Lectia de predare a citit - scrisului

Predarea – învăţarea integrată a impus modificări în structura lecţiei de limba şi literatura română. Nu se mai realizează lecţii distincte de citire, lecţii de scriere şi lecţii de comunicare. Fiecare lecţie de limba şi literatura română este o unitate didactică, un microsistem în care se îmbină comunicarea orală cu cea scrisă, elevii învaţă să citească ( să recepteze mesaje scrise), să scrie ( să emită mesaje scrise), să comunice oral şi scris. Lecţia I Încă din timpul conversaţiei se reţine un enunţ care contribuie la realizarea obiectivelor de referinţă ale lecţiei. Prin metoda fonetică analitico-sintetică se analizează şi se sintetizează propoziţia în care se află sunetul, respectiv, litera de învăţat. Demersul didactic cuprinde următoarele activităţi de învăţare:      Se delimitează propoziţia din vorbire; Se identifică toate cuvintele din propoziţie; Cuvintele se despart în silabe; Se stabileşte numărul de silabe din cuvântul respectiv; Se identifică sunetul în silaba/silabele cuvântului.

Învăţătorul demonstrează pronunţarea corectă a sunetului, explicând modul de articulare. Copiii pronunţă de câteva ori sunetul, apoi cuvântul respectiv. Dacă sunetul permite, se pot folosi onomatopee care ajută la pronunţarea corectă şi, în acelaşi timp, îi relaxează şi îi antrenează pe copii, în acest fel evitându-se monotonia lecţiei. Analiza fonetică este urmată de sinteză, prin refacerea unităţii cuvântului şi, respectiv a propoziţiei iniţiale. Cuvântul poate fi folosit la alcătuirea altor propoziţii de către elevi. Metodei fonetice analitico-sintetice i se adaugă metoda explicaţiei, metoda demonstraţiei sau a jocului didactic ( de exemplu, Jocul sunetelor, Jocul silabelor, Să compunem cuvinte noi etc.) şi chiar a jocurilor de mişcare, eventual, pe fond muzical, efectuat de copiii ale căror nume conţin sunetul de învăţat, în cele trei poziţii: iniţială, în interiorul şi la sfârşitul cuvântului. Elevilor li se cere să dea exemple de cuvinte care conţin sunetul respectiv în diverse poziţii, apoi să alcătuiască propoziţii cu acestea. Însuşirea sunetului este corelată cu învăţarea literei care îl redă. Elevii trebuie să recunoască litera în alfabetarul mare decupat şi în alfabetarul personal, apoi în abecedar. Din alfabetare, elevii alcătuiesc silabe şi cuvinte, la tablă şi în bancă. Elevii observă şi analizează ilustraţia din manual. În conversaţie, învăţătorul va orienta atenţia şi observaţia copiilor de la aspectele globale, esenţiale, spre acelea de detaliu semnificativ. În discuţii se vor folosi cuvinte care există în coloanele şi în textul din pagina manualului.

să elevul poate forma următoarele cuvinte: pare. particularităţilor memoriei şi celorlalţi factori psihologici implicaţi în învăţare. Copiii care nu au reuşit să-şi formeze câmpul vizual de o silabă vor citi pe litere. resapă). În fiecare lecţie trebuie să citească fiecare copil câte o unitate logică. pasăre. urmate de cuvintele întregi. să înlocuiască fiecare silabă cu altele. Sau se poate desfăşura următorul joc didactic: pe un jeton este scris cuvântul „carte”. în ritm propriu. Pe o planşă cu imaginea unui obiect a cărui denumire începe cu litera care trebuie învăţată este desenată această literă şi alături elementele grafice care o compun.val În asemenea situaţii / activităţi de învăţare sunt foarte importante mijloacele de învăţământ. Învăţătorul explică scrierea literei arătând pe planşă atât litera respectivă. auditiv. mişcarea. litera mare de tipar). Demonstrativ. motric. de exemplu. apoi le va combina pentru a forma cuvinte şi le va citi ( de exemplu. re. pentru formarea deprinderii cititului corect trebuie să participe mai mulţi analizatori: vizual. conştient. „ploaia”. Copiii recitesc cu voce tare. conştient. vor descifra întâi elevii.te par – te pe . dar învăţătorul este obligat să-i antreneze în activităţi de învăţare individuală. pe sărite. pe rând. cât şi elementul grafic. selectiv. în timp ce verbalizează gesturile grafice. descompuse în silabe. Întâi va citi silabele. În lecţiile următoare. Pregătirea momentului scrierii se realizează prin exerciţii de mişcare prin care „se încălzesc” muşchii mici ai mâinii: „cântatul la pian”. audio – vizuale. „frământatul pâinii”. sapă. „grindina”. „evantaiul”. apoi în pagina următoare. pentru a forma cuvinte noi: carte car – te ce – te cu . La vârsta şcolarităţii mici. pe rând.te sa – te se – te si – te su –te car – ne car – tof car – ti – er car – na . În primele lecţii de citire. „punerea şi scoaterea mănuşilor”. pasă. citind fiecare în şoaptă.te fe –te fra .Se citesc titlul. a fiecărui deget. va scrie pe tablă litera de 2-3 ori. din jetoanele cu silabele pa. învăţătorul trebuie să le citească elevilor pentru a le oferi un model. prin efort îndelungat. cât şi ele moderne. iar elevul trebuie să despartă în silabe cuvântul „car-te” şi. elevii vor ajunge să citească lecţia. Însuşirea sunetului este corelată cu litera de tipar şi de mână. litera mică. alternând exerciţiul cititului cu jocul didactic. atât cele tradiţionale. în lanţ. după aceea coloanele de cuvinte. să-i cuprindă în curriculumul de aprofundare. să compună şi să citească cuvinte din silabe date: copilul va primi 2-3 jetoane pe care sunt scrise diverse silabe din care va trebui să formeze cuvinte. În etapa în care s-a format deprinderea cititului. litera de tipar ( întâi. datorită caracterului concret intuitiv al gândirii şcolarului mic. prin efort propriu. 2 .

