P. 1
Lucrare de Dizertatie

Lucrare de Dizertatie

|Views: 263|Likes:
Published by Laura Pirau

More info:

Published by: Laura Pirau on Apr 09, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

Sections

  • INTRODUCERE
  • 1.1.ORIGINEA SAŞILOR DIN TRANSILVANIA
  • 2.3.3. Sculptura
  • 2.3.4. Pictura
  • 3.1. CONSIDERAŢII GENERALE
  • 4.1. DESPRE TRANSILVANIA
  • CONCLUZII
  • BIBLIOGRAFIE

CUPRINS INTRODUCERE ...................................................................................................... 3 CAPITOLUL I Saşii transilvăneni 1.1 Originea saşilor din Transilvania……………………………………………5 1.2 Aşezarea saşilor în Transilvania………….

…………………………….......8 1.3 Numărul saşilor………………….………………………………………...14 1.4. Lingvistica….……...………………………………………………………16 CAPITOLUL II Teritoriul sibian în veacurile XII-XIII 2.1 Colonizarea saşilor .......................................................................................... 19 2.2 Cibinum- prima aşezare rurală a saşilor în spaţiul sibian ............................... 22 2.3 Elemente de cultură şi artă în veacurile XIII şi XV………………………...30 2.3.1 Arhitectura urbană…………...……………………………………….32 2.3.2 Arhitectura bisericească……………………………………………...33 2.3.3 Sculptura……………………………………………………………..36 2.3.4 Pictura………………………………………………………………..36 CAPITOLUL III Deportarea minorităţii germane în Uniunea Sovietică 3.1. Consideraţii generale………….…………………………………………...38 3.2. Memorie şi traumă: mărturii ale supravieţuitorilor germani ai deportării în Uniunea Sovietică……………………………………………………………….45 CAPITOLUL IV Saşii şi românii în Transilvania 4.1.Despre Transilvania……………. ……………………………………….….59

1

4.2 Imagini de călătorie 4.2.1. Sibiu…………………………………………………………………62 4.2.2. Braşov……………………………………………………………….63 4.3. Diferenţe, împrumuturi, interferenţe culturale……………………………..65 4.3.1. Diferenţe etno-culturale……………………………………………..66 4.3.2. Împrumuturi reciproce………………………………………………68 4.3.3. Interferenţe culturale între români şi saşi…………………………....69 4.3.4. Lumea uitată a saşilor transilvaneni ………………………………...83 4.3.5 Trista poveste a ultimilor …………………………………………….84 CONCLUZII …………………………..………………………………………...87 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………...88

2

INTRODUCERE

Cea mai veche grupă a populaţiei germane care s-a stabilit în Europa de Sud-Est a fost cea a saşilor transilvăneni. În secolul al XII-lea ei au dat curs chemării regelui ungar Geza al IIlea care a promovat colonizarea germanilor în Est în "Ţara de dincolo de păduri" (terra ultrasilvana) pentru a se proteja de invaziile mongolilor şi ale tătarilor. Denumirea de "saşi" nu reprezintă nici un indiciu cu privire la originea - din punct de vedere geografic - a primilor imigranţi. Originea lor nu poate fi stabilită clar şi cu exactitate. Probabil că ei sunt, totuşi, în majoritate originari din regiunea renano-franconă a imperiului. Ca şi celelalte etnii din acest colţ de lume, şi saşii au fost intens prezenţi în conştiinţa locuitorilor spaţiului transilvănian, dar şi a cercurilor politice şi culturale ale Europei creştine. Problematica originii, colonizării, numelui şi autonomiei saşilor este rezolvată în mod ştiinţific în istoriografia actuală, fapt datorat, în mare măsură, unei remarcabile cercetări istorice intreprinse de istoricii saşi ai ultimelor două secole. În secolele XV şi XVI, lucrurile stăteau cu totul altfel. Dezbaterea în rândul cărturarilor pe seama originii, numelui, limbii şi aşezării saşilor în Transilvania era destul de aprinsă, iar opiniile erau oarecum împărţite şi contradictorii. La aşezarea lor în Transilvania, coloniştii germani ajunseră la un nivel de cultură şi civilizaţie apreciabil pentru vremea aceea. Practicau o agricultură mai avansată ca tehnică şi mai raţională în ceea ce priveşte culturile; cunoşteau cele mai importante meşteşuguri, între care zidăritul, olăritul iar prelucrarea materialelor ocupa un loc de seamă. Dovada ar cetăţile construite, obiectele din metal descoperite în teritoriile de aşezare a saşiilor. În Romania exista în jur de 250 de cetăţi şi biserici fortificate construite de saşi începând din secoul al XIV-lea şi continuând până în secolul al XVIII-lea. Ele sunt o mărturie vie a modului de viaţă şi a organizării societăţii săseşti din perioada respectivă. Fiind consideraţi „germani din străinătate‖ de către guvernul german, saşii din Transilvania au primit dreptul la cetăţenie germană. Cei mai mulţi dintre ei au emigrat în
3

