Sunteți pe pagina 1din 20

Sacrificiul n cretinism

Cea mai cuprinzatoare definitie a sacrificiului religios o da Prof. dr. Remus Rus si este urmatoarea: "Sacrificiul este o pluraritate de expresii incoerente, datorita motivarii sale. In anumite instante este intalnit ca o materializare a unui moment sau functiuni a vietii, iar in altele ca o expresie sintetica a vietii umane. in toate cazurile insa, el este expresie a unei credinte. Acest lucru se explica prin faptul ca intreaga expresie a comportamentului religios este controlata in adancime de credinta. Sacrificiul este, in genere, savarsit in corelatie cu misterul prezentei supranaturale sau divine. Ceremoniile sacrificiale au ca efect abolirea granitelor ordinii naturale, fapt din care rezulta realizarea unei legaturi fiintiale cu acea prezenta transcendentala sau divina".1 In fapt, sacrificiul este un dar al omului decazut prin intermediul caruia se urmareste realizarea legaturii cu spiritele (cu divinul sau cu stramosii, s.a.). Popoarele din perioada veche urmareau ca prin sacrificiile oferite, zeitatile sa fie imblanzite, pentru ca mania zeilor sa nu cada asupra familiilor, popoarelor, se urmarea, de asemenea, castigarea protectiei in cazurile unor lupte (cazul sacrificarii Ifigeniei, fiica regelui Agamemnon, conducatorul grecilor in lupta cu troienii); in alte cazuri, se dorea controlul fenomenelor naturale, totul fiind in puterea zeilor (cazul sacrificarii unor prizonieri egipteni de catre Menelau, fratele lui Agamemnon, spre a obtine vantul necesar inaintarii corabiilor sale care se intorceau din razboi) si multe alte aspecte legate de viata.2 O analiza a fenomenologiei sacrificiului in multitudinea de religii pagane reliefeaza sopurile sacrificiului : - realizarea legaturii cu supranaturalul - invocarea ajutorului supranatural -demonstrarea iubirii si multumirii fata de transcendent -recunoasterea nimicniciei in fata nemarginirii - recunoasterea abaterilor de la perfectiune (pacatul) . -refacerea deplinatatii spirituale . Toate acestea presupun in constiinta tuturor a unor idei privind existenta divintatilor , a posibilitatii comunicarii cu acestea , a sentimentelor reciproce pe care le presupun aceste comunicari precum si a notiunii de , ,, pacat .

Dar ,, pcatul fiind o realitate moral, nu poate fi depit dect tot printr-o realitate moral. Animalul ( jertfa de orice fel) nu putea face nimic n acest sens. Suferina este singura cale spiritual pe care se poate duce lupta cu pcatul, singura for ce poate fi opus pcatului.Ori aceasta nu putea fi implinita decat print-un preot sacrificator care sa se aduca pe sina jertfa,ceea ce este un paradox. 3 Acest paradox nu este rezolvat decat in crestinism prin jertfa lui Hristos , Jertfa Noul Sacrificiu , Fiul lui Dumnezeu-Om. Toate jertfele din Vechiul Testament cte sunt o prevestire a jertfei Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Adic omul a simit n contiina lui trebuina de a aduce ceva lui Dumnezeu. i pentru c nu s-a putut aduce pe sine nsui, nu s-a putut jertfi pe sine nsui, a adus jertfe n afar de el dar pentru el. i acestea toate sunt i din credinele celor care nu au fost cuprini n Vechiul Testament, de alte credine, toate jertfele acestea sunt prevestitoare ale jertfei Mntuitorului nostru Iisus Hristos Numele Hristos inseamna Uns. La evrei, unsi se numeau preotii, proorocii si imparatii, pentru ca la intrarea in slujba erau unsi cu mir, care inchipuia darul Sfantului Duh. Dar aceia erau numai chipuri ale adevaratului Uns, primeau numai o parte din puterea Duhului Sfant, ca ajutor pentru slujba lor. Hristos, insa, primeste pe Duhul Sfant insusi. Hristos nu e un om purtator de Dumnezeu, ci Dumnezeu intrupat 4 De fapt in crestinism, interesul pentru om este fundamental.Intreg N T este centrat pe persoana lui hristos care a venit sa reabiliteze persoana umana in fata creatorului ei.Toate cuvintele si faptele sale au in prim plan pe om.Biblia afirma ca intre oamenii mntuiti- ca rezultate a jertfei lui hristos si dumnezeu,incepe inca din aceasta viata si continua in eternitate po relatie personala foarte stransa ce tine de domeniul inefabilului.5 Dumnezeu a fost atat de preocupat de soarta omenirii incat a intrat in spatiu si timp,a luat un trupo de om,si amurit,pentru oameni pe un obiect de tortura-crucea romana. Fiind dumnezeu hristosul este altceva decat un condamnat la moarte sau o jertfa oarecare cum spune Sf Maxim Marturisitorul: ,, Iisus este Unsul sau Hristosul, in intelesul desavarsit. El este adevaratul arhiereu, imparat si prooroc si izvorul a toata arhieria, conducerea duhovniceasca si proorocia. Insusi Iisus spunea despre Sine ca a avut ungerea Duhului Sfant, cum de altfel graise despre El si proorocul Isaia (61, 1): Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti saracilor (Luca 4, 18).6 Fara indoiala ca ,,adevaratul arhiereudesemneaza pe cel mai mare dintre preotii sacrificatori.Demnitatea sa ii permitea in orice religie - sa ordone altora sa aduca jertfa in locul lui ,iar atunci cand binevoia sa jertfeasca o facea cu mare pompa si plin de mandrie. Dar Hristos nu face asta ci se smereste atif de mult incat se aduce pe Sine drept Jertf. Aceasta constituie cheia nelesului nalt pe care l are jertfa n raport cu Dumnezeu. Pe lng aceasta, legatura dintre El i jertfa este aici att de strns nct jertfa este nsui Jertfitorul ,Arhiereul Suprem.

n Hristos, durerea i moartea i-au schimbat rostul de pedeaps pentru pcat, dei El le-a asumat ca urmri ale pcatului. Datorit marii iubiri cu care ne-a iubit (Efes. cap. 2, v. 4), Fiul lui Dumnezeu S-a suit pe Cruce i de acolo a ridicat Pcatul lumii (Ioan 1, . 29).7

A) Jertfa de pe cruce-sacrificarea lui Dumnezeu pentru lume

In Simbolul credinei, ndat dup mrturisirea credinei n Mntuitorul Iisus Hristos, n Fiul lui Dumnezeu care S-a ntrupat, n Mntuitorul care S-a nscut ca om, urmeaz mrturisirea de credin despre jertfa Mntuitorului, despre rstignirea Lui: "Sa rstignit pentru noi n vremea lui Poniu Pilat i a ptimit i S-a ngropat". n aceste cuvinte se cuprinde mrturisirea despre jertfa lui Hristos pe Cruce, despre rstignirea Lui, despre ptimirea Lui i despre moartea Lui pe Cruce si despre nmormntarea Lui. Sunt trei elemente pe care le descoperim aici: rstignirea ca fapt, ptimirea ca realitate i moartea Mntuitorului , toate ntmplndu-se pentru omenire intamplate asa cum a spus el insusi de mai multe . n Sfnta Evanghelie de la Ioan avem cuvntul c "att de mult a iubit Dumnezeu lumea nct pe Unul Nscut Fiul Su L-a dat ca oricine care crede n El s nu piar, ci s aib via venic" (Ioan 3, 16). n planul de mntuire era cuprins i jertfa, i rstignirea, i ptimirea. Totusi ca om unit cu Dumnezeu dar n firea omeneasc, i-a manifestat ntr-un fel ezitarea n faa morii, n faa rstignirii - a zis c oare s-ar putea s treac, s nu ajung la ptimire, i dup aceea tot El a zis c "doar pentru ceasul acesta am venit". Iar n grdina Ghetsimani L-a rugat pe Tatl, dac este cu putin, s treac de la El paharul acesta, dar "nu voia Mea - zicea - ci voia Ta s se mplineasc". Toate acestea arat c Domnul Hristos a suferit, a artat n firea omeneasc stri asemntoare cu strile pe care le au oamenii n faa suferinei. Sf. Chiril al Ierusalimului zice: Mantuitorul a suferit toate aceste patimi ca sa impace prin sangele crucii pe cele din cer si pe cele de pe pamant (Col. 1, 20). Din pricina pacatelor eram dusmanii lui Dumnezeu si Dumnezeu hotarase ca pacatosul sa moara. Trebuia sa se intample una din doua: sau ca Dumnezeu, ca Unul ce-Si indeplineste spusele, sa-i omoare pe toti, sau sa anuleze hotararea, ca Unul ce este iubitor de oameni. Totusi priveste la intelepciunea lui Dumnezeu! A mentinut ca adevarata si hotararea, si Si-a aratat cu putere si iubirea de oameni. in trupul rastignit pe lemnul crucii Hristos a luat pacatele, pentru ca prin moartea Lui noi sa murim pentru pacate si sa traim pentru dreptate (I Petru 2, 24). Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era o oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat. Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui care a murit pentru noi. 8 (Cateheza a XIII-a, vol. II, p. 349). n Vechiul Testament proorocii au vorbit despre Mesia, despre omul durerilor, despre omul care cu rana sa va vindeca pe toi.

