Lectia de predare a citit - scrisului

Predarea – învăţarea integrată a impus modificări în structura lecţiei de limba şi literatura română. Nu se mai realizează lecţii distincte de citire, lecţii de scriere şi lecţii de comunicare. Fiecare lecţie de limba şi literatura română este o unitate didactică, un microsistem în care se îmbină comunicarea orală cu cea scrisă, elevii învaţă să citească ( să recepteze mesaje scrise), să scrie ( să emită mesaje scrise), să comunice oral şi scris. Lecţia I Încă din timpul conversaţiei se reţine un enunţ care contribuie la realizarea obiectivelor de referinţă ale lecţiei. Prin metoda fonetică analitico-sintetică se analizează şi se sintetizează propoziţia în care se află sunetul, respectiv, litera de învăţat. Demersul didactic cuprinde următoarele activităţi de învăţare:      Se delimitează propoziţia din vorbire; Se identifică toate cuvintele din propoziţie; Cuvintele se despart în silabe; Se stabileşte numărul de silabe din cuvântul respectiv; Se identifică sunetul în silaba/silabele cuvântului.

Învăţătorul demonstrează pronunţarea corectă a sunetului, explicând modul de articulare. Copiii pronunţă de câteva ori sunetul, apoi cuvântul respectiv. Dacă sunetul permite, se pot folosi onomatopee care ajută la pronunţarea corectă şi, în acelaşi timp, îi relaxează şi îi antrenează pe copii, în acest fel evitându-se monotonia lecţiei. Analiza fonetică este urmată de sinteză, prin refacerea unităţii cuvântului şi, respectiv a propoziţiei iniţiale. Cuvântul poate fi folosit la alcătuirea altor propoziţii de către elevi. Metodei fonetice analitico-sintetice i se adaugă metoda explicaţiei, metoda demonstraţiei sau a jocului didactic ( de exemplu, Jocul sunetelor, Jocul silabelor, Să compunem cuvinte noi etc.) şi chiar a jocurilor de mişcare, eventual, pe fond muzical, efectuat de copiii ale căror nume conţin sunetul de învăţat, în cele trei poziţii: iniţială, în interiorul şi la sfârşitul cuvântului. Elevilor li se cere să dea exemple de cuvinte care conţin sunetul respectiv în diverse poziţii, apoi să alcătuiască propoziţii cu acestea. Însuşirea sunetului este corelată cu învăţarea literei care îl redă. Elevii trebuie să recunoască litera în alfabetarul mare decupat şi în alfabetarul personal, apoi în abecedar. Din alfabetare, elevii alcătuiesc silabe şi cuvinte, la tablă şi în bancă. Elevii observă şi analizează ilustraţia din manual. În conversaţie, învăţătorul va orienta atenţia şi observaţia copiilor de la aspectele globale, esenţiale, spre acelea de detaliu semnificativ. În discuţii se vor folosi cuvinte care există în coloanele şi în textul din pagina manualului.

prin efort îndelungat. pentru formarea deprinderii cititului corect trebuie să participe mai mulţi analizatori: vizual. pe rând. Însuşirea sunetului este corelată cu litera de tipar şi de mână. motric. pasă. apoi le va combina pentru a forma cuvinte şi le va citi ( de exemplu. iar elevul trebuie să despartă în silabe cuvântul „car-te” şi. „grindina”. în lanţ. mişcarea. În lecţiile următoare. din jetoanele cu silabele pa. particularităţilor memoriei şi celorlalţi factori psihologici implicaţi în învăţare. La vârsta şcolarităţii mici. apoi în pagina următoare. selectiv. pe sărite. pe rând. dar învăţătorul este obligat să-i antreneze în activităţi de învăţare individuală.val În asemenea situaţii / activităţi de învăţare sunt foarte importante mijloacele de învăţământ. re.te par – te pe . cât şi ele moderne. În fiecare lecţie trebuie să citească fiecare copil câte o unitate logică. Copiii recitesc cu voce tare. prin efort propriu. „evantaiul”. să înlocuiască fiecare silabă cu altele. descompuse în silabe. conştient. auditiv. învăţătorul trebuie să le citească elevilor pentru a le oferi un model. atât cele tradiţionale. litera mică. conştient. sapă. Sau se poate desfăşura următorul joc didactic: pe un jeton este scris cuvântul „carte”. Pe o planşă cu imaginea unui obiect a cărui denumire începe cu litera care trebuie învăţată este desenată această literă şi alături elementele grafice care o compun. 2 . „ploaia”. „punerea şi scoaterea mănuşilor”. litera de tipar ( întâi. Pregătirea momentului scrierii se realizează prin exerciţii de mişcare prin care „se încălzesc” muşchii mici ai mâinii: „cântatul la pian”. audio – vizuale. urmate de cuvintele întregi. În primele lecţii de citire. cât şi elementul grafic. în ritm propriu. Întâi va citi silabele.Se citesc titlul. în timp ce verbalizează gesturile grafice. În etapa în care s-a format deprinderea cititului. a fiecărui deget. citind fiecare în şoaptă. să compună şi să citească cuvinte din silabe date: copilul va primi 2-3 jetoane pe care sunt scrise diverse silabe din care va trebui să formeze cuvinte. să-i cuprindă în curriculumul de aprofundare. Învăţătorul explică scrierea literei arătând pe planşă atât litera respectivă. elevii vor ajunge să citească lecţia. vor descifra întâi elevii. litera mare de tipar). Demonstrativ. alternând exerciţiul cititului cu jocul didactic.te fe –te fra . „frământatul pâinii”. resapă). datorită caracterului concret intuitiv al gândirii şcolarului mic.te sa – te se – te si – te su –te car – ne car – tof car – ti – er car – na . Copiii care nu au reuşit să-şi formeze câmpul vizual de o silabă vor citi pe litere. va scrie pe tablă litera de 2-3 ori. de exemplu. să elevul poate forma următoarele cuvinte: pare. pentru a forma cuvinte noi: carte car – te ce – te cu . pasăre. după aceea coloanele de cuvinte.

