Sunteți pe pagina 1din 13

COLBAN O-ST ELISABETA IULIANA(MIHAI-STAN), 18.07.

1980,anul 1 la Psihologie si stiintele educatiei, specializarea Pedagogie invatamant primar si prescolar, seria 1 REFERAT LA FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI Profesor TINCU CRETU

GNDIREA
Intelectul desemneaz un sistem de relaii, activiti i procese psihice superioare (inteligen, gndire, memorie imaginaie, atenie, limbaj),sistem ce se constituie i funcioneaz la nivel uman, depind experiena senzorial, dar bazndu-se pe ea, uznd de proprieti specifice ale creierului uman i realizndu-se numai prin modelare cultural i integrare sociocultural. Prin interpretarea gndirii ca aflndu-se ntr-o continu desfurare, dezvoltare i schimbare, practic ntr-o continu natere, se depete i contradicia dintre dat i dobndit. Convertirea i finalizarea procesului n produs i transformarea produsului n premis a unui nou proces, constituie calea dinamicii i evoluiei gndirii. Gndirea ncheie un ciclu al cunoaterii i deschide un altul, circuitul interaciunii cognitive dintre individ i lume, fiind practic infinit. Inconsecvena terminologic i insuficiena delimitrilor conceptuale par a fi mai prezente n studiul gndirii dect n cel al altor mecanisme psihice. Termenul de gndire se folosete nc din anii 20,30 i chiar mult dup aceea, fiind preferat de psihologi pentru denumirea proceselor superioare de cunoatere. Concomitent cu termenul de gndire ncepe s fie din ce n ce mai folosit termenul de inteligen, uneori alturi de cel de gndire, alteori n locul lui. Pierre Oleron, nemulumit de faptul c termenul de gndire are unele conotaii subiective l nlocuiete cu cel de ,,activiti intelectuale,, din perspectiva psihologiei comportamentului. Psihologia cognitiv evit i ea ,de regul, termenul de gndire, nlocuindu-l cu ali termeni cum ar fi: ,,caracterizare, ,,reprezentare mintal a categoriilor,,,organizarea cunoaterii, ,,sistem expert.

Paul Popescu- Neveanu(1990) ,reactivnd noiunea de intelect, introduce gndirea n ea pe care o consider ca fiind trstura distinctiv, cea mai important a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaterii logice, raionale. Nimeni nu poate nega relaia de interdependen dintre gndire i inteligen, dar nici nu trebuie s se ajung la identificarea lor. Inteligena se folosete de gndire, dar nu se reduce la ea; gndirea se intersecteaz cu inteligena dar nu se confund cu ea, chiar dac n determinarea nivelului de inteligen ne servim de unele informaii din psihologia gndirii(forma, tipuri, niveluri de gndire), distincia dintre ele trebuie pstrat. Psihologia i psihanaliza arat c gndirea servete pentru nelegerea ralului de care ea este puternic legat, fiind chiar susinut de dorina de a aciona asupra realului Gndirea este o parte a inteligenei ,una din formele ei, care o ajut s se adapteze la real ,inteligena presupune mai mult dect att, ea fiind, dup Claparede, capacitatea de a rezolva problemele noi ntlnite. Interpretarea gndirii ca mecanism de procesare a informaiilor aduce o nou perspectiv teoretic de abordare a gndirii i deschide posibilitatea modelrii ei pe calculator. Gndirea este introdus n categoria activitilor finalizate prin sarcini i difereniat astfel de activiti mentale considerate ca fiind simple. Ea implic elaborarea obiectivelor intermediare spre deosebire de celelalte care debuteaz direct cu tratarea de baz. Gndirea presupune o serie de operaii specifice ca: -interpretarea situaiilor, Psihologia cognitiv evit i ea ,de regul, termenul de gndire, nlocuindu-l -producerea informaiilor, spre deosebire de activitile simple, la care operaiile de interpretare a situaiilor sunt minimale. Gndirea face apel la o serie de alte mecanisme psihice care, la rndul lor, dispun de propriile constrngeri de realizare, de propriile legi de acces. Psihologii romni au o alt atitudine fa de termenul gndire pe care nu numai c l-au introdus n dicionarele lor (P.P-Neveanu, Ursula chiopu, Rodica Demetrescu, M.Zlate), dar i-au acordat spaii foarte extinse. Chiar dac au fost opinii diferite privind gndirea ,exist un puternic acord ntre autori n ceea ce privete recunoaterea locului central ocupat de gndire n procesul cunoaterii a rolului enorm pe care gndirea l joac n planul general al activitii umane. 2