i Domnul Hristos a mplinit proorociile. ntru El s-au mplinit proorociile Vechiului Testament. De fapt zice un sfant parinte ,, nu putem intelege cu adevarat crestinismul decat pe baza lor , desi in general oamenii n-au neles suferina lui Hristos. A stfel de oameni au fost cei care au zis : "dac eti Fiul lui Dumnezeu, coboar-Te de pe cruce" (Matei 27, 40), sau "dac eti Fiul lui Dumnezeu mntuiete-Te pe Tine i pe noi" (Luca 23, 39). Aceia nu au neles nimic din taina jertfei .9

A) Jertfa de pe cruce-sacrificarea lui Dumnezeu pentru lume

Rstignirea Mntuitorului are caracter de jertf i este de fapt jertf . Pentru c a fcut-o de bun voie. "Putere am s mi pun viaa i putere am s nu mi pun viaa pentru oile Mele" (Ioan 10, 18). Ori fiind un lucru pe care l-a fcut de bun voie, e meritorie jertfa, i nu e necesar pentru Mntuitorul, pentru c Mntuitorul de fapt nu avea nevoie de nici un fel de suferin pentru El, pentru c nu avea pcate. i fiind om unit cu Dumnezeu, suferinele din umanitatea Lui au fost de fapt suferine mai presus de om. Nu s-au comunicat lui Dumnezeu, dar omul care a ptimit nu era numai om i de aceea au putere ispitoare, putere ierttoare. n aceasta const, taina Crucii. "Taina cea din veac ascuns i de ngeri netiut, prin tine, Nsctoare de Dumnezeu, celor de pe pmnt s-a artat; Dumnezeu ntru unire neamestecat ntrupndu-Se i Crucea de bunvoie pentru noi lund". Deci exist o tain a ntruprii i exist o tain a Jertfei, o tain a Crucii, crucea fiind simbolul jertfei, simbolul suferinei, simbolul tainei suferinei Mntuitorului. . In Sfanta Scriptura, cuvantul cruce are doua intelesuri: a) un inteles spiritual ; b) un inteles material, propriu sau obisnuit, insemnand lemnul Crucii sau Crucea de lemn compusa din doua lemne puse de-a curmezisul, cum au fost cele pe care a fost rastignit Mantuitorul. a. intelesul spiritual al cuvantului Cruce este redat in cuvintele Mantuitorului: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu, 8, 34). Si cel care nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine (Matei, 10, 38). Mantuitorul, vadind jertfa Sa pe Cruce, taina si puterea ei mantuitoare, dupa convorbirea cu Nicodim despre Nasterea din nou prin botez, aminteste de sarpele de arama, pironit de Moise pe lemn, ca prefigurare a mortii Sale rascumparatoare si a puterii Crucii. Caci zice : "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte si Fiul Omului. Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan, 3, 14-15).

Intr-o Omilie despre sarpe in legatura cu acest text, sfantul Ioan Hrisostom intreaba pe Moise de ce a ridicat un sarpe pe lemn, cand el a interzis chipurile cioplite sau idolii ? Si el va raspunde : "Fara indoiala eu am pus aceasta lege ! Dar atunci eu imi propuneam sa indepartez acest popor de la inchinarea la idoli. Daca acum eu fac sa se toarne chipul unui sarpe, o fac pentru a preinchipui taina Crucii, care a deschis, calea in care se vor avanta apostolii ca sa ridice cat mai sus acest stindard minunat si necunoscut al Crucii... Nu era sarpele de arama ? Si totusi ce putere ! Dar cum putea materia moarta sa biruie moartea ? Pentru ca ea reproduce chipul Crucii ! Si sa nu credem in realitatea insasi a acestei Cruci, cand ea avea o astfel de putere, fiind numai preinchipuita ? Dar de ce s-a servit de chipul sarpelui pentru a prefigura taina Crucii ? Fiindca chipul sarpelui era taina Crucii! Dar care e taina Crucii ? Sarpele este poruncit de Dumnezeu. Ce vrea sa spuna acest simbol ? Precum atunci sarpele de arama, care nu musca si nu ranise pe nimeni, a fost spanzurat pe lemn pentru a reprezenta serpii ce muscau, tot asa si acum ; precum toti oamenii sunt vinovati de pacat, Iisus, Care e lipsit total de pacat, sufera pentru toti. Acolo, altii muscau si altul era pus pe lemn. Aici, altii au pacatuit si Cel fara pacat e rastignit pe cruce. Pentru care pricina sarpele e pus pe lemn ? Pentru a vindeca muscaturile celorlalti serpi. Altul e deci sarpele spanzurat pe lemn si altii, cei ale caror muscaturi vin a se tamadui. Tot asa, si Hristos a fost rastignit pe cruce ca sa puna capat lucrarii demonilor".10

b. Celalalt inteles este folosit mai des in Sfanta Scriptura, El este evident in texte precum sunt urmatoarele: Si ducandu-Si crucea Sa, a iesit din cetate, la locul numit al Capatanii, care evreieste se zice Golgota (Ioan, 19, 17). Si iesind afara, au gasit pe un om din Cirene cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui (Matei, 27, 32 ; Marcu, 15, 21). Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena (Ioan, 19, 25). Mai gasim si cuvintele: Mantuieste-Te pe Tine insuti si Te pogoara de pe cruce (Marcu, 15, 30). Mantuitorul insusi si apostolii aseamana crucea, ca obiect material, cu altarul vechiului templu, atat prin faptul ca ea serveste ca masa a jertfei Lui, cat si prin lucrarea ei sfintitoare, dupa ce a fost sfintita de Ei insusi prin sangele Lui. Crucea pe care a purtat-o Domnul in spate la sfarsitul activitatii si pe care a fost rastignit a devenit altarul Sau si mijlocul mantuirii noastre. Biserica a subliniat mereu puterea sfintitoare a crucii, cum se vede din faptul ca ea, ca obiect material sfant, este asezata deasupra bisericilor si pe sfanta masa din altar, iar crucea mare - pe care e pictat Iisus rastignit - sta asezata in spatele sfintei mese, cum si din faptul ca fara cruce nu se pot savarsj Tainele si ierurgiile.11 Superioritatea noului altar- Crucea - fata de cel vechi este incontestabila ; de aceea zice Apostolul Neamurilor : "Avem si noi altar de la care nu au voie sa manance cei ce slujesc cortului" (Templului) (Evr., 13, 10 . Prin Cruce si semnul sfintei Cruci, se sfintesc : apa, untdelemnul si Darurile - in vremea Sfintei Liturghii, trasformandu-le in Trupul si Sangele Domnului etc.) si tot prin rugaciune si binecuvantare cu semnul sfintei Cruci sfinteste preotul mancarurile si alte obiecte (I Tim., 4, 5) etc. Dar, desi cinstita ca altar al jertfei lui Hristos, care L-a purtat, si desi se fac rugaciuni inaintea ei si este tamaiata, totusi Crucea nu este adorata in ea insasi, ca "idol" sau ca "Dumnezeu", cum considera unii ,,crestini care s-au departat de Biserica. Caci nimeni nu o numeste Dumnezeu ; ci, inchinarea inaintea ei inseamna

