Poveste aproape adevarata

Totul a debutat intr-o superba noapte de vara, cu o durere in coapsa dreapta si care a disparut dupa ce mi-am schimbat pozitia de somn. Dupa cateva zile a aparut din nou, am mai luat cate o aspirina sa-mi treaca, apoi durerile au devenit tot mai dese astfel ca in aproximativ 3 luni am devenit aspirino-dependent. Luam una la 4 ore ca sa-mi potolesc durerile tot mai sfredelitoare. Doctorul fiind ultima persoana la care as fi apelat din motive de spitalofobie care ma bantuie din toamna lu' 1975, am primit astfel tot felul de sfaturi si explicatii alternative. Ba ca Neptun e in conjunctura cu Uranus si pe deasupra mai sunt si aliniate cu oishtea Carului Mare ceea ce da dureri femurale drepte nativilor din Balantza. Ba ca deoarece sunt Peshte de apa in zodiacul chinezesc extins, recentele miscari tectonice mi-au perturbat Yin si Yang-ul piciorului meu drept dar ca se poate rezolva daca ma ung zilnic cu 5 minute inainte de cantatul cocosilor cu o alifie cu urmatoarea compozitie: 50% untura de scroafa, 12% maghiran cules noaptea pe luna plina si 38% guano de macaleandru. Si alte si alte solutzii inutile pe care le-am incercat pe rand dar nu vi le mai expun.. Dar intr-o noapte am visat ca ma doare piciorul tot mai tare si mai tare si deodata incepe sa-mi freamate si mi se crapa si dinauntru navaleste zgomotos afara un pui de Alien. M-am trezit speriat si transpirat si am hotarat ca a doua zi sa merg la doctor. Radiografia si tomografia femurului au aratat clar o formatiune tumorala osoasa benigna al carui nume exact nu mi-l amintesc si oricum as umple 2 pagini transcriind-o pe toata. Mi-au spus ca este o chestie extrem de rara care apare de obicei la genii. Solutzia: operatzie. Am fost terminat. Mie care imi e frica si cand mi se pune termometrul.. As fi amanat la infinit ziua operatiei. In dimineata operatiei abia asteptam sa intru odata. Nu am avut voie sa mananc nimic deci nici sa-mi iau aspirina si durerea ma sferedelea din nou si aveam impresia ca Alien va izbucni din moment in moment. Asa ca a fost o usurare cand am fost introdus in sala de operatie. Eram pentru prima oara intr-un astfel de loc. 4 mascati m-au ajutat sa ma urc pe masa unde mi s-a spus ca va urma o anestezie nedureroasa in sira spinarii. Intr-adevar a fost nedureroasa.. pentru ei. De 4 ori mi-au bagat acul in spate pana sa nimereasca nu stiu ce naiba acolo. No bun, dupa ce au terminat de jucat Darts pe spatele meu, m-au intins pe masa. De ce naiba nu mi-or fi facut anestezie totala, sa adorm? Se temeau poate sa nu pateasca cu mine ca si cu un coleg de salon care dupa ce i-au administrat anestezia totala, nu avea deloc de gand sa adoarma. Degeaba i-au marit doza ca la om nu-i era somn si gata. Ce se intamplase de fapt: ca sa prinda curaj inainte de operatie, pacientul respectiv daduse pe gat 2 cutii de Red Bull ca sa prinda curaj. No bun, am amortit si eu si a inceput operatia. Inainte de a incepe efectiv doctorul m-a intrebat daca am emotii. I-am spus ca am ceva emotii fiindca e prima oara cand sunt operat. Mi-a spus ca ma intelege perfect deoarece era prima oara si pentru el cand opereaza pe cineva. Dar totul a decurs foarte bine, intr-o atmosfera detasata. Doar de vreo 2 ori am auzit-o pe o asistenta mai in varsta atragandu-i atentia doctorului ca celalalt picior era cel cu pricina, dar in rest nu au fost probleme. Din cauza anesteziei nu mai simteam absolut nici o durere si eram foarte volubil. Ba la un moment dat doctorul a zis sa nu mai vorbesc asa mult ca-l deranjez si o sa ma dea afara din sala ca sa poata sa isi continue operatia nestingherit. Cand a luat dalta si a inceput sa ciopleasca tumoarea ma simteam ca o bucata de stanca prelucrata de un maestru sculptor. L-am intrebat pe doctor daca nu ar putea sa imi sculpteze un basorelief frumos pe os. Va dati seama.. Tatuaje poate sa isi faca oricine, e fumata chestia demult, nu mai e inedita. Dar sa ai sculptat ceva pe os e ceva unic.