încă de când a început contactul nemijlocit al masei sașilor transilvăneni cu germanii din interiorul spaţiului german. precum şi în Austria sau Statele Unite ale Americii. fiecare de mare expresivitate şi configurând un habitat specific. În prezent o parte semnificativă a saşilor trăiesc în Germania.Germania. Saşii transilvăneni au o neîndoielnică contribuţie la acele componente care explică valoarea patrimoniului cultural din România. prin urmare de la începutul așa-numitei emigraţii din Transilvania de-a lungul ultimelor decenii. care au influenţat decisiv evoluţia viitoare a acestei minorităţi etnice din Transilvania. ecleziale sau civile. 4 . Însă. sunt presărate în anumite aşezări din Transilvania. Majoritatea saşilor rămaşi în Transilvania pot fi consideraţi adevăraţi urmaşi ai unei tradiţii culturale germane de 850 de ani în sud-estul Europei. Aceştia sunt conştienţi de rădăcinile şi rolul lor în istorie şi mândri de ceea ce au realizat în decursul secolelor. Sașii transilvăneni au susţinut timp de secole la rând ideea că sunt germani adevăraţi. Mulţi dintre etnicii germani proveniţi din spaţiul transilvan se întrebau dacă este posibilă plasarea caracteristicilor comunităţii lor în cadrul întregii naţiuni germane de care aparţineau și în ce măsură erau acceptaţi pe plan spiritual în spaţiul central-european german. cât şi în primii ani de după 1989. social şi administrativ. o mare parte dintre aceștia și-au dat seama de ceea ce aveau în comun și ce îi despărţea de semenii lor din ţara de origine. Monumentele datorate lor. căutând mereu legătura cu ţara de origine. Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru saşii ardeleni o perioadă de schimbări majore în plan politic. Ca urmare a emigrărilor masive. numărul saşilor din România a scăzut foarte mult. atât înainte de căderea comunismului.