adorarea Ceui rastignit pe ea pentru pacatele noastre, pentru infierea noastra si pentru mantuirea lumii. 12 Alte texte care mai vorbesc de crucea materiala pe care a purtat-o Domnul se gasesc la : Ioan, 19, 17 ; Fapte, 5, 30 ; 10, 39 ; Gal., 3, 13 ; I Petru, 2, 24 etc. n cruce ca simbol al jertfei Mntuitorului se revars iubirea Lui. Chiar Domnul Hristos are cuvnt n Sfnta Evanghelie de la Ioan c "Mai mare dragoste dect aceasta nimenea nu are, ca sufletul su s i-l pun pentru prietenii si.Cci era nevoie de suferina Mntuitorului pentru mntuirea noastr ,era nevoie de Rstignire, era nevoie de Jertf si iat Fiul lui Dumnezeu S-a rstignit, S-a jertfit. Rstignirea Lui are calitate de jertf, nu numai de ptimire, i este n folosul tuturor oamenlor. Daca Hristos a acceptat moartea in Sine, a acceptat-o pentru ca sa dea ocazie puterii Sale dumnezeiesti sa se manifeste in asa fel, incat sa reuneasca sufletul si trupul chiar despartite prin moarte.El a voit sa invinga moartea suportand-o, nu evitand-o, ca sa Se daruiasca si El si fiecare total lui Dumnezeu, si astfel comuniunea deplina cu Dumnezeu sa fie si rezultatul unui efort al omului de venire in intampinarea vointei de comuniune a lui Dumnezeu. In acest scop,, unind in Ipostasul Sau natura omeneasca cu cea dumnezeiasca, a pus de la inceput baza invierii. El S-a unit ca principiu unificator si cu sufletul si cu trupul. Prin aceasta S-a unit si cu miscarea sufletului, care vrea sa ramana unit cu trupul si sa lucreze la unificarea lui cat mai deplina, intarind aceasta miscare a sufletului prin lucrarea Lui dumnezeiasca, dar si cu miscarea trupului, care, ca urmare a pacatului, tinde sa se desfaca de suflet si sa se descompuna. 13 Dar pentru a invinge deplin aceasta miscare a trupului, o lasa sa mearga pana la capat, adica pana la moarte, la descompunere : "Spunem ca Dumnezeu S-a introdus in fiecare din cele doua miscari ale firii noastre, din care prin una sufletul tinde spre trup si prin cealalta trupul se separa de suflet. Impri mandu-Se in fiecare din aceste doua, adica in partea sensibila si intelegatoare a compusului uman, prin puterea negraita a Sa si prin unirea cu ele, sau cu sufletul si cu trupul, va randui celor odata unite, adica sufletului si trupului, sa ramana in veci in unire. Caci firea noastra miscandu-se prin propria-i legalitate naturala si in Hristos spre despartirea trupului si a sufletului El a unit iarasi cele despartite ca printr-un cheag, prin puterea dumnezeiasca, articuland la un loc ceea ce era rupt spre o unire de nedesfacut. Aceasta este invierea."14 Unirea aceasta deplina a umanitatii lui Hristos cu Dumnezeirea si, in ea insasi, a sufletului si a trupului, e produsa pe de o parte de asumarea ei in Ipostasul Cuvantului lui Dumnezeu, iar pe de alta, de totala renuntare a Sa la Sine ca om, care-si are ca ultimul punct moartea. Hristos accepta ca om moartea din increderea totala in DumnezeuMoartea astfel acceptata, fiind urmata de inviere, este totodata o definitivare in aceasta stare de renuntare la Sine, de sfintire si de comuniune cu Tatal. Asa se itelege in crestinism starea de Jertfa si de Arhiereu , de inviere, de victorie eterna asupra mortii, de sedere a Lui de-a dreapta Tatalui . Caci ,,numai

aflandu-Se in calitate de Jertfa curata la Tatal, sau la viata eterna ne poate imprima si noua starea de jertfa curata din puterea jertfei si ne poate introduce si pe noi la Tatal Lui. . Si "El a intrat o singura data in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare" (Evr. 9, 12). Ori zice Sfantul ioan damaschin :,,daca a intrat la Dumnezeu cel vesnic, adica in planul existentei netrecatoare cu sangele Sau, inseamna ca S-a invesnicit acolo cu sangele Sau preacurat, datorita jertfei prin care S-a curatit. El e in stare de jertfa. Dar, in acelasi timp, e in starea in care a trecut dincolo de orice moarte, si in care se topeste orice moarte a noastra, a celor ce "murim dupa asemanarea mortii Lui".Intre moarte si inviere este astfel o continuitate. Intrand cu jertfa Sa in Sfanta Sfintelor de sus, ramane acolo in veci, facandu-ne si noua parte de slava Lui . 15 Jertfa e renuntare la sine, de dragul celuilalt; e uitare de sine din iubirea fata de celalalt. Astfel comuniunea e rezultatul jertfei. Deci chenoza Fiului lui Dumnezeu, prin asumarea firii noastre si prin acceptarea mortii, e o initiativa a Lui spre restabilirea comuniunii lui Dumnezeu, cu noi . Dar si Tatal avea o lipsa de jertfa noastra pentru restabilirea comuniunii intre noi si El. Nu de o jertfa pentru satisfacerea onoarei Lui, ci pentru a ne deschide comuniunii cu El, renuntand la noi insine si vazandu-L pe El in toata marirea Lui. De aceea L-a dat pe Fiul Sau spre jertfa, pentru ca noi nu eram in stare sa aducem aceasta jertfa. L-a trimis pe El in trup, pentru a aduce aceasta jertfa necesara comuniunii, dar nu pentru a rezolva exclusiv un conflict intre Sine ca Dumnezeu si noi, ci pentru a face din jertfa Fiului Sau puterea si stimulentul jertfei noastre. De aceea Se face Hristos Arhiereu si Jertfa pentru noi. El este astfel infaptuitorul comuniunii noastre cu Dumnezeu si intre noi insine.16 Aici ne intalnim cu un nou paradox. Trupul lui Hristos e jertfa in veci, infuzandu-ne si noua duhul de jertfa, dar in acelasi timp e locul in care e salasluita toata slava si puterea dumnezeiasca destinata noua. E trupul in actualitatea permanenta a starii de jertfa, dar si de actiune indumnezeitoare, sau dincolo de contradictia aparenta dintre aceste stari. Numai asa ne da si noua puterea de jertfa, dar chiar prin aceasta, o putere adevarata. "Avand un astfel de Arhiereu, Care ,,a sezut de-a dreapta tronului maririi, in cele ceresti" (Evr. 1, 3) nu este propriu preotului sa fie impreuna-sezator pe tron cu Cel caruia I se slujeste si impreuna-cinstit si slavit, ci cuiva de fiinta si de putere egala cu Dumnezeu cel slavit. Deci nu sade numai ca preot impreuna cu Dumnezeu in ceruri Cel ce S-a facut Preotul lui Dumnezeu pe pamant si Si-a facut trupul Sau Jertfa sfintita si l-a introdus la Dumnezeu, ci ca Cel ce este Acelasi si Dumnezeu adevarat." 17 Mai intai observam ca in faptul ca Hristos e sfintit ca preot de Dumnezeu prin Duhul Sfant, se arata nu numai initiativa Fiului in a Se aduce jertfa lui Dumnezeu pentru oameni (deci in cele trei directii), ci si initiativa lui Dumnezeu-Tatal. Initiativa Fiului e mai degraba un raspuns al Lui la initiativa Tatalui, simultan cu ea, constituind impreuna-implinirea, "sfatul cel vesnic" al Tatalui si al Fiului, in Duhul Sfant. In baza acestei initiative, Tatal trimite pe Fiul Sau in lume pentru a Se aduce jertfa ca om.

