata Woolstone [i ar\ta panorama de-
afar\. Arhitectura este f\r\ m\sur\: blocuri din metale u[oare [i fibre carbonice, c\rora
li se deslu[e[te semn\tura designerilor spanioli. Aici triumf\ moda gotic\ bizar\. «|sta-
i Estul s\lbatic!», exclam\ Mickey. »Un ora[ de c\ut\tori de aur! Concuren]a european\
cu trucurile ei murdare a încercat bineîn]eles totul, pentru a ne ]ine pe dinafar\, dar de
data asta am cotit-o la timp. Prescrip]iile constructive sunt necunoscute aici. Românii
sunt bucuro[i dac\ le d\râm\m co[meliile vechi. Oricum nu mai erau multe de salvat
aici.»
«Ori[icât», interveni Tudor, «avem bisericile noastre, Stavropoleos, biserica patriarhal\
[i Curtea Veche trebuie neap\rat s\ le vede]i, Mr. Taylor». «Dar Ceau[escu, acest b\trân
gangster – presupun c\ sunte]i în tem\ – a d\râmat tot ce-a putut înainte ca oamenii lui
s\-l mazileasc\ în sfâr[it. {i marele cutremur a rezolvat mai apoi restul. Timp de cin-
cizeci de ani – pot spune asta, nu-i a[a Tudor? – România a fost curul Europei. Singu-
rul lucru care a func]ionat a fost securitatea, poli]ia secret\. Tot restul era în g\leat\. Nu
tu carne, nu becuri, nu curent. Iarna oamenii au degerat în locuin]ele lor. Cu cincisprezece
ani în urm\, românii înc\ erau mae[tri în a face foame. De neimaginat. Iar azi… Desigur,

251
pute]i observa ce se întâmpl\ aici. Un miracol economic ca pe vremuri. Necesar de recu-
perat pentru dou\zeci de ani! Pia]a european\ este un butoi f\r\ fund.
Bineîn]eles c\ în primul rând nem]ii au fost cei care au luat fri[ca de pe pr\jitur\,
nem]ii [i francezii. În ziua ce-a urmat KO-ului suferit de regim, b\gaser\ deja piciorul în
prag cu al lor al doilea plan Marshall – numai c\ de data asta au încheiat afacerea f\r\
noi.
Vede]i, mai încolo, tipii în bej, sunt ingineri din Germania r\s\ritean\ la lucru în mon-
taj. Nu [tiu de ce poart\ mereu costume bej, iar românii care [i i-au pescuit, nu sunt nici
ei chiar bomboana de pe coliv\. La masa de-al\turi, italienii de la s\pt\mâna modei. Acolo
în spate un consor]iu din Luxemburg, nu [tiu ce vând pe nimic. Iar apoi bineîn]eles ru[ii,
cei de colo de la fereastr\. Pân\ la zece seara ru[ii întorc fiecare b\nu] pe toate fe]ele,
dar atunci când intr\ în vrie, arunc\ banii pe fereastr\.»
«Bine pentru dumneavoastr\», am spus.
«Totu[i m\ nec\je[te», morm\ia hotelierul.
«Ce voiam s\ spun? A da… Ne-am l\sat înc\leca]i de europeni. Un scandal incredi-
bil.»
Am râs. «Dragul meu Mickey, imperiul nu mai este de fapt tocmai ceea ce-a fost.
Dac\ joci poker trebuie s\ [tii [i s\ pierzi. {i în m\sura în care pot eu aprecia, „Super
Nova“ este o min\ de aur.»
Când se aduse cafeaua – chiar [i aceasta era american\, adic\ sub]ire [i
decofeinizat\ –, Woolstone s-a scuzat, [i observam cum î[i prezenta onorurile, întâi ital-
ienilor, apoi ru[ilor care urlau un cântec. Bancherii francezi, arogan]i ca întotdeauna, se
f\ceau c\ nu în]eleg engleza. Mi s-a f\cut deodat\ mil\ de Mickey. Mi se înf\]i[a deo-
dat\ ca un om al cauzelor pierdute. Mi-am adus aminte de ata[atul din Bad Godesberg
[i am în]eles obsesia lui de-a se sim]i urm\rit. Niciunde un american nu se putea sim]i
mai str\in decât aici.
Secundul lui Mickey m\ privea din col]ul ochiului, de parc\ ar fi ghicit ce gândeam.
«Ce vre]i», spunea încet, «\[tia-s Balcanii. Noi suntem [i r\mânem ceea ce am fost. Culise-
le de-afar\ pute]i s\ le neglija]i. De-acolo de unde vin eu, cale de-o or\ cu trenul de
Bucure[ti, totul a r\mas neschimbat.»
«Eu cunosc ]ara d-voastr\ numai din filmele cu Dracula», am spus.
«Dac\ ar fi doar vampirii! Nu, pentru scenarii ]inutul î]i ofer\ pu]in. Câ]iva poli]i[ti,
un cazac, care ]ine tot satul sub teroare, câini adormi]i, boli de copii, bar\ci. Într-un cuvânt,
Lumea a treia. Miracolul românesc este doar o alt\ form\ a bancrutei. Dar, te rog, nici o
vorb\ despre asta lui Mickey. L-ar deprima doar.»

A doua zi am avut noroc. Cafeneaua Alt-Wien (B\trâna Vien\) din Bulevardul Repub-
licii era supraaglomerat\. Tejgheaua de marmur\ în stilul anilor 1890, l\mpile de biliard,
[or]ule]ele [i scufi]ele fetelor care serveau, toate acestea erau bineîn]eles nou-nou]e; arhi-
tectul cu decora]iunile interioare se gândise chiar [i la suporturi din lemn pentru ziare,
[i nu m-ar fi mirat s\ g\sesc printre ele facsimile de pe vremea Habsburgilor. Printre
antichit\]ile nemaniabile erau în]epenite doar imprimate scoase pe calculator ale celor
mai recente cursuri de la burs\. În timp ce violonistul care st\tea în picioare intona un

252
vals, o tân\r\ fat\ s-a a[ezat la masa mea. Dup\ un minut de small-talk am constatat
c\ studia americanistica. O coinciden]\ neverosimil\; pentru c\ aceast\ disciplin\ era aici
considerat\ ca fiind un lux. În tot Bucure[tiul existau, conform asigur\rilor ei, doar nou\
americani[ti, dintre care «[apte bezmetici, care au vizat doar o burs\».
Carola era o persoan\ palid\, dr\gu]\, voluntar\. Atunci când se gândea la ceva, ridi-
ca sprâncenele stufoase [i încre]ea fruntea. Dup\ cum am fost nevoit s\ constat foarte
curând, era nemaipomenit de prompt\ în replici. Am invitat-o la o cea[c\ de Gold. Pr\jitu-
ra dulce a refuzat-o.
«V-a[ angaja cu pl\cere ca translatoare», am spus. «Deoarece nu [tiu o boab\
române[te, a[ dori s\ v\ rog s\-mi ar\ta]i ora[ul.»
«Asta-i complet inutil», mi-a r\spuns. «În tot Bucure[tiul exist\ doar un singur obiec-
tiv, adic\ prostituatele, iar pentru a le frecventa nu ave]i nevoie de translatoare.»
«Asta nu-i o informa]ie foarte patriotic\», am zis.
A ridicat din umeri.
«Dac\ nu v\ place Bucure[tiul, atunci de ce r\mâne]i aici?», m-a întrebat.
«De ce nu? Am vizitat [i Parisul [i New Yorkul, dac\ la asta v\ referi]i. Dar dac\ tot
vorbim de corup]ie, e preferabil\ cea proprie. Recunosc, e cea mai rea, dar, în schimb,
pe asta [tim s-o facem. În rest, în ceea ce prive[te str\in\tatea, suntem la picioarele ei
dar o [i urâm. Îi urâm pe ru[i [i pe nem]i, îi urâm pe to]i vecinii no[tri, bineîn]eles mai
întâi pe unguri. {ti]i de ce suntem atât de [ovini? Pentru c\ România nici nu este o na]iune
în adev\ratul sens al cuvântului. Se pretinde c\ putem privi înapoi asupra unei istorii de
dou\ mii de ani, cel pu]in a[a gr\iesc c\r]ile de [coal\. Totu-i pur\ imagina]ie! Un roman
trivial, ridicol, pe care ni[te scrib\l\i oarecare [i l-au supt din degete. {i pentru c\ nu
[tim cine suntem, putem fi [i tra[i oricând pe sfoar\. În fond pentru asta nu avem nevoie
de str\ini. Propriii no[tri regi, parlamentele noastre, armata noastr\, fasci[tii no[tri, comu-
ni[tii no[tri au atins o virtuozitate considerabil\ în materie, [i lips\ de c\l\i n-am dus nicio-
dat\.»
«Chiar [i regimul cel mai cumplit este r\sturnat într-o bun\ zi.»
«De-acord. Dar atunci ce rost are? Avem zece mii de mor]i, se achit\ câteva poli]e
vechi, îns\ trei zile mai târziu toat\ ]ara se întoarce la ordinea de zi. Anchetele personale
aterizeaz\ în fl\c\ri, ordinele se arunc\ la gunoi, se deschide un mic magazin, se trece
la adunat cu bobul [i se face comer] ambulant cu buc\]ica. Cum r\mâne atunci cu oamenii
lui Ceau[escu? Procesele s-au risipit toate în vânt! Câteva amenzi ridicole, apoi amnis-
tia. Iar ast\zi ace[ti criminali sunt trata]i ca ou\le cu coaj\ sub]ire! Noi le garant\m vilele,
pensiile. Aten]ie s\ nu sup\r\m pe nimeni! Aparatnicii oricum fac 8-10% din popula]ie,
trep\du[ii 60%. N-ai voie s\-i a]â]i, dimpotriv\, trebuie s\-i îndopi ca s\ stea în banca
lor. Deci vede]i c\ se poate tr\i [i f\r\ [ira spin\rii. {i ca to]i ologii, românii sunt [ire]i,
înc\p\]âna]i, obtuzi. Timp de cincizeci de ani comuni[tii au încercat s\ ne reeduce. Privi]i
rezultatul!» Ea ar\t\ spre afar\, spre bulevard. «Nici urm\ de Sverdlovsk sau
Petropavlovsk. Totu-i în zadar. Noi suntem [i r\mânem noi în[ine. Asta-i nenorocirea.»
Am privit-o prudent dintr-o parte. Treptat m\ încerca b\nuiala c\ î[i b\tea joc de mine.
Carola râdea. «N-o lua]i atât de în serios. {ti]i ce? O s\ v\ dovedesc c\ avusesem
dreptate. Dac\ vre]i, în seara asta mergem la operet\.»

