Lectia de predare a citit - scrisului

Predarea – învăţarea integrată a impus modificări în structura lecţiei de limba şi literatura română. Nu se mai realizează lecţii distincte de citire, lecţii de scriere şi lecţii de comunicare. Fiecare lecţie de limba şi literatura română este o unitate didactică, un microsistem în care se îmbină comunicarea orală cu cea scrisă, elevii învaţă să citească ( să recepteze mesaje scrise), să scrie ( să emită mesaje scrise), să comunice oral şi scris. Lecţia I Încă din timpul conversaţiei se reţine un enunţ care contribuie la realizarea obiectivelor de referinţă ale lecţiei. Prin metoda fonetică analitico-sintetică se analizează şi se sintetizează propoziţia în care se află sunetul, respectiv, litera de învăţat. Demersul didactic cuprinde următoarele activităţi de învăţare:      Se delimitează propoziţia din vorbire; Se identifică toate cuvintele din propoziţie; Cuvintele se despart în silabe; Se stabileşte numărul de silabe din cuvântul respectiv; Se identifică sunetul în silaba/silabele cuvântului.

Învăţătorul demonstrează pronunţarea corectă a sunetului, explicând modul de articulare. Copiii pronunţă de câteva ori sunetul, apoi cuvântul respectiv. Dacă sunetul permite, se pot folosi onomatopee care ajută la pronunţarea corectă şi, în acelaşi timp, îi relaxează şi îi antrenează pe copii, în acest fel evitându-se monotonia lecţiei. Analiza fonetică este urmată de sinteză, prin refacerea unităţii cuvântului şi, respectiv a propoziţiei iniţiale. Cuvântul poate fi folosit la alcătuirea altor propoziţii de către elevi. Metodei fonetice analitico-sintetice i se adaugă metoda explicaţiei, metoda demonstraţiei sau a jocului didactic ( de exemplu, Jocul sunetelor, Jocul silabelor, Să compunem cuvinte noi etc.) şi chiar a jocurilor de mişcare, eventual, pe fond muzical, efectuat de copiii ale căror nume conţin sunetul de învăţat, în cele trei poziţii: iniţială, în interiorul şi la sfârşitul cuvântului. Elevilor li se cere să dea exemple de cuvinte care conţin sunetul respectiv în diverse poziţii, apoi să alcătuiască propoziţii cu acestea. Însuşirea sunetului este corelată cu învăţarea literei care îl redă. Elevii trebuie să recunoască litera în alfabetarul mare decupat şi în alfabetarul personal, apoi în abecedar. Din alfabetare, elevii alcătuiesc silabe şi cuvinte, la tablă şi în bancă. Elevii observă şi analizează ilustraţia din manual. În conversaţie, învăţătorul va orienta atenţia şi observaţia copiilor de la aspectele globale, esenţiale, spre acelea de detaliu semnificativ. În discuţii se vor folosi cuvinte care există în coloanele şi în textul din pagina manualului.

Pe o planşă cu imaginea unui obiect a cărui denumire începe cu litera care trebuie învăţată este desenată această literă şi alături elementele grafice care o compun. pasăre. Demonstrativ. selectiv. Întâi va citi silabele. de exemplu. mişcarea. „evantaiul”. pentru formarea deprinderii cititului corect trebuie să participe mai mulţi analizatori: vizual. cât şi ele moderne. alternând exerciţiul cititului cu jocul didactic. motric. din jetoanele cu silabele pa. prin efort îndelungat. În primele lecţii de citire. apoi în pagina următoare. Pregătirea momentului scrierii se realizează prin exerciţii de mişcare prin care „se încălzesc” muşchii mici ai mâinii: „cântatul la pian”. Sau se poate desfăşura următorul joc didactic: pe un jeton este scris cuvântul „carte”. atât cele tradiţionale. re. 2 . În lecţiile următoare. audio – vizuale. să compună şi să citească cuvinte din silabe date: copilul va primi 2-3 jetoane pe care sunt scrise diverse silabe din care va trebui să formeze cuvinte. „grindina”. să-i cuprindă în curriculumul de aprofundare.te sa – te se – te si – te su –te car – ne car – tof car – ti – er car – na . pe rând. litera mică. citind fiecare în şoaptă. să înlocuiască fiecare silabă cu altele. conştient. pasă. pe sărite. litera mare de tipar). În etapa în care s-a format deprinderea cititului. conştient. „punerea şi scoaterea mănuşilor”. sapă. pentru a forma cuvinte noi: carte car – te ce – te cu . Însuşirea sunetului este corelată cu litera de tipar şi de mână.Se citesc titlul. urmate de cuvintele întregi. să elevul poate forma următoarele cuvinte: pare. descompuse în silabe. dar învăţătorul este obligat să-i antreneze în activităţi de învăţare individuală. după aceea coloanele de cuvinte. pe rând. datorită caracterului concret intuitiv al gândirii şcolarului mic.te fe –te fra . vor descifra întâi elevii. litera de tipar ( întâi. prin efort propriu. În fiecare lecţie trebuie să citească fiecare copil câte o unitate logică. Învăţătorul explică scrierea literei arătând pe planşă atât litera respectivă. Copiii care nu au reuşit să-şi formeze câmpul vizual de o silabă vor citi pe litere. învăţătorul trebuie să le citească elevilor pentru a le oferi un model. apoi le va combina pentru a forma cuvinte şi le va citi ( de exemplu. cât şi elementul grafic. iar elevul trebuie să despartă în silabe cuvântul „car-te” şi. auditiv. „frământatul pâinii”. elevii vor ajunge să citească lecţia. Copiii recitesc cu voce tare. particularităţilor memoriei şi celorlalţi factori psihologici implicaţi în învăţare. a fiecărui deget. în timp ce verbalizează gesturile grafice. în lanţ. resapă). va scrie pe tablă litera de 2-3 ori.te par – te pe . La vârsta şcolarităţii mici.val În asemenea situaţii / activităţi de învăţare sunt foarte importante mijloacele de învăţământ. în ritm propriu. „ploaia”.

