Sunteți pe pagina 1din 2

Prolactinomul

Introducere
Prolactinomul (adenomul hipofizar) este cea mai frecventa tumora benigna secretanta a glandei hipofize,tumora care secreta in exces hormonul prolactina determinand astfel hiperprolactinemie. Marimea prolactinomului se coreleaza cu productia de hormon :in general ,cu cat tumora are dimensiuni mai mari, cu atat mai mare este nivelul de prolactina secretata. Tumorile hipofizare mari,cu o crestere moderata de prolactina (50-100g/l),nu sunt prolactinoame adevarate si comportamentul lor biologic este diferit. Microprolactinoamele determina doar hiperprolactinemie si hipogonadism (afectiune caracterizata printr-o insuficienta a functionarii gonadelor-glandele sexuale testicolul la barbat,ovarul la femeie),in timp ce macroprolactinoamele pot influenta si secretia altor hormone hipofizari.

Semne si simptome
Microprolactinoamele sunt mai frecvente decat macroprolactinoamele si 90% din pacientii cu microprolactinoame sunt femei, pe cand 60% din pacientii cu microprolactinoame sunt barbati. La femei boala se manifeste clinic prin cicluri menstruale neregulate care merg pana la amenoree (lipsa menstruatiei) si galactoree (secretia lactata in afara perioadei normale de alaptare exteriorizata prin mamelon). La multe femei cu prolactinom se produce intai galactoreea, daca se afla sub tratament cu contraceptive orale, sau apare amenoreea la intreruperea acestora. In unele cazuri, aceste femei au interupt tratamentul cu contraceptive orale din cauza neregularitatii ciclului menstrual,care era de fapt determinata de existenta unui prolactinom. Desi amenoreea produsa la intreruperea contraceptivelor orale este rara (circa 2% din cazuri) ,aproximativ o treime din pacientele cu acest tip de amenoree au un prolactinom.Aproximativ 5-7% dintre pacientele cu prolactinom nu au avut niciodata menstruatie(amenoree primara), ducand la concluzia ca prolactinomul este una din cauzele tratabile de amenoree primara. Prolactinoamele pot creste in timpul sarcinii, 15% din pacientele cu prolactinom fin diagnosticate in perioada postpartum( dupa nastere).Femeile cu prolactinom care doresc sa nasca necesita o atentie speciala. Tratamentul medical al pacientelor cu microprolactinom se soldeaza in 95-98% din cazuri cu o sarcina fara evenimente, la restul bolnavelor pot aparea cefalee sau tulburari ale campului vizual din cauzamaririi tumorii ,situatii care rareori necesita tratament.Marirea asimptomatica a microprolactinoamelor, determinate prin studii radiologice, apare la aproximativ 5% dintre paciente.In cazul macroprolactinoamelor, complicatiile cresterii tumorii in timpul sarcinii sunt mai frecvente, marirea simptomatica a tumorii aparand la aproximativ 15% dintre paciente. La barbati principala manifestare clinica este disfunctia sexuala, dar acesta este un motiv de prezentare la medic pentru mai putin de 15% dintre pacienti. Desi intarzierea in solicitarea ajutorului medical explica existenta tumorilor cu dimensiuni mai mari la barbati ,nu s-a exclus un comportament mai agresiv al tumorilor la acestia.

Diagnostic si tratament
Diagnosticul se pune pe baza aprecierii semnelor si simptomelor pacientilor, masurarii nivelului prolactinei in ser si a marimii tumorii prin examen RMN si CT..Desi adenoamele hipofizare de dimensiuni mari provin din tumori mici ,majoritatea microadenoamelor nu evolueaza spre macroadenoame. In general, 90-95% din microadenoamele netratate raman stabile sau se produce o 1