goţi şi saşi. le-a furnizat argumente în lupta lor împotriva nobilimii maghiare şi a stării secuieşti din Transilvania: spre deosebire de aceste popoare saşii ar fi fost autohtoni. Căutând ştiri despre goţi. Deşi încă din cel de al XVI-lea veac exista concepţia că germanii din Transilvania provin din colonişti medievali veniţi în această ţară.1. deci cu dacii pe care grecii îi numeau geţi. pe care saşii au preluat-o de la umaniştii germani în frunte cu Philipp Melanchthon. sibianul Albert Huet. Este drept că această istorie nu a pătruns aproape deloc în conştiinţa poporului. el confundă acest neam germanic cu geţii tracici. Bucureşti. Aşezarea saşilor în Transilvania. Opinia cea mai răspândită era că strămoşii saşilor din Transilvania ar fi fost băştinaşii daci. această părere s-a impus abia în epoca isoriografiei critice din secolul XVIII-lea. 73 5 . 1 istorice în secolul al XVI-lea faptul că nimeni nu l-a contrazis pe Huet este Thomas Nägler. Această idee se baza pe o eroare al lui Jordanes.CAPITOLUL I SAŞII TRANSILVĂNENI 1. Pe lângă cele două păreri enumerate. Pentru stadiul informaţiei semnificativ. p. istoriograf got din secolul al VI-lea.ORIGINEA SAŞILOR DIN TRANSILVANIA Problema care i-a preocupat cel mai mult pe saşii din Transilvania a fost aceea a provenienţei lor. istoriografia medievală mai conţinea şi teoria că saşii transilvănieni ar fi urmaşii saxonilor învinşi de Carol cel Mare. pe care acesta i-ar fi strămutat forţat în Transilvania. apără cu succes drepturile saşilor în cadrul dietei de la Alba Iulia din anul 1591 bazându-şi luarea de cuvânt pe această ereoare istorică. 1992.1 Această identitate de geţi. Începând cu secolul al XVI-lea acest subiect a constituit tema de căpătâi a cercetării istorice a perioadei timpurii rămânând până azi o problemă de bază. Judele regal. Editura Kriterion.

în acest domeniu mai sunt încă multe de făcut. această constatare se referă însă numai la spaţiul sclav de colonizare. Originea coloniştilor din Ungaria. întrucât era pe cale de a emigra spre Ungaria. Este de ştiut că imigranţii aduc cu ei. prezenţi în noua ambianţă.3 S-a încercat încă de timpuriu identificarea prototipurilor vest-europene ale arhitecturii bisericilor. a caselor şi fortificaţiilor săseşti. Construcţiile existente provin în majoritatea lor dintr-o vreme când prima generaţie de imigranţi nu mai era în viaţă şi se naşte întrebarea în ce măsură bisericile şi alte construcţii romanice din Transilvania oglindesc tipul de arhitectură din patria originară. purtători ai unor culturi diferite. p.. în cazul reîntoarcerii sale din Ungaria. Ni se pare deci necesar să apelăm în viitor mai mult la investigaţiile arheologice în vederea cercetării provienenţei saşilor. care informează suficient pe cititori în această problemă. O altă categorie de izvoare importante a originii saşilor o constituie studierea diferitelor elemente de cultură meterială. numeroase obiecte specifice.cit. Nu s-au putut semnala însă decât caracteristici generale. 6 . Se mai stipula că. la aşezarea într-o regiune nouă. op. În ultimul deceniu s-au 2 3 Apud. Unele caracteristici ale regiunii de baştină se pot păstra timp de veacuri.2 Izvoarele scrise despre colonizarea germană în est sunt foarte numeroase. Klein. Cea mai veche ştire despre prezenţa coloniştilor germani în spaţiul nostru datează din anul 1103. altele dispar încă în decurs de o generaţie. lângă Malmédy) în schimbul sumei de 12½ mărci de arginţi.K. ultima dată de către Karl Kurt Klein. „liber de liberis genitus” [liber născut din liberi]. sau are loc o simbioză. Castelanul din Logne. Transilvania şi în general din sud-estul Europei este amintită de numai foarte puţine izvoare scrise. dată fiind concizia analelor medievale.108 Thomas Nägler. 87. el să poată reprimi acest feud în schimbul restituirii cantităţii de argint menţionate. Luxemburg und Siebenbürgen. în funcţie de raportul istorico-cultural dintre doi sau mai mulţi factori etnici. cu atât mai evidente sunt deosebirile dintre doi purtători ai culturii materiale. 1 . restituia în an feudul Braz abaţiei imperiale Stablo din pădurea Ardennes (Belgia.Ipoteze mai vechi despre originea saşilor au fost prezente în mai multe rânduri. p. Anselm de Braz. procedee tehnice şi obiceiuri. Cu cât distanţa dintre patria veche şi cea nouă e mai mare. a căror interpretare nu este deloc uşoară. K . în care diferitele componente iniţiale pot fi mai mult sau mai puţin recunoscute. împreună cu fiii săi.