253
«Vre]i s\ sus]ine]i c\ aceasta exist\ înc\? Credeam c\ opereta a sucombat de mult.»
«La noi nu. Asta trebuie s-o fi v\zut!»
Într-adev\r, câteva ore mai târziu Carola m-a condus la un teatru în stilul celor din
turt\ dulce, care era înghesuit între o cl\dire guvernamental\ ca o pu[c\rie [i un garaj,
situat pe-o strad\ l\turalnic\, întunecat\. Figurile din stuc ale fa]adei p\strau urmele unor
vechi lupte de strad\. O uria[\ aglomerare de oameni asedia casa de bilete, dar Carola
a scos triumf\toare din buzunar dou\ bilete de intrare.
«Nu v\ speria]i,», a spus, «edificiul e destul de jalnic. Nici un guvern nu bag\ bani
în acest teatru: trupa trebuie s\ se descurce f\r\ nici o subven]ie. Totu[i Cr\iasa din
grajdul de porci se joac\ deja de patru ani cu toate biletele vândute.»
Scenografia înf\]i[eaz\ un delirant secol XIX, în parte Freischütz, pe de-alt\ parte
Moulin Rouge. În afara capului de afi[ feminin, au evoluat; un fierar de ]ar\, o contes\
rea, un primar beat [i negustor veros de ii, de bun\ seam\ evreu, în plus prin]ul traves-
tit în porcar, care la început a ap\rut într-un sac de cartofi, mai târziu în frac [i cilindru.
Un cor de fete în tutuuri roz de balerine fragmenta încontinuu ac]iunea, pe care nu reu[eam
s-o urm\resc. Cuvânt\ri bombastice alterneaz\ cu cea mai mare dezinvoltur\ cu obscen-
it\]i salutate cu entuziasm. Mirosul naftalinei pentru molii, viorile dulci [i must\]ile enorme
înfl\c\rau publicul. {i Carola p\rea a fi uitat de sarcasmul ei, râdea [i aplauda de atât
entuziasm.
Dup\ ce cortina c\zu, s-a aplecat spre mine [i mi-a [optit la ureche: «A]i v\zut? Ei,
v-am promis prea mult?»
În române[te de
Gheorghe PASCU
Copyright Suhrkamp Verlag, prin amabilitatea editurii

254
GREGOR VON REZZORI

Dup\ cincizeci de ani

Dup\ decembrie ‘89 nu m-am întors în Bucovina ci la Bucure[ti – locul evenimentelor


istorice, ca s\ zicem a[a. Nu m\ aflam acolo în c\utarea urmelor mele ci pe urmele a[a-
zisei revolu]ii. Dar fire[te c\ la tot pasul d\deam peste mine însumi. Nu puteam sc\pa
de propriul meu trecut la Bucure[ti ( tot a[a cum nu pot sc\pa de el nic\ieri). Desf\[uram
o ridicol\ procesiune de-a lungul propriei mele umbre. P\[eam ca o stafie al\turi de pro-
pria mea stafie care-mi vorbea neîncetat. Tr\nc\nea despre deosebirea dintre simul-
taneitate [i prezent.
M\ aflam aici dup\ o jum\tate de secol – dup\ o jum\tate de secol, cu doar dou\
întreruperi, fulger\tor de rapide [i târzii – în ]ara trecutului meu mai mult decât îndep\rtat,
din al c\rui steag albastru-galben-ro[u îmi f\cusem un drapel al mitului meu. P\[eam
pe un asfalt pe care îmi tocisem t\lpile pantofilor ca tân\r flâneur cu garoaf\ la butonier\.
Treceam pe lâng\ locurile viselor [i împlinirilor, bucuriilor [i durerilor, succeselor [i
e[ecurilor, cuceririlor [i înfrângerilor de odinioar\... [i toate mi se întâmplau deodat\,
într-o dimensiune a timpului care nu era nici trecut nici prezent. Nimic nu trecuse; totul
se petrecea în mine acum [i aici [i totu[i nu era prezent. Îmi ridicam ochii spre steagul
albastru- galben – ro[u din care fusese decupat\ emblema sistemului comunist [i m\
gândeam: gaura din mijloc sunt eu. [...]

[...] La Bucure[ti nu venisem singur, în acel ianuarie, ci înso]it de prietenul meu, ziaris-
tul [i scriitorul T.S. Nici pe el nu l-am cru]at de vorb\ria despre mitica mea ]ar\ de ba[tin\.
România, îi spuneam, nu apar]ine întru totul Europei ci [i fabuloaselor imperii ale
otomanilor [i ale ]arilor (chiar [i ale celor de culoare comunist\). E mai aproape de Bizan]
decât de romanii de la care se revendic\ cu atâta pl\cere. Poporul are uneori ie[iri de o
violen]\ asiatic\ fiind totodat\ marcat de un fatalism slav. Alte tr\s\turi care merg mân\

Fragmente din Greisengemurmel de Gregor von Rezzori, Bertelsmann Ver-


lag, München, 1994.

255
în mân\ cu acestea sunt oportunismul f\r\ scrupule, inteligen]a, [mecheria, generozi-
tatea, nep\sarea, luciditatea prozaic\ [i spiritul suprarealist. Un popor care-[i vede mereu
ideile invalidate, inten]iile z\d\rnicite, aspira]iile puse sub interdic]ie nu crede în unidi-
mensionalitatea lumii faptelor. Are sim]ul absurdului. Al irealit\]ii realit\]ii. Dar toate astea
nu sunt nout\]i. [...]
[...] Am poposit la un cuplu de arti[ti, Silvia Radu [i Vasile Gorduz. Locuiesc într-
unul din atelierele unei colonii de arti[ti care a fost construit\ prin anii ‘50, într-un extaz
de promovare a culturii al regimului de atunci ( înainte s\ izbucneasc\ voin]a de trans-
formare urban\ a Conduc\torului). De cealalt\ parte a str\zii se înal]\ complexul Tele-
viziunii (Cultura trage la cultur\). Deoarece se [tia c\ soarta a[a-zisei revolu]ii depindea
de Televiziune, în jurul cl\dirii avuseser\ loc luptele cele mai violente. Atelierele arti[tilor
au fost prinse între focurile securit\]ii [i ale militarilor care vroiau s\ o înlocuiasc\. L\ca[ul
muzelor ar\ta deci corespunz\tor. C\lcam pe gr\mezi de cioburi, intram pe u[i care atâr-
nau strâmb de câte o balama în ateliere care trecuser\ printr-o schimbare la fa]\ datorit\
gloan]elor de diferite calibre [i ar\tau ca operele de pre-conceptual art ale lui Fontana.
O anumit\ înv\lm\[eal\ care domnea printre lucr\ri, instrumente de lucru, haine de lucru,
mobile stricate, vesel\ descompletat\, putea fi pus\ în seama stilului de via]\ (à la bohême
(à la roumaine). Dar distrugerile dep\[eau orice închipuire. Era evident c\ e nevoie de [i
mai mult curaj ca deobicei pentru a supravie]ui iernii bucure[tene printre ruine. Daunele
aduse operelor de art\ nu erau la fel de grave peste tot. La unul dintre vecini, primele
salve reu[iser\ doar s\ str\pung\ coarda de care atârnau tablourile. C\zuser\, pr\bu-
[indu-se peste alte lucr\ri neterminate; se deterioraser\, desigur, dar, odat\ culese din
moloz, puteau fi ref\cute. În schimb, atelierul colegului lor întru sculptur\, Ovidiu Maitec,
fusese distrus în întregime de fl\c\ri. Cu tot ce crease de-a lungul vie]ii. Dar arta, se [tie,
are capacit\]ile P\s\rii Phoenix. Erau cu to]ii plini de o încredere dezn\d\jduit\ [i lipsit\
de umor. Supravie]uiser\ [i nu mai aveau nimic de pierdut.
T. adusese cafea, un salam de un metru, mai multe pachete de ciocolat\. O
îmbun\t\]ire temporar\ a hranei (care hran\?) care ar fi putut dura mai multe zile. Dar
generozitatea românilor (pe deasupra, mai erau [i arti[ti) nu a cedat acestui impuls ego-
ist. Cafeaua s-a f\cut la g\leat\ [i s-a oferit tuturor, ciocolata a fost rupt\ buc\]ele [i
împ\r]it\, salamul t\iat felii pentru toat\ lumea.S-au adunat vecini [i prieteni [i a urmat
un du-te-vino animat. Nimeni nu a plecat nemâncat. St\pânul casei f\cuse din strugurii
de pe spalierul s\u (înghe]at [i ciuruit de gloan]e acum) un soi de vin. Ne-am adunat în
jurul sobei în care ardeau cadrele de lemn ale ferestrelor [i alte fragmente arhitectonice
asem\n\toare. Se vorbea, fire[te, despre omul care avea pe con[tiin]\ cea mai recent\
catastrof\ din istoria româneasc\, [i a[a plin\ de catastrofe: Nicolae Ceau[escu, Con-
duc\torul (în nem]e[te der Führer).
Sem\na pân\ [i în cele mai mici detalii (gr\mezile de cioburi u[ile atârnând strâmbe
de câte o balama frigul generozitatea în momente grele încrâncenata lips\ de umor [i
dezn\dejdea curajo[ilor supravie]uitori), cu Trümmerzeit, perioada ruinelor din Germania
imediat dup\ terminarea a ceea ce a r\mas, deocamdat\, ultimul mare elan de a îndepli-

256
ni condi]ia facerii noastre: distrugerea. {i atunci , în aspra iarn\ a anului ‘45- ‘46, oamenii
se ghemuiau în jurul micilor sobe de font\ în care ardeau r\m\[i]e de obiecte casnice,
sufereau de foame, beau rachiu de sfecl\ f\cut de ei [i încercau s\-[i explice ceea ce se
întâmplase, ceea ce era monstruos [i de neîn]eles prin psihograma unui duh r\u supradi-
mensional. Adolf der Führer. Conduc\torul german. Fusese nebun? Putea fi R\ul prezent
într-o form\ atât de inimaginabil de intensificat\ într-un om în carne [i oase, ca tine [i
ca mine? Se poate concentra demonicul, dr\cescul în asemenea m\sur\ monstruoas\
într-o singur\ persoan\ care, în orice alt\ privin]\, e perfect mediocr\? Sau a fost acest
individ, datorit\ unor împrejur\ri misterioase, focarul tuturor iradierilor noastre
luciferice? Le-a atras ca o lentil\? Cel ales pentru a ne îndeplini menirea? Un adev\rat
conduc\tor spre solu]ia final\? Îmi venea s\ chicotesc. Tinerii din jurul meu nu [tiau cât
de veche e lumea. Cât de profund împlântat\ în noi voin]a de a nu vedea adev\rul. M-am
ferit s\ dau glas acestor banalit\]i de mo[neag în]elept. Conform uneia dintre ele, lucrurile
asem\n\toare nu sunt neap\rat identice de[i, pân\ la urm\, au acelea[i ra]iuni [i acela[i
scop. Situa]ia din Bucure[tiul anului 1990 [i cea din Hamburgul anului 1946 sem\nau
ca dou\ pic\turi de ap\. Totu[i, cea dintâi avea ceva specific românesc: Sim]ul realit\]ii.
Non[alan]\ în plin\ confuzie. Nep\sare în fa]a bestialit\]ii existen]ei. În timp ce [edeam
acolo, sorbind din ucig\torul vin de cas\ [i punând întreb\ri vechi de când lumea [i p\mân-
tul, care se diluau imediat dup\ ce erau rostite în aceea[i ve[nic\ flec\real\ f\r\ rost, ne-
am trezit c\ de fa]\ mai era [i un copil: un pu[ti de vreo opt nou\ zece ani. Nimeni nu
[tia al cui era [i de unde venea. Se mi[ca foarte dezinvolt printre noi, de parc\ prezen]a
lui acolo era de la sine în]eleas\. Se uita cu mult interes la tablouri [i sculpturi, urm\rea
conversa]ia (tocmai se spunea c\ a venit vremea s\-[i elibereze to]i telefonul de micro-
foane a c\ror existen]\ o presupusese fiecare dar de care nu putuse sc\pa din motive
bine întemeiate), lua f\r\ nici o sfial\ câte o felie de salam sau o bucat\ de ciocolat\,
mesteca, înghi]ea [i privea. Când a fost întrebat cum îl cheam\ [i dac\ locuie[te prin veci-
ni, a r\spuns, netulburat: îl cheam\ Vasile [i st\ prin apropiere. Deocamdat\. Tat\l s\u
murise în acele zile confuze iar mama avea treab\ undeva prin centru. Da, avea fra]i [i
surori, dar nu [tia pe unde sunt. S-a mai învârtit ce s-a mai învârtit prin atelier, apoi a
disp\rut tot atât de discret precum ap\ruse. Când am remarcat c\ mi se pare cam ciu-
dat, gazda noastr\ mi-a r\spuns: «Da, [tiu. Dar tot ce ne-a povestit poate fi, la fel de bine,
adev\rat.» Adev\rat\ era, în orice caz, scurta lui epifanie. Urma[ul ireveren]ios al unei
civiliza]ii distruse. Copilul martir al interven]iei suprarealismului în lumea în care tr\im.
[...]