-1-

Sa-mi faca de exemplu femurul de forma coloanei infinitului. Pai cine ar mai fi ca mine? A.., ar mai fi unu' din salonul 12 care nu stiu ce naiba de accident a avut ca i-au taiat mainile si semana cu Venus din Milo atata doar ca avea pectoralii mai nashpa. Doctorul mi-a spus ca nu e asa de bun sculptor ca sa-mi traga un basorelief dar ar putea sa imi scrie ceva dragutz gen "Make love not war" sau "Born to be wild". Nu am gasit un slogan 100% satisfacator asa ca am renuntat la idee pana la urma. Operatia a reusit si au urmat 8 zile mai mult sau mai putin linistite in care ma straduiam sa merg din nou. Dar cu mare grija pentru ca osul se slabise foarte tare in locul cu pricina si era riscul ruperii la o solicitare mai neadecvata. Ceea ce ar fi dus la o noua operatie, etc.. In a noua zi, simtindu-ma tot mai refacut, am hotarat sa dau o fuga pana la apartamentul pretenului Asan sa fac si io un dus calumea ca imi era dor. Mentionez ca Asan are un apartament foarte simpatic in apropierea spitalului. E placut si e armonie acolo. Cunoscatorii spun ca e amenajat dupa toate regulile Pheng-Shui. Nu ma pricep la asta asa ca nu vreau sa emit nici o parere. Am constatat doar ca pentru Phu-Thai e excelent si asta pot sa o spun cu mana pe inima partenerei. Asadar ajung cu chiu cu vai la blocul respectiv, intru in scara si ma indrept spre cele cateva trepte pe care le aveam pana la etajul I. O treapta.. doua.. iar la a treia trosc!!! Un zgomot de vreasc rupt in doua si simt cum piciorul drept mi se moaie ca o carpa si sunt gata sa ma pravalesc pe scari. Cu un reflex de felina ma prind de balustrada si raman atarnat acolo cu ochii in gol ca un bou. Mi-am rupt femurul, imi spun si mare dreptate aveam. Prin fata ochilor imi trec intr-o fractiune de secunda imagini din viitorul care ma va paste: inca o operatie, inca 2-3 saptamani in spital, nu mai vad returul Lazio-Besiktas, umblat luni de zile in carje, etc.. Si atunci, involuntar, am dat primul urlet care a zguduit casa scarilor blocului, dar nu de durere fiindca inca nu o simteam ci de un amalgam de sentimente de ciuda, disperare, furie. Al doilea urlet l-am dat fiindca iesise pe hol vecina lui Asan ca sa vada ce s-a intamplat si era nasoala rau si m-am speriat ca dracu'. Dupa care am sunat salvarea care intr-un final a ajuns la locul cu pricina. Ei bine, daca pana acum nu ma duruse fiindca am stat cuminte pe scari sprijinit pe piciorul stang, cu piciorul drept atarnand ca o frunza in bataia vantului, incercand eu sa ma deplasez spre salvare durerile au navalit iar urletele imi ieseau involuntar din plamani. Brancardierul era unu' mare al naibii pe umarul caruia m-am sprijinit si am purces spre iesirea din bloc. Si asa ne-am indreptat spre usa blocului, eu il tineam de dupa cap pe brancardier, saream intr-un picior si binenteles racneam din rasputeri iar brancardierul ma sustinea si - o chestie pe care nu am inteles-o urla si el. A dat usii un picior si in ragete de lupta parca am descins inafara blocului unde pensionarii erau adunati ca la circ. Cand m-au vazut cu parul valvoi si nebarbierit sustinut de unu' mare al naibii si amandoi urland razboinic, au fost convinsi ca acolo se turna filmul "Braveheart 2", scena 4 : "Lupta de pe Calea Girocului". Am aflat ulterior ca a fost formulata o plangere impotriva mea de catre COI (Columbofilii Octogenari Independenti) - aripa tanara. Aveau