Sunteți pe pagina 1din 18

MASURATORI INDUSTRIALE

INTRODUCERE Radioizotopii sunt folositi in diferite feluri in procese tehnologice, una dintre aplicatii fiind cea din masuratorile industriale. Masuratorile industriale se bazeaza pe faptul ca intensitatea radiatiei scade atunci cand ea traverseaza un material. In acest fel se poate evidentia prezenta sau absenta materialului intre o sursa si un detector si face o corelatie intre variatia intensitatii, tipul materialului si grosimea lui. Majoritatea proceselor tehnologice sunt procese industriale automatizate, de mare productivitate. Intensitatea radiatiei care traverseaza un material poate fi comparata cu intensitatea radiatiei care traverseaza grosimea ceruta a materialului- grosimea etalon. Astfel, daca intensitatea masurata este mai mare, atunci materialul este prea subtire, iar daca intensitatea masurata este mai mica materialul este prea gros. In acest fel, feed-backul instrumentatiei de masura a intensitatii radiatiei va comanda procesul tehnologic in vederea mentinerii grosimii cerute. Avantajul folosirii acestei forme de masuratoare este dat de faptul ca nu exista un contact cu materialul masurat. De exemplu: - in fabricatia unei folii sau a unui film de plastic masurarea cu radioizotopi se utilizeaza pentru determinarea grosimii foliei/filmului. Acesta se deruleaza cu viteza mare intre o sursa si un detector, puterea semnalului masurat fiind o masura a grosimii realizate pe parcursul procesului de fabricatie in flux continuu. - masurarea nivelului intr-un buncar sau intr-un rezervor se poate face prin plasarea unei surse radioactive de energie inalta pe latura recipientului. Sursa trebuie deplasata de-a lungul inaltimii lui, iar radiatia emisa trebuie colimata precis pentru a traversa recipientul si continutul sau. Pe partea opusa, un detector care se deplseaza sincron cu sursa masoara variatia intensitatii radiatiei si va inregistra valoarea nivelului pentru care apare o slabire a intensitatii masurate. Aceste masuratori se bazeaza pe variatia intensitatii radiatiei care traverseaza materialul. O alta cale este cea a masurarii intensitatii radiatiei reflectate de un material sau de un ansamblu de materiale stratificate, asa cum e cazul unor acoperiri. In acest caz, cunoscand proprietatile nucleare ale fiecarui material se poate face o corelatie intre cantitatea (grosimea) unui material de acoperire si semnalul masurat. 1. Descrierea problemei 2. Alegerea unei metode de analiza 3. Criterii de baza 4. Metodologia de detectie 5. Interpretarea rezultatelor

1. DESCRIEREA PROBLEMEI Cum se poate realiza o cutie/doza de bere cu o grosime a materialului uniforma, astfel incat sa nu se perforeze sau sa curga, dar sa fie cat mai subtire?

Masurarea cu izotopi radioactivi este cea care permite determinarea unor caracteristici cum sunt grosimea sau densitatea. Determinarea se face pe baza masurarii cu un detector a intensitatii radiatiei care traverseaza un material sau este reflectata de suprafata acestuia. Avantajul acestei metode fata de alte metode de masura consta in faptul ca nu este necesar contactul cu materialul, astfel ca nu poate sa apara o deteriorarre sau contaminare a acestuia in timpul masuratorii. De asemenea, instrumentatia de masura este automatizata si masurarea este foarte rapida. Exemple de aplicare a acestei metode pot fi date in fabricatia foliei de aluminiu pentru utilizari alimentare, in primul rand pentru cutii/doze, dar si in fabricatia foliei de plastic, a filmelor, a textilelor, a foliilor abrazive, a foliilor metalice, a legaturilor de carti, a adezivilor, acoperiri si laminari, materiale de impachetat cum ar fi carton, folie sau banda de lipit, materiale composite, cauciuc, fibre naturale sau sintetice etc. Alte masuratori bazate pe radioizotopi se refera la masurarea la distanta a nivelului lichidelor in rezervoare, la masurari legate de curgerea fluidelordensitate, debit, detectie scurgeri-, sau la determinarea continutului de apa (a umiditatii) in sol, in terasamente de drumuri sau in materiale de acoperis. Masurarea grosimii aluminiului STUDIU DE CAZ