mari cantităţi de ceramică feudal-timpurie. Editura Kriterion. mai puţin frecvent. Nägler. dar şi multe obiecte descoperite întâmplător în trecut oferă câteva puncte de reper în legătură cu provenienţa coloniştilor saşi. Abia pentru a doua jumatate a secolului al XIII-lea cunoaştem straturi arheologice datate prin monede. Asemenea lucrări au fost interprinse de cele mai multe ori în cadrul restaurării monumentelor. străchinile şi farfuriile. Cu toate acestea. legate de istoria colonizării. s-a generalizat în Transilvania abia odată cu colonizarea săsească. 1992. Fragmentele ceramice păstrate aparţin unor oale simple. conţinând fragmente ceramice. Arheologii sunt în general de acord să susţină că buzele cu profile mai simple aparţin unor vase mai vechi decât cele cu profile complicate. multe descoperiri din cadrul săpăturilor sistematice.semnalat rezultate destul de importante şi care se dovedesc a fi deschizătoare de drumuri pentru cercetările ce vor urma. pe baza unor săpături sistematice. Această părere. Bucureşti. O asemenea oală este păstrată în colecţia muzeului Brukenthal. deoarece dispunem de foarte puţine descoperiri ceramice datate prin descoperiri monetare. mai rar în necropole sau în construcţii civile. printre altele. 88 7 . 1969. XIII. in studii si articole de istorie. S-au interprins mai ales săpături izolate în câteva biserici. Ele vor trebui reanalizate în viitor. pentru constatarea diferitelor etape de construcţie. Aspectele. fără toarte. Pe lângă oale de diferite mărimi. Ele au fost prelucrate fără excepţie la roata rapidă. Aşezarea saşilor în Transilvania. 4 Thomas. XII-XIII-lea. p. ea provine de la Guşteriţa şi a putut fi prelucrată prin secolul al XIII-lea. Până acum nu s-a investigat încă exhaustiv nicio aşezare timpurie săsească4. s-au aflat pe ultimul loc. Pe de altă parte.5 Caracteristica ceramicii săseşti este profilarea bogată a buzei vaselor prin diferite forme de curbură. ca de exemplu la Cîlnic. 181-186 5 Thomas. care se deosebeşte prin câteva caracteristici atât de clar de cea locală încât poate fi considerată drept o categorie aparte. Populaţia românească în sudul Transilvaniei si caracterul colonizării săseşti în sec. la monumentele cercetate. Este vorba despre vase ceramice cu pereţi în general subţiri şi cu forme bine proporţionate. Pentru secolul al XII-lea nu există deloc ceramică datată cert. ca şi încercarea de a stabili serii tipologice. p. Rezultatele acestor cercetări şi consideraţiile noastre nu trebuiesc în niciun caz privite ca definite. erau răsplătite şi cănile cu toartă şi. În Transilvania s-au descoperit cu ocazia săpăturilor. Nägler. se află încă în faza discuţiilor. Este dreptul însă că repertoriul formal nu s-a prea îmbogăţit în urma aşezării saşilor. care deşi era deja cunoscută aici prin intermediul Bizanţului.

