Sunteți pe pagina 1din 2

Calathea

Calathea Makoyana

Calathea Zebrina

Genul Calathea cuprinde aproximativ 300 de specii. Ele sunt permanent verzi, plante perene a caror origine se trage din zonele subtropicale ale Americii de Sud. Caracteristic plantei sunt frunzele ovale, care prezinta pe fata superioara desene in nuante diferite de verde pana la galben, iar pe fata inferioara aceste culori capata tente purpurii. Daca ar fi facuta o comparat ie, frunzele Calatheei pot fi asemuite cu penele de paun, datorita contrastului cromatic si al distributiei desenelor. Tocmai de aceea planta este foarte apreciata. Reproducerea se face prin divizarea plantei care a crescut suficient. Operatiunea se face in aprilie, cand se transfera rizomii in acelasi tip de pamant (compost) in care s-a dezvoltat si planta "mama". Semnul ca planta poate fi divizata sunt radacinile, care la maturitate ocupa intregul spatiu din ghiveci. Genul Calathea avand circa 300 de specii, bineinteles ca si varietatile adaptate pentru interioare sunt foarte multe si se deosebesc in principal prin coloritul special al frunzelor. Calathea zebrina (foto) se recunoaste prin desenele in tonuri diferite de verde, dungile fiind mai pronuntate, de nuanta inchisa, si pornesc de la nervura centrala intr-o directie aproape orizontala. Alte varietati foarte apreciate sunt ale speciei Calathea makoyana. Acestea se disting prin frunzele ovale lungi, care ating chiar si 15 cm lungime, si care sunt purtate de pedunculi lungi si subtiri, care se ramifica de la tulpinile principale. Fata superioara a frunzelor este verde-argintie, cu pete ovale de verde inchis, situate de-a lungul nervurilor.

Familia: Marantacee Aspect: Este o planta care la maturitate arata ca un arbust. Poate atinge inaltimea de un metru, iar in diametru ajunge la 40-50 cm. Amplasare: Calathea se dezvolta bine intr-un ambient umed, la umbra sau in zone cu lumina filtrata, si la temperaturi nu mai mici de 18 grade Celsius. Din acest considerent, se preteaza in camere sau in spatii cu situare nordica, bine incalzite si aerisite. Ingrijire: Din aprilie pana in septembrie, planta trebuie udata zilnic abundent. Se recomanda stropirea ei cu apa folosind un pulverizator. In aceeasi perioada, se recomanda administrarea de ingrasaminte lichide la fiecare 2-3 zile. Chiar si in anotimpurile reci, umbra si umiditatea sunt esentiale, dar planta nu trebuie udata des, ci numai cat sa se mentina pamantul umed. Precautii: Tragandu-si originea din regiunile subtropicale, este firesc ca aceasta planta sa pretinda un mediu umed si lumina filtrata. Cand frunzele ei devin palide sau prezinta "arsuri" este semnul unei expuneri directe prea indelungate la soare si necesita reasezarea in alta parte. Daca frunzele capata culoare bruna si marginile lor se rasucesc in forma de cornet inseamna ca aerul este prea uscat. In acest caz trebuie sa le pulverizati frunzele cu apa si sa puneti ghiveciul pe o tava cu pietris marunt, udat din abundenta. Parazitul cel mai periculos pentru aceasta planta este paianjenul rosu, care provoaca infestarea fetei inferioare (purpurii) a frunzelor. Se combate cu produse acaricide specifice.