"Ca asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul-Nascut Fiul Sau L-a dat, ca oricine crede in Dansul sa nu piara, ci sa aiba viata de veci" (In. 3, 16). Aceasta da oricarei preotii umane un temei in initiativa lui Dumnezeu. Acesta e sensul sfintirii preotului. Desigur, initiativa aceasta a lui Dumnezeu se intalneste cu o aspiratie a omului de a jertfi si de a se jertfi, sau de a se darui lui Dumnezeu. Sfintirea nu este o opera a lui Dumnezeu indreptata spre un obiect pasiv, ci raspunde unei aspiratii a subiectului uman. In acest sens am vorbit de o corelatie intre preotie si lucrarea sfintitoare a lui Dumnezeu. Desigur aceasta aspiratie din partea omului nu se poate actualiza fara sa-i vina in intampinare o initiativa dumnezeiasca. La noi, oamenii, datorita pacatului, nici initiativa divina nu poate actualiza deplin aspiratia umana, neputand-o face din ricina pacatul ui o deplina disponibilitate pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu face pe cineva preot ca pe un obiect sau impotriva vointei lui. In cazul lui Hristos initiativa lui Dumnezeu-Tatal se intalneste cu raspunsul simultan si total al Fiului inainte de intrupare, iar dupa intrupare cu raspunsul Sau ca om, desavarsind intr-o deplina disponibilitate aspiratia umana spre preotie. In cazul lui Hristos, la initiativa Tatalui si la initiativa Fiului, ca raspuns, de a Se intrupa si de a Se face Arhiereu deplin, se adauga asocierea firii Sale umane, care face raspunsul Fiului sa fie si un raspuns uman ce vine in intampinarea initiativei Tatalui.18 In Vechiul Testament, unde comuniunea deplina intre Dumnezeu si oameni nu se putea inca realiza, se pune mai putin accent pe raspunsul voluntar din partea fapturii umane.Acolo jertfa se aducea din porunca si e semnificativ ca acolo se vorbeste mult de o sfintire a animalelor inainte de a fi jertfite. Tot asa de semnificativ e ca nu se vorbeste de un raspuns al celor ce aveau sa fie preoti, ci numai de o initiativa a lui Dumnezeu, Care consacra pe toti urmasii lui Aaron ca preoti. De asemenea din referiririle vechi testamentare vedem ca acentul sacrificiului iudaic o constituie sacrifiucarea mielului pascal ce a precedat oiiesire a din egipt si trecerea israeitilor pin mare rosie in md minunat.Acest ritual-sacrificare mielului pascal prefigureaza persoana lui Iisus Hriustos-mielului lui Dumnezeu al al carui sacrificiu suprem va fi urmat de qaapa botezului daca dincolo de mare rosie eras pregatita pri jertfa mielului pascfal,mantuire lui israel din robia egipteana in crestinismul nou testamentar dincoloode botez se pregateste mantuirea intregii omeniri din robia iadului prin jertfa mielului lui dumnezeu . 19 Fericitul Augustin spune ca sfantul Ioan Botezatorul prin cuvintele:Iata mielulu lui Dumnezeu cel ce ridica pacatul lumii arata inocenta si puritatea care la modul cel mai inalt af fost atinsa numai de Fiul lui Dumnezeu , implinind profetiile : ,,Acesta se aduce pe sine jertfa lui aDumnezeuca un miel spreb junghiere si ca o oaie fara de glas (isaia 53.7) .20 In cazul lui Hristos o initiativa a Fiului lui Dumnezeu spre a Se aduce jertfa ca om, care se conjuga ca raspuns cu initiativa sfintitoare a Tatalui, face ca Hristos Fiul lui Dumnezeu cel intrupat sa ipostazieze sau sa personalizeze umanitatea asumata de la insasi nasterea Sa ca om, avand in El imprimata pornirea spre jertfa, pentru ca si Hristos-omul sa fie sfintit, de la insasi nasterea Sa, ca jertfa; astfel chiar de la inceputul

existentei Sale ca om, initiativa sfintitoare a Tatalui se intalnea cu pornirea Lui ca om de a Se aduce jertfa. In acest sens, sfintirea menita sa pregateasca pentru jertfa si sfintirea jertfei sau a celui jertfit apar ca initiativa a lui Dumnezeu si ca raspuns al omului pentru primirea si intrarea acestuia in comuniune cu Dumnezeu. Hristos este sfintit si Se sfinteste pentru a Se aduce jertfa de cand Se face om. Caci de atunci realizeaza ca om inceputul comuniunii cu Dumnezeu. Dar e sfintit si ca jertfa adusa, caci prin ea a intrat ca om in deplina comuniune cu Tatal. "Cel ce fiind in chipul si in starea lui Dumnezeu... cand Sa golit pe Sine, se spune ca S-a si aratat liturghisitor al celor sfinte si al Cortului adevarat. Atunci S-a sfintit impreuna cu noi." Simultaneitatea vointei Lui de a Se jertfi, odata cu inititiva Tatalui, se arata dinainte de intrupare si de la inceputul intruparii. 21 In Epistola catre Evrei, care prezinta pe Fiul ca Preot, se spune: "Drept aceea intrand in lume zice: "Jertfa si prinos pentru pacat n-ai voit, dar mi-ai intocmit trup. Arderi de tot si jertfe pentru pacat nu Ti-au placut. Atunci am zis: Iata vin! (in sulul cartii este scris pentru mine), ca sa fac, Dumnezeule, voia Ta" (Evr. 10, 5-7). Sfintirea Celui ce vrea sa Se jertfeasca si a jertfei Lui odata aduse nu-si are un inteles demn de Dumnezeu decat inteleasa ca manifestare a vointei de comuniune din partea Tatalui si ca acceptare din partea lui Hristos-omul, sau ca inceput de realizare a comuniunii si ca realizare a ei. Altfel ea ramane atasarea unei calitati "fizice" la Cel sfintit si la jertfa Lui. Inteleasa in acest unic mod posibil, moartea lui Hristos nu mai apare ca aducerea unei satisfactii substitutive pentru onoarea jignita a lui Dumnezeu in numele oamenilor, sau ca ispasirea unei pedepse substitutive, in locul lor, din acelasi motiv. Teologia apuseana, catolica si protestanta, n-a cunoscut alta modalitate a scoaterii omului din pacat decat suportarea pedepsei pentru el, sau amnistia in baza unei satisfactii oferite Lui. Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti vad solutia dincolo de aceasta alternativa exterioara: intr-o miscare a lui Dumnezeu spre comuniune care se imprima si omului. In amandoua celelalte cazuri, Dumnezeu ramane exterior, pedepsind, sau pune pe om, din exterior, in miscare de satisfacere. Dumnezeu ia initiativa comuniunii cu omul pentru a provoca si in om raspunsul prin comuniune. Cand raspunsul se produce, are loc iertarea.22 La randul sau omul isi insuseste pornirea spre comuniune, initiata de Dumnezeu, prin renuntarea la starea de pacat, ca stare de egoism. Iar renuntarea aceasta e un efort greu si deci dureros pentru el. Dureroasa este insa si persistarea lui in pacat, date fiind toate urmarile pe care pacatul le implica. Dar din moment ce omul face din urmarile dureroase ale pacatului mijloace de depasire a lui, ele inceteaza sa mai insemne o suportare a lor ca pedepse. De fapt, urmarile pacatului cu caracter de pedeapsa sunt pornirile egoiste, durerile si moartea. Dar numai in Hristos ele s-au curatit de fapt deplin de caracterul lor de pedepse pentru pacat, caci numai in El au incetat sa mai fie amestecate cu pacatul. De aceea numai in El moartea a fost invinsa, pentru ca numai in El ea a devenit jertfa sfanta sau mijloc de sfintire a firii umane si numai in El durerile au devenit si ele mijloace de biruire deplina a lor si a mortii, pentru ca si ele au devenit mijloace de sfintire a firii si de "leac" al ei.Moartea trece in inviere in veci pentru Hristos ca om si pentru noi, intrucat, unindu-ne cu El, murim spiritual omului vechi al pacatului,

