P. 1
Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelo1

Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelo1

|Views: 782|Likes:
Published by Alina Vlaicu

More info:

Published by: Alina Vlaicu on Apr 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/05/2014

pdf

text

original

Protecţia drepturilor omului în sistemul african în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane (O.U.A.

) a fost adoptată, la Nairobi (Kenya), la 26 iunie 1981, Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor, care a intrat în vigoare la data de 21 octombrie 1986. Carta prevede crearea unei „Comisii africane a drepturilor omului şi popoarelor", care să funcţioneze în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane. Comisia este formată din 11 membri, aleşi de către Adunarea şefilor de state şi guverne a O.U.A., pentru o perioadă de şase ani, putând fi realeşi (art.31). Scopul principal al Comisiei îl constituie promovarea drepturilor omului şi ale popoarelor şi asigurarea protecţiei lor în Africa. Comisia îndeplineşte atribuţii de promovare şi cvasijudiciare1. Sarcina acesteia este • • • • de a face studii şi cercetări în domeniu, de a da avize şi recomandări cu caracter general privind respectu drepturilor omului, de a pregăti proiecte de legi sau de convenţii de codificare, de a propune soluţii juridice în cazuri concrete de încălcare a drepturilor omului. Îndeosebi atunci când acestea evidenţiază violări grave sau masive ale drepturilor omului şi popoarelor. Mandatul referitor la promovare este amplu, incluzând elaborarea de studii, convocarea unor conferinţe, iniţierea unor programe de publicare, răspândirea de informaţii şi colaborarea cu instituţiile naţionale şi locale cu preocupări în sfera drepturilor omului, în acest context, Comisia poate face cunoscute opiniile sale sau poate formula recomandări adresate guvernelor. Puterile cvasijudiciare ale Comisiei Africane pot fi împărţite în două categorii: aşa numitele atribuţii interpretative şi atribuţii referitoare la soluţionarea diferendelor privind pretinse violări ale drepturilor omului.

1

Thomas Buergenthal, Renate Weber, op.cit., pag. 167 şi urm.

si anume: promovarea si protectia drepturilor omului pe continentul . Aceste sisteme nu se ridică nici pe departe la nivelul de angajare al instituţiilor europene. Aceasta noua etapa este menita sa consolideze edificiul deja existent constituit din Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor pentru a caror promovare si protectie functioneaza Comisia Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor. Cu toate acestea. de altfel mult mai puţin solicitate. Ideea de a crea o Curte Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor a luat nastere inca din 1961 cand. atunci cand Adunarea Sefilor de Stat si de Guvern a adoptat Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor in 1981. are un dublu mandat. prin adoptarea Cartei Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor la Nairobi pe 27 iunie 1981. Gambia. iar numărul cazurilor este incomparabil mai mic faţă de cele care ajung în faţa Consiliului Europei. propunerea instituirii unei Curti a fost inlocuita cu cea a instituirii unei Comisii ce avea sa fie responsabila cu promovarea si garantarea protectiei drepturilor omului. precum si pentru problematica drepturilor omului in general. mai ramanea totusi o mare lacuna pentru dezvoltarea dreptului regional african. Nigeria. datorită faptului că în statele respective concepţiile etatiste sunt încă foarte puternice. Comisia. cu sediul la Banjul. devenita operationala din 2 noiembrie 1987.O examinare comparativă a diverselor mecanisme de protecţie a drepturilor omului în cadrul unor sisteme continentale diferite permite concluzia că sistemul european este net superior faţă de sistemele practicate în alte continente. Astfel. s-a convenit faptul ca este necesara o Carta a drepturilor omului acompaniata de o Curte. la inceput Comisia a fost singurul organ destinat sa protejeze si sa promoveze drepturile omului pe continentul african. Astfel. la Conferinta juristilor africani din Lagos. Crearea Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor reprezinta un pas esential spre punerea in functiune a unui sistem coerent si eficace de protectie a drepturilor omului pe continentul african. Odata Organizatia Unitatii Africane (OUA) creata priin Carta de la Addis Abeba din 25 mai 1963 (ulterior transformata in Uniunea Africana (UA) pe 26 mai 2001 ). a fost instituit un catalog al drepturilor omului puternic impregnat de traditiile istorice si valorile civilizatiilor africane.