sediul si cotetzele in apropiere. Ei sustineau ca obiectele pasiunii lor si-au luat zborul si nu s-au mai intors nici pana azi din cauza poluarii fonice pe care am produs-o eu. Langa salvare am constatat ca mai erau 2 asistente care stateau infrigurate si nici nu se sinchiseau sa ne dea o mana de ajutor. Am incercat sa ma urc pe targa dar nu reuseam sa imi urc piciorul rupt. Mi-am dat seama ca degeaba incerc sa il ridic prin forta muschilor deoarece osu-i rupt in doua si nu voi reusi niciodata decat daca mi-l ridic cu mana. Asistentele ma ignorau in continuare si au reusit sa ma enerveze de imi venea sa imi iau piciorul in mana si sa le trag cate un sut in fund cu el. Cand in sfarsit am fost instalat pe targa in ambulanta si am pornit spre spital, doar atunci s-au indurat si ele sa se ocupe de mine si sa imi adreseze

-2-

primele cuvinte. Si anume, vazand ca mi-a cazut din buzunar un sampon (ceva nou aparut), l-au ridicat si dupa ce l-au studiat cateva clipe m-au intrebat: "e bun, ni-l recomanzi?". Ei si iata-ma inapoi in patucul meu din salonul 18. Ziua fiind plina de evenimente eram complet epuizat si noaptea urmatoare am dormit neintors. De fapt nici nu prea aveam cum sa ma intorc fiindca ma pusesera in ghips de la varful picioarelor si pana la brau. Si in pozitia culcat-nemiscat pe spate mi-am petrecut poate cele mai tzapene 5 zile din viata mea. Peste 5 zile eram programat la o noua operatie pentru amplasarea unei tije. Intre timp doctorul a venit sa imi masoare femurul pentru a vedea cat de lunga sa-mi puna tija. Mi l-a masurat, a tot calculat in gand, a tot cugetat si dupa cateva minute de reflectie a zis: "Hmm", si a plecat. A revenit dupa cateva minute si mi-a spus ca e o mica problema fiindca nu avea tija pe dimensiunea mea fiindca aveam femurul lung. Si ca de fapt el constatase inca de la prima operatie (si asistentele i-au confirmat chestia asta) ca toate partile componentele ale organismului meu situate intre bazin si genunchi sunt usor supradimensionate. Toate bune pana aici dar partea proasta era ca ele sunt moi si se intaresc mai greu, ca dovada ruperea femurului slabit. Aici parerile asistentelor au fost impartite: cele mai tinere infirmand cu mana pe inima parerea doctorului (cu exceptia uneia, Suzy, pentru care nimic nu e destul de tare de parca ea ar fi inventat betonul armat) iar cele mai in varsta abtinandu-se de la comentarii pentru ca nu-si facusera o idee deoarece, din pacate, nu li s-a dat posibilitatea sa verifice teoria doctorului. No bun. Atunci doctorul m-a intrebat daca m-ar deranja sa-mi puna o tija mai mica si implicit sa am piciorul mai scurt cu 4,12 centimetri. I-am spus ca m-ar deranja putin fiindca matusa-mea Filomela tocmai s-a intors dintr-o delegatie din Bielorusia si mi-a adus niste blugi mishto de tot care-mi vin ca turnati si nu as vrea sa le scurtez un crac. Atunci doctorul a zis ca o sa vada ce poate face. Mi-a mai spus ca ar fi ceva tije pe dimensiunea mea dar alea vin la set complet si anume setul "Pirat" unde sunt insotite de una bucata picior de lemn, un carlig pentru mana amputata si un plasture negru pentru ochi. Mi-a mai spus ca nu ar vrea sa descompleteze setul si m-a intrebat daca nu as vrea sa imi plaseze si alte componente mai sus amintite in caz ca stau prost cu piesele mele originale. Am refuzat politicos spunandu-i ca deocamdata nu pot sa ma plang si i-am