Lectia de predare a citit - scrisului

Predarea – învăţarea integrată a impus modificări în structura lecţiei de limba şi literatura română. Nu se mai realizează lecţii distincte de citire, lecţii de scriere şi lecţii de comunicare. Fiecare lecţie de limba şi literatura română este o unitate didactică, un microsistem în care se îmbină comunicarea orală cu cea scrisă, elevii învaţă să citească ( să recepteze mesaje scrise), să scrie ( să emită mesaje scrise), să comunice oral şi scris. Lecţia I Încă din timpul conversaţiei se reţine un enunţ care contribuie la realizarea obiectivelor de referinţă ale lecţiei. Prin metoda fonetică analitico-sintetică se analizează şi se sintetizează propoziţia în care se află sunetul, respectiv, litera de învăţat. Demersul didactic cuprinde următoarele activităţi de învăţare:      Se delimitează propoziţia din vorbire; Se identifică toate cuvintele din propoziţie; Cuvintele se despart în silabe; Se stabileşte numărul de silabe din cuvântul respectiv; Se identifică sunetul în silaba/silabele cuvântului.

Învăţătorul demonstrează pronunţarea corectă a sunetului, explicând modul de articulare. Copiii pronunţă de câteva ori sunetul, apoi cuvântul respectiv. Dacă sunetul permite, se pot folosi onomatopee care ajută la pronunţarea corectă şi, în acelaşi timp, îi relaxează şi îi antrenează pe copii, în acest fel evitându-se monotonia lecţiei. Analiza fonetică este urmată de sinteză, prin refacerea unităţii cuvântului şi, respectiv a propoziţiei iniţiale. Cuvântul poate fi folosit la alcătuirea altor propoziţii de către elevi. Metodei fonetice analitico-sintetice i se adaugă metoda explicaţiei, metoda demonstraţiei sau a jocului didactic ( de exemplu, Jocul sunetelor, Jocul silabelor, Să compunem cuvinte noi etc.) şi chiar a jocurilor de mişcare, eventual, pe fond muzical, efectuat de copiii ale căror nume conţin sunetul de învăţat, în cele trei poziţii: iniţială, în interiorul şi la sfârşitul cuvântului. Elevilor li se cere să dea exemple de cuvinte care conţin sunetul respectiv în diverse poziţii, apoi să alcătuiască propoziţii cu acestea. Însuşirea sunetului este corelată cu învăţarea literei care îl redă. Elevii trebuie să recunoască litera în alfabetarul mare decupat şi în alfabetarul personal, apoi în abecedar. Din alfabetare, elevii alcătuiesc silabe şi cuvinte, la tablă şi în bancă. Elevii observă şi analizează ilustraţia din manual. În conversaţie, învăţătorul va orienta atenţia şi observaţia copiilor de la aspectele globale, esenţiale, spre acelea de detaliu semnificativ. În discuţii se vor folosi cuvinte care există în coloanele şi în textul din pagina manualului.

descompuse în silabe. pe rând. să elevul poate forma următoarele cuvinte: pare. La vârsta şcolarităţii mici. cât şi elementul grafic. conştient. pentru formarea deprinderii cititului corect trebuie să participe mai mulţi analizatori: vizual. din jetoanele cu silabele pa. pe sărite. Copiii recitesc cu voce tare. citind fiecare în şoaptă. „grindina”. În lecţiile următoare. sapă. selectiv. Demonstrativ. în lanţ. litera de tipar ( întâi. re.te par – te pe . să compună şi să citească cuvinte din silabe date: copilul va primi 2-3 jetoane pe care sunt scrise diverse silabe din care va trebui să formeze cuvinte. să-i cuprindă în curriculumul de aprofundare. atât cele tradiţionale.te sa – te se – te si – te su –te car – ne car – tof car – ti – er car – na . cât şi ele moderne.te fe –te fra . pe rând. pasăre. mişcarea. particularităţilor memoriei şi celorlalţi factori psihologici implicaţi în învăţare. prin efort îndelungat. Copiii care nu au reuşit să-şi formeze câmpul vizual de o silabă vor citi pe litere. să înlocuiască fiecare silabă cu altele.val În asemenea situaţii / activităţi de învăţare sunt foarte importante mijloacele de învăţământ. Pe o planşă cu imaginea unui obiect a cărui denumire începe cu litera care trebuie învăţată este desenată această literă şi alături elementele grafice care o compun. Pregătirea momentului scrierii se realizează prin exerciţii de mişcare prin care „se încălzesc” muşchii mici ai mâinii: „cântatul la pian”. 2 . conştient. prin efort propriu. datorită caracterului concret intuitiv al gândirii şcolarului mic. în ritm propriu. după aceea coloanele de cuvinte. pasă. În primele lecţii de citire. elevii vor ajunge să citească lecţia. Întâi va citi silabele. urmate de cuvintele întregi. dar învăţătorul este obligat să-i antreneze în activităţi de învăţare individuală. resapă). va scrie pe tablă litera de 2-3 ori. învăţătorul trebuie să le citească elevilor pentru a le oferi un model. de exemplu. litera mică. auditiv. În fiecare lecţie trebuie să citească fiecare copil câte o unitate logică. a fiecărui deget. Învăţătorul explică scrierea literei arătând pe planşă atât litera respectivă. litera mare de tipar). pentru a forma cuvinte noi: carte car – te ce – te cu . alternând exerciţiul cititului cu jocul didactic. în timp ce verbalizează gesturile grafice. motric. „punerea şi scoaterea mănuşilor”. apoi le va combina pentru a forma cuvinte şi le va citi ( de exemplu. „evantaiul”. iar elevul trebuie să despartă în silabe cuvântul „car-te” şi. apoi în pagina următoare. „frământatul pâinii”. Sau se poate desfăşura următorul joc didactic: pe un jeton este scris cuvântul „carte”. vor descifra întâi elevii.Se citesc titlul. „ploaia”. Însuşirea sunetului este corelată cu litera de tipar şi de mână. În etapa în care s-a format deprinderea cititului. audio – vizuale.