la 2 iulie 2006 primii 11 judecatori au depus juramantul. de-a lungul timpului. si chiar insasi Organizatia Unitatii Africane a recunoscut oficial in 1994. deoarece . Astfel. 6 si 7 din Protocol. Tanzania in septembrie 2007. a fost readusa in discutie necesitatea de a redacta un Protocol la Carta Africana pentru crearea unei Curti Africane. conform articolului 9 din Protocol competenta contencioasa. Astfel. laba eficacitate a Comisiei pentru rolul asumat. Uniunea Africana a decis in iulie 2004 sa fuzioneze Curtea Africana si Curtea de justitie intr-o singura Curte. iar sediul temporar al Curtii Africane a fost stabilit in Arusha. data intrarii in vigoare a Protocolului de creare a Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor. In cadrul acesteia activeaza 11 membri ce isi indeplinesc functiile in nume propriu. Olusegun Obasanjo. Insa. Cu toate acestea. putem vorbi despre un nou organ pentru protectia drepturilor omului in Africa. independent si nu in calitate de reprezentanti ai statelor ai caror cetateni sunt.african (conform art. In principiu. Desi o serie de prevederi referitoare la sezina si la procedura in fata Curtii au fost • introduse in Protocolul de creare a acesteia. 45 al Cartei). Astfel. Cu toate acestea. in virtutea articolelor 3. Ca urmare a propunerii Presedintelui Adunarii UA si a Presedintelui Republicii federale Nigeria. organ ce completeaza si consolideaza rolul Comisiei Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor. 5. Curtea va fi pe deplin operationala decat dupa adoptarea Regulamentului Intern si recrutarea functionarilor. prevederi mai detaliate vor trebui stabilite in Regulamentul Intern pe care il va adopta prin consultare cu Comisia. abia incepand cu data de 25 ianuarie 2004. Curtea a fost investita cu trei competente majore : • • competenta consultativa competenta de a rezolva conflictele pe cale amiabila. Creata in scopul de a atenua din slabiciunile Comisiei Africane si de a completa functiile acesteia de protectie. conditiile de admisibilitate a plangerilor in fata Curtii sunt aceleasi cu cele in fata Comisiei. ONG-urile active in domeniul drepturilor omului au constatat. la Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern tinuta in iunie 1994 in Tunis a fost demarat oficial procesul de elaborare a Protocolului la Carta Africana pentru crearea unei Curti Africane.

de statele parti care au un interes in cauza si de organizatiile interguvernamentale africane. daca aceasta dobandeste sau nu calitatea de parte in litigiu. Astfel. Daca victimele nu au calitatea de parte in litigiu. Acest aspect nu este lipsit de importanta. va fi complet operationala si se va ridica la inaltimea sperantelor pe care le aduce.articolul 6. decat in anumite conditii restrictive. parte la Protocol. nici in fata Curtii nu vor avea calitatea de reclamant. Astfel. Curtea Africana este astfel competenta sa judece plangerile inaintate de Comisia Africana. in cazul in care Comisia sesizeaza Curtea. Daca la o prima vedere Curtea reprezinta un progres clar pentru protectia drepturilor omului pe continentul african. raman totusi o serie de aspecte invaluite in ambiguitate.6 din Protocol prin care autorizeaza un astfel de demers. ni se pare just sa ne interogam in ce masura Curtea conceputa pana in acest moment. ca urmare a acceptarii competentei Curtii de a judeca astfel de plangeri. Insa. decat daca statul parte in cauza a declarat in prealabil ca le recunoaste acest drept. daca va avea sau nu dreptul de a se adresa Curtii. Curtea Africana nu poate primi plangeri direct de la particulari si de la ONG-urile cu statut de observator pe langa Comisia Africana. In concret. nu rezulta cu claritate pozitia pretinsei victime. Curte Africana a Drepturilor Omului operationala Un prim aspect ce ridica semne de intrebare in ceea ce priveste adevarata evolutie ce o reprezinta Curtea. este cel al statutului victimelor in fata Curtii. si in consecinta. Va fi putin probabil ca statele membre sa accepte cu usurita competenta Curtii pentru a judeca plangerile inaintate de victime direct sau alte persoane fizice si ONG-uri. Pe de alta parte. din lectura Protocolului. sau chiar netratate de Protocol. In schimb. a facut o declaratie in baza articolului 34. atunci nu va exista nici un motiv pentru a impiedica ajungerea la un acord amiabil fara consimtamantul victimei.2 din Protocol face trimitere la dispozitiile articolului 56 din Carta referitor la conditiile de admisibilitate a comunicatiilor in fata Comisiei Africane. aceasta devine parte in cauza. particularii si ONGurile cu statut de observatori pe langa Comisia Africana pot sesiza direct Curtea Africana daca statul in cauza. Prin urmare. probleme ridicandu-se si in cazul rezolvarii amiabile a litigiilor. se pune problema drepturilor victimelor in cadrul .