citirea textului din abecedar Această lecţie conţine aceleaşi evenimente didactice ca şi cea precedentă. se poate audia un fragment muzical agreat de copii. pozitiv al fiecărui copil. apoi face aprecieri. imitând mişcările executate de învăţător. pentru a preîntâmpina instalarea monotoniei şi a plictiselii. „Să-l ajutăm pe iepuraş” / … pe Martinică!”: personajele ( animale îndrăgite de copii) au primit o scrisoare. la comanda/ explicarea acestuia. Atenţia cadrului didactic trebuie focalizată pe începutul bun. 3 . de accea se poate realiza un moment atractiv: se poate efectua un joc de mişcare. unde există modelul exterior – litera de mână. acolo unde este nevoie. în timp ce învăţătorul supraveghează şi controlează aplicarea şi respectarea regulilor tehnice şi grafice. în funcţie de creativitatea învăţătorului.Simularea scrierii literei: scrierea în aer. o invitaţie. un premiu pe care trebuie să le citească. Învăţătorul controlează cu atenţie modul în care scrie fiecare copil. oferă explicaţii şi. În clasa I se folosesc unele jocuri practicate şi la grădiniţă. cât şi exerciţiile de scriere sunt urmate de discuţii sau jocuri didactice pentru a li se permite elevilor să se odihnească şi să se relaxeze după efortul intelectual şi fizic depus. cu unele modificări de dozare a timpului. această lecţie urmând după cea descrisă anterior. cu care elevii sunt familiarizaţi şi care le plac. Lecţia a II-a . demonstrează cum trebuie scris. evaluarea stimulativă: pentru a crea motivaţia învăţării. La sfârşitul activităţii se realizează lectura sau conversaţia de încheiere: copiii primesc titluri decupate din ziare în care trebuie să recunoască şi să încercuiască litera de tipar învăţată. de exemplu. Controlul final. Încheierea activităţii trebuie să asigure odihna şi relaxarea copiilor.după ce au fost reactualizate regulile tehnice şi cele grafice. iar corpul literelor va fi suficient de mare. cât şi a scrisului. Suportul scris oferit va avea un număr redus de cuvinte. recomandări. Copiii vor scrie alte trei litere sau chiar un rând. Forma literelor trebuie să fie asemănătoare cu a celor din abecedar. atât în însuşirea cititului. Climatul educaţional este deja asigurat. Fiecare copil scrie trei litere. Captarea atenţiei trebuie să valorifice aspecte realizate în lecţia anterioară sau să constituie surpriza cu ajutorul căreia elevii să fie motivaţi pentru învăţare. vor fi lăudaţi copiii care au scris corect şi frumos şi vor fi încurajaţi aceia care întâmpină dificultăţi. scrierea pe bancă. dar ele nu au învăţat încă alfabetul şi au nevoie de ajutorul copiilor. Atât exerciţiile de citire. Scrierea individuală în caiet. de obicei. scrierea cu creionul pe o foaie de hârtie la dimensiuni mai mari decât spaţiul grafic din caiet. în podul palmei cu stiloul închis. Sunt benefice recomandările şi aprecierile stimulative care le dau copiilor încredere în sine.