[...] Colonia de arti[ti [i complexul televiziunii se afl\ într-o parte a ora[ului care, pe
vremea mea – adic\ la începutul anilor ‘30 – nu era foarte populat\. O periferie a cartieru-
lui diplomatic dintre cele dou\ alei fastuoase care porneau radial din Pia]a Victoriei,
{oseaua Kiseleff [i {oseaua Jianu. Dincolo de ele se întindeau terenuri virane. Acolo unde
ast\zi se înal]\ blocuri gola[e, se ghemuiau odinioar\ c\scioare, pe sub ramurile bogate
ale ulmilor [i frasinilor în frunzi[ul c\rora gângureau porumbei s\lbatici. La fiecare pas

257
d\deai peste o grataragerie. Aerul era saturat de mirosul de usturoi pârlit al micilor [i al
cârna]ilor. L\utarii ]igani cântau la vioar\. B\teau tactul pitpalacii, în colivii de nuiele
împletite, ag\]ate de acoperi[uri de paie cu un singur versant. Lumea bea [pri] [i îngâ-
na cântecele l\ut\re[ti. Îmi dai o litr\ [i un sifon. Era o margine de ora[ care nu
fusese cuprins\ înc\ de râie. {oseau proiectat\ grandios de guvernatorul rus prin 1840,
în timpul ocupa]iei (dou\ piste de c\l\rie de-a lungul amplei p\r]i carosabile dou\ alei
între [iruri de tei [i de platani masivi în spatele lor vile impozante în gr\dini umbroase)
traversa un teren viran, începând de la Pia]a Victoriei (unde blindatele urma[ului Con-
duc\torului str\juiesc cetatea guvernului o construc]ie în stil stalinist) pân\ departe, la
un Arc de Triumf (care se pr\bu[ise odat\ când solda]ii m\r[\luiser\ prea energic pe
dedesubt). Acolo, dincolo de el, mai existau înc\ vechi caravanseraiuri de pe vremea tur-
cilor, ale c\ror grajduri ad\posteau cai pur sânge. Aveam [i eu un cal printre ei care, fire[te,
nu câ[tigase niciodat\ nici o curs\. Dar participam cu mult zel la antrenament. Dis-de-
diminea]\ plecam disciplinat c\lare pân\ la hipodromul care a disp\rut între timp fiind
înlocuit de giganticul complex al «Palatului Presei». În amintirile mele ovalul gazonului
înconjurat de p\dure nu reprezint\ doar terenul unor întâmpl\ri ecvestre care f\ceau s\-
mi creasc\ inima de bucurie ci [i întruchiparea epocii mitice ro[u-galben-albastru din exis-
ten]a mea. Acum, cu o jum\tate de secol mai târziu, fac anticamer\, împreun\ cu T.S.,
pe sc\rile de marmor\ roz [i pe culoarele kilometrice ale colosului care nu slujise la nimic
altceva decât la r\spândirea mincinoas\ a legendei superiorit\]ii istorice omene[ti spir-
ituale a unui fost cârpaci [i activist de partid carierist, Nicolae Ceau[escu [...]

[...] Mi-am întors privirea spre geam [i m-am uitat afar\. Pe tabla de [ah a cur]ilor
[i a caselor, pe suprafa]a care acum [aizeci [i cinci de ani era verde proliferau pe atun-
ci, pe vremea hipodromului, ciupercile datorit\ balegii de cal risipit\ pretutindeni cu gen-
erozitate. Un b\trân jocheu, care se cam ]icnise dup\ ce se lovise la cap, în urma unei

258
c\z\turi foarte grave, pierzându-[i [i licen]a cu acest prilej, le culegea pe înserat. Le duceam
apoi la una din nenum\ratele cârciumioare ca s\ ni le pun\ pe gratar, beam o litr\ [i un
sifon, ascultam scripcarii [i pitpalacii care ]ineau isonul sub acoperi[ul cu un singur ver-
sant. (Parc\ am mai scris despre asta în alt\ parte, în leg\tur\ cu altceva?) Dar sunt sigur
c\ nu am descris nic\ieri încrederea minunat\ [i naiv\ în viitor care domnea pe atunci.
Nu vorbesc numai de mine. Toat\ lumea a[tepta o lume nou\. Mai bun\. Perfec]ionat\,
indiferent cum [i cu ce pre]. Asemenea constela]iilor, r\s\reau numeroase proiecte. Ele
men]ineau firmamentul ideologic într-o tensiune bogat\ în conflicte. Pe vremea aceea eram
un analfabet cu diplom\. Singura mea preocupare intelectual\ erau caii, cre[terea lor [i
cum s\-i fac s\ alerge mai repede. Cu toate astea, a[teptam [i eu s\ întâmpin lumea nou\.
Mi-era f\g\duit\ [i mie în acele seri de var\ de acum aproape [aizeci de ani. Când cerul
se f\cea albastru ca cerneala [i se în\l]a o lun\ galben\ peste b\l]ile [i iazurile de la B\neasa
„miriade de broa[te î[i scuturau atât de delicat [i de neobosit zurg\l\ii din tabl\ de argint
încât p\rea c\ un v\l acustic se l\sa peste peisaj“. (Autocitat: la b\trâne]e te repe]i). Nu
m-a[ încumeta s\ vorbesc despre cum s-a sfâ[iat v\lul iluziilor mele – al tuturor de fapt,
în afar\ de una. Una la care omenirea ]ine mor]i[: Credin]a c\ ar putea s\ tr\iasc\ altfel
decât a hot\rât destinul [i s\ construiasc\ o lume mai bun\ decât aceasta pe care e des-
tinat\ s\ o distrug\. (Fire[te c\ e concluzia unui om foarte b\trân). ...Dar poate c\ b\taia
miilor de ma[ini de scris ale propagandei ceau[iste au f\cut s\ amu]easc\ broa[tele [i
b\l]ile [i iazurile de la B\neasa au fost cimentate. Nu puteam s\-mi dau seama dac\ a[a
se petrecuse fiindc\ era o iarn\ crunt\ când mi-a fost îng\duit s\ mai fiu o dat\ acolo,
în ianuarie 1990. Criv\]ul pusese o aspr\ st\pânire asupra ]\rii anilor mei de tinere]e.
A[a cum spunea un colind englezesc din copil\ria mea. Earth stood like iron, water
like stone. [P\mântul era de fier, apa de piatr\]. Numai c\ cimentul nu se tope[te. Nu
urma nici o prim\var\. T\cerea broa[telor era definitiv\. [...]

[...] În ianuarie 1990 nu venisem pentru prima oar\ în România, de unde plecasem
în 1937. Mai fusesem de dou\ ori: o dat\ cu patru ani în urm\(1986) foarte scurt, pen-
tru câteva zile; alt\ dat\ cu zece ani în urm\, pentru o s\pt\mân\ (1980). Ambele vizite
se petrecuser\ în zilele cele mai reci ale r\zboiului rece. Ceau[escu se afla în culmea ascen-
siunii sale. Lumea întreag\ îl l\uda ca pe un mare om de stat (datorit\ a[a-zisei sale inde-
penden]e fa]\ de Moscova; pe Madam Elena o l\udau pentru meritele ei [tiin]ifice; Regi-
na Angliei l-a primit ca pe un [ef de stat de rang egal; universit\]i renumite au acordat
doctorate onorifice omului de [tiin]\, eminentei Elena, cea pe jum\tate analfabet\). Înc\
de pe atunci nu se prea g\sea de mâncare în patria mea iar cu c\ldura era [i mai r\u [i
iernile erau aspre cum nu sunt decât în acea parte a lumii. Între îndr\gosti]i circula o vorb\:
«Iube[te-m\, dar nu m\ dezbr\ca!» {i totu[i, nu sim]eam compasiune. Fra]ii [i surorile
mele din Sud – Estul european î[i tr\iau minciuna cu atâta îndârjire demonstrativ\ încât
nu mai în]elegeam pe cine vor s\ conving\: pe mine sau pe ei în[i[i. Ei [tiau care e reg-
ula empiric\ a poli]iei: Toat\ lumea este suspect\ ; cel mai suspect e cel care bate mai
pu]in la ochi. Prin urmare î[i purtau minciuna oficial\ tot atât de evident pe chip cum î[i