Ulrik Splid. ne putem intreba in ce masura s-ar justifica trimiterea cauzei la Comisie. de a fuziona Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor si Curtea de Justitie Africana. astfel dobandind caracterul obligatoriu. Conform Protocolului. Comisia Uniunii Africane a reusit sa organizeze ceremonia de depunere a juramantului in data de 2 . In cele din urma. in formula initiala aceasta era compusa din 11 judecatori alesi pentru un mandat de 6 ani. De indata ce Curtea considera o plangere drept admisibila. fie poate examina cazul direct pe cale contencioasa. Din pacate. sau a o judeca pe fond. conform careia este recomandabil ca acordurile amiabile sa aiba acelasi statut ca si hotararile acesteia. Procesul de desemnare a judecatorilor a demarat inca din 4 mai 2004. In ceea ce priveste compunerea Curtii. dificultati intampinand si pentru intrarea sa efectiva in functiune. daca noua Curte decide sa retina cauza. Prin urmare. impartasim opinia Dl. Etiopia intre 6-8 iulie 2004. Si totusi. Protocolul pastreaza o oarecare incertitudine si in ceea ce priveste statutul acordurilor amiable incheiate cu participarea Curtii Africane. pentru a se finaliza in 2004 cu intrarea in vigoare a acestuia. dintre judecatorii propusi de statele membre. aceasta fie poate incerca rezolvarea diferendului pe cale amiabila. procesul a fost intrerupt prin decizia Conferintei Sefilor de Stat si Guvern reunita la Addis Abeba. Din pacate. odata ce Curtea a fost sesizata. O alta problema cu care se confrunta Curtea Africana rezulta si din indelungata si anevoioasa etapa necesara adoptarii si intrarii in vigoare a Protocolului ce ii da nastere – 10 ani incepand din 1994 cu redactarea protocolului. Prin aceasta prevedere este evidentiata complementaritatea dintre Curte si Comisie in indeplinirea functiei de protectie a drepturilor omului. acest progres ingreunat nu se opreste aici. O solutie in acest sens ar putea fi confirmarea acordurilor amiable de catre Curtea Africana prin intermediul unei hotarari. aceasta are de ales intre a trimite cauza de care a luat cunostinta Comisiei Africane. Cel mai probabil conditiile unui astfel de transfer vor fi definite in Regulamentul Intern si de catre jurisprudenta. In fine. hotararile Curtii sunt obligatorii pentru partile in litigiu. expert juridic la Institutul Danez pentru Drepturile Omului.procedurii in fata Curtii si devine clar faptul ca este necesara o analiza in profunzime din partea judecatorilor Curtii ce au datoria de a asigura protejarea drepturilor omului. iar Statele membre au fost invitate sa propuna candidatii pentru Curtea Africana incepand cu 30 noiembrie 2005.