se poate audia un fragment muzical agreat de copii. la comanda/ explicarea acestuia. pentru a preîntâmpina instalarea monotoniei şi a plictiselii. Suportul scris oferit va avea un număr redus de cuvinte. oferă explicaţii şi. iar corpul literelor va fi suficient de mare. în timp ce învăţătorul supraveghează şi controlează aplicarea şi respectarea regulilor tehnice şi grafice. În clasa I se folosesc unele jocuri practicate şi la grădiniţă. demonstrează cum trebuie scris. cât şi a scrisului. Controlul final. evaluarea stimulativă: pentru a crea motivaţia învăţării. Atenţia cadrului didactic trebuie focalizată pe începutul bun. Învăţătorul controlează cu atenţie modul în care scrie fiecare copil. de accea se poate realiza un moment atractiv: se poate efectua un joc de mişcare. dar ele nu au învăţat încă alfabetul şi au nevoie de ajutorul copiilor. Scrierea individuală în caiet. Atât exerciţiile de citire. de exemplu. imitând mişcările executate de învăţător. acolo unde este nevoie. în podul palmei cu stiloul închis. unde există modelul exterior – litera de mână. recomandări. cu care elevii sunt familiarizaţi şi care le plac. pozitiv al fiecărui copil. Încheierea activităţii trebuie să asigure odihna şi relaxarea copiilor. Climatul educaţional este deja asigurat. o invitaţie. un premiu pe care trebuie să le citească. această lecţie urmând după cea descrisă anterior. apoi face aprecieri.Simularea scrierii literei: scrierea în aer.citirea textului din abecedar Această lecţie conţine aceleaşi evenimente didactice ca şi cea precedentă. Sunt benefice recomandările şi aprecierile stimulative care le dau copiilor încredere în sine. vor fi lăudaţi copiii care au scris corect şi frumos şi vor fi încurajaţi aceia care întâmpină dificultăţi. Forma literelor trebuie să fie asemănătoare cu a celor din abecedar.după ce au fost reactualizate regulile tehnice şi cele grafice. „Să-l ajutăm pe iepuraş” / … pe Martinică!”: personajele ( animale îndrăgite de copii) au primit o scrisoare. scrierea cu creionul pe o foaie de hârtie la dimensiuni mai mari decât spaţiul grafic din caiet. de obicei. cu unele modificări de dozare a timpului. Fiecare copil scrie trei litere. Lecţia a II-a . 3 . cât şi exerciţiile de scriere sunt urmate de discuţii sau jocuri didactice pentru a li se permite elevilor să se odihnească şi să se relaxeze după efortul intelectual şi fizic depus. atât în însuşirea cititului. La sfârşitul activităţii se realizează lectura sau conversaţia de încheiere: copiii primesc titluri decupate din ziare în care trebuie să recunoască şi să încercuiască litera de tipar învăţată. scrierea pe bancă. Captarea atenţiei trebuie să valorifice aspecte realizate în lecţia anterioară sau să constituie surpriza cu ajutorul căreia elevii să fie motivaţi pentru învăţare. în funcţie de creativitatea învăţătorului. Copiii vor scrie alte trei litere sau chiar un rând.