259
poart\ doamnele din ordinul Crucii de stele crezul catolic la procesiunea din Joia Verde.
{tiam c\ ceea ce v\d este numai de suprafa]\. {i mai [tiam c\ nu voi întâlni decât jum\t\]i
de adev\ruri de o culoare sau alta [i c\ numai din întâmplare voi percepe, poate, câte
ceva dincolo de ele. Numai o dat\ m-am confruntat cu adev\rul [i anume în timp ce tre-
ceam pe o strad\ bucure[tean\. Era o pereche care p\rea o viziune dostoievskian\: O
b\trân\ în ultimul hal de dec\dere; încovoiat\ , se sprijinea de un tân\r de o frumuse]e
romantic\ [i s\lbatic\; nas vulturesc ochi ca doi t\ciuni palid ca ceara numai piele [i os;
drept protec]ie jalnic\ împotriva frigului n\prasnic doar urzeala tocit\ a unui palton vechi
care-i atârna pân\ la picioare [i împletitura sub]ire a unui [al de lân\ înf\[urat în jurul
gâtului. Pe pletele castanii care-i c\deau princiar pe umeri purta sfid\tor seme] o c\ciul\
r\p\noas\ de blan\, scoas\ parc\ dintr-o lad\ de gunoi. Perechea se plimba lent ca [i
cum ar fi fost filmat\ cu încetinitorul prin valul de trec\tori care treceau nep\s\tori pe
lâng\ ei. (La Bucure[ti, e mereu puhoi de lume pe str\zi). La fiecare al doilea pas m\runt,
b\trâna se oprea s\-[i trag\ sufletul. Tân\rul se adapta r\bd\tor [i plin de grij\ la ritmul
ei; era un dispre] atât de profund în profilul lui vulturesc în felul în care mergea drept ca
lumânarea cu privirea îndreptat\ înainte f\r\ s\ -[i coboare o clip\ ochii la cineva din jur
în mândria cu care o ducea pe b\trâna [ubred\ de bra] ca [i cum ar fi purtat o frumuse]e
de femeie prin sala de bal încât mi-a frânt inima. Era imaginea îns\[i a dispre]ului fa]\
de specie. Ura fa]\ de oameni în forma ei cea mai pur\. Ura fa]\ de sine în demnitatea
sa deplin\. [...]
[...] Atunci, în 1990, la Bucure[ti, am avut revela]ia legitimit\]ii satanice a puterii.
De ce tocmai tovar\[ul Ceau[escu [i nu altul? Ce avea el în plus? Am umblat pe str\zile
ora[ului înghe]at [i cenu[iu, urm\rit de ecoul inexplicabilului. Puterea exercitat\ tiranic
mai putea fi sim]it\ în fiecare ungher, în fiecare privire, în fiecare cuvânt, în fiecare gest
[i în fiecare sunet – chiar [i în t\cere. Acolo unde se surp\, ea se ridic\ [i îmbib\ aerul
însu[i pe care-l respiri, la fel ca praful cl\dirilor demolate. Chiar rupt\ de realitatea fap-
tic\, ea acoper\ lumina zilei. La Bucure[ti domnea un frig malefic. Nu eram chiar atât de
stupid încât s\ m\ a[tept ca, peste noapte, dup\ c\derea tiranului [i – cum se spera – a
sistemului comunist, ora[ul s\ înfloreasc\ pentru a redeveni ce fusese odat\ (odat\ ca
niciodat\, adic\ pe vremea mea). Dar z\pada de pe str\zi, înghe]at\, murdar\, tare [i uscat\
ca un os, pe care-]i rupeai picioarele, era o m\rturie ironic\ a continuit\]ii s\r\ciei, a fricii,
a ap\s\rii [i a dezn\dejdii dinainte. Aici nu sim]eai nici un fel de eliberare, de vindecare.
Nici urm\ de euforie, de mândrie, de înfiorare sfânt\ dup\ uciderea tiranului. Singurul
semn de schimbare era dezordinea. Nu cea româneasc\ obi[nuit\. Aceea are stilul
[leamp\t al omenescului prea omenesc [i, fiind înn\scut\, condi]ionat\ genetic, ca s\
zicem a[a, e dezarmant\. Un fel de cosmopolitism neglijent, îns\ luminos, datorit\ imper-
fec]iunii sale care te face s\-l îndr\ge[ti, [i anume inocen]a lui «a nu avea încotro». Nici
gând de a[a ceva în prim\vara lui 1990. Universul era plumburiu. Ora[ul fusese dezb\rat
[i de ultima aparen]\ de urbanism: un conglomerat întâmpl\tor de foste case mic-
burgheze, de actuale blocuri urâte, pustii, unele neterminate, altele confec]ionate din pre-
fabricate. Printre intervalele gola[e dintre ele se întret\iau alei aproape impracticabile din

260
cauza gr\mezilor de gunoi [i de z\pad\. Chiar [i acolo unde, nu de mult, aceast\ metropol\
balcanic – socialist\ mai f\cea încerc\ri stângace de a se comporta ca un mare ora[ –
în vitrinele agen]iilor de turism [i ale magazinelor de stat de proast\ calitate – domneau
pustia [i lipsurile. A[a-numita revolu]ie l\sase în urma ei mult mai pu]ine m\rturii decât
sistematizarea r\posatului Conduc\tor. Fantoma lui bântuia pretutindeni. Pretutindeni
d\deai de urmele sfâr[itului s\u mâr[av [i lipsit de glorie. Pe unele cl\diri ciuruite de
gloan]e se în\l]au, deasupra g\urilor care se c\scau acum în locul ferestrelor, urmele de
funingine ale limbilor de foc; ici-colo pe bulevarde, pe mici insule pentru pietoni, ardeau
lumân\ri pe paturi de flori înghe]ate, în amintirea celor c\zu]i. În jur [i printre ele mi[unau
oameni. Roiau nelini[ti]i, într-o îmbulzeal\ decerebrat\, asemenea furnicilor c\rora un
picior uria[ le-a distrus cu brutalitate mu[uroiul. Nici ma[inile [i nici pietonii nu p\reau
s\ aib\ un scop precis sau s\ se îndrepte într-o direc]ie anume. Ceea ce -i mâna era o
nelini[te [i o panic\ tâmp\ care-i n\ucea ca un narcotic, pân\ la emasculare. Singurii
vioi [i plini de via]\, r\s\ri]i parc\ din sedimentul str\zii, erau cer[etorii ]igani. Adolescen]i
jerpeli]i care f\ceau rost de taxiuri în fa]a unor hoteluri în stare de faliment. Trafican]i de
valut\ insisten]i [i periculo[i. Translatori dubio[i. Intermediari sumbri. Holurile hotelurilor
erau pline ochi de tipi din provincie cu care nu ]i-ar fi f\cut pl\cere s\ te întâlne[ti în p\dure.
Poate intraser\ doar ca s\ se înc\lzeasc\, cu încrederea naiv\ c\ nu vor fi da]i afar\, acum,
în noul sistem democratic. Întreprinz\torii sini[tri din Vest care se repeziser\ lacomi, în
primele ore ale a[a- zisei eliber\ri, nu ar\tau nici ei mai bine; la fel [i jurnali[tii f\r\ scrupule
care a[teptau un nou scoop.
Popula]ia fo[g\ind orbe[te pe str\zi avea aceia[i ochi stin[i ca înainte de schimbare.
Nomazi ai ora[elor în c\utare de hran\: urban hunter gatherers; chipuri vl\guite pe
sub c\ciuli de blan\ ponosite, la fel de anemici ca [i culorile de anilin\ ale confec]iilor de
mass\ în care sunt înfofoli]i. În afara zgomotului ma[inilor, era o lini[te stranie. În ciuda
oamenilor în perpetu\ mi[care. Cei oprima]i p\reau s\ fi r\mas mu]i, sub ap\sarea unei
amenin]\ri care acum nu mai avea nume [i contur clar: risipit\ misterios în aerul cenu[iu
înc\rcat de z\pad\. M\ întrebam dac\ aerul acesta li se p\rea tot atât de greu ca [i mie,
sau le p\rea mai u[or decât cel dinainte, a c\rui ap\sare avea pentru ei un nume [i o
imagine: Conduc\torul. Der Führer. Pu]ini dintre ei respiraser\ un aer mai pu]in ap\s\tor,
mai pu]in greu. Majoritatea nu respiraser\ din copil\rie decât aerul sufocant al puterii
totalitare. Aerul arbitrarului desfrânat al terorii, al fricii, al constrângerii la minciun\. Se
obi[nuiser\ cu el. Se adaptaser\ plini de ur\ la acest aer, scrâ[nind din din]ii cu care nu
puteau s\ mu[te. {i chiar dac\ acum se întâmplase ca în basmele lor – dintre cele trei
doage de fier cu care fuseser\ strâns încin[i în jurul pieptului, una se frânsese – o mai
sim]eau înc\, din obi[nuin]\, pe lâng\ cele dou\ r\mase, pe a treia. Era explicabil c\ nu
r\suflau u[ura]i dup\ cele câteva zile zguduitoare de schimburi de focuri (între cine [i
cine?), de incendii pe care nimeni nu se încumetase s\ le sting\, dup\ zeci de mor]i uci[i
mai degrab\ la întâmplare decât în asalturi eroice. Cred c\ am în]eles: Când puterea nu
mai are nume, o exercit\ soarta. Asta îi f\cea pe oameni s\ fie sminti]i [i n\uci. {tiau c\
soarta le rezerv\ întotdeauna numai lucruri înfior\toare. Dar nu-[i d\deau înc\ seama ce

261
anume îi a[teapt\. Erau dezorienta]i fiindc\ pierduser\ obiectul concret al urii lor. Ura
are nevoie de o coeren]\ persectival\: un punct de fug\. Un scop. Altfel se îndreapt\
împotriva celui care ur\[te. Po]i urî un tiran; nu po]i urî soarta. Soarta e anonim\. Cât\
vreme nu a prins un contur, nu se poate revolta nimeni împotriva ei, f\r\ a se pune sin-
gur sub semnul întreb\rii. Românii sunt mari mae[tri în înjur\turi. Din limba lor ]â[nesc
flori tropicale, inventivitatea lor atinge genialul atunci când variaz\, parafrazeaz\, nuan]eaz\
forma tradi]ional\ a înjur\turilor lor. Cu alte cuvinte: pe un tiran po]i s\-l înjuri. Are mam\,
tat\, str\mo[i, fra]i, surori, copii, copii ai copiilor pe care îi po]i combina într-o Polonez\
de afurisenii. E cu neputi]\ s\ faci la fel cu soarta. Soarta e abstract\. Cea mai exterioar\
abstrac]iune a puterii. Arbitrarul total inatacabil. Omenirea îi e supus\ de la începutul
începuturilor. Individul e la cheremul ei. E ridicol s\ o acuzi, s\ o blestemi. Oamenii de
pe str\zile Bucure[tiului mi s-au p\rut a fi castra]i colectiv în acele zile din ianuarie 1990
fiindc\ nici m\car nu mai înjurau. Li se r\pise identitatea fiindc\ nu mai puteau spune,
referindu-se la un adversar concret : Bag\-l în p... m\-sii. [...]
[...] {i la Bucure[ti e îngropat un cuplu important care a fost odinioar\ mitic. Nu împre-
un\ ca «sfin]ii» din Pondicherry, ci la o distan]\ de dou\zeci de metri unul de altul. Nu
e un loc ospitalier ca acela al boga]ilor proprietari de cavouri. Mormintele sunt relativ
recente [i – spre deosebire de cele din jur – f\r\ lespede [i f\r\ statuie funerar\. Numai
ini]ia]ii [tiu cine zace în ele; într-unul, conduc\torul Ceau[escu [i în cel\lalt, so]ia lui, Elena.
Geniul Carpa]ilor [i savanta. Uci[i mi[ele[te [i cu sânge rece, tot a[a ca [i victimele lor.
Buchete modeste de flori sunt pres\rate pe p\mântul înc\ negru. În schimb exist\ un
monument în ora[. Se înal]\ pe un deal construit artificial, în fa]a c\ruia se întinde o pia]\
uria[\, pustiit\ [i nivelat\ cu compresorul. E cea mai mare cl\dire din Europa [i a doua
ca m\rime din lume, dup\ Pentagon. O monstruozitate care combin\ stilul clasicist al lui
Speer cu cel american de la sfâr[itul secolului într-un stalinism gigantoman postmod-
ern. (Tovar\[ul de convingeri, Hitler ar fi dat mul]umit din cap). Câte mii de s\li, camere,
cabinete, vestibule, sc\ri, coridoare con]ine aceast\ dihanie arhitectonic\ sub acoperi[urile
ei plate, în trepte; câte megatone de marmur\, jasp, onix, lemn pre]ios, bronz, aur, mobile
de ciclop, lustre de cristal, covoare de dimensiunea unui teren de fotbal au fost folosite
pentru configura]ia spa]iului ei interior; cât de adânc sub p\mânt se întind bunkerele,
ad\posturile antiatomice, înc\perile g\rzilor, depozitele de arme, de muni]ii, garajele, refugi-
ile pentru trupe – toate acestea vor figura în viitorul ghid al capitalei române[ti. (Proba-
bil înso]ite de prezentarea contrapunctic\ a temperaturii arctice cunoscute pân\ la satu-
ra]ie [i a luminii chioare care ardea doar câteva ore pe zi din casele supu[ilor a c\ror
înfometare [i mizerie au f\cut posibil\ aceast\ m\rturie însp\imânt\toare a megalomaniei:
ziarele mele – trei cotidiane, patru hebdomadare [i [ase lunare – s-au delectat ani de zile
cu descrierea acestei mizerii; ilustrarea concret\ a suferin]ei omene[ti este avantajoas\
pentru turism. Pia]a dincolo de care se înal]\ construc]ia mamut a fost cândva centrul
Bucure[tiului vechi: str\zi întortocheate cu case joase mic-burgheze de la sfâr[itul sec-
olului XIX [i începutul secolului XX, a[ezate ca la ]ar\, cu frontonul lateral de-a lungul
cur]ii, înconjurate de gr\dini, printre ele biserici intime ca ni[te capele, al\turi de relicve

262
arhitecturale din zilele principilor valahi, din vremea turcilor [i de vilele Louis Philippe ale
boierilor pitore[ti. În imediata lor apropiere, cartierele populare cu mici ateliere de mese-
ria[i, dughene cu m\run]i[uri, magazine de covoare, birturi, str\du]e cu cocioabe pestri]e
[i carnavale[ti, cartierul evreiesc frem\tând de via]\. Acolo [i-a trimis conduc\torul
Ceau[escu buldozerele cele mai turbate. Nu i-a ajuns c\ d\râmase în jur p\r]i întregi din
ora[ ca s\ cultive pe ele, rânduri, rânduri, ca într-un mohorât cimitir de solda]i, blocuri
din prefabricate. [...]