impreuna cu El. Cand, murind tie, te unesti prin iubire cu Cel ce a murit Lui, pentru Tatal si pentru toti, ramanand in veci viu la Tatal, ramai si tu in veci in El. "In El este toata desavarsirea prin sfintire in Duh. Prin El am fost chemati la Tatal si vom urca la cetatea de sus impreuna cu El;" 23 141 "Adevarul este Hristos, prin Care am avut intrarea si am ajuns langa Tatal, ridicandu-ne ca pe un munte la cunostinta despre El." Ideea ca prin moarte Hristos intemeiaza comuniunea omului cu Dumnezeu, si prin aceasta invinge pe veci moartea, a exprimat-o Sfantul Chiril din Alexandria:"Domnul nostru Iisus Hristos, legand ciurda demonilor necurati si varsand sangele Sau pentru noi si oprind astfel moartea si stricaciunea, ne face ai Sai proprii, ca unii ce nu mai traim viata noastra, ci pe a Lui." 24 Noi nu trebuie sa murim ca Hristos in mod real, pentru ca aceasta ar insemna ca moartea noastra nu s-a desfiintat in moartea Lui. Dar noi totusi murim la sfarsitul vietii, insa nu de o moarte ca pedeapsa, caci rostul acesta al mortii s-a desfiintat in Hristos pentru cei ce se unesc cu El. Noi murim unindu-ne cu Hristos intr-o "asemanare a mortii Lui" (Rom. 6, 5). Noi murim omului vechi, adica pacatului, ramanand sa suportam ca si Hristos durerile care ne conduc la moarte, neamestecate cu pacatul, deci nu ca pedepse pentru pacat, ci ca mijloace de depasire a mortii si ca dureri ale efortului de renuntare la egoismul nostru placut si pacatos. Deci trebuie ,, sa ne sfintim noi insine din puterea trupului sfintit al lui Hristos, Care sade de-a dreapta maririi si de Care ne impartasim, luptand impotriva patimilor noastre celor pacatoase si suportand afectele sau patimirile ca urmari ale pacatului, fara de pacat si "infatisand trupurile noastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bineplacut Domnului si ca o slujire duhovniceasca a noastra", asemenea trupului lui Hristos (Rom. 12, 1). Aceasta este preotia si jertfa noastra din puterea si dupa asemanarea preotiei si jertfei lui Hristos. Nu lumea are sa o aduca omul in primul rand lui Dumnezeu ca jertfa, in calitatea lui de preot, ci pe sine insusi. In sensul acesta leaga sfantul Petru "preotia imparateasca" a celor ce cred in Hristos, de datoria lor de a vesti in fiinta lor "virtutile Celui ce i-a chemat pe ei din intuneric la lumina Lui luminata" si "de a se infrana de la poftele trupesti care se ostesc impotriva sufletului" (I Pt. 2, 9-l1). 25 Numai devenind si noi jertfe sfinte intram la Tatal, adica in comuniunea cu El. Dar numai in Hristos putem noi intra in aceasta comuniune cu Tatal. In aceasta se arata extinderea jertfei sfintite a lui Hristos in noi, pentru a ne face si pe noi, nu fara colaborarea noastra, jertfe sfintite si, intrucat Hristos ca jertfa e totodata si preot, preoti in stransa unire cu El. Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca : ,,unirea definitiva a sufletului si a trupului, sau Invierea realizata de Hristos pentru natura Sa umana, s-a extins la toti. Cauza acestei extinderi sta, desigur, in faptul ca Hristos, ca ipostas dumnezeiesc al naturii Sale umane, e in relatie nemijlocita cu noi, ca El, oferindu-ne natura Sa umana spre impartasire, intra El Insusi in relatia cea mai intima cu noi ca ipostasul fundamental al nostru. De aceea in reunirea sufletului si trupului naturii Sale umane prin inviere se cuprinde virtual si reunirea viitoare a sufletului cu trupul oricarui om care a murit crezand in El, sau aflandu-se in relatie nemijlocita cu El. "In compusul

uman asumat de El, sufletul intorcandu-se iarasi in trup, dupa desfacerea compusului, trece, ca de la un capat la toata firea omeneasca, unirea celor desfacute prin puterea Lui. Dumnezeu nu impiedica trupul sa se desfaca prin moarte de suflet si implinirea necesara a legii firii, dar le readuce iarasi una la alta prin Inviere, ca sa se aseze la mijloc intre amandoua, intre moarte si viata, statornicind in El firea divizata prin moarte, dar facandu-Se El Insusi inceputul unirii celor divizate." El lasa sa se produca in natura umana tinuta in interiorul Lui despartirea sufletului de trup, sau moartea, dar readuce in ea din puterea Lui Insusi viata eterna, pentru ca toti cei ce mor, uniti cu El, sau aflandu-se oarecum in interiorul Lui, sa invie la fel cu El. Biruinta asupra mortii ca restituire si definitivare a unitatii si vietii omului e o biruinta a Persoanei. Persoana e randuita in urma pacatului nu numai sa sufere moartea, ci are si putinta sa se foloseasca, prin puterea lui Dumnezeu, de moarte spre intarirea relatiei cu alte persoane. Persoana dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos Se foloseste de moarte pentru desavarsirea relatiei cu Dumnezeu si cu oamenii. Dar restabilind prin aceasta comuniunea desavarsita, Ea biruieste in Sine moartea suferita pentru celelalte persoane. 26 Sfntului Maxim Mrturisitorul spune la randul lui c ntruparea Domnului Hristos ar fi avut loc chiar dac omul nu ar fi czut n pcat, din dragoste fa de oameni , c Dumnezeu i-a manifestat iubirea i jertfa i apropierea de om n maxim apropiere prin ntruparea Fiului lui Dumnezeu, a fost n planul lui Dumnezeu. Cderea n pcat a venit dup aceea i atunci nu se poate zice c, pentru c omul a pctuit, a trebuit Dumnezeu s gseasc mijlocul acesta de a-l ridica, ci Dumnezeu ar fi vrut ca Fiul Su s Se fac om i n condiia n care omul nu ar fi pctuit. Nu putem zice c Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu a ptimit pentru c omul a pctuit. Nu pcatul L-a adus pe Fiul lui Dumnezeu n lume, ci pe Fiul lui Dumnezeu L-a adus iubirea, caci n Epistola scris de Sfntul Ioan Evanghelistul se afirm de dou ori c Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8; 16). De asemenea in Evanghelia sa el afirma c "Dumnezeu a iubit lumea aceasta att de mult nct L-a dat pe Fiul Su Cel Unul Nscut ca tot cel ce crede n El s nu piar, ci s aib via venic" (Ioan 3, 16) . 27

B) Jertfa continua Sfanta Liturghie Pentru ca de roadele acestei jertfe s beneficieze ntreaga omenire pn la sfritul veacurilor a fost ntemeiat Sfnta Liturghie de Mntuitorul n seara Cinei cele de Tain, cnd a binecuvntat pinea i a dat-o Sf. Apostoli zicnd:,,Luai mncai, acesta este trupul Meu, apoi a binecuvntat paharul de vin, pe care l-a dat Sf. Apostoli zicnd: Bei dintru acesta toi, adugnd porunca Aceasta s o facei ntru pomenirea mea (Matei 26, 26-28),. Prin aceste cuvinte, Mntuitorul mputernicete pe Sf. Apostoli s svreasc jertfa cea nou, obligndu-I s o fac spre aducere aminte de patimile i jertfa Sa .La rndul lor, Sf. Apostoli au transmis acest drept arhiereilor i preoilor, ca urmai Aceast sfnt slujb mijlocete credincioilor ntlnirea real i adevrat cu Hristos Mntuitorul, pe care l avem prezent sub forma pinii i a vinului, care, n