Doze de aluminiu de 355 ml pentru bauturi alimentare Sunteti inginer intr-o companie care proiecteaza si produce instrumentatie de masura si va specializati in aparatura de masura nucleara. Ati primit urmatoarea sarcina de la sefu (e-mail): Date: Thu, 25 Nov 2004 23:07:38 -0600 From: "Boss" Subject: [FWD] Propunere cercetare To: "Gigel" Message-ID: Content-Type: text/plain; format=flowed; delsp=yes; charset=utf-8 Draga Gigel Am primit mesajul de mai jos de la compania care furnizeaza ambalajele de aluminiu pentru Coca Cola Romania. Cred ca este legat de specialitatea ta. Te rog sa studiezi problema si sa avem o discutie.

Cu multumiri Boss Stimate d-le Boss, Can Pack Romania este singura companie din Romania, filiala a companiei mama poloneze cu acelasi nume care a livrat in anul trecul ambalaje de aluminiu in valoare de 56 milioane de euro unor companii precum Coca Cola, SAB Miller, Heineken etc. In 2 ani de zile cifra de afaceri a crescut de 4 ori, Can Pack fiind in prezent singurul furnizor de ambalaje de aluminiu din piata. In efortul nostru de a mari rentabilitatea produselor si a reduce impactul asupra mediului, intentionam sa reducem grosimea dozelor de aluminiu de 355 ml. Daca vom putea atinge valoarea dorita pentru acesta grosime vom putea economisi 1,1 tone aluminiu, cea ce echivaleaza cu 74 milioane de doze goale. Prin prezenta va solicitam informatii privind masurarea grosimii foliei de aluminiu. Dupa cum stiti aluminiul este metalul a carui grosime se onitorizeaza cel mai greu datorita proprietatilo sale mecanice. Grosimea actuala a foliei de aluminiu procesate este de 0,284 mm, iar noi am dori sa o reducem la 0,274mm. Nici unul dintre sistemele noastre actuale de masurare nu poate da rezultate exacte la aceasta valoare. Va rugam sa ne comunicati daca firma Dvs. poate sa asigure masuratori in domeniul specificat si sa ne dati informatii asupra tipului de instrumentatie pe care il considerati potrivit. Va multumim pentru cooperarea Dvs. Cu stima, Can Pack Romania

Vedere fabrica de folie de aluminiu Can Pack

PROCESUL TEHNOLOGIC Din mesaj rezulta ca firma producatoare doreste sa reduca grosimea foliei de aliminiu cu 0,01 mm. De regula, aluminiul este turnat la o dimensiune mai mare decat a produsului final si el va trebui laminat pana la grosimea ceruta. Procesul tehnologic de laminare consta in trecerea unei role de tabla de aluminiu prin rolele unui laminor cu una sau mai multe treceri. Presiunea exercitata de rolele laminorului deformeaza materialul pana la grosimea ceruta. In consecinta, va trebui propus un sistem de masura care sa asigure o precizie care sa permita reducerea de 0,01 mm dorita, tinand seama ca folia este in miscare cu o viteza de 30 m/min.

Rola de folie de aluminiu pentru laminare

Laminor de folie de aluminiu in Germania

Pentru a face alegerea potrivita a unui lant de masura pentru o instalatie in care se desfasoara un proces tehnologic este nevoie in primul rand sa se cunoasca toate caracteristicile procesului tehnologic respectiv: materiale utilizate, caracteristici de fabricatie (timpi, productivitate, viteza, etc.), parametri care definesc calitatea finala a produsului (dimensiuni, greutate, densitate etc.). De multe ori, in conditiile unei productii de masa, o serie de parametri sunt standardizati in vederea stabilirii conditiilor de calitate care permit compararea cu produse similare ale altor producatori. Atunci cand se monitorizeaza grosimea foliei laminate trebuie stabilit care sunt locurile in care trebuie facuta masuratoarea pentru ca valorile masurate sa fie veridice si reprezentative.