[...] Monumentul geniului din Carpa]i, monumentul vie]ii lui e numit, ironic, Casa
Poporului. Acoper\ orizontul [i o bun\ parte din cerul de deasupra.
M\ oprisem fascinat în fa]a lui. Paralizat (...) Palatul mamut e mai mult decât nes-
pus de urât, mai mult decât monstruos; mai mult decât dement în dimensiunea lui fab-
uloas\. E o reprezenta]ie atât de intens\ a puterii încât devine întruchiparea ei palpabil\.
Rupt\ de manipul\rile, mijloacele, c\ile, scopurile, motiva]iile ei. Rupt\ chiar de cei care
î[i exercitau puterea acolo [i de cei care o vor exercita în curând iar\[i acolo. Rupt\ de
monstruozitatea constructorului ei. Este puterea în [i pentru sine care [i-a în\l]at aici un
monument monstruos.
În române[te de
Catrinel PLE{U

263
DE LA OROARE

LA EXORCIZAREA
EI
MARIANA CELAC

Pe latura dinspre Dâmbovi]a


a cur]ilor Casei Poporului

Pe latura dinspre Dâmbovi]a a cur]ilor Casei Poporului s-a p\strat o strad\ veche
[i care se cheam\ [i ast\zi la fel ca înainte: Izvor. De pe chei pe Izvor se ajunge u[or
peste un fel de islaz foarte mare, acum plin de p\p\dii, t\iat în patru de alei asfaltate, cu
b\nci [i felinare de bronz pe margine. Copacii sunt pu]ini, foarte firavi [i cresc încet, semn
c\ au la r\d\cin\ mai mult beton decât p\mânt. Cei care traverseaz\ parcul nu o iau pe
aleile drepte [i luminate ci pe ni[te c\r\ri b\t\torite, cu margini incerte, un fel de
drumeaguri de p\mânt galben, când mai late când mai înguste, strâmbe, [erpuitoare,
ref\când încetul cu încetul ]es\tura ini]ial\ a cartierului.
Înainte strada Izvor nu se vedea dinspre cheiul râului: pornea din Uranus, dincolo
de poarta Arsenalului [i Arhivele Statului de pe colina Mihai Vod\ [i urca spre Dealul Spirii
pe o curb\ larg\. Relieful natural al locului a disp\rut, o dat\ cu el vegeta]ia, parcelele,
arhitecturile, col]urile, cotiturile, perspectivele, toate semnele tenace ale vie]ii urbane. În
locul lor este acum un câmp neted cu câ]iva pomi fragili [i, dincolo de strad\, volumul
uria[, de zigurat asimetric cu fa]ada mereu în umb\, al Casei. Singurul lucru care a r\mas
în picioare din vechiul cartier este axa str\zii Izvor [i fragmente din malul ei drept. Dup\
dughene recente se ascund cur]i [i garduri improvizate r\mase dup\ demol\ri. Conteinere
ruginite au r\mas în mijlocul str\zii, multe case p\r\site de cei care nu au suportat
amenin]area demol\rii [i au plecat, acela[i p\mânt b\t\torit [i pr\fos, b\l\rii, gunoaie.
Pe partea stâng\ a str\zii, trotuar nu mai este, asfaltul se opre[te direct în împrej-
muirea Casei. E din zid\rie solid\, cu înt\rituri în contrafor]i, dar f\r\ mulurile decora-
tive de la intr\rile oficiale. Aici se construie[te un parcaj subteran: beneficiar – Camera
Deputa]ilor, autoriza]ie – din 25 decembrie 1995 – scrie pe un panou mare instalat pe
zidul de împrejmuire. Dincolo de zid, prin deschiz\tura unei por]i de grilaj, se vede curtea
din dos a Casei în [antier, p\mântul r\v\[it, totul p\zit de câinii credincio[i ai pazni-
cilor uita]i cu anii în posturi de paz\ unde nu mai e nimic de p\zit.
Am intrat odat\ pe aceast\ poart\ în curtea Casei. Era într-o sear\, târziu, în ianuarie
1990. În întunericul rece, în b\taia sumar\ a farurilor, am recunoscut «intrarea Izvor» la

265
ANEF, fa]ada în casetoane ro[iatice a stadionului [i fanta continu\ a geamurilor la coama
construc]iei. Am trecut prin galeria de sub tribune [i am ajuns, nea[teptat de data aceas-
ta, într-o hal\ uria[\, scund\, cu stâlpi de[i de beton brut. Ma[ina trecea printre trunchi-
urile de beton ca printr-o p\dure ars\, pe coridoare interminabile, urcând sau coborând
pe rampe la etaje. La un cap\t, drumul se bloca oprit de un perete curb în redane mari
pierdute sub marginea plan[eului. Pe treptele late [i înalte, prinse cu buloane în beton,
mai r\m\seser\ b\nci [i sp\tare de lemn în [iruri ordonate. R\t\cisem prin stadionul inva-
dat de un parazit cu o alc\tuire îngrozitor de simpl\, repetitiv\, identic\ în toate direc]iile.
Am descoperit cu oroare c\ sunt martorul unui experiment morbid, prin care un polip pro-
lific, pornit dintr-o celul\ ini]ial\ de beton armat, rezistent\, cu matura]ie rapid\ [i diviz-
iune activ\, fusese plantat în nava stadionului. Odat\ treaba f\cut\, ar fi trebuit s\ creasc\
mai departe, c\tre Cotrocenii de peste drum, de acolo spre ora[ul medieval [i cartierul
negustoresc, c\tre bulevardele [i cartierele din nord, peste lacuri, gropi, mahalale sau
mla[tini. În hruba macabr\ din arena stadionului se preg\tise proiectul pilot pentru noul
Centru Civic al ora[ului [i, mai departe, pentru restructurarea total\ a Bucure[tiului.
Cine ajunge pe întuneric în Centrul Civic îmi va da poate dreptate. Noaptea, dup\
ce magazinele de la fântâni s-au închis, firmele [i-au terminat ziua de afaceri [i cinovnicii
ministerelor au plecat acas\, în lumina p\c\toas\ a felinarelor prea înalte, obâr[ia bol-
nav\ a locului iese la iveal\. Scenografia sa excesiv\ devine eficace, întunericul [terge
am\nuntele, scursorile [i gropile nu se v\d iar dimensiunile enorme suprim\ toat\ detali-
ile. În golul silen]ios, Calea, Axa, Exedra, Zidul Împrejmuitor, Casa se compun
pentru a func]iona conform menirii: cetate total\, sediu exclusiv al misiunilor istorice,
teritoriul liderului maxim, locul devo]iunii [i al solemnit\]ii. Calea este iremediabil liniar\,
pe laturile sale, cincizeci de metri la stânga [i la dreapta, blocurile sumbre izoleaz\ locul
de ora[ul impur [i delimiteaz\ canionul strict care duce la Pia]a ceremonial\ în hemi-
ciclu, f\r\ ocoli[uri, f\r\ meandre, f\r\ locuri de popas. Dincolo de zid este dealul artifi-
cial, divizat în trei registre succesive, platforma [i Casa. Cenotaf de dimensiuni colos-
ale, Casa încheie parcurgerea axei, la poalele dealului este locul final, mai departe nu
po]i merge.
Ziua lucrurile stau îns\ cu totul altfel. La lumin\ mesajul arhitectural se descompune
[i r\stoarn\ iluzia funebr\. {i chiar dac\ tot arsenalul compozi]iilor ceremoniale este folosit
aici – axialitate strict\, dimensiuni ie[ite din obi[nuit, transform\ri esen]iale ale sitului,
cl\direa central\ [i compozi]ia de riguroas\ simetrie, structuri în stare s\ reziste oric\ror
încerc\ri – Centrul Civic bucure[tean nu are nimic a face cu exemplele clasice în materie.
Compara]ia cu opera]iile urbanismelor imperiale de la începutul secolului, cu planurile
lui Speer pentru Berlin sau cu EUR-ul mussolinian nu poate fi sus]inut\. Modelele pen-
tru discursul arhitectural al Casei trebuie c\utate în alt\ parte, anume în clasa op]iunilor
lui Marcos, Bocassa, Kim II Sung. Elementele de stil, de referin]\ istoric\, chiar de ped-
agogie doctrinar\ sau de mesaj na]ional sunt culese la întâmplare [i interpretate în manier\
de Disneyland. {i Calea [i Casa au pus în oper\ un limbaj totodat\ excesiv [i degra-

