Sunteți pe pagina 1din 12

FIZIOLOGIE -note de cursCURS 1

SISTEME DE CONTROL
-sunt mecanisme care mentin homeostazia (adica mentinerea valorilor si proceselor din corp in parametrii normali, in ciuda actiunii unor stimuli externi) -sunt organospecifice (ex: ficatul si pancreasul => mentin constant nivelul glucozei in L.E.C.) si generale (ex: sist.nervos + sist. respirator => mentin constant nivelul CO2 si O2 in L.E.C.) -actioneaza prin FEEDBACK (pozitiv sau negativ) FEEDBACK NEGATIV - baza majoritatii sistemelor de control - la actiunea unui stimul aceste mecanisme genereaza un raspuns opus (ex: creste temperatura => organismul tinde sa o scada) - exemple: controlul presiunii arteriale : la nivelul arcului aortic si al bifurcatiei carotidiene exista baroreceptori (receptori pentru presiune) care atunci cand vasul se dilata (semn al cresterii presiunii sangelui) emit semnale inhibitorii (cei de la sinus prin nervul sinusului carotic (ramura a nervul IX), iar cei de la arcul aortic prin nervul aortic ce se va uni cu nervul X)catre centrul vasomotor din bulb aflat in nucleul solitar. Acest centru scade numarul impulsurilor simpatice catre cord si vase, in consecinta vasele se relaxeaza (sangele circula mai usor) iar inima isi scade intensitatea activitatii de pompa (sangele este ejectat mai putin intens). Consecinta este scaderea presiunii arteriale

Sinusul carotic este cel mai important in reglarea presiunii arteriale, el fiind
sensibil la presiuni intre 60 189 mmHg. Activitatea sa este initiata de depasirea valorii medii ale presiunii arteriale normale. In efort fizic, hipertensiune cronica si infarct aceasta valoare se modifica => in aceste situatii se observa o mentinere a starii hipertensive Baroreceptorii se adapteaza in cazul unei presiuni arteriale care variaza pe o perioada lunga de timp (daca presiunea scade brusc, baroreceptorii sunt inhibati initial, dar ulterior se adapteaza si revin la valoarea normal => intervin noi sisteme de control)

EFICACITATEA SISTEMULUI DE CONTROL -arata gradul in care un sistem de control mentine parametrii normali la diverse variatii. -exemplu: Daca se transfuzeaza sange la o persoana cu 100mmHg, presiunea arteriala a persoanei respective ar trebui sa fie 175mmHg, dar in realitate este doar 125mmHg => baroreceptorii au redus 50mmHg de presiune (aceasta valoare se numeste corectie) si s-a mentinut 25 mmHg presiune (valoare numita eroare). -eficacitatea = corectie/eroare => 50/25 = -2 (minus inseamna feedback negativ)

APA IN ORGANISM
repartitie -in total este 60% din masa corpului =>40 L -impartita in 2 compartimente lichidiene: intracelular (2/3 din apa totala => 25 litri) extracelular (1/3 din apa totala => 15 litri; are doua compartimente: volumul plasmatic 20%din L.E.C. => 3 litri / lichidul interstitial 80% din L.E.C => 12 litri) -cantitatea totala de apa in organism scade de la 90-97% la embrion pana la 58% la varstnic -este in cantitate mai mare la barbati (au tesut muscular mai mult si mai putina grasime) - ! tesutul adipos SCADE procentajul apei (este un tesut puternic hidrofob) -raportat la tesuturi : 0,2%-smalt dentar 80% -tesut conjunctiv (ptr toate valorile vezi slideuri ! roluri -permite desfasurarea activitatilor homeostazice -bun solvent organic si anorganic -mediu de transport si de sinteza a substantelor organice continut -compusi organici cu molecula mica (glucoza, uree, aminoacizi) -substante macromoleculare (proteine) -electroliti

ELECTROLITI IN ORGANISM
roluri -in distributia si retinerea apei -in determinarea presiunii osmotice