Un obstacol in calea functionarii sale l-a reprezentat un alt organ jurisdictional al Uniunii Africane. Cu toate acestea. Gambia intre 3 si 5 iulie 2006.iulie 2006. Modibo Tounty Guindo in functia de Vice-presedinte. Cu ocazia acestei a doua sesiune ce s-a desfasurat la Addis Abeba. si anume Curtea de Justitie Africana. Anumite dispozitii din Actul constitutiv al Curtii de Justitie fac referinta explicita la drepturile omului. Juristii au sustinut aceasta pozitie cu ocazia reuniunilor preparatoare pentru adoptarea Protocolului Curtii de Justitie in aprilie si iunie 2003. De altfel. 3h ce acorda drept obiectiv Statelor membre ale Uniunii Africane „promovarea si protectia drepturilor omului si popoarelor in conformitate cu Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor si cu alte instrumente pertinente relative la drepturile omului”. Gérard Niyungeko in functia de Presedinte al curtii si pe Dl. Curtea si-a constituit Biroul. ci a reportat rezolvarea acestei probleme pentru cea de-a doua sesiune. aceasta decizie nu a facut decat sa intarzie si mai mult inceperea . in mod special art. Curtea nu a fost in masura sa isi aleaga membrii biroului la prima sa sesiune tinuta la Banjul. Republica Gambia. Din motive ce tin de organizare si lipsa de timp. Sefii de Stat si de Guvern ai Uniunii Africane au luat decizia in iulie 2004 de a fuziona Curtea Africana si Curtea de Justitie intr-o singura Curte. In ciuda acestui arbitraj. Etiopia intre 18 si 21 septembrie 2006. Daca decizia de fuziune poate fi explicata pe considerente de simplicitate institutionala si de restrictii financiare. In baza acestei prevederi. ci si pentru victimele incalcarii drepturilor omului. Federatia Internationala pentru Drepturile Omului (FIDH) si-a exprimat opinia conform careia aceasta decizie este prejudiciabila nu numai pentru punerea sa in functiune efectiva. organ cu competente ce ar putea interfera cu cele ale Curtii Africane a Drepturilor Omului. Curtea de Justitie s-ar fi putut vedea pusa in situatia de a statua asupra nepunerii in aplicare a acestui obiectiv de catre unul dintre Statele membre. mai ales interpretarile si judecatile diferite privind aceasi problema de drept. Aceasta dualitate de jurisdictie ar fi creat dificultati. numindu-i pe Dl. Consiliul executiv al Uniunii Africane a decis mentinerea celor doua curti distincte. aducand drept argument in acest sens mandatele distincte ale fiecareia. in cadrul reuniunii Conferintei Sefilor de Stat si de Guvern tinuta la Banjul.

Curtea nu dispune de personal de asistenta si de resurse umane proprii. In cele din urma in iulie 2008 a fost adoptat Protocolul privind statutul Curtii Africane de Justitie si a Drepturilor Omului. structurarea acesteia in doua Sectiuni: o sectiune pentru Afaceri Generale si una pentru Drepturile Omului. Statutul prevede printre altele. Conform raportului catre Adunarea Uniunii Africane. inceperea efectiva a activitatii jurisdictionale a acesteia este mult intarziata. noua compozitie a Curtii din 16 judecatori. in realitate acesta nu a putut fi executat decat cu interventia serviciilor financiare ale Comisiei. demararea activitatilor Curtii a fost in primul rand impiedicata de dependenta sa fata de Comisia Uniunii Africane in ceea ce priveste punerea in miscare a anumitor actiuni. curtea rezultata in urma fuziunii. insa demersurile pentru instalarea efectiva a Curtii sunt inca insuficiente. capitala Tanzaniei.activitatii Curtii Africane. Nici pana la aceasta data Curtea nu a fost in masura de a-si recruta personalul grefei. ambele compuse din 8 judecatori. a intreprins discutii pentru stabilirea bugetului si a aparatului administrativ. prima parte a acestuia fiind adoptata dupa prima lectura. In decursul primei sale sesiuni aceasta a acceptat ca functia de Grefier sa fie exercitata interimar de catre Biroul Consilierului juridic al Comisiei Uniunii Africane. Aceasta dependenta rezulta din faptul ca la momentul actual. . Dupa cum insasi Curtea afirma in Raportul catre Adunarea Uniunii Africane. Doar in cadrul celei de-a treia sesiuni din 11-20 decembrie 2006 s-a demarat analiza proiectului de Regulament Intern. Desi Curtea a fost dotata cu un buget legal votat pentru anul 2006. In acelasi mod. pana la recrutarea propriului birou. Curtea nu isi va putea recruta personalul de asistenta decat cu ajutorul tehnic din partea serviciilor competente ale Comisiei Uniunii Africane. in anul 2006 Curtea a progresat prin organizarea a 3 sesiuni in urma carora a procedat la alegerea presedintelui si a vice-presedintelui. Cu toate ca in ianuarie 2007 Curtea a prezentat primul sau raport de activitate pentru anul 2006. a continuat discutiile cu guvernul Tanzaniei pentru stabilirea sediului in Arusha. Nici in ceea ce priveste adoptarea Regulamentului Interior al Curtii nu s-au inregistrat progrese semnificative. precum si faptul ca ii incumba Curtii sarcina de a-si redacta propriul Regulament Intern.