Incercarea la presiune a dozei de aluminiu ALEGEREA UNUI PROCEDEU DE MASURARE Pentru intelegerea mai usoara a problemelor care apar atunci cand se face laminarea foliei de aluminiu sa ne imaginam un alt proces de laminare- cum se face o foaie de placinta dintr-o bucata de coca cu ajutorul unui facalet. Foaia se intinde atunci cand este presata cu facaletul si ea creste pe directia de laminare. Gospodina controleaza vizual rezultatul si reia operatia pentru a obtine o grosime uniforma si o dimensiune dorita. Cam la fel se inampla si in cazul foliei de aluminiu, numai ca aici parametrii de control sunt mai formalizati. Definirea procesului de masura Pentru produsul finit- folia de aluminiu- parametrul de control dimensional este grosimea foliei, definita ca grosimea in orice punct de pe suprafata ei. Aceasta poate fi impartita in 3 componente: distributia grosimii pe latimea foliei denumita profil, distributia grosimii pe lungimea foliei denumita si abaterea longitudinala, si diferenta intre grosimea medie realizata si grosimea ceruta care se numeste abatere

de fabricatie. Fiecare dintre aceste componente este controlata de sistemele instalatiei de laminare: profilul este controlat de sistemele care fac parte din programatorul instalatiei, abaterea longitudinala este controlata de sistemele de masura automata, iar abaterea de fabricatie este corectata de sistemele electronice si de operatori. Trebuie tinut seama ca intre aceste marimi exista o legatura deoarece orice variatie a uneia din ele produce o variatie a celorlalte. O variatie punctuala a grosimii face ca materialul sa se lungeasca diferit cu implicatii asupra lungimii sau formei foliei datorita tensiunilor mecanice induse. Definitia profilului Profilul este definit ca distributia grosimii pe latimea benzii. El nu trebuie confundat cu forma benzii. In mod normal, profilul nu se defineste intr-o serie de puncte egal distantate pe toata sectiunea transversala, ci ca o diferenta intre grosimea masurata in centru si media citirilor la cele doua muchii ale benzii. Pentru definirea exacta a locului unde se fac citirile pe margine se foloseste standardul intenational numit C100, care stabileste distanta de 100 mm de la fiecare margine. Forma benzii se defineste ca distributia lungimii rezultate din laminare in lungul sectiunii transversale. Asa cum s-a spus mai inainte, o variatie neuniforma mica a grosimii poate conduce la modificari importante ale formei, care nu pot fi masurate. La acesta mai trebuie adaugat faptul ca se defineste o grosime critica sub care orice variatie conduce la modificari de forma care fac ca folia sa se deformeze. SISTEME DE MASURA Acest termen include echipamentele si metodele folosite pentru masurarea profilului. Alegerea unui sistem de masura trebuie sa tina seama de: precizia si fiabilitatea aparatului de masura, intretinerea, calibrarea si depanarea sistemului si procesul tehnologic si echipamentele aferente.

Initial, masurarea grosimii se facea cu micrometrul sau cu ajutorul unor ceasuri comparatoare diferentiale (Pratt&Whitney in SUA sau Vollmer in Germania), dar aceasta presupunea fie ca banda sa fie stationara, fie ca erorile produse de vibratii si deplasare sa fie compensate. In plus contactul aparatului de masura cu banda de aluminiu lasa amprenta pe margine datorita maleabilitatii metalului. O alta metoda folosita a fost a