-in reglarea cantitatii de H+

principalii electroliti ai organismului Na+ REPARTITIE: - ionizat in plasma (142 mEq/L) =>principalul ion extracelular ! - in lichidul intracelular (10mEq/L) ROLURI: - repartitia hidrica intra si extracelulara - reglarea presiunii osmotice (contribuie 80% la reglare) - regleaza echilibrul acido-bazic (intra in sistemele tampon bicarbonat si fosfat) - transmiterea impulsului nervos - mentinerea proprietatilor contractile ale muschilor si miocardului K+ REPARTITIE: -ionizat intracelular (141 mEq/L) => principalul ion intracelular ! -cantitati foarte mici extracelular (5 mEq/L) ROLURI : - mentine presiunea osmotica - mentine pH-ul - repartitia hidrica intra si extracelulara - in excitabilitate, conductibilitate si conducere nervoasa - contractia muschilor si miocardului - transferul de O2 si CO2 in sange ClREPARTITIE: -ionizat extracelular (103 mEq/L) => anionul extracelular major -cantitati minore intracelular (4 mEq/L) ROLURI: -mentine presiunea osmotica -mentine pH-ul -mentine echilibrul hidric intra si extracelular -rol in transferul O2 (membrana Hamburger sau migrarea Cl-) -in forma HCl => rol bactericid si activator al pepsinei in stomac -activeaza amilaza ! Ca2+ REPARTITIE: - intracelular = sub 1 mEq/L - extracelular = 5 mEq/L - se gaseste in 3 forme: - nedifuzibil (proteinat de Ca 60%) - neionizat si difuzibil (fosfat/citrat de Ca) - ionizat si difuzibil (Ca2+ - 40%) ROLURI: -rol structural: hidroxiapatita + fosfat tricalcic => duritatea si rezistenta oaselor -coagularea sangelui

-contractia musculara -functionarea miocardului -transmiterea sinaptica -activator enzimatic al tripsinei, lipazei si fosfatazei alcaline ! doar calciul ionizat si difuzibil are rol fiziologic P(fosforul) REPARTITIE: - 4 forme: - in fosfati : 4 mEq/L e.c. | 75 mEq/L i.c. - in fosfolipide: 0.5 mg/100ml ec | 2-95 mg/100ml ic - PO2: 35mmHg e.c. | 20mmHg i.c. - PCO2: 46mmHg e.c. | 50mmHg i.c. ROLURI: -rol structural : hidroxiapatita + fosfat tricalcic -constituent ADN si ARN (rol in replicare si transmiterea informatiei) -reglarea transportului transmembranar (sub forma fosfolipidelor) -constituent al NTP, NDP, NMP -activator al vitaminelor B Mg2+ REPARTITIE: extracelular 3 mEq/L intracelular 50 mEq/L ROLURI: -cofactor in fosforilarea oxidativa (cofactor al unor enzime cu tiaminpirofosfat) -contractia musculara -transmiterea neuromusculara (actiune sinergica cu cea a Ca2+)

CURS 2 05.03.2012 (continua primul slide)


`ECHILIBRU HIDRIC -diferenta intre intrarile si iesirile de apa din organism -in conditii normale, organismul isi mentine echilibrul hidric =>homeostazie -reprezinta raportul aport/eliminare -aportul zilnic de apa: cea mai mare parte din apa ingerata este administrata pe cale orala (2/3 = apa ca atare ; 1/3 = alimente) -o mica cantitate de apa este sintetizata in organism, ca rezultat al proceselor metabolice (150 200 ml/zi) => depinde de intensitatea proceselor metabolice - aportul normal de lichide = 2300 ml -pierderile zilnice de apa : la o temperatura de aprox 20 grade cantitatea de apa pierduta este de 2300 ml metode de pierdere a apei (cantitatile pierdute variaza vezi slide !) - prin urina - prin transpiratie - prin materii fecale NU VARIAZA DELOC !

