Bucuria nvierii

S-a zguduit pmntul, la moartea Ta Iisuse Copacii, se-aplecase n semn de umilin, Peste cmpii, covoarele de flori erau ntinse Simind durerea morii, de lacrimi fiind cuprinse, Apoi, ntr-o tcere s-au stins ca fr via! Doar omul crud, cu mintea-i devoleasc, Se desfta ntruna sub crucea Celui sfnt Dar cnd i dete duhul, fiina ngereasc Lsnd trupul de carne, lund slava cereasc, Atunci sau ngrozit, de tot ce au vzut! Tcerea, se-aternuse lund a ei veminte, Copacii parc triti i-au aplecat coroana, Iar salcia btrn cu lacrima-i ferbinte, Plngea fr-ncetare, rostind fr cuvinte, Durerea ce-o simea de Cel ce-avuse rana! Dar veni ziua a treia, cu-n licrit de soare, O raz de lumin se cobor de sus, Pmntul se micase lovit de o putere i piatra de la u czu-ta fr vrere Se lumin-ncperea, cci a-nviat Iisus. Cci cineva din ceruri veni cu vestea bun S spun cci Acela ce a fost rstgnit, A nviat din mori fiind El fr vin i se-arat ndat , Mariei n grdin, Spunnd s duc vestea c El a nviat. Atunci, din nou natura slta de bucurie Iar florile-i deschise petalele cntnd, Bte-au munii din palme cuprini de fericire Cci a-nviat Mesia din clipa de-adormire i venic El domnete pe tronul lui David. S ne-ntrebm amice simit-am noi durerea Atunci cnd Domnul, muri-ta pentru om? Apoi, a trea zi, simit-am nvierea Acelui sfnt din ceruri ce a adus iertarea,

i st de-atunci n slav pe venicul Lui tron? Unete-te-n cntare cu ngerii din cer i cu natura-ntreag s te uneti, s simi, Cci pentru tine-odat venise sfntul Miel i a creat o cale, avnd un mare zel, Ca s putem fi i noi n slav cu-ai Lui sfini.