curentilor turbionari (Eddy), dar ea era influentata de variatiile temperatura. Sistemele de masura actuale nu au contact cu banda si masoara absorbtia radiatiilor dintr-o sursa X sau gama. Introducerea si folosirea tehnicilor nucleare pentru masurari in instalatii deja functionale intampina o oarecare rezistenta din partea tehnologilor deoarece notiunile de nuclear si lucru in conditii de securitate nucleara sunt aparte de pregatirea de inginer mecanic sau tehnolog. Masurarile nucleare sunt masurari indirecte, marimea masurata fiind de fapt asa cum s-a aratat atenuarea radiatiei incidente, in timp ce masurarile cu micrometre sau ceasuri comparatoare diferentiale sunt masuratori directe. Problemele legate de functionarea, intretinerea, calibrarea, compensarea masurarilor nucleare atrag de eceea o anumita reticenta. Desi precizia de masurare este foarte ridicata, exista si in acest caz restrictii legate de mentinerea unei alinieri perfecte intre sursa si detector pe toata durata de viata a instalatiei si impiedicarea patrunderii agentului de racire a benzii in aparatura de masura. Diferentele intre masurarea cu raze X si cea cu sursa gama sunt legate de colimarea radiatiei si de sensibilitatea de a se absorbi in impuritatile care constau din elemente grele prezente in aliajul de aluminiu. Razele X sunt produse de echipamente electronice si pot fi colimate prin metode electromagnetice intr-un fascicol ingust, cu imprastiere foarte redusa, in timp ce razele gama sunt produse de o sursa (un izotop radioactiv) si se imprastie in toate directiile. Aceasta face ca fascicolul sa fie greu de colimat, sa aiba o forma conica si sa necesite o sursa mai puternica si un detector mai mare, cu un filtraj semnal/zgomot. In plus, variatia distantei la care se afla sursa de banda de aluminiu este un parametru important de care trebuie tinut cont. De aceea se considera ca aparatele cu raze X produc semnale de raspuns rapide , fara zgomot, in timp ce aparatele cu raze gama produc semnale de raspuns lente si cu zgomot. Toate aparatele de masura sunt de fapt aparate care compara variatia intensitatii radiatiei absorbite cu absorbtia care are loc intr-un material etalon. Ori, fata de materialul etalon, materialul care se lamineaza poate avea abateri de compozitie chiar in volumul sau, ceea ce conduce la rezultate eronate ale masuratorii. De aceea exista seturi de calibrare care se folosesc pentru a defini absorbtia nominala pe o grosime data a unui aliaj specific. Prezenta unor impuritati grele in compozitia aliajului poate fi luata in consideratie prin corectarea valorilor masurate cu ajutorul unui indice de absorbtie (AI), care tine seama de compozitia reala si abaterile de la cea a etalonului. Chiar si asa, in cazul foliei de

aluminiu pentru doze, cand se cere o precizie foarte ridicata de masurare/citire, aparatul poate fi pacalit de variatiile de compozitie ale aliajului. O alta problema o reprezinta sensibilitatea aparaturii la murdarirea ferestrelor, ceea ce necesita curatarea lor frecventa sau chiar inlocuirea pentru mentinerea in timp a acuratetii masuratorilor. In general aparatele cu raze gama sunt mai sensibile la conditiile de mediudistanta la folie, temperatura ei, temperatura aparatului, murdarie, prezenta agentului de racire-, care afecteaza masuratoarea si necesita un efort mai mare de intretinere. In toate cazurile, pentru marirea preciziei de masurare s-au luat in considerare diferite modalitati de corectare sau compensare a valorilor citite. De exemplu au fost folosite tandemuri de detectoare X si gama, dar dezavantajul este ca desi masurarea se face simultan, ea se face in puncte diferite, existand un decalaj in timp (dat de viteza benzii) in corelarea valorilor. O alta idee a fost a folosirii unui detector X cu reflexie, care sa masoare radiatia intoarsa de folie, insa in acest caz raportul semnal/zgomot era defavorabil deoarece cea mai mare parte din razele X trecea prin folie fara sa se reflecte. Alegerea sursei Razele X sunt in mod obisnuit utilizate in aplicatiile unde se masoara grosimea, dar teoretic toate optiunile sunt deschise: radiatii alfa, beta, gama. Alegerea unui anumit tip de radiatii trebuie sa ia in considerare: - energia radiatiei si atenuarea ei in material, - stabilitatea sursei si - costurile echipamentului. In tabelul de mai jos sunt prezentati izotopii care pot fi folositi in calitate de sursa, modul de dezintegrare, energia pe care o are radiatia emisa. Si timpul de injumatatire. In ceea ce priveste energia radiatiei si atenuarea ei in material, se stie ca cea mai mare putere de penetrare o au radiatiile gama, ceea ce le recomanda in cazul materialeleor grele si groase. De asemenea, particolele alfa se absorb in primele straturi atomice ale materialului, nefiind atractive pentru masurare. De aici rezulta ca pentru materiale usoare (film, pelicule, textile) radiatiile beta pot fi o alegere, iar in cazul discutat in acest capitol razele X sunt mai indicate. Stabilitatea sursei este un factor care se poate discuta pentru cazul utilizarii unui izotop radioactiv, dar si in aceasta ipoteza timpii de injumatatire de ordinul zecilor de ani sunt perfect acceptabili. In cazul razelor X sursa este generata de cate ori este nevoie si aspectul stabilitatii ei este rezolvat din constructie. In sfarsit, costurile echipamentului se refera pe de o parte la componentele functionale sursa si detector- dar trebuie sa tina seama si de costurile