266
dat. Aceea[i distan]\ care separ\ costumul autentic de curte de delirul deghiz\rilor pen-
tru carnavalul din Rio se interpune între discursul marilor ansambluri solemne [i colec]ia
extravagant\ de citate proprie Centrului bucure[tean. Iar dac\ ne gândim la ruina unor
destine omene[ti, la dezmembrarea ora[ului, la pierderea reperelor sale simbolice, esen]iale
pentru compozi]ia [i demnitatea sa urban\, la economia exangvinat\, carnavalul arhi-
tectural al Centrului Civic ni se arat\ ca nimic altceva decât o petrecere macabr\.
Sentimentul c\ Bucure[tiul nu are un centru [i c\ modernizarea lui nu poate trece
peste aceast\ misiune nu e nou\ [i nu dictatorul a formulat programul remodel\rii dras-
tice a ora[ului. Un ora[ cu un farmec infinit, cu un apel special dar lipsit de arogan]a
marilor capitale. F\când sumarul frustr\rilor genera]iilor care au început modernizarea
]\rii, G.M. Cantacuzino vede mereu în Bucure[ti cupolele de tinichea, un loc calm, t\cut,
domesticit, o a[ezare cu contururi incerte, cu uli]e nesemnificative, ora[ al ulucilor, al
lipsei de ini]iativ\ [i energie. Locul este condus – crede G.M.C. – de sentimentul româ-
nesc al popasului [i de t\cere ca r\spuns la chemarea voin]ei, ce afl\ în trecutul bogat
în sfor]\ri neizbutite justific\ri pentru oboselile de azi – loc predestinat pentru «un des-
tin de inevitabil\ efemeritate». «Lenevie – iat\ cuvântul care se ive[te în minte când ne
gândim la acel ora[ care se desprinde din minte f\r\ o siluet\ determinat\, cu lungi str\zi
t\cute, mergând în sinuozit\]i de be]iv… pe care birjele r\sun\ nostalgic [i prelung pe cal-
darâm… (iar) bulevardele noi î[i pierd perspectivele în pustiu…» scria acela[i G.M. Can-
tacuzino cu mai bine de 60 de ani în urm\. Dar este un ora[ neobi[nuit, un loc unde arhi-
tectura (a[a cum i se p\ruse tân\rului Le Corbusier) se bucur\ de o libertate «ce trans-
form\ orice zi în duminic\», unde pavajele sunt fierbin]i iar chemarea ora[ului – insu-
portabil\, atât de intens\ c\ «noaptea nu se poate dormi». Nici modernizarea rapid\, nici
schimbarea brusc\ a dimensiunilor [i ambi]iilor Bucure[tiului, nici accelerarea timpilor
istorici [i nici interven]ia devastatoare a C\ii [i Casei nu au putut disloca natura sa atât
de special\. Bucure[tiul [i-a p\strat structura din straturi întrep\trunse, toate lizibile, toate
aparente.
Loc al contagiunilor rapide, unde natura [i memoria au avut mereu ascendent asupra
tenacit\]ii constructive, Bucure[tiul a supravie]uit rupturii din ultimele decenii. Dar ce va
fi trebuit f\cut pentru a-i p\stra bizara alc\tuire, singular\ în familia marilor ora[e, f\r\
a bloca devenirea sa viitoare?

267
AUGUSTIN IOAN

Dup\ Armaghedon
O cercetare dual\ a arhitecturii «noului centru civic»

Scopul textului care urmeaz\ este de a defini rolul arhitecturii construite în perioada
postbelic\ în Bucure[ti – mai cu seam\ în anii ‘80 – în alterarea comunit\]ii pe care a
agresat-o. Deja se poate urm\ri siajul unei anume exasper\ri din vocabularul pân\ aici
folosit. Cum se explic\ el? Nu putem fi «obiectivi» fa]\ de trauma ora[ului. Scos din ros-
turile devenirii sale, agresat prin gesturi de putere continuu înc\ din a doua jum\tate a
secolului al XIX-lea, dar mai cu seam\ începând din anii ‘30, ora[ul nu î[i mai poate reg\si
ritmurile interioare.

Ora[ul de gips: o viziune postmodern\


Am folosit, pentru în]elegerea arhitecturii «noului centru civic», concepte împrumu-
tate din arsenalul postmodern, f\cându-m\ partizanul unei atitudini decrispate în raport
cu datul real: un ora[ delabrat, odinioar\ viu, peste care a fost placat\ mecanic o
scenografie – modelul nord-coreean de Ierusalim ceresc. Gigantic, aveam în ora[ un posi-
bil Disneyland comunist. Propusesem – texte publicate în revistele Contrapunct (1991),
Arhitectura (1992), în cartea Arhitectura [i Puterea (1992) stau m\rturie – imag-
inea de carnaval a unui Bucure[ti str\puns în centru de o lipsc\nie urie[easc\; cu Luna
Parks în Pia]a Unirii [i în fa]a celui mai mare casino din lume – Casa Republicii; coloane
ro[ii, capiteluri trasformate în reclame, felii din tortul totalitar individualizate de feluri]ii
lor proprietari; joc, entertainment, advertising; adic\ exact opusul dictaturii ce se dorea
celebrat\ acolo.
Dac\, împins dincolo de limit\, kitschul se poate transforma în opusul s\u, am fi putut
spera ca zona infectat\ de proiectul totalitar, distopic, s\ devin\ simpatic\ în felul în care
toler\m ast\zi [i alte icoane ale culturii de mass\: sitcoms, fast-food cu m\sc\rici [i
stegule]e, reclamele ce-l r\pesc filmelor de serie B pe cet\]eanul numai ochi. S-ar fi putut
cola o identitate – fragmentat\, pestri]\, abulic\ – peste încremenirea scenografiei înfipte
pân\ în pr\sele în centrul vechiului ora[.

268
{i totu[i, cei [apte ani au dovedit c\, de[i realitatea – l\sat\ în firea sa – se regenereaz\,
în sensul individualiz\rii prin genera]ie spontanee, informat\ de cultura de mass\, aces-
tui ansamblu – «noul centru civic» – nu i se va îng\dui totu[i normalizarea. Pentru c\
nu arhitectura lui fascineaz\, cât dimensiunea simbolic\. Construit la mahala, ar fi fost
la el acas\: un EUR ‘42 degradat; l-ar fi p\scut caprele [i l-ar fi c\inat criticii. Problema
este îns\ alta: mahalaua a luat în st\pânire cu silnicie centrul. «Noul» centru, cel nevred-
nic, s-a instaurat prin reprimarea celui autentic. Monumentele (ce s-au dus în neantul
tuturor zidirilor irosite de nemernicia puternicilor1, o cutremur\toare fresc\ în documente
a epocii când ne demolam propria memorie înzidit\, st\ descris\ [i tr\darea de neiertat
în veac a monumentelor religioase, a fostului Patriarh Iustin. Într-o antologie a ru[inii,
numele s\u ar trebui scris între cele dintâi, spre neuitare. Nici un ierarh important nu ar
fi p\]it nimic, fizic vorbind, de se împotrivea demol\rii bisericilor [i mân\stirilor din
Bucure[ti [i din sate; mai mult îns\, Iustin ve[tejea cu mânie proletar\ tentativele de a
le salva – slabe cum erau – iscate de câ]iva, prea pu]ini, intelectuali, de a salva V\c\re[tii)
sau neîmpotrivirea celor slabi), ele trebuie plânse. Multe nu mai pot fi re(in)staurate2,
dar trebuie pomenite, ca pe mor]i, c\ci nu le-am meritat.
În chip cu totul straniu, noile structuri de putere nu v\d în Casa Republicii o stupa
a ultimului lider comunist, nici semnul opresiunii organismului urban. Dimpotriv\, cu
voio[ie, putere [i opozi]ie întreolalt\ s-au mutat în edificiul p\strat ca atare, sub cuvânt
c\ exorcizarea s-a produs prin schimbarea func]iunii. Deopotriv\ putere [i opozi]ie – cu
excep]ia d-lui Alexandru Paleologu3. Proiectul este continuat cu aceea[i arhitect\-[ef\,
cu un buget astronomic, la fel de pauper ca proiectare [i execu]ie4. Edificiul nu a fost
gândit s\ dureze – ca orice decor. El trebuia predat la termen – 21 ianuarie 1989, se pare
– [i atât. Neexistând probleme financiare pe atunci [i nici considerente de eficien]\ eco-
nomic\, problema între]inerii ulterioare nu a existat. În descenden]a logicii lui Fredric Jame-

1 În recenta carte a d-lui Gheorghe Leahu (Demolarea Mân\stirii V\c\re[ti, Bucure[ti, Arta
Grafic\, 1997).
2 Inginerul care a str\mutat Mihai Vod\, printre alte edificii religioase, declara dup\ revolu]ie
c\ nu va avea somn pân\ când nu va readuce biserica pe vechiul s\u amplasament. Restitutio in
integrum, din nefericire, nu este îns\ posibil\ nici în arhitectur\.
3 «Sîntem martorii unei cumplite polu\ri a culturii [i civiliza]iei, a unor fenomene de dezonoare
moral\, social\ [i civilizatorie; (...) parlamentul, cel pu]in o parte din el, deocamdat\, este mutat într-
o hardughie demoniac\ [i sinistr\, de cel mai mare prost gust, care ne compromite pe plan mon-
dial. Cel pu]in s\ nu fie acolo parlamentul. Un secol [i jum\tate, marii oratori ai României, de la
Barbu Catargi la Alexandru Lahovari, la Maiorescu, la Carp, au vorbit în cl\direa de pe Dealul
Mitropoliei. Acolo este istoria adev\rat\ a democra]iei române. Abandonarea ei este un act de van-
dalism. Iar prezen]a parlamentului în acea cl\dire kafkian\ – nu [tii cum s\ ie[i, nu [tii cum s\ intri
– este o insult\, o batjocur\, o sfidare [i o dezonoare.» (în 22/Plus nr. 45/11 martie 1997, pag. IV)
4 Pavajele sunt distruse; interioarele s-au degradat, scenografia crap\ la cus\turi: «Cupola s\lii
de [edin]e de la Palatul Parlamentului a început „s\ curg\» în capul deputa]ilor/Din tavanul s\lii de
[edin]\ au început „s\ curg\» buc\]i fierbin]i de plexiglas» (România Liber\, vineri 14 martie 1997).

269
son, cel din «Is Space Political?», pare c\, f\r\ urm\, stupa dictaturii s-a surpat în sine,
spre a face loc – printr-o conversie f\r\ rost – unui nou edificiu politic, care are în comun
cu precedentul «doar» aparen]a morfologic\. Suntem îndemna]i mul]umit\ caracterului
ludico-politic al demersului – s\ credem în exorcizarea f\r\ rost a «cuvintelor în piatr\»
pe care le-a edificat precedentul regim. Conversia s-a petrecut la nivelul limbajului – se
vorbe[te despre Palatul Parlamentului în loc de «Casa Republicii/Poporului» – îns\ nimic
din spiritul congelat al Super-Edificiului na]iunii nu a fost atacat.
Nu printr-o întâmplare: lucrurile s-au petrecut explicit. D-l Adrian N\stase, ex-
pre[edinte al Camerei Deputa]ilor, artizanul transferului acesteia de pe dealul Mitropoliei
pe fostul deal al Arsenalului [i (doar din motivele ar\tate) membru de vaz\ al comitetu-
lui de onoare al Concursului Bucure[ti 2000, a amenin]at cu veto-ul s\u orice rezultat al
concursului care ar fi pus în discu]ie integritatea fizic\ [i caracterul (azi opresiv) al «Palat-
ului» dumisale. Nici la nivelul intelighen]iei arhitecturale lucrurile nu stau altfel. Concur-
sul interna]ional de urbanism Bucure[ti 2000 pare deja prins în insectarul memoriei colec-
tive a puterii, ca o fantazie cultural\ f\r\ urm\ri practice. Paradoxul este c\ juriul – emi-
namente interna]ional, mânat de nostalgii contextuale, nevaccinat dinaintea realit\]ii post-
totalitare [i, deci, fascinat de Edificiul Absolut al comunismului european – a impus
p\strarea ca atare a casei, neatins\, în numele memoriei urbane c\reia îi apar]ine [i a
eviden]ei c\ ea este deja un monument pentru viitorime. Inclusiv membrii români ai juri-
ului, mai an cuprin[i de furii sacre împotriva edificiului, s-au «l\sat convin[i» – întrist\tor
de repede – de «juste]ea» unui asemenea punct de vedere, castrând a priori rezultatul
final de virtuale propuneri privitoare la recuperarea casei [i altfel decât prin baricadarea
ei între noi construc]ii. Concluzia perioadei în care am avut viziuni «postmoderne» la adresa
Casei Republicii este, de aceea, dezesperant. Nu vom avea, genera]ii deja infectate, dez-
involtura [i libertatea interioar\ necesare – la scara unei întregi comunit\]i, ce nu exist\
– pentru ca, ludici, s\ stingem fantasmele propriului trecut traumatic.