1 iulie 2008 FIDH (Federatia Internationala pentru Drepturile Omului) . un rol esential a fost jucat de organizatiile nonguvernamentale.Concluzie Prin crearea acestei Curti. Bibliografie: • • • • Raportul de activitate al Curtii pentru anul 2006. adoptat de catre Statele membre ale Uniunii Africane la cea dea 11-a Sesiune a Adunarii Uniunii la Sharm El-Sheikh.Ghidul Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor – 10 chei pentru a intelege si a utiliza Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor. SPLID – African Human Rights Complaints Handling Mechanisms. 29-30 ianuarie 2007 Proiectul de Protocol privind Statutul Curtii Africane de Justitie si a Drepturilor Omului. february 2008.org) U. Uniunea Africana a primit in dotare o instanta ce completeaza rolul Comisiei. acestea trebuie sa continue sa fie prezente si vigilente pentru a-i asigura buna functionare.fidh. 2004 (disponibil pe www. menita sa permita o mai buna protectia a drepturilor Omului pe continentul african. adoptat in cea dea 8-a sesiune a Curtii la Addis Abeba. Daca pentru instituirea acestui sistem regional de protectie a drepturilor omului. Danish Institute for Human Rights. A descriptive analysis. Etiopia. Organizaţia Unităţii Africane(OUA) .

3). dreptul popoarelor la conservarea. la autodeterminare politică şi dreptul lor exclusiv asupra resurselor naturale şi bogăţiilor lor. Trebuie să facem precizarea că. în mod arbitrar. a limbii şi patrimoniului lor cultural (art. de aceste drepturi (art. în iunie 1981. Ea proclamă că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o egală protecţie din partea ei (art. precum şi faptul că nimeni nu trebuie să fie lipsit. a tradiţiilor. la insistenţa Zairului 2.Organizaţia ia naştere în anul 1963 la Addis Abeba când miniştrii de externe din 30 de ţări africane au adoptat Carta Organizaţiei Unităţii Africane.UA). Precizând că persoana umană este inviolabilă. . persoanele. Cu toate acestea. Sub patronajul OUA au loc următoarele evenimente mai importante: 1.Adoptarea Cartei Mondiale a Naturii. Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor A fost adoptată în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane (O. Carta precizează că din această inviolabilitate decurge dreptul fiecărui om la respectarea vieţii sale. protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător.4). la 4 iulie 1976 Ea proclamă o serie de drepturi dintre care menţionăm: dreptul popoarelor la existenţă. dreptul la cultură. a integrităţii sale fizice şi morale. declaraţia are o mare relevanţă în ce priveşte indivizii. Declaraţia precizează totodată că minorităţile au dreptul la respectarea identităţii lor. la Nairobi.Conferinţa Africană pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale 3. etc. aşa cum rezultă chiar din titlul acestui document. a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986.Conferinţa de la Nairobi asupra deşertificării 4.Summitul dezvoltării durabile de la Johannesburg(26 august-4 septembrie 2002) Mijloace juridice de protecţie a drepturilor omului pe continentul african Declaraţia universală a drepturilor popoarelor A fost adoptată la Alger. prevederile lui se referă la popoare. nu la indivizi.19).