- prin perspiratie insensibila ( prin tractul respirator -350ml/zi- si prin difuziune prin piele -350ml/zi-) => ! si la persoane cu deficit congenital de glande sudoripare => ! moleculele difuzeaza prin stratul epidermic ( ! epiderma are un strat de colesterol cale limiteaza pierderile) ; NU VARIAZA DELOC => IN ARSURI se distruge stratul de colesterol => creste rata difuziunii pana 3000-5000 ml/zi => ! in tractul respirator se umidifica aerul => aerul expirat contine apa => eliminare de apa prin respiratie => daca presiunea vaporilor saturati in aerul atmosferic este mai mare de 47mmHg, cantitatea de apa pierduta nu depaseste 350ml/zi (presiunea atmosferica a vaporilor scade cu scaderea temperaturii => la temperaturi scazute creste pierderea de apa pe cale respiratorie => crescute iarna (se explica senzatia de uscaciune) si scazute vara reglarea echilibrului hidric -prin reglarea ingestiei de lichide (senzatia de sete = apare cand cantitatea de apa se reduce sub 1% ; se produce prin stimularea osmoreceptorilor hipotalamici si a voloreceptorilor din atrii) - prin reglarea pierderilor de apa (ADH = rol in reabsorbtia renala de H2O si in osmolaritatea plasmatica) -osmolaritatea creste => sete -volumul sangvin scade => sete -presiune sangvina scade => sete -angiotensina II creste => sete -mucoasa bucofaringiana uscata => sete -distensia gastrica => scade setea reglarea eliminarilor de apa - prin ADH si ALDOSTERON => se retine apa - prin FACTORUL NATRIURETIC ATRIAL => se elimina apa REGLAREA SECRETIEI ADH - creste osmolaritatea fluidului extracelular (se pierde apa) => stimularea osmoreceptorilor hipotalamici => impulsuri catre nucleii supraoptici si paraventriculari => eliberare ADH => transport prin tractul hipotalamohipofizar pana la hipofiza anterioara => eliberare in circulatie => actiune la tubii contorti distali si colectori => scade volumul de urina si ii creste concentratia + creste cantitatea de apa => scade osmolaritatea plasmei TULBURARI ALE ECHILIBRULUI HIDRIC -datorita pierderilor excesive de apa => bilant hidric negativ -datorita retentiei in exces de apa => bilant hidric pozitiv deficitul de apa -intereseaza in special compartimentul extracelular

-apa este extrasa din celule => deshidratare celulara => senzatia de sete/ uscaciunea mucoasei bucofaringiene - in mod normal se secreta ADH si se ingera apa => tulburarea dispare excesul de apa -determina EDEME (pot fi intracelulare sau extracelulare) edemul intracelular -apare cand sistemele metabolice tisulare se deprima sau este afectat fluxul sangvin normal, celulele neprimind suficient oxigen => este afectata activitatea pompelor ionice (cu precadere pompa care scoate sodiul din celula => Na ramane in celula si atrage dupa sine osmoza apei) -apare cand inflamatia determina o cresterea a permeabilitatii membranelor celulare -> Na si alti ioni intra in celula => osmoza apei) edemul extracelular -apare datorita extravazarii exagerate a lichidului din sangele capilar sau insuficienta sistemului limfatic de a drena lichidul din interstitii -retentia renala de apa si sare edemul produs (caracteristici) prin extravazarea lichidului sau obstructie limfatica

1. presiune capilara crescuta a capatului venular -determinata de insuficienta renala sau exces de mineralocorticoizi / presiune venoasa ridicata ( insuficienta cardiaca sau stenoza venoasa localizata) - capilarul are doua capete: arteriolar si venular - la capatul arteriolar exista forte care deplaseaza lichidele din vas: presiunea hidrostatica (30 mmHg) presiunea negativa interstitiala (-3mmHg) si presiunea coloid-osmotica interstitiala (8mmHg) => forta de filtrare de 41 mmHg -la capatul arteriolar exista de asemenea forte care deplaseaza lichidele in vas => presiunea coloid-osmotica capilara (28mmHg) => forta de reabsorbtie - la capatul arteriolar forta de filtrare domina forta de reabsorbtie (19mmHg)=>sangele ajunge inafara vasului - la capatul venular exista o forta care favorizeaza reabsorbtia: presiunea coloidosmotica capilara (28mmHg) -la capatul venular exista forte care favorizeaza filtrarea: presiunea hidrostatica a capatului venular (10mmHg), presiunea negativa interstitiala (-3mmHg), presiunea coloid-osmotica interstitiala (8mmHg) => forta de filtrare de 21mmHg -in consecinta la capatul venular forta de reabsorbtie domina forta de filtrare => forta neta de reabsorbtie de 13mmHg ! cand presiunea venoasa creste => CRESTE presiunea coloid-osmotica capilara => forta de filtrare DOMINA forta de reabsorbtie => nu se mai produce reabsorbtia lichidului 2. scaderea proteinelor plasmatice -data de pierderi de proteine prin urina, pierderi prin lipsa tegumentara (arsuri/rani) sau sinteza proteica insuficienta (boli hepatice/deficit de aport)