Gndirea este trstura distinctiv cea mai important a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaterii logice raionale. Ea produce modificri de substan ale informaiei cu care opereaz. De asemenea gndirea antreneaz toate celelalte disponibiliti i mecanisme psihice n rezolvarea procesului cunoaterii. Ea orienteaz, conduce, valorific maximal toate celelalte procese i funcii psihice. Centralitatea gndirii n procesul cunoaterii se explic i prin capacitatea ei de a-i reintroduce propriile produse n circuitul informaional n definirea gndirii au fost i destule dificulti dintre care ar fi: -imposibilitatea stabilirii unor linii de demarcaie ntre senzorial i logic, datorit faptului c procesul senzorial se intelectualizeaz, fiind integrate verbo-logic, iar cele logice, sau o parte a lor, capt forme de manifestare intuitiv; -insuficienta cunoatere a structurii interne a gndirii. Psihologia cognitiv evit i ea ,de regul, termenul de gndire, nlocuindu-l cu ali termeni cum ar fi: ,,caracterizare, ,,reprezentare mintal a categoriilor, i generale ale obiectelor i fenomenelor, a relaiilor dintre acestea n mod mijlocit, generalizat, abstract i cu scop, prin intermediul noiunilor, judecilor i raionamentelor. ,, Gndirea este un sistem ordonat de operaii de prelucrare, interpretare i valorificare a informaiilor, bazat pe principiile abstractizrii, generalizrii i anticiprii, i subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulimea celor iniial posibile.(Golu i Dicu,1972) Caracterul operaional al gndirii este larg subliniat n psihologia actual. Utilizarea termenului de gndire de ctre psihologi se refer la ,,organizarea i manipularea informaiilor i cunotinelor,,(Witting i Williams). Gndirea trebuie vzut ca,, produsul schimbrii i reorganizrii informaiilor stocate n memorie n vederea crerii unor noi informaii,,(Scarr i Vander Zaden,1987). n psihologia gndirii actuale se penduleaz ntre cele dou tipuri de definiii; Richard E.Mayer se refer la trei ipostaze ale gndirii: a) gndirea este cognitiv, dar este inferat din comportament, ea apare intern n minte sau n sistem cognitiv, ns trebuie inferat indirect; b) gndirea este un proces care implic o manipulare sau un set de operaii asupra cunotinelor din sistemul cognitiv; c) gndirea este direcionat i rezult n comportamentul care rezolv o problem sau este orientat ctre soluie 3

Gndirea este un mecanism psihic complex comparativ cu altele avnd urmtoarele caracteristici psihologice: informaional- operaional; gndirea este un proces de prelucrare i interpretare a informaiilor; ea izoleaz genericul i necesarul; reproduce relaiile obiective, le construiete mintal i introduce n realitate noi relaii, pe baza anticiprii posibilul; mijlocit; gndirea nu opereaz direct asuprea realului, asupra obiectelor i fenomenelor, ci asupra informaiilor furnizate de senzaii i percepii, asupra celor evocate din memorie sau obinute prin combinrile imaginative; este mijlocit de limbaj; mijlocitor; gndirea mijlocete celelalte procese psihice; atribuie un generalizat i abstractizat; gndirea opereaz cu nsuirile generale, neles imaginilor perceptive, utilizeaz denumiri verbale; abstracte, cu modele ideale care nu pot fi traduse prin reprezentri intuitive i care nu au un corespondent obiectual concret, dar au un mare rol n nelegerea teoretic a realitii; acional; limbajul opereaz n gndire; se trece de la aciunea material la cea mintal, gndit, astfel gndirea capt funcie de comand i control asupra desfurrii aciunii; finalist; gndirea se finalizeaz ntr-un anume produse ,dar nainte de a fi executat, activitatea de gndire este planificat n minte, fundamentat din punct de vedere al scopului, oportunitii, eficienei, consecinelor; multidirecional;gndirea se ntinde pe trei dimensiuni temporale; ,,folosete informaia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaz informaia despre trecutul i prezentul obiectului pentru a determina starea lui n viitor(M.Golu,1976) sistemic; gndirea conine elemente structurate, ierarhizate cu rol de autoreglabilitate i poate fi redus la un sistem cibernetic; din aceast perspectiv gndirea este cea mai nalt form de prelucrare a informaiei. Laturile gndirii Gruparea unitilor de baz ale gndirii(imaginea, simbolul, conceptul, operaia, regula)permit stabilirea laturilor acesteia: latura informaional latura operaional