dreptul de a dispune de bogăţiile şi resursele naturale. însă. Carta proclamă. dreptul la pace şi securitate şi dreptul la un mediu înconjurător satisfăcător şi global. cetăţenie. libertatea de circulaţie şi de a-şi alege reşedinţa.a. Carta africană nu prevede ca în cadrul sistemelor de protecţie de pe celelalte continente existenţa unei curţi internaţionale a drepturilor omului. De asemenea. dreptul la dezvoltare economică. dreptul la muncă. dreptul la un nivel de viaţă adecvat. respectul faţă de drepturile prevăzute în ea şi să garanteze independenţa tribunalelor şi perfecţionarea organelor care se ocupă de drepturile înscrise în acest document. pentru afirmarea tot mai deplină a suveranităţii şi egalităţii lor în concertul statelor lumii. Specific Cartei africane este şi faptul că aceasta se referă nu numai la drepturi. o Comisie africană a drepturilor omului şi popoarelor. dreptul la pace şi securitate. dreptul la libertate şi securitate socială. prin învăţământ. protecţia drepturilor omului în sistemul african acordă prioritate violărilor masive ale drepturilor omului şi obligaţiei statelor de a interveni prin măsuri adecvate pentru înlăturarea situaţiilor create prin asemenea încălcări. dreptul la dezvoltare economică. printre care: dreptul omului la respectarea demnităţii şi la recunoaşterea personalităţii sale în planul vieţii juridice. sănătate şi educaţie ş. socială şi culturală.U. 19-24). În baza Cartei s-a înfiinţat. Printre drepturile omului figurează în general cele cuprinse în convenţiile similare de pe alte continente. şi anumite drepturi ale popoarelor. educaţie şi informare. De asemenea. Sistemul african . Printre drepturile popoarelor figurează: dreptul la autodeterminare. libertatea conştiinţei şi religiei.Carta africană mai consacră şi alte drepturi. cu unele accente specifice exprimând tradiţiile africane în materie de căsătorie. dreptul la odihnă etc. printre care: dreptul la existenţă şi la autodeterminare. ci şi la obligaţiile persoanelor. dreptul fiecărui popor la un mediu propice dezvoltării sale (art. Includerea drepturilor popoarelor în cuprinsul Cartei exprimă importanţa deosebită acordată acestora de către statele africane datorită condiţiilor specifice în care popoarele Africii au avut acces la viaţa internaţională şi interesului ca asemenea principii să fie respectate de către toate statele lumii şi în relaţiile dintre statele continentului. ea cere statelor părţi la ea să promoveze. alcătuită din 11 persoane numite la o conferinţă a şefilor de state şi de guvern ai ţărilor care compun O.A.

dreptatea şi demnitatea sunt obiective esenţiale pentru realizarea aspiraţiilor legitime ale popoarelor africane. egalitatea. înfiinţarea unor organe de promovare şi protecţie a drepturilor omului şi popoarelor: libertatea. sistemul african al drepturilor omului. adoptată la Djakarta .II.U. aleşi de Conferinţa şefilor de stat şi de guvern ai statelor care intră în componenţa O. în special. Declaraţia recunoaşte tuturor persoanelor drepturi individuale şi collective fundamentale.31). art. Întru realizarea prevederilor Cartei a fost înfiinţată Comisia Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor. vom menţiona că acesta se bazează pe Declaraţia îndatoririlor fundamentale ale popoarelor şi statelor asiatice.U.Sistemul African de protecţie a drepturilor omului are la bază Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor.(art.27-29). proclamă nu numai drepturi. În comparaţie cu sistemele european sau american. alcătuită din 11 persoane (art. Carta a prevăzut. drepturi pe care persoanele şi statele sunt obligate să le respecte.36). Referindu-ne la sistemul regional asiatic de protecţie a drepturilor omului.33) pentru un mandate de şase ani (art. în accepţiunea Cartei africane.Indonezia la 9 decembrie 1983 de Consiliul Regional asupra drepturilor omului din Asia.A) în iunie 1981 la ce-a de 18-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern la Nairobi şi intrată în vigoare în 1986. ci şi îndatoriri ale omului (cap.A. adoptată de Organizaţia Unităţii Africane (O. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->