momentul invocrii Duhului Sfnt de ctre preot, se prefac n Trupul i Sngele Domnului.. Cuvntul liturghie vine de la cuvntul grecesc (leion ergon), prin care grecii nelegeau orice lucrare public sau orice lucru fcut n folosul statului sau al obtei. n cretinism, aceast numire a fost dat mai nti tuturor actelor de cult svrite de preoi i levii n cultul Vechiului Testament (Evrei 9, 21): i a stropit, de asemenea, cu snge, cortul i toate vasele pentru slujb. Mai trziu s-a dat numirea de ,,liturghie tuturor slujbelor religioase din cultul cretin, ca apoi nelesul cuvntului s se restrng numai la acea slujb religioas n cadrul creia are loc prefacerea Cinstitelor Daruri n Trupul i Sngele Mntuitorului, adic svrirea Sfintei Euharistii i mprtirea credincioilor cuSfinteleDaruri.28 Sfnta Liturghie a fost de la nceput centrul vieii religioase, n jurul creia s-a nchegat i s-a organizat viaa comunitilor cretine i din care s-au adpat toate celelalte forme ale cultului cretin, trgndu-i seva sau izvorul din Sfnta Liturghie. De aici i grija manifestat nc de timpuriu, de a se stabili rnduiala desfurrii acestei slujbe i regulile care s reglementeze svrirea corect a ei. Aceste rnduieli i norme au fost mereu mbuntite i mbogite pentru a face din Sfnta Liturghie slujba cea mai gustat i mai ndrgit, sporindu-se n felul acesta participarea activ i efectiv a credincioilor la svrirea ei. Grija ca Sfnta Liturghie, ca de altfel ntreg cultul divin public ortodox, s fie svrit cu toat seriozitatea, cu demnitatea corespunztoare i mai ales dup rnduiala prescris de crile de cult, a fost dintotdeauna una din preocuprile majore i constante ale conducerii bisericeti. Aa se explic numeroasele ediii ale Liturghierului care au aprut n Biserica i care aduc, fiecare n felul ei, o mbuntire a textului Sfintei Liturghii i a rnduielilor tipiconale. n Bisericile ortodoxe se oficiaz trei Sfinte Liturghii: Liturghia Sf. Ioan Gur de Aur, Liturghia Sf. Vasile cel Mare i Liturghia Darurilor. Scopul Sf. Liturghii este n primul rnd sfinirea Darurilor, adic a elementelor euharistice, care se prefac n Sfntul Trup i Snge al Mntuitorului Hristos, iar n al doilea rnd, sfinirea credincioilor prin mprtirea lor cu Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, trebuie s deosebim n slujba Sfintei Liturghii de o parte jertfa, prin care se sfinesc Darurile, iar pe de alt parte taina, prin care se sfinesc credincioii, Slujba Sfintei Liturghii se mparte n trei pri: Proscomidia, Liturghia celor chemai i Liturghia credincioilor. Proscomidia (n greac nseamn a pune nainte, a oferi) este prima parte a Sfintei Liturghii i cuprinde rnduiala pregtirii i binecuvntrii materiei pentru Sf. Jertf, fiind parte integrant a Sf. Liturghii dei are binecuvntare i otpustul proprii. Proscomidia se numete astfel pentru c credincioii aduc, ca daruri pentru Sfnta Liturghie, pine sub form de prescuri i vin. Dup rnduial trebuie cinci prescuri, care nchipuie cele cinci pini cu care Mntuitorul a sturat mulimile n pustie. Splarea minilor preotului nainte de a ncepe Proscomidia nseamn nu numai curia trupeasc, dar mai ales curia sufleteasc, att de necesar svririi Sf. Liturghii. n prima parte a Proscomidiei preotul scoate cu copia Agneul din prima prescur, simboliznd patimile Mntuitorului. El taie cu copia cele patru pri ale

pecetei pe care sunt imprimate iniialele IS, HR, NI, KA, rostind ,,Ca un miel spre junghiere s-a adus. Aceste cuvinte scrise de Isaia cu 730 de ani nainte de venirea Mnt. arat blndeea Acestuia i ndelunga Sa rbdare cu care s-a jertfit pt. oameni. Tind n partea de jos preotul zice ,,Iar neamul Lui cine-L va supune, ceea ce nseamn c nu muli vor putea nelege naterea Lui mai nainte de veci sau naterea Lui din Fecioar. Sf. Agne nchipuie pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care i-a dat viaa pentru mntuirea noastr, iar amestecul de vin i ap turnate de preot n Sf. Potir simbolizeaz sngele i apa care au curs din coasta Mnt. cea mpuns de osta cu sulia. Scoaterea miridelor din a dou prescur pentru Maica Domnului i aezarea ei pe disc n dreapta Sf. Agne arat ederea Fecioarei n slava cereasc, dup adormirea ei cu trupul i trecerea la ceruri. Cele nou miride, care se scot apoi i se aeaz n stnga Sf. Agne n rnduri de cte trei de sus n jos, reprezint cele nou cete sau grupe ale sfinilor care alctuiesc ierarhia cereasc. Din a patra prescur se scoate prticic pentru episcopul locului, ca unul care este izvorul preoiei, pentru preoi i diaconi i pentru toi slujitoriii Sf. Altar. Din aceeai prescur se scot miride pentru ctitori, binefctori i ajuttori ai Bisericii care sunt n via i pentru credincioii vii ai cror nume sunt nscrise n pomelnice. Din a cincea prescur se scot prticele pentru iertarea pcatelor celor din veac adormii ntru dreapta credin. Astfel, aezarea prticelelor de-a dreapta i de-a stnga Sf. Agne nfieaz Biserica biruitoare din ceruri, iar prticelele de sub Agne nchipuie Biserica lupttoare, care lupt pentru dobndirea mntuirii. La aceast parte pregtitoare, au aprut de-a lungul timpului i unele erori din partea preoilor. Astfel, din comoditate sau din oarecare neglijen sau necunoatere, unii slujitori taie cte o pojghi subire din prescur pentru fiecare din acestea i mai ales pentru miridele n cinstea Fecioarei i ale sfinilor. O bun parte dintre slujitorii Bisericii decupeaz din prescur partea imprimat cu cele nou miride ale sfinilor, fr s le mai separe pe fiecare, or rnduiala spune c se aeaz cte o prticic sau mirid din acestea i nu toate deodat. Grija pentru o Proscomidie svrit corect denot atenie i respect fa de lucrarea care se svrete pe Sfntul Altar. Miridele aflate pe Sf. Disc n jurul Sf. Agne nu se prefac n trupul Mntuitorului deci nu au puterea jertfei mntuitoare i de aceea nu se dau credincioilor spre mprtanie. Stelua pe care preotul o aeaz pe Sf. Disc peste Sf. Agne i miride ne aduce aminte de steaua care a cluzit paii magilor spre ieslea din Betleem, proscomidiarul nchipuind petera i ieslea naterii. Acopermintele cu care preotul acoper apoi discul i potirul nchipuie scutecele cu care a fost nfat la natere Mntuitorului, iar Aerul cu care acoper att discul ct i potirul simbolizeaz cerul pe care s-a artat steaua de la natere, precum i giulgiul.29 Insemnatatea religioasa a jertfei euharistice este covarsitoare si folositoare omului credincios, intrucat un prim efect al impartasirii sale cu trupul si sangele Domnului este nemurirea. In Sfanta Euharistie ne impartasim cu trupul lui Hristos care are ca scop sa ne transmita intrega putere a Sa de a ne da viata mai bogata si fara nici o urma de coruptie .

Despre importanta Sfintei Euharistii, Mantuitorul a vorbit iudeilor inainte de a fi instituita, spunand ca "cel ce mananca trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el" . Celor care murmurasera impotriva Lui, fiindca le spusese: "Eu sunt painea ce s-a pogorat din cer" le-a raspuns ca "El este painea vietii care s-a pogorat din cer si ca cine mananca din ea va fi viu in veci" (Ioan 6, 48). Cei ce nu primesc trupul si sangele lui Hristos raman fara nici o participare la viata de sfintenie In cuvantarea Sa euharistica, Mantuitorul aminteste de mana care a fost data de Dumnezeu si nu de Moise, pentru hrana israelitilor. Aceasta nu este nici pe departe painea care pogoara din cer si da viata lumii, aratand clar celor ce-L ascultau ca "El este painea vietii" .Taina Sfintei Euharistii care a fost prefigurata de mana, de jertfele nesangeroase si de azimile pe care le consumau evreii in cele 7 zile pascale, este superioara acestora, pentru ca depaseste caracterul de jertfa si ofera omului posibilitatea de a se uni cu Dumnezeu. Ea a fost instituita in Joia Sfintelor Patimi cand Sfintii Apostoli L-au intrebat, zicand: "unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?" (Matei 26, 17). Imprejurarile in care a fost instituita Sfanta Taina nu denota ca deja incepuse sarbatoarea Pastelui mozaic, iar Mantuitorul a zis Sfintilor Apostoli ca nu va mai bea din rodul vitei pana in ziua cand il va bea cu ei nou in imparatia Tatalui Sau. Ea se delimiteaza de Pastile mozaic, cand a avut loc invierea Mantuitorului Hristos, iar trupul si sangele Sau le ofera crestinilor printr-o prefacere tainica.De aceea, Sfanta Euharistie este nu numai Sfanta Taina prin care se ofera darurile Sfantului Duh, ci si jertfa pentru c a elementele vazute - painea si vinul sunt schimbate in mod real in trupul si sangele lui Hristos. Cel ce se impartaseste cu ele primeste puterea de viata facatoare si sfintitoare, pe care nici o jertfa sau act religios vechitestamentar nu putea sa o ofere credinciosului evreu (Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Matei XXVI,). Sfanta Euharistie este o jertfa nesangeroasa a Mielului lui Dumnezeu prin care se impartaseste celui credincios, sub chipul painii si al vinului trupul si sangele lui Hristos, Care a biruit cu moartea Sa boldul mortii ca plata a pacatului. Prin consumarea elementelor euharistice, credinciosul se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului Hristos. Ca urmare a acestei impartasiri cu Hristos, credinciosul primeste nestricaciunea care ii aduce eliberarea din robia diavolului . Din texte noutestamentare reiese ca jertfa Mielului lui Dumnezeu a fost prefigurata de cea a mielului pascal, crestinii pastrand-o pentru praznicul Sfintelor Pasti, care pentru ei este Hristos (I Cor. 5, 7). De asemenea, Sfantul Apostol Petru arata ca Hristos este mantuirea si jertfa noastra, Care si-a varsat scump sangele Sau "ca un miel nevinovat si neprihanit" (I Petru 1, 19; E. Mangenot, op. cit, col. 582). Daca in Vechiul Testament mielul pascal unea in chip simbolic pe toti cu Iahve, in Noul Testament, prin painea si vinul transfigurate toti crestinii se unesc cu acelasi Dumnezeu in mod real, Sfanta Euharistie fiind cina crestinilor prin care in mod real se unesc cu Dumnezeu, avand caracter expiator si de legatura cu Domnul .Din referirile vechitestamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care sacrificarea mielului a precedat iesirea din Egipt, dupa care a urmat trecerea minunata a israelitilor prin Marea Rosie.Tinand seama de caracterul pre-figurativ al acestui ritual, in Noul Testament el se plineste in Iisus Hristos Mielul lui Dumnezeu al carui sacrificiu