A fi în lume: o perspectiv\ fenomenologic\


M\ voi m\rgini aici s\ transfer asupra realit\]ii cercetate câteva din tezele fenome-
nologice ale lui Christian Norberg-Schulz5 (CNS), reluând pe drum [i critici formulate la
adresa arhitecturii de bürolandschaft de c\tre un alt fenomenolog, Kenneth Frampton.
Ele sunt nutrite de Heidegger, cel din «Construire, Locuire, Gândire», cu privire la spa]iul
discontinuu [i neomogen calitativ. Raum, adic\ «zon\ f\cut\ liber\ pentru a[ezarea unei
colonii sau a unei tabere», înseamn\ pentru autor «ceva rânduit, cedat, eliberat [i anume
în vederea unei limite» (Heidegger, 1995, 185). Firea omului se v\de[te în locuirea v\zut\
ca îngrijire a cre[terii, ocrotitoare (179). Raportul biunivoc se stabile[te între situl aflat
sub privirea divinilor cu templul (i.e. arhitectura par excellence) îng\duind, prin toc-
mai limitarea lui, atare hierofanii (65) – pe de o parte – [i fiin]a uman\, a c\rei esen]\ nu

5 Habiter, Milano/Paris, Electa Editeurs, 1985.

270
se poate neascunde (în sens aletheic) decât dac\ este cultivat\ (lat. colere, cultura; germ.
herstellen: 178) într-un spa]iu edificat – pe de alt\ parte. Perspectiva fenomenologic\ prop-
une a[adar o interpretare critic\ a modernit\]ii, care instituie un spatium centrat pe exten-
sio; in(de)finit, omogen [i ubicuu în lipsa lui de densitate a firii. Fiin]a nu poate fi vreo-
dat\ acas\ într-un asemenea spa]iu, în absen]a limitei, i.e. a acelui «loc din care un lucru
î[i începe esen]a sa» (Heidegger, 1995, 185)6.
Dar iat\, rezumat\ la maximum, privirea lui CNS asupra locuirii (13-30). Aceasta pre-
supune patru moduri de a fi ale fiin]ei în lume (i.e. echivalentul pentru Heidegger al locuirii,
a[a cum am amintit deja) [i dou\ aspecte. Modurile firii în lume sunt urm\toarele:
1) (Im)plantarea arhitecturii în mediul natural, care implic\ scrutarea topografiei,
contextului, climei, luminii (Frampton, 1982, 26) mai înainte de a plonja cu edificiul cel
nou într-un anume sit; adeseori, este necesar\ chiar «construirea unui sit» (Mario Botta),
adic\ proiectarea sa în acela[i fel în care ulterior (ca o consecin]\ a proiect\rii amplasa-
mentului) se va proiecta [i edificiul, adic\ acea celebrat\ «eliberare» a noii zidiri din inde-
terminarea natural\. Ea presupune îns\ c\ arhitectura se afl\ imanent\ în sit, de vreme
ce stânca (situl) este originea templului (arhitecturii). Originea, potrivit lui Heidegger, nu
începe doar opera de art\, dar o [i informeaz\, proiectând asupra acesteia esen]a sa, acel
nucleu de atribute f\r\ de care ea ar înceta s\ mai existe.
2) Habitatul colectiv, a[adar mul]imea întâlnirilor semnificative, a confrunt\rii pro-
priilor diferen]e [i a negocierilor între membrii unei colectivit\]i, a c\rei imagine edificat\
este spa]iul urban.
3) Habitatul public, în care membrii colectivit\]ii proiecteaz\ asupra unui edificiu
public valorile sau inten]iile care îi motiveaz\ [i care d\ «o explica]ie vizibil\ unei lumi
comune» (13). [i, în fine,
4) habitatul privat, locul retractilului, intim [i introvertit, locul celebr\rii memoriei,
întrupat în cas\.
Cât prive[te cele dou\ aspecte ale locuirii, ele sunt: a) identificarea cu lucrurile dim-
prejur (r\spunde la întrebarea «cum locuim?“) [i b) orientarea, adic\ raportul tensori-
al al fiin]ei cu spa]iul existen]ei (r\spunzând celeilalte întreb\ri esen]iale: «unde locuim?“).
Ambele implic\, a[adar, o perspectiv\ eminamente calitativ\, asupra dipolului fiin]\/împre-
jurul s\u.
a) Identificarea presupune memorie [i afec]iune între om [i mediul, deopotriv\ nat-
ural [i artificial, al locuirii. «[Habitatul] consist\ în aproprierea unei lumi de lucruri» (17),
crede CNS, în vreme ce b) orientarea ]ine fix acel spatium printr-un centru semnifica-
tiv, întemeietor în ordine ontologic\, prin care trece osia lumii, verticala care adaug\ relief
(profunzime) unor peisagii existen]iale altfel coplanare. Prin buricul spa]iului trec axele
care îl împart în domenii, inegale ca densitate a fiin]ei, instituind limitele [i ordonând ceea
ce e cuprins înl\untrul lor. Cât prive[te ceea ce e dincolo de limit\? – este extra muros,

6 Sau, tradus în Norberg-Schultz: «limita este locul de începere a prezen]ei unei forme» pag.
29.

271
la barbari, în plin haos: po]i s\ (de)cazi de pe harta lumii cunoscute, date fiind faliile cal-
itative care despart domeniile. De asemenea, orientarea presupune trasee, adic\ vector-
izeaz\ modul în care în]elegem [i travers\m spa]iile. Plec\m de undeva [i ne îndrept\m
c\tre un anume loc aflat sub privirea divinilor, în rela]ie cu centrul [i în interiorul orizontului
(circulus finalis).
Iat\ cum CNS poate deja defini atributele unui limbaj arhitectural bazat pe celebrarea
intensit\]ii gesturilor edific\rii. Temeiurile unui asemenea limbaj ar fi atunci i) morfolo-
gia; ii) topologia [i iii) tipologia
i) Morfologia trateaz\ modul în care sunt articulate formele construite. Astfel, pozi]ia
indic\ locul unei construc]ii pe p\mânt, eleva]ia – raportul s\u cu cerul, iar
deschiderea – fluiditatea spa]iului acelui edificiu7 (în rela]ia interior/ exterior. Ea este
«sintaxa» acestui limbaj al spa]iului saturat de fiin]\.
ii) Topologia trateaz\ ordinea spa]ial\ [i se traduce într-o oper\ arhitectural\ ca
«organizare spa]ial\» (29). Geometria – care define[te un spatium – devine un caz par-
ticular al topologiei – care define[te un Raum [i este o geometrie însufle]it\ [i vector-
izat\; topologia este m\sura calitativ\, de intensitate a fiin]ei în spa]iile în care ea este
ocrotit\ – sau nu. Este «semantica» noului limbaj.
iii) Tipologia se ocup\ [i cu acele «manifest\ri ale modurilor locuirii» (29) deja
amintite – situl, spa]iul urban, edificiul public, casa – dar [i cu «substantivele» arhitec-
turii: fronton [i coloan\, cupol\ [i muri, intrare [i arc triumfal. Pentru CNS, limbajul ast-
fel alc\tuit «nu serve[te doar comunic\rii, ci reveleaz\ structurile fundamentale ale exis-
ten]ei» (30). Entit\]ile tipologice sunt mai mult decât cuvintele unui vocabular. Ele devin
arhetipuri, adic\ «situa]ii esen]iale ale existen]ei» (30), sau modele exemplare (Eliade).

Proiectul neterminat
Suntem acum înarma]i metodologic spre a scruta datul edificat mai cu seam\ în anii
optzeci, în centrul Bucure[tilor [i raporturile sale cu fiin]a individual\ [i colectiv\. S\
folosim pe rând conceptele introduse de CNS, spre a vedea în ce m\sur\ ne afl\m în fa]a
unor spa]ii «bune» din perspectiv\ fenomenologic\: adic\, în stare s\ ocroteasc\ fiin]a
pentru ca aceasta – entitate individiual\ sau colectiv\ – s\ se dezvolte potrivit esen]ei
sale. Sau, dimpotriv\, dac\ nu cumva privim haosul, entropia, spa]iul (spatium) aflat extra
muros, la barbari, dincolo de marginea h\r]ii, de lumea locuit\, indiferent de faptul c\
lucrul acesta se petrece chiar pe locul unde, odinioar\, se va fi aflat Centrul ora[ului.
1) Implantarea s-a produs nu prin flatarea condi]iilor oferite de sit, a contextului
edificat [i a celui cultural, ci dimpotriv\. Dealul Arsenalului a fost ras, nivelat, când bunul
sim] al proiect\rii ar fi dictat o solu]ie arhitectural\ care s\ neascund\ ceea ce – virtual

7 Care, propune Renato de Fusco, poate fi interior, exterior edificiului [i exterior al edificiului,
adic\ aura sa.

272
– el ar fi putut s\ ofere8 – o perspectiv\ ascendent\, premisele pentru o siluet\ monu-
mental\ nu prin mas\, ci prin pozi]ia în chip natural dominatoare în raport cu ora[ul.
2) Nici contextul cultural nu a introdus nici un bemol la cheia proiect\rii, care este
nu doar indiferent\, ci [i opresiv\ asupra mediului urban, ca expresie a locuirii colec-
tive. Era exclus\ posibilitatea interac]iunilor semnificative pe care spa]iul urban le-ar impli-
ca. Mediul edificat ar fi trebuit controlat pân\ la nivelul intimit\]ii «locuin]elor» de servi-
ciu de pe bulevard. Circula]ia pe bulevard, accesele la Casa Republicii, intrarea [i ie[irea
în blocurile cu vedere la traseul preziden]ial erau ordonate f\r\ rost. Confruntarea pro-
priilor diferen]e? Negocieri? Identitatea individului trebuia dizolvat\ în mass\, aflat\ «din-
colo» de Putere; lucru era v\dit deopotriv\ de structura urban\ [i de arhitectura sa. Spa]iul
era desp\r]it schizoid: pretutindeni blocuri asemenea, de o parte [i de alta a acelei via
regis ducând c\tre Edificiul Absolut, desp\r]it de restul realit\]ii printr-o fractur\ de nivel.
3) «Edificiul public» se refuz\ scrut\rii publice, el este izolat definitiv în «tran-
scendentul» cadrului urban. De[i este de v\zut aproape de pretutindeni (de)asupra urbei,
nu poate fi accesat. Cercet\ri ulterioare, între care cele ale Mariei Cavalcanti pentru Oxford
Brookes University, dar [i contemplarea c\r]ii de impresii deschise în 1990, pentru cei
care vizitau Casa Republicii devenite în sfâr[it «a Poporului», dau seama îns\ despre nivelul
de identificare a indivizilor cu edificiul. Pentru ace[tia, el reprezint\ un condensator de
«virtu]i na]ionale», care a meritat sacrificiile f\cute în numele lui. De la tribuna Parla-
mentului s-a elogiat «geniul constructiv al poporului român»; de la televiziunea na]ional\
– prin barbi[onul unui fost pentru o clip\, al ei, pre[edinte/ editorialist – s-a celebrat capac-
itatea rrromânilor de a întrece în m\re]ie bietul Versailles; ilustratele despre Bucure[ti îl
pream\resc; «studii» New Age l-au identificat cu templul Noului Ierusalim, pogorât pe
malurile regularizate ale Dâmbovi]ei; în fine, puterea post-1989 s-a recunoscut aproape
omogen în centrul edificat al ]\rii.
4) Nu aveau s\ existe în zon\ spa]ii ale domesticit\]ii netulburate. Spa]iul anti-privat
– f\r\ ca prin aceasta s\ devin\ public – ca expresie a politicului domina trama edificat\.
Lucrul acesta l-a observat cu asupra de m\sur\ G.M. Cantacuzino când a luat contact cu
arhitectura stalinist\ la Odessa, ca reporter de front: «Un mare spa]iu este destinat pro-
pagandei.(...) Ast\zi arhitec]ii sovietici nu întrebuin]eaz\ spa]iile, dar le pierd. Pie]ele lor
sunt maidane. Dup\ un exces de spa]iu pierdut, vine în interioare o s\r\cie de spa]iu“9.
Locuin]ele de pe «Bulevardul Victoria Socialismului», integral de serviciu, erau des-
tinate doar birocra]iei m\runte a regimului. Smuls\ din spa]iile locuirii sale de pân\ atun-