colaterale legate de securitatea nucleara, intretinere si calibrare. Se poate considera ca softul care face prelucrarea datelor masurate nu variaza prea mult de la o instalatie la alta, deoarece este similar ca principiu.
Izotop Americium (Am241) Cesium (Cs-137) Cobalt (Co-60) Strontium (Sr-90) Krypton (Kr-85) Mod de dezintegrare primara (Energia in MeV) (5.638), (0.060) (1.176), (0.662) (2.824), (1.172, 1.333) (0.546 & 2.280 from Y-90) (0.687) Timp injumatatire (ani) 455 33 5.5 28.78 10.76

Alegerea detectorului Alegerea tipului de detector este o problema mai dificila decat cea a sursei si trebuie de asemenea facuta pe baza unor crieterii care tin seama de : precizia de masurare, caracterul procesului tehnologic, complexitate, sensibilitate la conditiile exterioare- caldura, umiditate, vibratii etc., costuri.

In tabelul urmator sunt prezentate sintetic caracteristicile detectoarelor care se pot folosi in lanturile de masura. Acum se poate face corelarea datelor cunoscute pana in prezent privind procesul tehnologic, instalatia, conditiile de lucru si se poate face o alegere pentru tipul de sursa si de detactor cele mai potrivite pentru laminorul de folie de aluminiu. Avand in vedere materialul absorbant- aluminiul- care are o grosime foarte mica nu este necoie de o sursa de energie mare. De aceea, vom opta pentru Cs-137. In ceea ce priveste detectorul, avand in vedere conditiile de mediu si din instalatie, vom alege un detector robust, cu semnal de iesire puternic, cu un timp de raspuns acceptabil, cu cost atractiv- un detector cu tub Geiger- Muller. Principiul de functionare al detectoarelor G-M, cu camera de ionizare si cu scintilatie este prezentat in figurile urmatoare.
Caracteristici Radiatia detectata Geiger-Mueller (GM) alfa beta x gama Camera de Contor Scintilatie ionizare proportional alfa beta x gama x gama gama

Detector cu semiconductori alfa beta alfa beta x alfa beta x gama

neutroni Mediu Sensibil Domeniu Semnal de iesire (V) Timp de raspuns (s) Rezolutie energetica (%) Gaz 0.04 mR/h - 500 mR/h 1 10-4 N/A Masurare doze joase Domeniu de folosire Monitoare de zona Monitoare iradiere personal Monitorizare contaminare redusa Semnal iesire mare Gaz 3 mR/h 10000 R/h 10-6 10-4 N/A Masurare doze medii si inalte Monitoare de zona Solid Lichid

neutroni Gaz

Solid - 100,000 c/m 10-3 10-9 1


Laborator Unele utilizari in instalatii

0.005 mR/h - 200 mR/h - 500000 c/m sau 800000 c/m 1 10-7 10 10-2 10-6 15

Masurare Masurare contaminare contaminare redusa redusa Prezenta Tritium Monitorizare neutroni