expiator va fi urmat de apa botezului. Daca dincolo de Marea Rosie era pregatita prin jertfa mielului pascal mantuirea sau salvarea si sfintirea lui Israel, in Noul Testament, dincolo de Botez este Hristos prin care ne invesmantam cu harul mantuirii devenind fiii lui Dumnezeu . Sfintirea lui Israel este legata de sacrificiul mielului pascal si prin acest ritual, poporul lui Israel devine sfant care se desparte de lumea idolatra a Egiptului cu o multime de credinte desarte si obiceiuri straine religiei adevarate - monoteiste. De acum inainte, poporul va intra in comunitate sfanta cu Dumnezeu, care ii va ajuta sa ajunga in Canaan unde sa pastreze adevarata credinta si sa fie pregatita prin el intreaga omenire in vederea venirii lui Mesia.Asadar, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios si ramane cea mai tipica jertfa care a preinchipuit jertfa lui Hristos. Dumnezeu a randuit ca prin sacrificiul mielului pascal sa salveze nu numai pe cei intai nascuti, ci si intreaga comunitate israelita care va forma poporul ales slobozit din robia poftelor si credintelor politeiste egiptene.Toata aceasta randuiala isi va afla implinirea deplina prin jertfa lui Hristos prin care a ales un nou popor, sau noul Israel, care va cuprinde toata lumea, chemand-o spre credinta in Dumnezeu din care izvoraste iubirea adevarata si iubirea dintre oameni. Sacrificiul mielului pascal se incadreaza in mod firesc in sarbatoarea Pastelui Din textele vechitestamentare reiese ca Pastele, ca si sacrificiul mielului au fost instituite de Dumnezeu in timpul lui Moise, fara nici o influenta din ritualurile pagane contemporane sau antemozaice. Ele au fost tipul celor din Noul Testament in care Pastele crestin cat si sacrificiul pascal au o evidenta originalitate si nu reprezinta nici o increstinare a unor obiceiuri pagane din primul secol al Bisericii primare.Originea divina a acestor sarbatori este de necontestat si cunoasterea semnificatiei semantice a cuvantului miel este edificatoare. In dictionarele filologice romanesti se mentioneaza provenienta sa dintr-un cuvant latinesc care, probabil, a existat doar in latina populara, nu si in cea culta, el fiind absent in dictionarele latine. Dupa cum se stie, limba, prin specificul sau, este spirituala, iar cuvintele sunt instrumente ale omului de a-si exprima mesajele care trebuie cunoscute si nu reduse la fenomene mitologice. Limba romana are nenumarati termeni religiosi a caror origine este din Sfanta Scriptura, asa cum este cazul cuvantului ,,miel, mostenit pe filiera biblica si alcatuit din doua parti de cuvant: prepozitia ,,mi -,,din , de la, si numele divin ,, El ,,Dumnezeu, care la randul sau este inrudit cu cu verbul ,,ui = ,,a fi puternic, a fi tare. Termenul romanesc raportandu-l la izvorul biblic, exprima un lucru foarte interesant si anume ca jertfa pascala este legata de "Mielul lui Dumnezeu , ,, Cel ce ridica pacatul lumii".O alta varianta veche a textului biblic este si textul latin cu radicalul agnus, care ca forma este departe de denumirea romaneasca pentru jertfa pascala adusa de Pastile mozaic de evrei si de invierea Domnului - Sfintele Pasti, de catre crestini. La fel de deosebita este si forma slavona de agnet, deoarece pentru romani nu exprima notiunea de miel pascal, ci pe cea de miel euharistie care'se jertfeste ori de cate ori se savarseste Sfanta Liturghie. Poporul roman a creat acest termen pentru a desemna atat jertfa adusa de Mantuitorul, cat si pe cea care a prefigurat-o in Vechiul Testament. La Sfanta Proscomidie se aduce jertfa nesangeroasa din paine la care preotul zice: "Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu", ceea ce inseamna ca substantivul consacrat "miel" se refera si la

trupul euharistie al Mantuitorului. Acest miel care inseamna "din Dumnezeu" ne lamureste bucuria deosebita care o aduce crestinilor in fiecare an si, totodata, numele sau este conform cu invatatura scripturistica despre Dumnezeu Fiul, Care S-a nascut din Tatal. Bucuria spirituala este exprimata prin sacrificiul mielului care in fiecare an este prezent la masa pascala a crestinilor. Trupul care are nevoie de jertfa Mielului lui Dumnezeu se hraneste de Sfintele Pasti cu carnea animalului. Acestui sacrificiu i se imprima astfel un caracter religios, fara a se substitui jertfei euharistice, in care Hristos, sub forma painii si a sangelui; se ofera tuturor care-l primesc spre iertarea pacatelor, sanatate sufleteasca si trupeasca si spre viata de veci. 30 De fapt toate obiceiurile si slujbele Bisericii crestine sunt fcute n aa fel nct ne pun n atenie jertfa Mntuitorului. Miercurea i vinerea sunt zile de pomenire a Crucii, de pomenire a jertfei, de pomenire a crucii ca simbol al jertfei: ,, Le zicem, le ascultm cntate, le ascutm vorbite, le citim noi nine, dar prea puin ne gndim la valoarea Jertfei pentru noi, pentru noi i pentru a noastr mntuire. Prea puin ne gndim la Domnul Hristos care i manifest iubirea prin jertf pentru noi. Acestea toate se nscriu n noi, se nsumeaz n existena noastr. i, mai presus de toate, este jertfa Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care ne deschide calea ctre Sfnta Sfintelor. Jertfa lui Hristos este sfinitoare, deoarece ea deschide calea spre ndumnezeirea omului. Ea setrge pacatul originalo dar cu toate astea firea umana,omenitaea fiecarei pers umane friind inclinata spre pacat trebuie sfintita din cand in cand si restabilita 31 Jertfa lui Hristos realizeaz trei deziderate: s ne atrag n comuniune cu Sine, omornd omul egoist din noi; s ne fac s mprtim soarta Lui de fericire i comuniune cu Tatl; s ndeplineasc dreptatea divin. i Jertfa aceasta se continu n fiecare Sfnt Liturghie pentru a se actualiza jertfa de odinioar n vremea noastr. Se aduce n faa noastr rstignirea de odinioar, dar nu numai Rstignirea, ci i nvierea, cci la Sfnta Liturghie preotul, dup ce zice cuvintele "Luai mncai, acesta este Trupul Meu" i "Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele Meu", pn cnt credincioii un "Amin" mai lung, Iar apoi continua : "Aducndu-ne aminte de aceast porunc mntuitoare - de porunca s facem i noi ceea ce a fcut El la Cina cea de Tain, adic s continum jertfa: "Aceasta s facei ntru pomenirea Mea pn la venirea Mea" - i de toate cele ce s-au fcut pentru noi: - enumer ce anume - ,,de cruce, - aceasta nseamn de jertf, de ptimire ca jertf, de jertf ntemeiat pe ptimire - ,,de groap , - de mormntul Domnului Hristos, de nmormntarea Domnului Hristos - ,,de nvierea cea de a treia zi, de suirea la cer i ederea de-a dreapta - de-a dreapta Tatlui i de cea slvit a doua iari venire, - i apoi spune cu glas tare - ale Tale dintru ale Tale, ie aducem de toate i pentru toate". <<"ie aducem de toate i pentru toate", adic acestea reprezint tot ce putem aduce, inclusiv inima noastr i acestea le aducem pentru c ne aducem aminte de porunca mntuitoare de a aduce acestea, ne aducem aminte de cele ce s-au fcut pentru