-cea mai importanta proteina este albumina 3. permeabilitate capilara crescuta -data de reactii imune cu eliberare de histamina, prezenta toxinelor, infectii bacteriene 4. blocajul drenajului limfatic edemul produs prin retentie renala de apa si sare -insotit de crestere a tensiunii arteriale (datorita cresterii volemiei !!!)

RELATIA DINTRE PRESIUNEA LI SI VOLUMUL LI -presiunea li = ~3mmHg => volum li = 12 l -li = sub forma de gel => previne curgerea lichidului printre tesuturi (datorita proteoglicanilor) FACTORUL DE SIGURANTA ANTIEDEM -are 3 mecanisme : 1. presiunea negativa a li este anulata si devine pozitiva 2. fluxul limfatic creste de 10 50 de ori => previne cresterea presiunii li cand ia valori pozitive 3. spalarea proteinelor din li (proteinele sunt eliminate din interstitiu => creste diferenta dintre presiunea coloidosmotica a plasmei si cea interstitiala => creste absorbtia osmotica a lichidului din interstitii in capilare ECHILIBRUL OSMOTIC - osmoza= trecerea apei (solventului) printr-o membrana semipermeabila - sensul osmozei este de la concentratie h2o mare la concentratie h2o mica - se produce datorita miscarii cinetice permanente a particulelor, de o parte si de alta a membranei semipermeabile presiunea osmotica = forta perpendiculara pe membrana semipermeabila care impiedica trecerea apei -este data de micromoleculele dizolvate -creste odata cu cresterea concentratiei solvitului osmolul = capatitatea solvitilor de a realiza osmoza si de a produce presiune osmotica -in mod curent se foloseste termenul de miliosmol (1/1000 osmoli) osmolaritatea = concentratia osmolala a unei solutii (Osm/l de solutie)

osmolalitatea = concentratia osmolala a unei solutii (Osm/kg H2O) -la 37 grade, o concentratie de un osmol la litru => presiune osmotica de 19.300 mmHg ; -osmolaritatea normala a LEC si IC = 300 -presiunea osmotica a corpului = 19,3 x 300 = 5790mmHg (la cresterea osmolaritatii trece de 300-, presiunea se calculeaza : 19,3 ori X, unde X > 300) -osmolaritatea totala este de 302,8 in plasma, 301,5 in lichidul interstitial si 302 in lichidul extracelular -in plasma osmolaritatea este cu 1.3 mOsm/l mai mare decat in LIC si LI datorita prezentei proteinelor care au un efect osmotic => in capilare presiunea este cu 20mmHg mai mare decat in LI ECHILIBRUL OSMOTIC INTRE COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR SI INTRACELULAR Tonicitatea substantei -proprietatea acesteaia de a determina deplasarea apei in celula sau in afara ei -in functie de presiunea osmotica extracelulara se pot produce (sau nu) modificari ale volumului celular prin modificarea echilibrului osmotic -intr-un mediu izoton (solutie de NaCl 0,9% sau glucoza 5%) NU exista modificari in celula -intr-un mediu hipoton (solutie NaCl <0,9%) are loc balonarea celulei -intr-un mediu hiperton (solutie NaCl >0,9%) are loc ratatinarea celulei -in functie de concentratia solvitilor care nu strabat membrana semipermeabila se disting 3 categorii de medii: izoosmotic (osmolaritate identica cu a palsmei) hiperosmotic (osmolaritate superioara mediului extracelular) si hipoosmotic (osmolaritate inferioara fata de mediul extracelular) DEZECHILIBRU OSMOTIC -hiperosmolaritatea apare la aport insuficient/pierdere excesiva de apa SAU aport excesiv de sodiu -hipoosmolaritatea apare la aport crescut de apa sau solutii de glucoza SAU eliminari deficitare CONTROLUL OSMOLARITATII LEC SI A CONCENTRATIEI DE SODIU - ionii de Na din LEC determina direct sau indirect peste 80% din presiunea osmotica a acestui compartiment - pentru reglarea osmolaritatii LEC si a concentratiei de sodiu actioneaza 3 sisteme de control independente: 1. Sistemul osmoreceptor- ADH 2. Mecanismul setei 3, Mecanismul apetitului pentru sare