8 «It is self-evident that the tabula rasa tendency of modernization favors the optimum use of
earth-moving equipment inasmuch as a totally flat datum is regarded as the most economic matrix
upon which to predicate the rationalization of construction. (...) The bulldozing of an irregular topog-
raphy into a flat site is clearly a technocratic gesture which aspires to a condition of absolute place-
lessness, whereas the terracing of the same site to receive the stepped form of a building is an engage-
ment in the act of „cultivating“ the site» – Frampton, 26.
9 «Note despre Basarabia [i Transnistria» în Simetria IV/1941-1942.

273
ci – vile na]ionalizate cu prec\dere – ea trebuia s\ depind\ exclusiv de regim, inclusiv în
sfera privat\. Nu altul era gândul cu care se demolau satele pentru a fi «sistemati-
zate».Distrugerea locuin]ei ]\r\ne[ti însemna transformarea ]\ranului din proprietar în
chiria[ [i, deci, subordonarea lui f\r\ putin]\ de evadare – chiar [i interioar\, prin spa]iul
privat – de sub calota de control a statului. În acela[i loc, G.M. Cantacuzino observa: «Se
pare c\ regimul comunist împinge pe individ spre promiscuitate, idealul regimului fiind,
peste tot [i în toate, cazarma.“
a) Identificarea cu aceast\ arhitectur\ nu se poate produce decât la nivel colectiv.
«Propor]iile sunt meschine [i materialul mediocru. Se simte o lips\ total\ de imagina]ie
[i de sensibilitate.», scria G.M. Cantacuzino în acela[i reportaj de front, presim]ind car-
acterul scenografic al arhitecturii produse de regimurile totalitare: «Dintr-o parte, aces-
te construc]ii pretind a fi strict utilitare. Dintr-alt\ parte, ele vor s\ se impun\.» Arhitec-
tura centrului civic este un elogiu al fa]adei urbane. De îndat\ ce p\r\sim fa]ada princi-
pal\, c\tre bulevard, d\m de promiscuitate, de «curtea din spate» a arhitecturii. Lucrul
acesta se observ\ în chiar alc\tuirea Casei Republicii: privit\ de jur împrejur, se observ\
c\ ea are trei fa]ade c\tre ora[, controlate, în vreme ce a patra, care nu ar fi fost vizibil\
nici pentru «locatarii» s\i, este doar expresia coerci]iilor pe care celelalte trei le-au impus
organiz\rii interne. Amfiteatre [i s\li apar «brutalist» în «fa]ada din spate», în[urubate
în ecranul oficial, singurul care se vede.
Ne afl\m dinaintea unor machete la scara 1:1 «încremenite în proiect», nu a unor
edificii reale. De altfel, parte din cas\ a [i fost elaborat\ în regim de machet\ cu materi-
ale reale, distruse [i ref\cute pân\ când expresia satisf\c\toare era g\sit\. Ceau[escu nu
în]elegea nici reprezent\ri ortogonale, nici machete. Jocul cu macheta este jocul cu real-
itatea (urban\) supus\ în sfâr[it, trasformat\ în juc\rie. «Machetita» a fost o boal\ comun\
dictatorilor bolnavi dup\ gesturi urbane. Hitler însu[i era fericit înaintea machetei noului
Berlin [i, când totul era pierdut, în fa]a machetei a ceea ce ar fi trebuit s\ devin\ Linz.
Aerul de increat, de nefinit al casei [i al bulevardului se datoreaz\ în primul rând
inten]iei scenografice explicite. Casa [i bulevardul nu credeau s\ înve]e a îmb\trâni vre-
odat\. Dar câte edificii ale modernit\]ii au îmb\trânit cu stil? Timpul nu este nic\ieri blând
cu ele. Nu doar c\, în cazul nostru, execu]ia este proast\ (ceea ce, în ciuda realiz\rii ful-
ger\toare, nu era cazul cancelariei Reich-ului, realizat\ de Speer); dar nici proiectarea nu
a avut în gând devenirea edificiilor: factorul timp. Intemperiile, detaliile slabe, materialul
de finisare pauper – toate au corodat eroismul de gips, virginal.
Aerul operetistic li se trage îns\ acestor edificii din chiar (pre)istoria genului. Pavil-
ioanele na]ionale ale dictaturilor la expozi]iile universale ale anilor treizeci, de[i arhitec-
tur\ efemer\, erau edificate din materiale «definitive“: placaje de piatr\ – granit, marmur\
– alabastru, metale pre]ioase. Nu altfel st\teau lucrurile cu macheta Palatului Sovietelor,
prezentat\ la o asemenea expozi]ie în pavilionul sovietic: ea era încrustat\ cu pietre semi-
pre]ioase, ca relicvariile.

274
b) Orientarea este o problem\ cheie pentru în]elegerea centrului civic. Proiectul
urm\rea desfiin]area unor centri secunzi ai ora[ului, eminamente sacri. Dac\ este adev\rat\
ipoteza Danei Harhoiu privind triunghiul sacru, ombilical, al capitalei, atunci str\mutarea
bisericii Mihai Vod\ a tulburat îns\[i ordinea dinl\untrul locului de generare a ora[ului.
Casa Republicii trebuia s\ înfiin]eze un nou centru al ora[ului, în afara celor deja con-
sacrate: Pia]a Sf. Gheorghe, rondul de la Universitate, Pia]a Palatului Regal.
Apoi, interven]ia urban\ a sec]ionat trasee pre-existente, pentru a înfiin]a unul care
nu duce nic\ieri. Nivelând siturile, a readus în ora[ul distrus indefinitul spatium, numit
la noi maidan. În fine, destructurarea s-a extins la nivelul orient\rii toponimice, la harta
simbolic\ a ora[ului. Peste noapte, str\zi cu nume de sfin]i c\p\tau altele, din flor\ sau
din fauna partidului comunist. Cum a sc\pat chiar strada Maica Domnului, din Tei? Se
f\ceau rocade de nume, disloc\ri ale unora «tradi]ionale», permut\ri. Boala aceasta con-
tinu\ [i ast\zi, când prim\ria ne tulbur\ periodic orientarea, de data asta – cred ini]iatorii
– pentru a «repara» onomastic drame istorice, sau pentru a lingu[i orgolii str\ine, de
care, putem zice, depindem. Efectul – cel de confuzie dezesperat\ – este îns\ perfect simi-
lar cu cel dinainte de 1989, iar solu]ia ar fi doar aceea de a trece pe aceea[i t\bli]\ de
nume [i amprentele trecute, spre a marca astfel istoria onomanstic\ a locului: B-dul Elis-
abeta, fost Kog\lniceanu, fost 6 Martie; Sau Pia]a Drumul Taberei, fost\ Moghioro[; sau
Pia]a de Gaulle, fost\ Aviatorilor; Iuliu Maniu, fost P\cii.
Ce fel de limbaj arhitectural a fost vehiculat în edificarea unei atare butaforii, [tiind
c\, pentru Frampton, butaforiei îi este opus\ forma tectonic\, cea care d\ seama despre
rezisten]a ei [i a tuturor componentelor sale împotriva gravit\]ii? Din perspectiva mor-
fologiei: colajul a fost tehnica preferat\. Elementele de vocabular eclectic nu sunt îns\
importate ca atare, ci «interpretate». Fa]adele urbane sunt atârnate de structuri, ca dra-
paje. Fa]adele spre bulevard nu îng\duie diferen]ierea; înl\untrul unui discurs ubicuu, ele
se continu\ una pe cealalt\ [i se infecteaz\ reciproc. Iat\ de ce a vorbi despre unele fa]ade
«mai postmoderne» este riscant, pentru c\ doar unele accente de inteligen]\ a compunerii
nu pot fractura omogenitatea discursului.
În ce prive[te casa îns\[i, ea este o «megastructur\» care se ignor\: în întreita fa]ad\
oficial\ sunt în[urubate (plugged-in) volumele auditoriilor din spate. Edificiul este dez-
voltat pe orizontal\ [i mizeaz\ pe gigantism, nu pe silueta vertical\, în a domina ora[ul.
Absen]a dimensiunii ascendente – cupole, fle[e, turnuri – a fost resim]it\ [i de partici-
pan]ii la concursul Bucure[ti 2000. Mul]i finali[ti au propus înfiin]area în/al\turi de cas\
a unor verticale – turnuri de cele mai felurite forme [i destina]ii, mergând de la un city
pe latura de nord-vest, spre Dâmbovi]a (von Gerkhan), pân\ la sub]iratice hi-tech «giz-
mos» – antene de sateli]i, amintind de turnul cibernetic al lui Nicolas Schoffer – în chiar
incinta edificiului (Sir Richard Rogers).
Topologia iar\[i este greu de urm\rit. Modific\rile aduse mediului merg în sensul
desfiin]\rii de topos-uri, a regresiei mediului de la Raum la spatium. Pie]ele nu sunt
destinate negocierii [i confrunt\rii identit\]ilor între cet\]eni, ci defil\rii masselor dinain-

275
tea Edificiului Absolut al puterii române[ti. Între 1989 [i 1996 pia]a din fa]a Casei Repub-
licii chiar a[a a [i fost folosit\ – pentru defil\ri ale armatei – dac\ nu ar fi fost – sporadic
– entertainment-ul s\ o umanizeze: festivaluri rock, dansuri ]ig\ne[ti etc. Edificiul nu este
unul public, în sensul ar\tat de CNS: el nu exprim\ nici viziunea despre lume a colectiv-
it\]ii care l-a finan]at [i edificat, nici dezideratele acestuia. Spunând acestea, sunt con-
vins c\ afirma]ia mea este chestionabil\, dat fiind faptul c\ edificiul a fost adoptat de ima-
ginarul colectiv românesc. Ce vreau s\ spun? Mi se pare simptomatic faptul c\, de[i nu
l-a purtat – oficial – niciodat\, acesta este numele sub care edif