sugerat sa mearga in salonul 12 unde este unu' leit Venus din Milo si poate i-ar fi utile macar o parte din componentele setului ramase neutilizate. Mi-a spus ca nu-i o idee rea desi respectivul isi gasise deja o proteza pentru una din maini undeva la un "Second hand". Tipul acesta de tija pe care urmau sa mi-l puna este ceva mai nou inventat, se numeste cui gamma si se introduce prin interiorul osului. Nici macar ghipsul nu mai este necesar, spre dezamagirea prietenilor mei care venisera ulterior la spital inarmati cu carioci ca sa-mi picteze ghipsul. Din cauza ca este o chestie foarte noua, nici macar doctorii nu erau foarte in clar cum se utilizeaza. Am vazut ca si-au adus de pe internet un filmuletz in care se arata cum se introduce si se monteaza tija respectiva. Vreo 3 zile au tot studiat la el dar din pacate se vedea foarte rau iar coloana sonora era in limba olandeza. N-au inteles doctorii prea bine detaliile dar au surprins esentialul si anume ca tija respectiva se pune la picior. Si cu acest minim bagaj de cunostiinte puteau linistiti sa treaca la fapte. In ziua operatiei am vazut echipa de medici cam tensionata. Aceasta atmosfera era datorata celui operat inaintea mea (sau celei operate, fiindca dupa interventie nu mai puteai sa decizi carui sex apartine victima). Se pare ca au cam incurcat radiografiile pe acolo astfel ca desi operatia in sine a iesit bine, se pare ca partea proasta a fost ca pacientul nu era cel potrivit. Dupa vreo doua zile, autopsia a confirmat aceasta supozitie. Intr-un final am fost introdus in sala unde i-am vazut pe doctori un pic stresati si tematori. Le-am urat succes si i-3-

am imbarbatat spunandu-le ca o sa le tin pumnii. Totul a durat destul de mult, vreo trei ore astfel ca m-am cam plictisit. Mai ales ca imi pusesera masca de oxigen pe fatzau chipurile ca asa trebuie dar bag tija-n foc ca au facut asta ca sa nu mai comentez nimic in timpul operatiunii. In sfarsit... Totul s-a incheiat cu bine, in sensul ca desi mi-au pus piciorul nitzelus sucit cu fo 5 grade spre stanga, totusi tija e bine bagata, adica nu iese afara din picior, etc.. La cateva zile dupa mi-am vazut radiografiile in care se vedea ditamai tija. Piciorul meu drept ar putea starni invidia oricarui cyborg de acum incolo. Tija e din ceva titan aliat cu nu stiu ce alte metale pretioase. Doctorul mi-a spus ce este foarte scumpa si sa fiu atent sa nu mi-o fure. Dupa 3 zile petrecute la terapie intensiva, m-am intors in salonul meu drag unde ma asteptau 2 pungi de sange ce trebuia sa le bag la vena. Nu stiu altii cum sunt dar eu cand primesc sange prin transfuzie ma cuprinde asa cate un shoc anafilactic de toata frumusetea. De fapt era chiar prima oara cand mi se da sange (pana acuma tot io am dat) asa ca am intampinat acest shoc anafilactic cu emotia fireasca a primei intalniri. Mi se umflasera ochii de nu-i mai puteam deschide iar nasul mi se infundase complet si nu mai puteam sa respir cu el deloc. Am inceput sa urlu dupa asistenta fiindca nu stiam ce am. Stateam ridicat in pat cu fatza tumefiata si urlam de parca eram Rocky Balboa din filmul cu aproximativ acelasi nume, dupa ce se bate el cu negrul final si castiga si isi striga gagica prin sala arhiplina. Au tabarat pe mine cateva asistente si mi-au bagat in vena felurite leacuri si am inceput sa-mi revin. Cand am inceput sa vad cat de cat cu un ochi, am observat