Sistemul osmoreceptor ADH -cresterea osmolaritatii prin exces de ioni de Na => stimularea osmoreceptorilor din hipotalamusul anterior (in apropierea nucleului supraoptic) -osmoreceptorii stimulati transmit impulsuri nucleilor supraoptici care determina eliberarea de ADH din nucleii hipotalamici supraoptici si paraventriculari care este transportat prin tractul hipotalamo-hipofizar pana la hipofiza posterioara de unde sunt eliberati in circulatie -ADH ajunge la nivelul tubilor contorti distali si colectori unde se fixeaza pe receptori de tip V2 (pentru vasopresina) determinand prin intermediul adenilatciclazei eliberarea unui mesager secund (AMPc) -cresterea reabsorbtiei de apa se realizeaza prin canale stocate in endozomii celulelor tubulare renale -ADH-ul determina mobilizarea acestor canale spre membrana luminala unde are loc insertia unor proteine pentru canale de apa (aquaporina 2) Actiunile ADH-ului - creste reabsorbtia de apa prin cresterea permeabilitatii celulelor epiteliale -determina o crestere de fluxului sangvin in vasele drepte renale - determina o scadere a reabsorbtiei de Na in tubul contort distal - determina eliminarea Na si alte substante osmotice prin urina Regiunea anteroventrala a ventriculului 3 -arie neuronala pentru controlul osmolaritatii -are 3 structuri importante : organul subfornical (in partea superioara) organul vascular al laminei terminale (in partea inferioara) nucleul median preoptic (se afla intre cele doua organe ; are conexiuni cu : organele, nucleul supraoptic, centrii de control ai presiunii arteriale) -exista neuroni stimulati de cresteri minime ale osmolaritatii LEC si inhibati de scaderea osmolaritatii LEC - componentele zonei AV3V impiedica difuzia celor mai multi ioni din sange in tesutul nervos - absenta unei bariere hemato-encefalice face posibil ca ionii sa treaca usor din sange in tesutul interstitial local => osmoreceptorii raspund rapid la modificarile de osmolaritate a sangelui MECANISMUL SETEI - Setea este primul reglator al aportului de apa - Centrii setei: in regiunea AV3V si in zona preoptica hipotalamica - Stimulul fiziologic = deshidratarea celulara datorita cresterii osmolaritatii lichidului extracelular (aport hidric deficitar, exces de Na si pierderi de K ) cand concentratia Na creste cu 2mEq/L => mecanismul ingestiei de apa (se atinge un nivel de sete suficient pentru a activa efortul motor necesar pentru a bea = PRAGUL SETEI)

- stimularea centrilor setei va produce o senzatie constienta de sete cu elaborarea unui comportament dipsic => scade osmolaritatea plasmei si creste volumul LEC => scade senzatia de sete => se opreste aportul lichidian

CONTROLUL SECRETIEI DE ALDOSTERON mecanism: MECANISMUL APETITULUI PENTRU SARE Stimului = scaderea Na in LEC, insuficienta circulatorie determinata de hipovolemie - in timp ce setea apare imediat, aportul pentru sare apare dupa cateva ore si creste progresiv -Importanta = demonstrata la bolnavii de Addison (nu secreta aldosteron) => pierderi masive de sare prin urina => scade concentratia Na din LEC si a volemiei => dorinta ingestiei de sare ALTI FACTORI HORMONALI DE CONTROL AL SECRETIEI DE Na - factorul natriuretic atrial (FNA) = eliberat sub influentia distensiei atriale, actionand pe receptorii FNA de tip A de la nivel glomerular => inhiba absorbtia Na si secretia de renina precum si eliberarea de aldosteron, ADH => natriureza si diureza ; este vasodilatator si hipotensiv - factorul natriuretic hipotalamic (FNH) = actioneaza pe receptori FNH tip B, produce natriureza si diureza ; vasodilatator - sistemul prostaglandinic renal (SPG) = prostaglandinele sunt markeri ai inflamatiilor si sunt derivati din acidul arahidonic. Prostaglandina E2 renala este produsa la expansiunea LEC => efect inhibitor asupra transportului tubular de Na