noi - s nu uitm, pentru noi - de Cruce, care reprezint jertfa cea pentru noi, de groap - respectiv de mormnt, de nmormntare, de moartea Domnului Hristos care s-a fcut pentru noi - de nvierea cea de a treia zi, care e i nvierea noastr, de nlare, de suirea la cer, care e i pentru noi, i ca s ne putem sui i noi la cer, de ederea de-a dreapta Tatlui, s-L privim pe Mntuitorul totdeauna peste tot ce exist, mai presus de tot ce exist, i n sfrit de cea de a doua slvit iari venire, de venirea a doua a Mntuitorului Hristos, pe care noi o trim n cadrul Sfintei Liturghii.>> 32 Sfntul Marcu Ascetul, n Filocalie spune : ,, noi nu avem ce s-I aducem lui Dumnezeu. Dac am fcut ceva ru, nu putem s compensm cumva rul de odinioar cu faptele bune din prezent. De ce? Spune el de ce. Pentru c noi nu avem nimic de adus lui Dumnezeu. Cum nu avem nimic de adus lui Dumnezeu? Nu putem s facem nimic bun? Nu, putem s facem lucruri bune, dar lucrurile bune pe care le facem noi sunt datoriile noastre fa de Dumnezeu. Nu le facem din puterea noastr numai, ci le facem ca un fel de colaboratori ai lui Dumnezeu. 33 Aadar, Sfntul Marcu Ascetul atrage atenia c, dat fiind faptul c Dumnezeu ne-a dat puterile de a face bine, orice bine pe care l facem suntem datori cu el, nu avem niciodat un plus. Sfntul Apostol Pavel a suferit ca s fie o pild de suferitor cu gndul la Dumnezeu. Ori nu are ce aduce ca jertf nici pentru el, nici pentru altul, ci ceea ce facem noi de fapt n asceza noastr este o continuare, cumva, a jertfei Mntuitorului nostru Iisus Hristos pentru viaa noastr, pentru disciplinarea noastr. Nu c ne ducem cu realizrile noastre bune n faa lui Dumnezeu i zicem: Doamne, dar Tu tii c am fcut cutare i cutare lucru bun? Sfantul Chiril din Alexandria spune de asemenea: "Deci cand S-a facut Hristos Arhiereu si prin El am fost adusi in chip spiritual intru miros de buna mireasma lui Dumnezeu si Tatal, atunci ne-am invrednicit in chip bogat de bunavointa Lui si am dobandit si fagaduinta sigura ca moartea nu mai are putere asupra noastra. S-au destramat si cele ale maniei si au fost desfiintate urmarile blestemului vechi. Caci am fost binecuvantati in Hristos." 34 Deci noi nu putem intra la Tatal decat ca jertfa curata. Dar noi insine nu ne putem transpune in aceasta stare de jertfa curata. De aceea a acceptat Hristos starea de jertfa curata, pentru ca intrand la Tatal in aceasta stare sa ne introduca si pe noi adunati in Sine, salasluit El Insusi in noi. Ori aceasta salasluire se face numai,prin SF taine lucru unanim de cunoscut asa cum remarca si dr mihai poescuspredeosebire de religile de misere si cele ale lumiiantice in general,in crestinism revenim ideea de purificare capata un sens cu totul nou:lpecand j religile amintite purificare av un caracter m mult formal in crestinism,aceasta se realizeaza prin asumarea jertfei lui fristos in sfintele taine. 35 Fffffffffffffff 113 Sf Taine sunt primite insa numai sdupa o pregfatire speciala pregatie ce presupune asceza,curatitea de patimi.Unii SF parinti au lasat scrise diverse metode de purificare.Cele mai renumite fiind cele descrise in ,,Scara Raiului a Sf ioan

Scararul, ,,Regula exacta a sf antului Calist Xanctopol, ,,metoda Sfantului Ignatie Xanctopol si ,,Razboiul nevazut al lui Nicodim Aghioritul. 36 114 Un rol important in acest act de purificare il are harul divin revarsat asupra credinciosilor din sf taine pe care deja le-a primit .De aceea Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca patima poate fi prefacuta in miscare unui dor spiritual dupa cele dumnezeiesti dupa Mieleul lu iDumnezeu jetfit pe Cruce 37 116

Note 1 Remus Rus -,,Funcia preoiei n marile religii, n "Ortodoxia", an. Bucuresti ,1973, nr. 4, p. 553 XXV,

2 Pr. Prof. Dr. Emilian Cornitescu - Semnificatia religioasa si semantica a mielului pascal in ,,Ortodoxia,an . LI, Bucuresti , 2000, p.17 3 Mircea Eliade - Istoria credinelor Editura:UniversEnciclopedic ,BucurestiAn : 2004 i ideilor religioase, vol3

4 Dumitru Staniloaie -Teologia Dogmatic i Simbolic. Manual pentru lnstitutele Teologice, 2 vol., Bucureti, 1958, p.115 5 Ibidem. p.117 6 Sf .Maxim Marturisitorul , ,, Scrieri II in PSB 81 ,traducere,introducere si note de Pr .Prof. Dumitru Staniloae. Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti 1990,p87 7 Dumitru Staniloaie - Teologia Dogmatic i Simbolic op. cit,pag, 117 8 Sf. Chiril al Ierusalimului - ,, Cateheza a XIII-a , in ,,Cateheze vol. II , traducere de Pr. D. Fecioru . Ed.I.B.M.al B.O.R.Bucuresti8 2003 ,p. 349.

9 Sf.Iustin Martirul - Dialogul cu iudeul Trifon ,in PSB 2 Traducere, de Pr. Prof. T. Bodogae, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti 1980 , p.134 10 Sf Ioan Hrisostom - Putul si Impartirea de grau,Ed Buna Vestire,Bacau,1995,p .92 11 Ieromonah Valentin Mitu-Sfinta Cruce in ,,Lumea Credintei, anul VII, nr. 10 (75) octombrie 2009,p.19 12 Ibidem ,p.20 13 Dumitru Staniloaie -Teologia Dogmatic i Simbolic Op cit,p 117 14 Sf. Maxim Marturisitorul -PSB 81 Scrieri II ,op.cit.,p.87 15 Sf. Ioan Damaschin Dogmatica traducere de pr. D. Fecioru editia a-III-a , Editura Scripta, Bucuresti, 1993. p.56 16 Dumitru Staniloaie- Teologia Dogmatic i Simbolic op.cit,p 119 17 Sf Ioan Hrisostom -Putul si Impartirea de grau,op.cit.93 18 crist popescu 19 Pr. Prof. Dr. Emilian Cornitescu - Semnificatia religioasa si semantica a mielului pascal ,op. cit .,p.19 20 ibidem p.79 21 critst popescu 22 mihai popscu p,254 23 Ibidem , p 254 24 Sfntul Maxim Marturisitorul, PSB 81 Scrieri II ,op. cit. ,p.91 25 Sf Ioan Hrisostom Putul si Impartirea de grau ,op. cit.p.94 26 Dumitru Staniloaie,. Teologia Dogmatic i Simbolic Op cit,p.123 27 Sfntul Maxim Marturisitorul, PSB 81 Scrieri II ,op.cit.,p91 28 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste - ,,Liturgica speciala ,Ed. ,,Nemira , Bucuresti 1999 ,p.113 29 Ibidem p.114

30 Pr. Prof. Dr. Emilian Cornitescu - Semnificatia religioasa si semantica a mielului pascal ,op. cit. ,p.20 31Mihai Popscu ,p.251 32 Ieromonah Valentin Mitu, Sfanta Cruce op, cit , p.92 33 Sf Marcu Ascetul 34 Sfntul Chiril al Alexandriei- ,,Scrieri III ,in P.S.B. 40 , traducere,introduceresinotedePr.Prof.Dr.D.Staniloae.Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti - 1994 35 Mihai Popscu p,254 36 Ibidem , p 255