Latura informaional este constituit din ansamblul noiunilor i conceptelor ca forme generalizate de reflectare a nsuirile obiectelor i fenomenelor. 4

Noiunea de concept a fost definit de foarte muli psihologi ca fiind,,un rspuns comun la o clas de fenomene;(Osgood,1953),,procesul ce reprezint asemnrile unor obiecte, situaii, evenimente; (Munn,1965),,un fapt particular ridicat la rangul de fapt general; (tefan Odobleja,1984),,o imagine simplificat, scheletic, redus la trsturi eseniale;(Changeux,1983),,categorii mintale pe care oamenii le utilizeaz pentru a clasifica evenimentele i obiectele cu respectarea proprietilor lor comune. (Lefton,1991) Conceptul are apte caracteristici: 1.nu sunt date senzoriale, ci sisteme care sunt produse de rspunsurile noastre la diferite situaii; 2.utilizarea lor nseamn aplicarea experienei trecute la situaia actual; 3.reunesc datele senzoriale independente; 4.mijloace de legtur ale elementelor independente ale experienei; 5.au un mod de utilizare extensiv i una intenional; 6.nu este obligatoriu raional; 7.poate exista fr a fi formulat ntr-o manier contient. Specificul conceptelor provine i din faptul c ele nu exist izolat unele de altele, dimpotriv, ele sunt interdependente i ierarhizate. Pentru psihologi, conceptele sunt ,,sisteme de rspunsuri nvate, care permit organizarea i interpretarea elementelor furnizate prin percepiile noastre i care influeneaz comportamentul, indiferent de toate stimulrile venite din mediu, permindu-ne s aplicm automat experiena noastr trecut la situaiile prezente. Latura operaional cuprinde ansamblul operaiilor i procedeelor mentale de transformare a informaiilor, de relaionare i prelucrare, combinare i recombinare a schemelor i noiunilor, n vederea obinerii unor cunotine noi sau a rezolvrii unor probleme. Piaget, d o fundamentare caracterului operatoriu al gndirii susinnd: ,,Trstura esenial a gndirii logice este de a fi operatorie, adic de a prelungi aciunea, interioriznd-o,, Categoriile de operaii folosite de gndire sunt: fundamentale i instrumente. Operaiile fundamentale ale gndirii Principalele operaii ale gndirii sunt: analiza; sinteza; 5

comparaia; abstractizarea; generalizarea; concretizarea logic;

Analiza este operaia de desfacere mental a obiectului n prile lui componente, n vederea determinrii proprietilor eseniale. Analiza ncepe ca activitate practic de descompunere a obiectului real i ajunge a se realiza doar pe plan mintal. Psihologia cognitiv evit i ea ,de regul, termenul de gndire, nlocuindu-l mintal. Analiza i sinteza ca operaii ale gndirii trebuie distinse de analiza i sinteza ca operaii senzorial-perceptive; la nivel senzorial, analiza ia forma distingerii i diferenierii, iar sinteza apare n cunoaterea senzorial sub forma modificrii configuraiei, structurii, formei elementelor senzoriale. ntre analiz i sintez nu exist o ruptur ci ele se presupun reciproc, trecnd chiar una n alta. ,,Reciprocitatea relaiei dintre analiz i sintez, pe tot parcursul procesului de gndire este condiionat de faptul c orict de sintetic ar fi caracterizarea noional a unui fenomen, ea reprezint totui produsul analizei realitii i abstragerii de la o serie de laturi ale ei. De asemenea, orict de departe ar ajunge analiza n cursul formrii unei noiuni, aceasta din urm conine totui legtura necesar(sinteza)dintre laturile eseniale ale fenomenelor, i cu att mai departe este mpins analiza, cu att mai larg este sinteza care realizeaz generalizarea implicat n noiune.(Rubinstein,1962) Comparaia este operaia gndirii care const n a stabili deosebirile i asemnrile eseniale dintre obiecte i fenomene pe baza unui criteriu. i comparaia se poate face pe plan real i pe plan mintal. Specificul comparaiei provine din structura i particularitile materialului cu care se opereaz- material verbal sau nonverbal. Abstractizarea este operaia prin care se las la o parte nsuirile particulare, individuale ale obiectelor, astfel nct s poat fi reinute doar nsuirile desprinse prin operaia de generalizare. Prin operaia de abstractizare se ajunge s se rein n plan mintal doar nsuirea comun. n felul acesta, nsuirea comun devine ea nsi o entitate, una dincolo de lucru, una care i ia locul fiecrei entiti reale. Generalizarea este operaia prin care se desprind nsuirile comune ale obiectului i ale altor obiecte, din cadrul unei anumite clase de obiecte, pentru a le ridica n procesul