prin efort propriu. Cu aceste cuvinte vor alcătui propoziţii. Se stimulează imaginaţia prin raportarea textului la aspecte din experienţa de viaţă a elevilor. iar pe verso litera de tipar sau de mână cu care începe sau care se află în structura cuvântului – denumire a imaginii. Cu literele de pe aceste jetoane copiii alcătuiesc silabele şi cuvintele formate. prin explicarea unor cuvinte şi expresii. în care un elev. Se utilizează şi citirea alternativă sau citirea cu voce tare. Dacă există elevi cu dificultăţi de pronunţie. numeşte un elev să continue lectura. se păstrează motivaţia învăţării. prin efort propriu. citire selctivă. Cu cât textul este mai complex. citirea de tip „ştafetă”. Condiţia însuşirii corecte. prin citire în lanţ.Citirea textelor din manual se dezvoltă progresiv: întâi. după ce a citit o propoziţie. Familiarizarea cu textul se face prin analiza lexicală. dacă este cazul prin întrebări şi răspunsuri. urmată de citirea în şoaptă sau în gând. se citeşte o propoziţie simplă. treptat. apoi. în ritm propriu. Recitirea de către elevi alternează cu exerciţiul cititului şi cu povestirea sau dialogul / conversaţia euristică pentru că elevii trebuie dirijaţi spre desprinderea învăţăturii pentru viaţă a mesajului transmis de autor. elevii descifrează textul. Urmează recitirea textului cu voce tare de către copii. Se consolidează deprinderea de comunicare orală şi de receptare a mesajului scris. după aceea li se diminuează interesul. în ordinea aşezării în bancă prezintă dezavantajul că unii elevi sunt atenţi numai la fragmentul pe care îl vor citi. se procedează cum am arătat în prima lecţie: se creează şi alte posibilităţi de realizare a performanţelor minimale sau sunt cuprinşi în proiectul curriculumului de aprofundare. Se practică diversele forme de citire: citire „pe sărite”. Se încurajează spontaneitatea şi originalitatea. Se pregăteşte descoperirea. Învăţătorul trebuie să se asigure că fiecare copil descifrează textul conştient. Se înlătură monotonia. Citirea în lanţ. Momentul scrierii: în funcţie de etapa din procesul de însuşire a citit – scrisului în care se află elevii. conştiente a cititului de către elevi este exersarea citirii în fiecare lecţie de limba şi literatura română de către fiecare copil. exerciţiul de scriere poate consta din redarea de litere. citire a unei unităţi logice ca răspuns la o întrebare sau ca o întrebare pentru un răspuns al învăţătorului sau al altui elev. Prin aceste jocuri didactice li se formează acestor elevi câmpul vizual de o silabă şi de un cuvânt. până la 75 de cuvinte în total. a mesajului textului. Cu aceşti elevi se pot organiza jocuri didactice precum: „Săculeţul” / „Caseta cu surprize”. citire de tip ştafetă. Secvenţele de citire vor fi urmate de o conversaţie prin care:        Se consolidează însuşirea conţinutului textului de către elevi. se ajunge la citirea unor texte formate din 3-4 propoziţii. citire sau scriere. silabe. După secvenţa pregătitoare a cititului. cu atât mai multe activităţi formative pot fi create. cuvinte sau propoziţii simple din 4 . în care există jetoane cu imagini de obiecte. citind fiecare în şoaptă. de către aceştia. Se exersează memoria.

Să asigure începutul bun şi continuitatea în activitatea conştientă. Să alterneze metoda exerciţiului cu alte metode formative. În etapa postalfabetară copiii pot scrie un proverb adecvat textului. bi . Bucureşti. 5 . un enunţ din text care le-a plăcut cel mai mult. Elevii trebuie să citească şi să scrie acasă pentru a-şi consolida deprinderile formate şi pentru a se asigura continuitatea învăţării şi în alt climat educaţional decât cel instituţionalizat. formativă. Să îi ajute pe şcolari să se relaxeze după un efort intelectual şi fizic mare. În fiecare lecţie trebuie realizat feedbackul care direcţionează activitatea didactică în continuare şi asigură evaluarea curentă..sau trisilabice. apoi din trei şi patru – cinci cuvinte. BIBLIOGRAFIE: 1. explicaţii. În timpul desfăşurării activităţii.două cuvinte. demonstrare şi evaluare stimulativă. Lecţia de limba şi literatura română se poate încheia printr-un joc de relaxare sau prin alt mod de interacţiune comunicativă. care relevă nivelul de performanţă al fiecărui elev. Editura Humanitas. învăţătorul va avea în permanenţă grijă:     Să controleze şi să îndrume individual elevii prin aprecieri. Florica Mitu ( 2006) – „ Didactica predării – învăţării integrate a limbii şi literaturii române în învăţământul primar. Cuvintele pot fi mono .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful