Sunteți pe pagina 1din 5

www.referat.

ro

NOTIUNI ALE MANAGEMENTULUI INOVARII

Necesitatea inovarii Suntem in mileniul trei, mileniul dezvoltarii inteligentei intuitive. Putem face parte dintre cei care constientizeaza ca Universul este holistic, adica totul exista in totul - ca informatie vie. In fiecare parte exista informatii despre intreg, iar intregul este mai mult decat suma partilor. Intregul, adica Universul, este capabil sa "inteleaga" la un nivel superior noua, dar noi putem constientiza apartenenta la Totul care ne include - pe baza unor legi simple si usor de inteles si aplicat. Modelul holografic al Universului ne ofera; o vedere revolutionara a conexiunii intre lumea interioara si lumea exterioara. Fiecare bucata din Univers contine inteligenta intregului. Noi, ca fiinte individuale, nu suntem izolati si nu existam la intamplare. Fiecare dintre noi este un microcosmos care reflecta si contine macrocosmosul. Cu totii continem, inauntrul nostru, amprenta intregului Univers. Orice om si orice grup uman are in structura sa interna o lege de evolutie. Asa a fost facuta lumea. Important este ca, pe masura maturizarii personale si/sau colective sa constientizam ca exista niste legi naturale care se aplica in mod automat, fie ca vrem sau nu vrem, fie ca stim sau nu stim despre ele. Una dintre aceste legi afirma ca totul evolueaza, ca totul se transforma continuu, ca fiecare entitate trece printr-un numar infinit de inovari - din toate punctele de vedere. Odata cu aceasta constientizare putem sa ne punem numeroase intrebari si sa gasim numeroase raspunsuri in noi sau in afara noastra. Unii dintre noi constientizeaza ca evolutia se face prin schimbari repetate continui sau in salturi. Altii constata ca faza actuala este "noua", ca este diferita de cea anterioara sau diferita fata de altele; uneori pare doar diferita pentru ca se schimba contextul. Nu exista indivizi sau situatii identice in Univers. Nu exista niciodata ceva identic cu altceva. Totdeauna avem doar aspecte diferentiate, diferite - percepute de catre cei interesati ca noutati. Noutatea este o regula, este o prezenta constanta in felul de a vedea si simti lumea. Noutatea insasi este necesara pentru ca altfel totul ar stagna, ar muri

"Inovarea este procesul de gasire a aplicatiei economice pentru o inventie. Inventia este primul pas firesc catre orice produs/proces nou. Imitatia este procesul prin care inovatia este difuzata prin economie/industrie." (Joseph A. Schumpeter 1883-1950).Notiunea de inovare revine in atentia intreprinzatorilor abia in anii 1970. Cele mai noi dezvoltari in cercetare si in practica economica arata clar ca managementul inovarii activitatilor trebuie considerat ca o componenta integrata in cadrul procesului de conducere a organizatiei.

In domeniul macroeconomic, prin cercetarile lui Nikolai Kondratieff (1892-1938), sunt descrise corelatiile dintre inovatie si "ciclurile conjuncturale". Conform acestuia fazele lungi de dezvoltare/crestere sunt provocate de inovari profunde, periodice (cicluri economice de circa 60 de ani). Viitorologii vad in trecerea de la "societatea informationala" la "societatea cunostintelor" inceputul unui nou ciclu Kondratieff, care aduce noi sectoare de crestere, in care noile cunostinte devin factorul concurential principal.

Delimitarea notiunilor Inovatie provine de la innoire. In acest sens, inovarea cuprinde orice fel de proces de schimbare. In domeniul economic intre "inovare" si "inventie" este o deosebire clara. Inventia produce o imbunatatire a tehnicii. Aceasta imbunatatire trebuie sa fie imprevizibila si considerabila. Modificarea este orice schimbare fizica, care nu se intemeiaza pe o extindere a bazei cunostintelor tehnice. Aici putem include modificari in dotare, imbunatatiri calitative si modificari de montare. Modificarile produselor pot eventual doar prelungi ultima faza din ciclul de viata al produsului, si nicidecum nu o pot opri. Deosebirea fata de "inovarea produsului" consta in riscul stiintific diminuat, dar mai ales in costurile de investitie mult mai mici. Imitatia inovativa se bazeaza pe o inovare care a fost confirmata de piata. Reusesc acele inovatii care folosesc produse si procedee proprii, dar elimina punctele slabe ale inovatiei de origine. Astfel se poate ajunge la un succes economic, fara dezvoltarea unei inovatii proprii. Situatia se caracterizeaza prin termenul de imitatie inovativa, si in multe cazuri repurteaza succese. Cercetarea si dezvoltarea industriala. Prin aceasta se inteleg activitatile de cercetare si dezvoltare desfasurate chiar de catre organizatii/intreprinderi. Cercetarea industriala trebuie sa realizeze temelii solide pentru atingerea unor obiective inovative precise in domeniul economic si tehnic. Poate fi definita ca o activitate productiva care se realizeaza in mod sistematic pe o baza economica, si se refera la descoperirea de produse, procedee de productie, utilizari ale productiei si dezvoltari eficiente ale activitatilor - fie noi, fie imbunatatite, precum si la indepartarea, eliminarea trasaturilor negative ale produselor si metodelor existente

Politica inovarii Pastrarea continuitatii inovarii in toate nivelele ierarhice si domeniile functionale este scopul principal al unei politici dinamice de inovare. Premisele pentru aceasta sunt stabilirea unui cadru general propice creativitatii si proceselor de schimbare.