SECRETIA SALIVARA

GLANDELE SALIVARE -produc 1L de saliva / zi (depitul poate varia intre 0.1 4ml/min) -la un debit de 0.5L/min 95% provine din glandele submaxilare si parotide, iar restul de 5% este secretata de glandele sublinguale si auxiliare structura functionala a glandelor salivare -glande de tip racemic -lobul glandelor are irigatie sanguina si limfatica proprie, inervatie proprie si este drenat de un canal unic Glandele parotide -glande seroase -intre 25- 30 g fiecare -nu exista mucine in secretia lor ! -produsul de secretie al glandelor parotide este fluid si transparent si este eliminat la exterior prin canalul stenon (care se deschide in vestibulul bucal in dreptul celui de-al doilea molar superior Glandele submaxilare -glande mici (10g fiecare) -glande mixte (raportul celule seroase/celule mucoase este 4 /1 ) -localizate in vecinatatea unghiului intern al mandibulei -produsul de secretie se elimina prin canalul Wharton, lateral de fraul limbii Glandele sublinguale -predominant mucoase (raportul mucos/seros = 4 /1) -produsul lor de secretie este eliberat prin ducturi Rivinius (canale mici si scurte) care se deschid in apropierea fraului limbii Vascularizatia glandelor salivare: in lobi,arteriorele formeaza un prim plex capilar in jurul ducturilor salivare intralobulare, iar ramuri din acest plex formeaza un nou plex capilar la nivelul acinilor Proprietatile fizico-chimice ale salivei -in conditii de repaus si in lipsa stimularii bucale, debitul este de aproximativ 0,5ml/min - dupa stimulare se ajunge la un debit cuprins intre 1,5 2,5 ml/min -pH-ul salivar: in saliva nestimulata = 6-7 / in saliva stimulata = 8 (datorita cresterii concentratiei de bicarbonat ! ) -vascozitatae salivei = scazuta atunci cand creste fluxul salivar (prin stimulare)

-presiunea osmotica a salivei = solutie hipotonica, cu osmolaritate de 50-100 mOsm, dar atunci cand creste debitul salivar => 200mOsm datorita crestii cantitatii de K si Na -compozitia salivei: 99,4% apa, 0,6% reziduu uscat (0,4% organic si 0,2% anorganic) substante organice: proteine (de origine serica -20%- si glandulara -80%-) proteine serice: albumina, alfa1-glicoproteinele, ceruloplasmina, transferina, imunoglobulinele G, A, E, lactoferina proteina fixatoare de fier gasita in lapte cu rol in protejarea mucoasei bucale impotriva infectiilor, preluand din mediul bucal fierul necesar cresterii bacteriilor proteine glandulare: ptialina (glicoproteina formata din mai multe izoenzime, depozitata in granulele de zimogen a celulelor seroase ale acinilor), lizozimul (mucoproteina gasita cu precadere in saliva submaxilara), lipaza linguala -pH-ul optim = 6.9 -temperatura optima = 36-37 grade -actiuni ale salivei => amilaza salivara actioneaza pe amidonul preparat actionand asupra legaturilor 1-4 glicozidice => maltoza, maltotrioza si dextrine limita (polimeri ramificati care contin in medie aproximativ 8 molecule de glucoza si o legatura de tip 1-6 care nu poate sa fie hidrolizata de catre amilaza) ; are o concentratie mai mare in saliva parotidiana => lizozimul desface legaturile ozidice intre N-acetilglucozamina si acidul Nacetilneuramic => lipaza linguala hidrolizeaza grasimile => triacilgliceroli si acizi grasi