cunoaterii de la nsuirile concrete, particulare la nsuirile din ce n ce mai generale, fie a extinde nsuirile unui obiect asupra unei categorii de obiecte. Concretizarea logic este operaia gndirii prin care pe baza nsuirilor abstracte ale obiectelor se procedeaz la reconstituirea mental a concretului. Dac prin operaia de sintez se ajunge la un concret mintal preponderent ,abstract, concretul ca rezultat al operaiei de concretizare este un concret logic; un concret rezultat n principal din asamblarea nsuirilor abstracte. Concretul ca rezultat al operaiei de sintez este bogat n detalii, pe cnd concretul logic este srac n detalii i bogat n nsuiri generale. Concretul ca rezultat al operaiei de sintez red obiectul ca entitate singular, pe cnd concretul logic red obiectul cel puin ca obiect tipic, iar la limita specific, propriu-zis, ca obiect categorial, ca obiect prin care sunt scoase n eviden nsuirile comune, generale i universale, ale unei anumite clase de obiecte. Concretul logic este obiectul mintal categorial; el este forma specific sub care exist conceptul. Cele dou laturi ale gndirii nu sunt independente una de alta ci ntr-o foarte strns interaciune i interdependen, dnd natere astfel la structuri cognitive ale gndirii. Acestea pot fi definite ca fiind sisteme organizate de informaii i operaii ce presupun organizare i difereniere interioar ntre elementele componente, coeren i operativitate ca i tendin de a se asocia cu alte sisteme cognitive ale intelectului; i totui se individualizeaz prin: completitudine, operativitate, grad de formare, finalitate. Rolul lor fundamental este de a media, filtra intrrile n gndire. Activitile gndirii Prin gndire omul intr n posesia conceptelor, le sesizeaz sensul, utilitatea i aplicatibilitatea, se implic n soluionarea solicitrilor ce-i sunt adresate, judec i face raionamente, ia decizii, creeaz produse noi. Activitile fundamentale ale gndirii, care o individualizeaz n raport cu alte mecanisme psihice, sunt: conceptualizarea; nelegerea; rezolvarea problemelor; raionamentul creaia

Conceptualizarea este capacitatea de abstractizare a nsuirilor unei clase de obiecte ce sunt apoi ncorporate ntr-o imagine sau ntr-o idee-concept. 7

Vgotski reuete s desprind trei etape ale procesului formrii noiunilor, aplicnd metodica dublei simulri, fiecare avnd mai multe subetape: etapa gndirii sincretice, etapa gndirii complexe i etapa gndirii noionale nelegerea. Procesul de gndire este un proces de nelegere. Spunnd nelegere avem n vedere surprinderea legturilor dintre prile componente ale unui obiect, dintre nsuirile obiectului i obiectul luat ca ntreg,dintre obiect i alte obiecte. Inelegerea este mult mai evoluat n cadrul reprezentrii. Numai gndirea, cu ajutorul conceptului, cu ajutorul cuvntului cu sens, poate s expliciteze, s amplifice i s completeze legturile redate prin structura percepiei i a reprezentrii cu imagini psihice. Numai astfel se produce nelegerea complet, adevrat. ,, Fenomenul ntelegerii, scrie Paul PopescuNeveanu, este o permanent a gndiriiin aciune. De aceea ar putea fi caracterizat ca reprezentnd latura funcional a intelectului uman n sensul generic al codificrii conceptuale i mai ales al decodificrii refereniale. Modul de a fi al gndirii contiente este nelegerea.Cu aceasta relevm i faptul ca nelegerea este acea modalitate a gndirii care este, cu necesitate, contient. n fapt, nelegerea se nscrie, la nivel general, ca o trstur sau o funcie a contiinei. nelegerea este modul de realizare a oricrui act de contientizare. Condiiile ei sunt verbalizarea i conceptualizarea.. Rezolvarea problemelor. nelegerea se manifest din plin n ceea ce se numete activitate problematic. Este vorba, pe de o parte, de nelegerea prin care se pun datele realitii n problem, iar pe de alt parte, de nelegerea prin care se gsete soluia problemei deja formulat. Pentru a putea spune ca exista o problem, trebuie s identificm toate cele trei elemente ale sale: 1) 2) starea iniiala, punct de plecare; scopul problemei sau starea final; 3) aciuni sau operaii ce ne conduc de la starea iniial la cea final. Cunoaterea elementelor ce alctuiesc o problem ne permite s clasificm problema i s ne ajustm soluiile n consecin. n general, problemele pot fi mprtie n : bine definite i probleme slab definite. Pornind ns de la operaiile prin care se pot soluiona problemele, acestea pot fi clasifica astfel:

probleme de rearanjare a elementelor - solicitarea este de a reordona elementele

problemei astfel nct s ndeplineasc un anumit criteriu. n general, la aceste probleme sunt posibile diverse aranjamente ale elementelor, dar numai unul dintre ele ndeplinete criteriul solicitat.

probleme de structurare a elementelor - n acest caz trebuie identificat relaia

dintre elementele problemei i s se construiasc o nou structur, un element nou. probleme de transformare solicit intervenii astfel nct prin modificari O problema apare atunci cand o persoana i propune s ating un scop sau s reacioneze ntr-o situaie i nu are pentru aceasta un rspuns dinainte pregtit.Dac faptul nou este integrat n structurile vechi,cognitiv-operatorii, are loc rezolvarea problemei.Astfel structurile operatorii se se extind, se copleteaz,i corecteaz erorile de amnunt.I.Radu I m.Miclea,pornind de la concepia lui Piaget asupra rezolvrii problemelor,propun o prspectiv asupra ,,problemei care cuprinde urmtoarele postulate : -problemele au un caracter psihogenetic,deorece structurile cognitiv-operatorii sunt rezultatul evoluiei psihogeneticii ; -funcia erotetic a problemei esteo funcie constituant,probleme fiind uneori generatoare de noi structuri ; -problema dispune de oschem vectorial ; -problema presupune un model mintal acceptor care are rol de a evalua soluia. Exist i fenomene de influen negativ a structurilor cognitive ale gndirii asupra procesului rezolvrii problemelor, cum ar fi: fenomenul ,,orbirii,,fenomenul stereotipiei gndirii, fenomenul fixitii funcionale. Raionament- forma de gndire n care, pornind de la una sau mai multe judeci, obinem o alt judecat. Raionamentele sunt de mai multe feluri: prin analogie, deductiv, inductiv. Immanuel Kant denumete raiunea ca ,,facultate a principiilor, ,,facultate a unitii regulilor sub principii. Gndirea ,,caut n raionament s reduc marea diversitate a cunoaterii intelectului la cel mai mic numr de principii Raiunea este constituit din principiile bine cunoscute ale gndirii: principiul identitii, al noncontradiciei, al teriului exclus i al raiunii suficiente. Admind c noiunile se formeaz n activitate i oglindesc realiti exterioare minii, putem susine ipoteza unei relaii ntre structura unitar a raiunii i unitatea lumii materiale.

succesive ale strii iniiale, s se ajung in starea finala, cea solicitata.

Creativitatea reprezint una dintre cele mai complexe activiti ale gndirii, forma ei extrem care duce la un nivel nou de sintez, superior celui presupus de rezolvarea problemelor i se bazeaz pe utilizarea unor relaii vag nrudite cu ideile din structura cognitiv, n vederea obinerii unor produse noi. Creaia, ca activitate a gndirii, genereaz i ea, la fel ca i rezolvarea problemelor, un anumit tip de conduit, i anume conduita creativ care poate fi interpretat ca referindu-se doar la produsele noi n raport cu experiena anterioar a individului sau referindu-se doar la produsele noi att n raport cu experiena anterioar a individului , ct i la produsele noi n raport cu experiena omenirii, a societii. Pentru Robert Gagne, creaia constituie tipul superior de nvare, i const n combinarea a dou sau mai multe reguli nsuite anterior, pentru a produce o nou capacitate. Ea presupune ,,un salt calitativ, o combinare a ideilor din sisteme de cunoatere mult diferite, o folosire ndrznea a analogiei ce depete ceea ce se nelege, de regul, prin generalizarea n interiorul unei clase de situaii problematice. Gndirea reprezint nivelul cel mai nalt de prelucrare i integrare a informaiei despre lumea extern i despre propriul nostru EU. Prin ea se realizeaz saltul calitativ al activitii la cunoatere de la particular la general, de la accidental la necesar, de la simpla constatare a existenei obiectului la interpretarea i explicarea lui legic-cauzal.

Memoria
Este un proces prin care oamenii si alte organisme codifica, inmagazineaza si refolosesc informatii. Psihologi, filozofi, scriitori si alti ganditori au fost fascinati -de-a lungul secolelor- de memorie. Problemele cele mai controversate, pe care acestia le-au analizat sunt : - Cum memoreaza creierul informatii? - Pot oamenii sa isi imbunatateasca memoria? - Care este capacitatea memoriei? Memoria este un subiect controversat pentru acuratetea ei. Un martor ocular la o crima poate juca un rol crucial in determinarea vinovatiei unui suspect. Oricum psihologii sustin ca oamenii nu isi aduc aminte lucrurile exact cum s-au intamplat, sau ca cateodata oamenii isi pot aminti lucruri care nu s-au intamplat. Memoria este un proces psihic de reflectare a experientei anterioare prin fixarea (intiparirea si pastrarea), recunoasterea si reproducerea imaginilor senzoriale, ideilor, starilor afective sau miscarilor din trecut. Procesele memorie se desfasoara atat in legatura cu reflectarea senzoriala cat si in legatura cu procesele de gandire si de limbaj, la unii oameni predominand memoria senzorial-intuitiva,la altii cea verbal-abstracta. Recunoasterea si reproducerea,ca procese ale memoriei sunt conditionate de procesul fixarii, al memorarii. Memorarea poate fi intentionata (voluntara) sau neintentionata(involuntara).Recunoasterea se realizeaza in prezenta stimulilor senzoriali sau verbali care au actinonat si anterior, in vreme 10