ca pe punga de sange scria: "Pentru uz veterinar". Ei, se mai incurca pungile pe acolo fiindca in aceeasi cladire e si ceva policlinica veterinara. Bine ca s-a terminat cu bine si fara urmari. Totusi, imi vine sa il mai musc din cand in cand pe colegul de salon si la Suzy imi vine sa-i trag cate o copita iar cand vine sa imi dea injectie imi vine sa o impung sa vada si ea cum e sa bage cineva un obiect contondent in tine. Dar tot e bine ca imi inteleg cainele perfect atunci cand latra. Si spre mirarea mamei mele am reusit sa conving cocoshul sa se multumeasca doar cu gainile chiar daca sunt cam golashe si sa nu le mai calareasca si pe bietele ratze, chiar daca arata mai bine, fiindca sunt alta specie si ceea ce face el se numeste zoofilie iar mama e hotarata sa-l taie fiindca nu suporta perversiunile sexuale la ea in curte. Cocosul m-a inteles si a procedat ca atare. Mama e bucuroasa acum ca-i lasa in pace ratzele in schimb ratzele nu-i impartasesc deloc bucuria (asa mi-au declarat). Cel putin productivitatea lor la oua a scazut dramatic. Acum sunt la Alba unde merg zilnic la tratament recuperatoriu si anume masaj si gimnastica ortopedica. Prima oara merg la spital unde sunt masat de nishte orbi. Sunt baietzi buni si meseriashi, totushi la finalul celei de-a doua sedintze s-au "uitat" urat la mine si unul mi-a zis ca daca mai folosesc atunci cand plec salutul de despartire "la revedere", atunci o sa considere ca ii iau la mishto si nu o sa ma mai primeasca. Dupa asta merg la gimnastica ortopedica. Nu-i rau dar ma intreb de ce doar gimnastica poate fi ortopedica. Fiindca mie niciodata nu mi-a placut sportul asta. Mie imi plac cu totul alte sporturi si cred ca ar fi si in interesul altor pacienti sa se practice si alte sporturi in mod "ortopedic". De exemplu daca ar exista atletism ortopedic, sau skandemberg ortopedic cred ca as merge cu drag la recuperare. Ca sa nu mai spun ce incantat as fi daca ar fi parapantism ortopedic. Cred ca aproape orice sport ar putea fi practicat in scopuri ortopedice intr-o oarecare masura. E drept ca in cazul unora cred ca ar fi destul de dificil sa le faci ortopedice, cum ar fi spre exemplu un kick box ortopedic sau ceva ski extrem ortopedic, dar nu se stie niciodata.. La sala de gimnastica ma indeletnicesc cel mai des cu pedalatul la bicicleta sub indrumarea unui specialist. Fantastic ce eficient e pedalatul pentru orice afectiune. Tin minte cand mi-am tasat coloana ca indrumatorii de la sala la care mergeam atunci, tot la bicicleta ma puneau. Acum
-4-

am langa mine unul cu mana rupta care pedaleaza de zor si deja imi spune ca isi misca mana mult mai bine. Pai in cazul asta o sa o aduc si pe mama maine sa pedaleze un pic fiindca o tot doare maseaua. Si o sa le recomand si la maseurii orbi sa incerce si ei bicicleta ca au sanse foarte mari sa le revina vazul. Dar o sa le specific sa vina la sala sa pedaleze, nu sa porneasca efectiv in grup cu bicicletele prin oras ca ar fi mai nasol. In orice caz, se pare ca bicicleta va juca un rol important in medicina moderna, nefiind exclus ca in viitorul apropiat sa fie adaptata celor mai diverse scopuri si sunt sanse mari sa vedem de la bicicleta impotriva matretzii pana la bicicleta anti-SIDA. Cam asta ar fi povestea. Ma dor ochii un pic de atata scris dar nu-i problema ca o sami revin dupa cateva minute de pedalat.

Cipris, Octombrie 2003

-5-