O politica activa de inovare cade in sarcina celor mai inalte sisteme de conducere si contine: crearea unui climat inovational pozitiv; formularea scopurilor inovarii, care sunt in concordanta cu obiectivele organizatiei; promovarea persoanelor si grupelor de inovare, creative si competente; cautarea si dobandirea de "platforme de siguranta" care sa confere spatiul necesar pentru finalizarea procesului de inovare, precum si siguranta psihologica si sociala pentru participantii la procesul de inovare in cazul esecului.

Managementul inovarii Pentru intelegerea notiunii de management al inovarii sunt importante trei criterii: formarea si initierea/impunerea vointei conducatorilor in raport cu procesele de schimbare, de innoire; initierea unor etape sistematice inovative tintite spre un obiectiv; corelarea inovatiilor intr-un sistem strategic al organizatiei. Managementul inovarii este o sarcina complexa de conducere, care, prin elementele sale strategice si operative determina un proces sistematic de schimbare. Coordonatele/aspectele inovarii Daca se parcurg definitiile inovarii si se examineaza care sunt posibilele schimbari ce pot interveni intr-o organizatie, se pot constata: Inovari de produs (produse sau servicii noi); Inovarea metodelor, ca si modificari planificate in procesul combinarii factorilor de influenta; Inovatii de structura, ca si schimbari in coordonarea sarcinilor executantilor; schimbari in rapoartele de autoritate sau a sistemelor de retributie; Inovari sociale - care sunt in legatura cu concedierea sau angajarea de colaboratori, cu schimbarea de comportament prin reconversie sau specializare profesionala, sisteme motivationale etc.

Este bine sa constientizam ca avem datoria de a innoi, de a inova; nici nu putem altfel. Fara inovare continua, viata nu ar exista. Exista atat de multe planuri de inovare ale vietii, incat procesul Viata este bazat practic pe inovare. Viata, in toata complexitatea sa, este un proces de inovare. Alegem mereu felul in care raspundem solicitarilor vietii. Traim cu toate consecintele acestor alegeri. Uneori prioritatile proprii sunt inlaturate de prioritatile altora; uneori pentru activitatea pe care o facem ne vin in minte zece activitati pe care nu le facem, si asta ne da un

sentiment de vinovatie. Viata ne ofera servicii cand ne pune tot timpul piedici in drum. Datorita acestor obstacole, putem creste si ne putem dezvolta permanent, putem avea noi experiente, putem trai intr-un mod nou, inovativ, putem sa ne transformam in ceea ce ne-ar placea sa fim. A stabili lucrurile cu adevarat prioritare e o chestiune ce tine de insasi esenta vietii. Problema nu este de a alege intre "bine" si "rau", ci intre "bine" si "mai bine". Adeseori binele este dusmanul mai binelui. Daca intelegem deopotriva nevoile reale si capacitatea noastra de a le rezolva, ne putem pune in situatia de a obtine "mai binele" pentru noi si pentru cei apropiati noua. Putem renunta la dezechilibru, putem simti ce ar trebui sa facem, ce vrem sa facem si putem sa facem efectiv toate acestea. Dezvoltarea unor idei despre succesul holistic este necesara. Toate fiintele constiente de Universul holistic pot actiona pentru armonia proprie, pentru armonia Universului - pentru ca una suntem; suntem parte, in-divizi ai eco-sistemului pe care-l numim Univers. Sunt prezentati in continuare cativa termeni frecvent utilizati in prezentul volum. Armonia este stiinta care studiaza acordurile, raporturile, legile inlantuirilor. Arata o potrivire desavarsita a elementelor unui intreg; acord, concordanta. Din muzica s-a extins si in alte domenii in care apar notiuni ca sistem, compozitie etc. Armonios este un adjectiv, cu sensul de "bazat pe legile armoniei" (39). Holism - conceptie sustinand ireductibilitatea intregului la suma partilor, in sensul ca anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate in termenii proprietatilor si relatiilor componentelor. Perspectiva holista si-a gasit numeroase aplicatii in economie, sociologie, cultura etc. L. von Bertalanffy a ridicat principiul holistic la nivelul unei teorii generale a sistemelor (40). Sinergia - este cea mai elevata activitate a vietii. Pe scurt arata ca intregul este mai mare decat suma partilor care il alcatuiesc. Relatia dintre parti este partea catalizatoare, unificatoare - este un adevarat generator de forta. Permite deschiderea spre noi posibilitati, noi alternative si optiuni. Opereaza eficient intr-o realitate a interdependentelor - inseamna munca in echipa, edificarea echipei, crearea unei uniuni intre fiinte umane, stimularea creativitatii etc

S-ar putea să vă placă și