ce reproducerea se realizeaza in lipsa acestor stimuli.De aceea, in general recunoasterea se realizeaza mai lesne decat reproducerea.Fenomenul invers memorarii este uitarea, care se manifesta prin incapacitatea de a reproduce sau de a recunoaste,iar uneori prin reproducere sau recunoastere eronata.Se pot diferentia memrarea logica si memoria mecanica,dar specifica pentru om este memorarea logica,bazata pe intelegerea celor memorate.Din punct de vedere neurofiziologic memoria poate fi explicata intre altele prin plasticitatea mare a sistemului nervos si in special a emisferelor cerebrale,prin urma excitatiilor din scoarta cerebrala dupa ce stimuli au incetat sa actioneze prin fixarea legaturilor conditionate care sunt cu atat mai consolidate cu cat asocierile au fost repetate mai mult.In desfasurarea memoriei intervin diferite tipuri de de asociatii:asociatia prin contiguitate in spatiu si timp,asociatia prin asemanare si cea prin contrast.Caracteristice pentru memoria umana sunt mai ales asociatiile logice,bazate indeosebi pe relatiile de cazualitate. Cu privire la formele memoriei,cei mai multi psihologi disting intre: - memorie de foarte scurta durata(memoria senzoriala) - memoria de scurta durata - memorie de lunga durata. 1. Memoria senzoriala consta in parcurgerea drumului de catre excitatia provocata de organele de simt pana la nivelulcortextului,drum a carui durata este intre 0.20-0.30sec. Se refera la scurta inertie a simularii. 2. Memoria de scurta durata consta in fixarea unei parti din simularile senzoriale, care se pastreaza ca imagine la acest nivel, pana la 18 sec.Caracteristica sa este limitarea ca volum di durata a conservari. 3. Memoria de lunga durata (nelimitata) presupune o persistenta foarte mare a informatiei. Se ajunge la acets tip de memorie prin mijlocirea memoriei de scurta durata,prin repetitii,asociatii,incarcatura emotionala, intelegere, legaturi logice. Continuitatea se manifet\sta prin prelucrarea informatiei la nivel cognitiv, semantic (intervenind gandirea si limbajul). Memoria de lunga durata nu este unitara.Se pot distinge memoria episodica si memoria semantica. 4. Memoria episodica se refera la evenimente traite personal de un subiect,fiind alcatuita din fapte si intamplari localizabile in spatiu si timp. 5. Memoria semantica este alcatuita din fapte ,idei ,concepte cu referire la ceea ce este general,opuse singularului,individuaalului. Imaginea lui Mos Craciun cu sacul cu daruri langa pomul de iarna impreuna cu familia,este o imagine personala spre deosebire de termenii generali fara nici o conotatie specifica de ``Mos Craciun`` si ``pom de iarna. 6. Asadar memoria se contureaza ca o componenta esentiala a vieti noastre cotidiene. Memoria o regasim ca: - Memorie imaginativa-prin conservarea reproducerea imaginilor trecutului; - Memorie verbal-logica-prin conservarea ideilor informatiilor; - Mai controversat memorie as\fectiva retrairea emotiilor trecute; - Memorie motorie-prin conservarea si actualizarea miscarilor. In raport cu personalitatea,orice teorie explicativa asupra acesteia trebuie sa recunoasca rolul fundamental al memoriei,fara de care nu s-ar putea sustine persistenta cionstanta trasaturilor de personalitate. Memoria are anumite proprietati care se manifesta diferit la persoane difeite: - Volumul-se refera la cantitatea de informatie ce poate fi stocata.Aceasta difera de la o persoana la alta. - Mobilitatea-se refera la capacitatea de a acumula cunostinte noi,de a le corela cu alte cunostinte,de a le modifica. - Rapiditatea fixarii vizeaza usurinta intiparirii,efortul presupus pentru realizarea ei. 11