Dependenta Sensibilitate Raspuns de energie mare rapid redusa Sensibilitate moderata Raspuns Avantaje Usor de rapid operat Rezolutie energetica buna Timp mort ridicat Raspuns Fragil Necesita lent sursa de tensiune Dezavantaje Dependent de energie Scump inalta stabila Sensibilitate redusa Observatii Radiatia detectata depinde de tipul de Domeniu de Sensibilitate Indicat pentru tub G-M masura larg mare detectie alfa pe un singur sau neutroni instrument Raspuns Poate depinde de energie rapid Detectorul Dependenta alfa poate Unele modele se satureaza-nu trebuie face folosit in campuri de mare intensitate redusa de Fragil energie discriminare de beta si Sensibil la campuri de microunde Semnal gama Unele acustic si modele au numarator Numarator si puls acustic raspuns lent Detectorul de neutroni Radiatia Raspuns rapid discrimineaza detectata depinde de radiatia gama Fiabil in conditii dure radiation tipul de cristal si mediu Intretinerea poate fi o

Raspuns energetic excelent Timpi morti redusi

Necesita amplificare mare

Indicat pentru detectie alfa si gama in mediu Poate fi folosit pentru campuri gama in-situ

Detector neutroni rapizi

problema

Tubul Geiger Muller

Radiatia intra in camera si interactioneaza cu gazul ce produce perechile de ioni. Fiecare pereche de ioni este alcatuita dintr-un ion incarcat pozitiv si un electron incarcat negativ. Electronii sunt colectati de catre anod si ionii sunt colectati de catre catod. Detectorul este calibrat astfel incat sa transmita un semnal atunci cand electronii produc o anumita tensiune la anod. Semnalul sub forma de puls este atunci transmis catre un instrument ce numara pulsurile.

Camera de ionizare Radiatia intra in camera si interactioneaza cu gazul producand perechi de ioni. Fiecare pereche de ioni este alcatuita dintr-un electron incarcat negative si un ion incarcat pozitiv. Electronii sunt colectati la anod iar ionii sunt colectati la catod. Cand cele doua sarcini sunt colectate ele produc un curent electric ce este transmis catre un instrument de masura sub forma de puls.

Detectorul cu scintilatie Radiatia excita cristalul provocand iluminarea acestuia. Lumina calatoreste catre tubul fotomultiplicator ce transmite un semnal catre un numerator de pulsuri.

Dupa ce s-au ales componentele lantului de masura- sursa si detectorul- trebuie stabulita configuratia dupa care se va face masuratoarea;. Vom lua in considerare toate variantele posibile pentru a putea face o comparative intre ele: intr-un punct, in trei puncte sau prin baleiaj.

Dupa cum s-au definit anterior marimile care caracterizeaza dimensional folia de aluminiu, rezulta ca pentru a raspunde cerintelor standardului C100 vor trebui montate detectoare pe laturile foliei si in centru pentru a se determina in acest fel profilul si abaterea de fabricatie. Varianta cu un singur detector nu da informatiile necesare pentru a judeca functionarea corecta a laminorului deoarece masurarea doar in centru nu este de ajuns pentru urmarirea profilului. Varianta cu baleiaj nu poate fi luata in consideratie pentru ca ea furnizeaza informatii care nu raspund cerintelor legate de urmarirea dimensiunilor, fiind un decalaj in timp intre citirile pe directia transversala, fiecare indicatie obtinuta fiind pentru un alt punct in spatiu, fara sa existe o corespondenta. In figurile care urmeaza sunt prezentate cele trei variante de dispunere a detectoarelor.

O ultima problema care trebuie tratata este cea legata de securitatea nucleara si protectia personalului expus iradierii in termeni de : - sursa utilizata, - tipul de radiatii emise de sursa, - ecranarea folosita, - instruirea personalului de exploatare. Folosirea unei surse emitatoare beta sau X face ca problema ecranarii sa fie mai usoara decat in cazul emisiei gama. Oricum, personalul de expoatare trebuie instruit in ceea ce priveste expunerea maxima si expunerea curenta, precum si asupra respectarii lucrului in instalatii care lucreaza cu radiatii ionizante.