scadere an nivelului prolactinei dupa sapte ani, tocmai de aceea nu toti pacientii cu microprolactinoame necesita tratament. Femeile cu microprolactinom necesita tratament atunci cand doresc o sarcina sau au amenoree ( datorita riscului de osteoporoza), cand prezinta acne, hirsutism( cresterea anormala a parului pe fata, pe corp si pe membre), scaderea libidoului sau galactoree suparatoare. Barbatii cu microadenoame trebuie tratati cand prezinta hipogonadism( risc de osteoporoza), scaderea potentei,libidoului sau infertilitate.Pacinetii cu macroprolactinoame necesita tratament pentru a evita efectele compresive ale tumorii. Tratamentul de electie este cel medical si consta in administrarea de agonisti ai dopaminei(agonist: medicament sau substanta care actioneaza la nivelul receptorilor celulari provocand acelasi efect sau un efect similar cu acela al mesagerilor chimici normali ai organismului) care scad concentratia de prolactina la aproape toti pacientii cu hiperprolactinemie. Bromcriptina este medicamentul de electie la pacientii cu microprolactinoame si se administreaza in doua doze zilnice, in timpul mesei, pentru a preveni iritatiile tractului gastro-intestinal; unii pacienti pot fi tratati prin administrarea unei singure doze zilnice.Tratamentul se incepe cu o doza mica de 0,625-1,25 mg administrate cu o gustare seara ,la culcare, pentru a diminua efectele adverse ca greata, varsaturile, astenia fizica, congestia nazala si hipotensiunea posturala.Doza se creste treptat pana la 2,5 mg, de doua ori pe zi; doza creste la 15 mg/zi la pacientii cu macroprolactinoame.Desi medicamentul este scump, este efficient in toate formele de prolactinemie si deseori rezolva si galactoreea determinata de alte cauze. Intoleranta gastrointestinala fata de bromcriptina poate fi evitat prin administrarea vaginala. Succesul terapeutic trebuie monitorizat prin aprecierea manifestarilor clinice, masurarea prolactinei in ser si a marimii tumorii prin examen RMN. Concentratia de prolactina revine la normal la aproape toti pacientii care tolereaza medicamentul, dupa cateva zile de utilizare a dozei terapeutice.Menstruatia revine de obicei in doua luni, dar poate intarsia mai mult de un an.Deoarece sarcina se poate produce fara reluarea ciclului menstrual, un contraceptive de baraj este recomandat pana cand ciclul menstrual devine regulat.. De obicei efectele bromcriptinei nu sunt permanante, insa la o sesame dintre pacientii cu microprolactinom, concentratia normala de prolactina se mentine si dupa incetarea tratamentului. La pacientii cu macroprolactinoame ,bromcriptina scade de obicei nivelul prolactinei serice si dimensiunile tumorii dar ambele efecte pot fi incomplete.La barbati concentratia de testosteron incepe sa creasca de obicei la trei luni de la inceperea tratamentului, insa poate ramane sub limitele normale.; la unii barbate nivelul spermatozoizilor revine la normal, iar la 90% dintre femeile aflate inainte de menopauza ciclul menstrual se reia. La pacientii la care persista hiperprolactinemia simptomatica in pofida unui raspuns partial la bromcriptina pot fi necesare radioterapia sau interventia chirurgicala. Tratamentul chirurgical(cel mai frecvent realizat prin interventie transsfenoidala), este indicat la femeile cu microprolactinoame care doresc o sarcina si care nu pot tolera bromcriptina.Din pacate rata de recurenta poate fi mai mare de 40% dupa 6 ani.Interventia chirurgicala poate fi necesara la pacientii cu macroprolactinoame, cu tulburari persistente ale campului vizual, in ciuda tratamentului cu bromcriptina si la pacientii care nu tolereaza agonisti ai dopaminei. Tumorile continand componente chistice pot necesita decompresie chirurgicala pentru ameliorarea simptomelor vizuale si a cefaleei.Tratamentul chirurgical poate fi necesar si la pacientii cu prolactinom, care necesita agenti neuroleptici pentru afectiuni psihiatrice, deoarece agonistii dopaminei contracareaza aceste medicamente si pot precipita episoadele psihotice. Radioterapia are un rol limitat in tratamentul prolactinoamelor;radioterapia conventionala timp de 25 de zile determina o scadere lenta a concentratiei serice a prolactinei.Desi concentratia de prolactina se normalizeaza la aproximativ 30% dintre pacientii cu microprolactinoame in 2 pana la 10 ani dupa radioterapie, rar se foloseste iradierea pentru tratamentul microprolactinoamelor. Radioterapia poate fi necesara la macroprolactinoamele cu crestere rapida si persistenta, in ciuda tratamentului cu agonisti dopaminici si a interventiei chirurgicale, sau dupa efectuarea interventiei chirurgicale la pacientii care nu tolereaza agonistii dopaminici.