Atât exerciţiile de citire. în podul palmei cu stiloul închis.citirea textului din abecedar Această lecţie conţine aceleaşi evenimente didactice ca şi cea precedentă. dar ele nu au învăţat încă alfabetul şi au nevoie de ajutorul copiilor. Captarea atenţiei trebuie să valorifice aspecte realizate în lecţia anterioară sau să constituie surpriza cu ajutorul căreia elevii să fie motivaţi pentru învăţare. 3 . Forma literelor trebuie să fie asemănătoare cu a celor din abecedar. imitând mişcările executate de învăţător. scrierea cu creionul pe o foaie de hârtie la dimensiuni mai mari decât spaţiul grafic din caiet. recomandări. cu unele modificări de dozare a timpului. în funcţie de creativitatea învăţătorului. La sfârşitul activităţii se realizează lectura sau conversaţia de încheiere: copiii primesc titluri decupate din ziare în care trebuie să recunoască şi să încercuiască litera de tipar învăţată. atât în însuşirea cititului. se poate audia un fragment muzical agreat de copii. la comanda/ explicarea acestuia. Învăţătorul controlează cu atenţie modul în care scrie fiecare copil. Scrierea individuală în caiet. o invitaţie. pozitiv al fiecărui copil. Copiii vor scrie alte trei litere sau chiar un rând. apoi face aprecieri. Încheierea activităţii trebuie să asigure odihna şi relaxarea copiilor. cât şi exerciţiile de scriere sunt urmate de discuţii sau jocuri didactice pentru a li se permite elevilor să se odihnească şi să se relaxeze după efortul intelectual şi fizic depus. Atenţia cadrului didactic trebuie focalizată pe începutul bun. acolo unde este nevoie. cât şi a scrisului. unde există modelul exterior – litera de mână. Controlul final. Fiecare copil scrie trei litere. demonstrează cum trebuie scris. Sunt benefice recomandările şi aprecierile stimulative care le dau copiilor încredere în sine. oferă explicaţii şi. de accea se poate realiza un moment atractiv: se poate efectua un joc de mişcare. de obicei.Simularea scrierii literei: scrierea în aer. această lecţie urmând după cea descrisă anterior. pentru a preîntâmpina instalarea monotoniei şi a plictiselii. vor fi lăudaţi copiii care au scris corect şi frumos şi vor fi încurajaţi aceia care întâmpină dificultăţi.după ce au fost reactualizate regulile tehnice şi cele grafice. Lecţia a II-a . de exemplu. evaluarea stimulativă: pentru a crea motivaţia învăţării. iar corpul literelor va fi suficient de mare. scrierea pe bancă. în timp ce învăţătorul supraveghează şi controlează aplicarea şi respectarea regulilor tehnice şi grafice. În clasa I se folosesc unele jocuri practicate şi la grădiniţă. „Să-l ajutăm pe iepuraş” / … pe Martinică!”: personajele ( animale îndrăgite de copii) au primit o scrisoare. cu care elevii sunt familiarizaţi şi care le plac. Climatul educaţional este deja asigurat. Suportul scris oferit va avea un număr redus de cuvinte. un premiu pe care trebuie să le citească.