- Fidelitatea redarii se refera la masura in care informatia actualizata corespunde cu cea intiparita . - Rapiditatea actualizarii se refere la viteza cu care reusim sa actualizam un material invatat. Aceste proprietati se concretizeaza diferit la fiecare individ Uneori, atunci cand trasaturile sunt sau foarte puternice sau foarte slabe,ele pot deveni elemente distinctive in descrierea personalittii noastre. Reprezentarea Reprezentarile cognitive. In mod traditional, prin reprezentare se intelege imaginea mintala a unui obiect, care nu presupune prezenta acestuia, o reflectare a realitatii aflata pe drumul dintre percept si concept. Din punct de vedere al psihologiei cognitive, reprezentarile sunt expresii simbolice, in care sistemul cognitiv, a realitatii inconjuratoare, din prelucrarea carora se extrage informatia despre aceasta realitate. Principalele tipuri de reprezentari sunt: imaginile, expresiile lingvistice si continuturile semantice. Imaginile. O imagine reprezinta informatia despre o configuratie spatiala, nu si marimea absoluta a acestei configuratii. De exemplu, figuri geometrice de marimi diferite sunt considerate asemenea. Un patrat cu latura de un centimetru e asemenea unui patrat cu latura de 2 metri. E codata pozitia relativa a obiectelor dintr-o configuratie nu si marimea lor. In general, se considera ca aceasta reprezentare surprinde dispunerea relativa a cel mult 5 obiecte. Codarea imaginistica contine in mod implicit, pe langa informatia figurala, informatia categoriala. Aceste informatii sunt extrase din si pe baza prelucrarii imaginilor. Desi reprezinta direct ceea ce se afla in lume, imaginile mintale nu sunt picturale. Diferenta rezida din organizarea ierarhica a imaginilor mintale (o imagine poate fi compusa din mai multe subimagini). Aceasta ierarhizare determina aglutinarea subimaginilor. Reprezentarea imaginistica nu are o sintaxa; de exemplu, un cerc se poate circumscrie unui patrat sau poate fi inscris intr-un patrat fara violentarea vreunor reguli combinatorice. Imaginile nu au valoare de adevar, nu spunem despre un patrat ca este fals sau despre un cerc ca este adevarat. Imaginile nu au valoare de adevar pentru ca nu asorteaza nimic. Ele nu reprezinta cunostinte, caci cunostintele au valoare de adevar. Numai prin prelucrarea imaginilor obtinem cunostinte (informatii). Reprezentarea lingvistica. Expresia lingvistica a informatiei noastre despre lume este un fapt curent. Problema este daca nu cumva repertoriul de cuvinte pe care il avem la dispozitie intr-o limba influenteaza fundamental natura cunostintelor noastre despre lume. In lucrari de mare influenta, B Whorf a sustinut teza realismului lingvistic potrivit careia structurile limbajului determina structurile gandirii, iar utilizarea unor limbaje diferite ne face sa gandim in chip diferit, deci sa avem cunostinte diferite despre lume. Cu alte cuvinte, diferentele de cod lingvistic induc diferente in informatia codata. Se cunoaste insa din logica elementara ca exemplele nu pot justifica nimic, ele pot doar sa ilustreze sau sa infirme o propozitie generala. Cercetarile experimentale minutioase nu au confirmat ipoteza lui Whorf. Eficienta codajului lexical ca si a codajului imaginistic este context-specifica in functie de scopul urmarit. Uneori e mai eficient sa codam informatia printr-un cuvant, alteori printr-o imagine. De exemplu, avem in fata o harta si paralel o carte cu distantele si formele de relief dintre orase. Avem de-a face cu reprezentari diferite din punct de vedere al formatului dar echivalente sub aspectul informatiei codate. Reprezentari diferite genereaza prelucrari diferite. Eficacitatea reprezentarilor este in functie de scopul urmarit. Reprezentarea imaginistica, la fel ca reprezentarea lexicala nu constituie prin ea insasi informatie. Informatia e generala in momentul prelucrarii reprezentarii lexicale. Prelucrarea reprezentarilor lexicale depinde de cunostintele anterioare ale subiectului. Reprezentarile lingvistice pot fi privite ca niste indicatii sau instructiuni pentru a crea sensuri. Informatia se 12

creeaza din prelucrarea reprezentarilor lexicale pe baza cunostintelor anterioare ale subiectului. Reprezentarea semantica. Posibilitatea traducerii codului imaginistic in cod lexical si reciproc i-a facut pe unii psihologi cognitivisti sa postuleze existenta unui al treilea format sau mod de reprezentare a obiectivelor: codul semantic. Atata timp cat recunoastem ca oamenii pot trece de la imagini mintale la cuvinte sau invers suntem nevoiti sa concluzionam ca trebuie sa existe o reprezentare mult mai abstracta care le cuprind pe amandoua: un format comun sau un cod interlingual. Aceste reprezentari vizeaza semnificatia obiectelor si nu detaliile lor fizice. Reprezentarea semantica este mult mai abstracta; ea nu reflecta direct structura realitatii inconjuratoare ci reflecta o abstractie a unui eveniment fiindca este independenta de ordinea prezentarii stimulilor si identifica doar cateva elemente ca fiind importante, ignorandu-le pe celelalte. Insusi procesul de reprezentare este invatat, caci ea presupune ignorarea unor aspecte, considerate neesentiale ale stimulului. Reprezentarea semantica este mult mai eficienta fata de celelalte forme de reprezentare. Ea are o serie de carente: ea nu explica de ce fenomenul de interferenta afecteaza mai mult reprezentarea verbala decat cea imagistica dupa cum nu explica de ce pentru memoria verbala este esentiala secventialitatea iar pentru imagistica structura spatiala. Proprietatile imaginisticii difera de cele ale reprezentarii verbale si amandoua difera de reprezentarea semantica abstracta. Reprezentarile mintale functioneaza in chip complementar.

BIBLOGRAFIE Cosmovici,A,(1996),Psihologie general, Polirom, Iai; Popescu-Neveanu,P, Zlate, M,Creu, Tinca(1990)Psihologie - manual, E.D.P. Bucureti Zlate, M,(2000),Fundamentele psihologiei,Pro Humanitate,Bucureti; Zlate, M,(2000), Psihologia mecanismelor cognitive,Polirom, Iai;

13