citire de tip ştafetă. în care există jetoane cu imagini de obiecte. silabe. Recitirea de către elevi alternează cu exerciţiul cititului şi cu povestirea sau dialogul / conversaţia euristică pentru că elevii trebuie dirijaţi spre desprinderea învăţăturii pentru viaţă a mesajului transmis de autor. După secvenţa pregătitoare a cititului. cuvinte sau propoziţii simple din 4 . Se utilizează şi citirea alternativă sau citirea cu voce tare. Secvenţele de citire vor fi urmate de o conversaţie prin care:        Se consolidează însuşirea conţinutului textului de către elevi. în ritm propriu. după ce a citit o propoziţie. Prin aceste jocuri didactice li se formează acestor elevi câmpul vizual de o silabă şi de un cuvânt. Condiţia însuşirii corecte. prin citire în lanţ. citind fiecare în şoaptă. după aceea li se diminuează interesul. citire a unei unităţi logice ca răspuns la o întrebare sau ca o întrebare pentru un răspuns al învăţătorului sau al altui elev. treptat. prin explicarea unor cuvinte şi expresii. Citirea în lanţ. Se practică diversele forme de citire: citire „pe sărite”. citirea de tip „ştafetă”. cu atât mai multe activităţi formative pot fi create. Învăţătorul trebuie să se asigure că fiecare copil descifrează textul conştient. de către aceştia. Cu aceşti elevi se pot organiza jocuri didactice precum: „Săculeţul” / „Caseta cu surprize”. prin efort propriu. conştiente a cititului de către elevi este exersarea citirii în fiecare lecţie de limba şi literatura română de către fiecare copil. în ordinea aşezării în bancă prezintă dezavantajul că unii elevi sunt atenţi numai la fragmentul pe care îl vor citi. citire sau scriere. se procedează cum am arătat în prima lecţie: se creează şi alte posibilităţi de realizare a performanţelor minimale sau sunt cuprinşi în proiectul curriculumului de aprofundare. numeşte un elev să continue lectura. Se încurajează spontaneitatea şi originalitatea. apoi. urmată de citirea în şoaptă sau în gând. Cu aceste cuvinte vor alcătui propoziţii. Cu cât textul este mai complex. a mesajului textului. Se consolidează deprinderea de comunicare orală şi de receptare a mesajului scris.Citirea textelor din manual se dezvoltă progresiv: întâi. Se înlătură monotonia. Momentul scrierii: în funcţie de etapa din procesul de însuşire a citit – scrisului în care se află elevii. Se exersează memoria. se ajunge la citirea unor texte formate din 3-4 propoziţii. Urmează recitirea textului cu voce tare de către copii. exerciţiul de scriere poate consta din redarea de litere. dacă este cazul prin întrebări şi răspunsuri. în care un elev. se citeşte o propoziţie simplă. prin efort propriu. Cu literele de pe aceste jetoane copiii alcătuiesc silabele şi cuvintele formate. Se stimulează imaginaţia prin raportarea textului la aspecte din experienţa de viaţă a elevilor. elevii descifrează textul. până la 75 de cuvinte în total. se păstrează motivaţia învăţării. iar pe verso litera de tipar sau de mână cu care începe sau care se află în structura cuvântului – denumire a imaginii. citire selctivă. Familiarizarea cu textul se face prin analiza lexicală. Dacă există elevi cu dificultăţi de pronunţie. Se pregăteşte descoperirea.

explicaţii. Editura Humanitas. Să asigure începutul bun şi continuitatea în activitatea conştientă. În etapa postalfabetară copiii pot scrie un proverb adecvat textului. În timpul desfăşurării activităţii. un enunţ din text care le-a plăcut cel mai mult. Cuvintele pot fi mono . În fiecare lecţie trebuie realizat feedbackul care direcţionează activitatea didactică în continuare şi asigură evaluarea curentă. Bucureşti. Florica Mitu ( 2006) – „ Didactica predării – învăţării integrate a limbii şi literaturii române în învăţământul primar. formativă. bi . Elevii trebuie să citească şi să scrie acasă pentru a-şi consolida deprinderile formate şi pentru a se asigura continuitatea învăţării şi în alt climat educaţional decât cel instituţionalizat. Lecţia de limba şi literatura română se poate încheia printr-un joc de relaxare sau prin alt mod de interacţiune comunicativă. învăţătorul va avea în permanenţă grijă:     Să controleze şi să îndrume individual elevii prin aprecieri.două cuvinte. apoi din trei şi patru – cinci cuvinte.sau trisilabice. Să alterneze metoda exerciţiului cu alte metode formative. BIBLIOGRAFIE: 1. care relevă nivelul de performanţă al fiecărui elev. Să îi ajute pe şcolari să se relaxeze după un efort intelectual şi fizic mare. demonstrare şi evaluare stimulativă. 5 ..