Scrierea individuală în caiet. Lecţia a II-a . Forma literelor trebuie să fie asemănătoare cu a celor din abecedar. în funcţie de creativitatea învăţătorului. această lecţie urmând după cea descrisă anterior. Climatul educaţional este deja asigurat. recomandări. apoi face aprecieri. dar ele nu au învăţat încă alfabetul şi au nevoie de ajutorul copiilor. Încheierea activităţii trebuie să asigure odihna şi relaxarea copiilor. un premiu pe care trebuie să le citească. pentru a preîntâmpina instalarea monotoniei şi a plictiselii. la comanda/ explicarea acestuia. cu unele modificări de dozare a timpului. în podul palmei cu stiloul închis. acolo unde este nevoie. Captarea atenţiei trebuie să valorifice aspecte realizate în lecţia anterioară sau să constituie surpriza cu ajutorul căreia elevii să fie motivaţi pentru învăţare. iar corpul literelor va fi suficient de mare. Copiii vor scrie alte trei litere sau chiar un rând. Sunt benefice recomandările şi aprecierile stimulative care le dau copiilor încredere în sine. Suportul scris oferit va avea un număr redus de cuvinte. se poate audia un fragment muzical agreat de copii. evaluarea stimulativă: pentru a crea motivaţia învăţării.după ce au fost reactualizate regulile tehnice şi cele grafice. cu care elevii sunt familiarizaţi şi care le plac. pozitiv al fiecărui copil. de obicei. Atenţia cadrului didactic trebuie focalizată pe începutul bun. atât în însuşirea cititului. cât şi exerciţiile de scriere sunt urmate de discuţii sau jocuri didactice pentru a li se permite elevilor să se odihnească şi să se relaxeze după efortul intelectual şi fizic depus. Controlul final.Simularea scrierii literei: scrierea în aer. În clasa I se folosesc unele jocuri practicate şi la grădiniţă. de accea se poate realiza un moment atractiv: se poate efectua un joc de mişcare. oferă explicaţii şi. demonstrează cum trebuie scris. Învăţătorul controlează cu atenţie modul în care scrie fiecare copil. cât şi a scrisului. 3 . Fiecare copil scrie trei litere. vor fi lăudaţi copiii care au scris corect şi frumos şi vor fi încurajaţi aceia care întâmpină dificultăţi. unde există modelul exterior – litera de mână. scrierea pe bancă. imitând mişcările executate de învăţător. o invitaţie. La sfârşitul activităţii se realizează lectura sau conversaţia de încheiere: copiii primesc titluri decupate din ziare în care trebuie să recunoască şi să încercuiască litera de tipar învăţată.citirea textului din abecedar Această lecţie conţine aceleaşi evenimente didactice ca şi cea precedentă. în timp ce învăţătorul supraveghează şi controlează aplicarea şi respectarea regulilor tehnice şi grafice. Atât exerciţiile de citire. scrierea cu creionul pe o foaie de hârtie la dimensiuni mai mari decât spaţiul grafic din caiet. „Să-l ajutăm pe iepuraş” / … pe Martinică!”: personajele ( animale îndrăgite de copii) au primit o scrisoare. de exemplu.