se păstrează motivaţia învăţării. Învăţătorul trebuie să se asigure că fiecare copil descifrează textul conştient. de către aceştia. Cu cât textul este mai complex. Se practică diversele forme de citire: citire „pe sărite”. citind fiecare în şoaptă. Cu aceşti elevi se pot organiza jocuri didactice precum: „Săculeţul” / „Caseta cu surprize”. Se consolidează deprinderea de comunicare orală şi de receptare a mesajului scris. cu atât mai multe activităţi formative pot fi create. după aceea li se diminuează interesul. Recitirea de către elevi alternează cu exerciţiul cititului şi cu povestirea sau dialogul / conversaţia euristică pentru că elevii trebuie dirijaţi spre desprinderea învăţăturii pentru viaţă a mesajului transmis de autor. iar pe verso litera de tipar sau de mână cu care începe sau care se află în structura cuvântului – denumire a imaginii. urmată de citirea în şoaptă sau în gând. cuvinte sau propoziţii simple din 4 . După secvenţa pregătitoare a cititului. Secvenţele de citire vor fi urmate de o conversaţie prin care:        Se consolidează însuşirea conţinutului textului de către elevi. în care un elev. citirea de tip „ştafetă”. elevii descifrează textul. a mesajului textului. Se utilizează şi citirea alternativă sau citirea cu voce tare. Condiţia însuşirii corecte. Dacă există elevi cu dificultăţi de pronunţie. citire sau scriere. Familiarizarea cu textul se face prin analiza lexicală. Se încurajează spontaneitatea şi originalitatea. Momentul scrierii: în funcţie de etapa din procesul de însuşire a citit – scrisului în care se află elevii. Se stimulează imaginaţia prin raportarea textului la aspecte din experienţa de viaţă a elevilor. citire de tip ştafetă. Urmează recitirea textului cu voce tare de către copii. silabe. prin explicarea unor cuvinte şi expresii. Citirea în lanţ. numeşte un elev să continue lectura. treptat. prin efort propriu. Se înlătură monotonia. până la 75 de cuvinte în total. dacă este cazul prin întrebări şi răspunsuri. în care există jetoane cu imagini de obiecte. Se exersează memoria. prin citire în lanţ. Cu literele de pe aceste jetoane copiii alcătuiesc silabele şi cuvintele formate. Cu aceste cuvinte vor alcătui propoziţii. după ce a citit o propoziţie. în ordinea aşezării în bancă prezintă dezavantajul că unii elevi sunt atenţi numai la fragmentul pe care îl vor citi. se citeşte o propoziţie simplă. în ritm propriu. citire selctivă. conştiente a cititului de către elevi este exersarea citirii în fiecare lecţie de limba şi literatura română de către fiecare copil. Prin aceste jocuri didactice li se formează acestor elevi câmpul vizual de o silabă şi de un cuvânt. exerciţiul de scriere poate consta din redarea de litere. Se pregăteşte descoperirea. apoi. prin efort propriu. citire a unei unităţi logice ca răspuns la o întrebare sau ca o întrebare pentru un răspuns al învăţătorului sau al altui elev. se ajunge la citirea unor texte formate din 3-4 propoziţii. se procedează cum am arătat în prima lecţie: se creează şi alte posibilităţi de realizare a performanţelor minimale sau sunt cuprinşi în proiectul curriculumului de aprofundare.Citirea textelor din manual se dezvoltă progresiv: întâi.

demonstrare şi evaluare stimulativă. un enunţ din text care le-a plăcut cel mai mult. În timpul desfăşurării activităţii. Să asigure începutul bun şi continuitatea în activitatea conştientă. Să alterneze metoda exerciţiului cu alte metode formative.două cuvinte. Lecţia de limba şi literatura română se poate încheia printr-un joc de relaxare sau prin alt mod de interacţiune comunicativă. învăţătorul va avea în permanenţă grijă:     Să controleze şi să îndrume individual elevii prin aprecieri. Elevii trebuie să citească şi să scrie acasă pentru a-şi consolida deprinderile formate şi pentru a se asigura continuitatea învăţării şi în alt climat educaţional decât cel instituţionalizat.. 5 . bi .sau trisilabice. Să îi ajute pe şcolari să se relaxeze după un efort intelectual şi fizic mare. apoi din trei şi patru – cinci cuvinte. care relevă nivelul de performanţă al fiecărui elev. explicaţii. În etapa postalfabetară copiii pot scrie un proverb adecvat textului. În fiecare lecţie trebuie realizat feedbackul care direcţionează activitatea didactică în continuare şi asigură evaluarea curentă. Florica Mitu ( 2006) – „ Didactica predării – învăţării integrate a limbii şi literaturii române în învăţământul primar. Editura Humanitas. formativă. BIBLIOGRAFIE: 1. Bucureşti. Cuvintele pot fi mono .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful