Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C12. Biomateriale Clipuri anevrismale (Mihai Chirita, Ion Poeata - Biomateriale, implantologie si protezare medico-chirurgicala, Editura Stef, Iasi, 2002) Anevrismele sunt definite ca dilatatii ale peretelui arterial deteriorat, care contin sange lichid coagulat si care comunica cu lumenul vasului purtator.
Fig. 1 Aceste dilatatii apar predominant la nivelul arterelor de la baza creierului. Locul frecvent de aparitie este constituit de bifurcatiile si schimbarile de directie ale vasului purtator. Anevrismul intracranian este asociat cu o morbiditate si o mortalitate ridicata. Complicatiile date de anevrismele intracraniene sunt: - hemoragie prin ruptura anevrismala; - hematoame; - infarct cerebral; - compresiunea structurilor nervoase invecinate. Optiunile de tratament pentru anevrisme sunt: - tratament medical; nu este adresat in mod direct anevrismelor, ci vizeaza prevenirea si tratamentul rupturilor anevrismale; - tratament chirurgical; are ca scop scoaterea integrala a anevrismului din circulatie cu pastrarea vasului purtator si a vaselor colaterale integre din punct de vedere al debitului sangvin. Cliparea anevrismelor in regiunea coletului anevrismal a devenit posibila odata cu dezvoltarea micro-chirurgiei in anii '70. Clipurile anevrismale pot fi grupate in:
- clipuri fixe; - clipuri autostatice. Clipurile fixe sunt nearticulate, alcatuite dintr-o singura piesa. Materialele utilizate la confectionarea clipurilor fixe sunt: argint, tantal.
Fig. 2 Aceste clipuri, desi ocluzioneaza coletul anevrismal, pot cauza forfecarea si ruperea anevrismului. Clipurile autostatice prezinta un mecanism cu resort care asigura redeschiderea si pozitionarea lor fara alterarea peretelui vascular, avand o presiune de inchidere predeterminata. Ele se aplica cu usurinta folosind aplicatoare special confectionate pentru fiecare tip de clip. Materiale utilizate pentru confectionarea clipurilor autostatice: otel inoxidabil, vittalium, aliaje de cobalt-crom, titan, aliaje de titan. Aplicatorul de clipuri trebuie sa permita pozitionarea adecvata a clipului fara disectii extensive sau sacrificii de tesut cerebral. Clipul autostatic se compune din urmatoarele parti (fig. 3):
Fig. 3 - bratele clipului cu fetele interne active si varful neted; - articulatia clipului; - coada clipului.
Forta de inchidere a clipului este asigurata de arcul clipului. Aceasta forta trebuie sa previna alunecarea clipului si sa nu lezeze peretele vascular.