Se utilizează şi citirea alternativă sau citirea cu voce tare. după ce a citit o propoziţie. se procedează cum am arătat în prima lecţie: se creează şi alte posibilităţi de realizare a performanţelor minimale sau sunt cuprinşi în proiectul curriculumului de aprofundare. în ordinea aşezării în bancă prezintă dezavantajul că unii elevi sunt atenţi numai la fragmentul pe care îl vor citi. citire a unei unităţi logice ca răspuns la o întrebare sau ca o întrebare pentru un răspuns al învăţătorului sau al altui elev. prin citire în lanţ. apoi. silabe. cuvinte sau propoziţii simple din 4 . Dacă există elevi cu dificultăţi de pronunţie. Momentul scrierii: în funcţie de etapa din procesul de însuşire a citit – scrisului în care se află elevii. se citeşte o propoziţie simplă. Cu aceşti elevi se pot organiza jocuri didactice precum: „Săculeţul” / „Caseta cu surprize”. elevii descifrează textul. treptat. se ajunge la citirea unor texte formate din 3-4 propoziţii. iar pe verso litera de tipar sau de mână cu care începe sau care se află în structura cuvântului – denumire a imaginii. în care un elev. Învăţătorul trebuie să se asigure că fiecare copil descifrează textul conştient. Se practică diversele forme de citire: citire „pe sărite”. în ritm propriu. Prin aceste jocuri didactice li se formează acestor elevi câmpul vizual de o silabă şi de un cuvânt. exerciţiul de scriere poate consta din redarea de litere. Se încurajează spontaneitatea şi originalitatea. citire sau scriere. citirea de tip „ştafetă”. Citirea în lanţ. Cu aceste cuvinte vor alcătui propoziţii. conştiente a cititului de către elevi este exersarea citirii în fiecare lecţie de limba şi literatura română de către fiecare copil. Secvenţele de citire vor fi urmate de o conversaţie prin care:        Se consolidează însuşirea conţinutului textului de către elevi. de către aceştia. Se stimulează imaginaţia prin raportarea textului la aspecte din experienţa de viaţă a elevilor. după aceea li se diminuează interesul. citire de tip ştafetă. Se exersează memoria. se păstrează motivaţia învăţării. Se pregăteşte descoperirea. până la 75 de cuvinte în total. Cu cât textul este mai complex. Se consolidează deprinderea de comunicare orală şi de receptare a mesajului scris. Se înlătură monotonia. prin explicarea unor cuvinte şi expresii.Citirea textelor din manual se dezvoltă progresiv: întâi. cu atât mai multe activităţi formative pot fi create. prin efort propriu. numeşte un elev să continue lectura. După secvenţa pregătitoare a cititului. Urmează recitirea textului cu voce tare de către copii. citind fiecare în şoaptă. Familiarizarea cu textul se face prin analiza lexicală. a mesajului textului. prin efort propriu. în care există jetoane cu imagini de obiecte. citire selctivă. dacă este cazul prin întrebări şi răspunsuri. Condiţia însuşirii corecte. urmată de citirea în şoaptă sau în gând. Cu literele de pe aceste jetoane copiii alcătuiesc silabele şi cuvintele formate. Recitirea de către elevi alternează cu exerciţiul cititului şi cu povestirea sau dialogul / conversaţia euristică pentru că elevii trebuie dirijaţi spre desprinderea învăţăturii pentru viaţă a mesajului transmis de autor.

explicaţii. un enunţ din text care le-a plăcut cel mai mult. În etapa postalfabetară copiii pot scrie un proverb adecvat textului. apoi din trei şi patru – cinci cuvinte..sau trisilabice. Cuvintele pot fi mono . În fiecare lecţie trebuie realizat feedbackul care direcţionează activitatea didactică în continuare şi asigură evaluarea curentă. care relevă nivelul de performanţă al fiecărui elev. Florica Mitu ( 2006) – „ Didactica predării – învăţării integrate a limbii şi literaturii române în învăţământul primar. demonstrare şi evaluare stimulativă.două cuvinte. bi . Editura Humanitas. Să asigure începutul bun şi continuitatea în activitatea conştientă. În timpul desfăşurării activităţii. Bucureşti. Să alterneze metoda exerciţiului cu alte metode formative. învăţătorul va avea în permanenţă grijă:     Să controleze şi să îndrume individual elevii prin aprecieri. Lecţia de limba şi literatura română se poate încheia printr-un joc de relaxare sau prin alt mod de interacţiune comunicativă. Să îi ajute pe şcolari să se relaxeze după un efort intelectual şi fizic mare. BIBLIOGRAFIE: 1. 5 . Elevii trebuie să citească şi să scrie acasă pentru a-şi consolida deprinderile formate şi pentru a se asigura continuitatea învăţării şi în alt climat educaţional decât cel instituţionalizat. formativă.