proces care a cuprins toate popoarele continentului. chiar şi acolo unde nu a fost atestată o colonizare săsească. 89. 8 . Invaziile arabe. mai târziu cele ale pecenegilor. Corneliu Gaiu. Procesul acesta a adus cu sine un şir de înnoiri în cele mai diferite domenii. 6 Volker Wollmann. cetăţile şi satele săseşti dovedeşte. p . Saşii transilvăneni între statornicie şi dezrădăcinare. între altele şi de relaţiile dintre diferitele state şi popoare.ceramica descoperită în bisericile. AŞEAZAREA SAŞILOR ÎN TRANSILVANIA Odată cu perioada feudalizării Europei. În România această ceramică este o marfă străină. de spaţiul cronologic dintre secolele XIII – XV şi ceramica cenuşie fiind prezentă mai de timpuriu în Transilvania şi mai târziu în Moldova. 7 1. aceasta din urmă a fost mai rar atestată. până dincolo de limitele secolului al XV-lea. care au fost preluate de breslele de olari. 2006. tătarilor şi cumanilor au zgudiut structura socială ce începuse să se înfiripe. Cehoslovacia. erau mai mici decât cele din sudul provinciei. normande şi maghiare. din jurul Bistriţei şi al Reghinului. Bucuresti..cit.2. se încheie şi migraţia popoarelor. s-a format noua lume medievală. Spre sfârşitul primului mileniu al erei noastre. op.6 În ceea ce priveşte provenienţa a saşilor. în mare. căile de răspândire) încă mai trbuiesc lămurite. Pentru Europa răsăriteană. Dacă în nordul Transilvaniei. Editura Accent. s-a făcut de mai multe ori constatarea că există o deosebire semnificativă între ceramica din nordul Transilvaniei şi cea din sudul acestei provincii. chiar dacă anumite probleme de detaliu (ornamentul. Fiind vorba. p. ordinea medievală într-o multitudine de forme există deja în nucleu peste tot sau se află cel puţin în stadiul de geneză. El a fost determinat de o serie de influenţe externe. ea a fost atribuită coloniştilor germani. 329 7 Thomas Nägler. cu structura ei socială diferenţiată şi cu forma de stat corespunzătoare acestei structuri. în afară de ceramica roşie a apărut şi una cenuşie. Cu toate că enclavele germane din nordul Transilvaniei. o mare consecvenţă a formelor. în spaţiul mai mare al colonizării săseşti. Ela Cosma. Transilvania de nord şi Moldova) populaţiei germane. la sud de Tîrnava Mare. ceramica cenuşie (din Germania. datarea. ceramica cenuşie apare în Nordul Transilvaniei răspândită într-un spaţiu mai larg. Cei mai mulţi arheologi atribuie. La sfârşitul unei perioade de evoluţie de câteva veacuri ce au urmat dispariţiei imperiului roman. Polonia. chiar dacă păstrând anumite rezerve.

o ordine stabilă. 10 9 . Totuşi. Perioada de trecere spre evul mediu nu a însemnat doar instalarea unui nou mod de viaţă ci în timpul acesta s-a încheiat şi procesul lent al formării popoarelor şi limbilor actuale ale Europei. constituind însă în acelaşi timp şi unul din capitolele istoriei populaţiei principale din Tansilvania. ca şi specificului relaţiilor dintre instituţii 8 9 Thomas Nägler. a curiei papale şi a episcopiei Transilvaniei.cit. tocmai prin consecinţele ei.invaziile popoarelor asiatice de stepă s-au dovedit mai distrugătoare decât acelea ale neamurilor migratoare din perioada „clasică‖ a migraţiilor. în răsărit. Din punct de vedere cronologic. op. o problemă europeană ce a determinat. petrecut în liniile sale principale între secolele X şi XIV. p. Aşezarea saşilor în Transilvania constituie doar o parte a procesului colonizării germane. Ibidem. care cuceriseră Transilvania înainte de aşezarea aici a saşilor. pe continentul european. de aceea a voievodului Transilvaniei. datele cele mai importante sunt conţinute în izvoarele scrise: documente emise de cancelaria regală a Ungariei. Dacă facem abstracţie de unele expediţii militare izolate. popoarele europene au rămas în general stabile în spaţiile lor de formare. Trebuie menţionat de la bun început că doar în cazuri izolate putem vorbi despre cuceriri. românii. evoluţia diferenţiată a ţărilor europene a avut drept urmare şi unele deplasări de populaţii spre regiuni străine de aria lor de formare. p. Aceasta deplasare a efectuat deopotrivă toate popoarele Europei centrale şi răsăritene. Uniunile de triburi ale îndepărtatei Asiei au dispărut însă rapid de pe aria istoriei sau curând noii oridini europene. astfel că – disputată vehement şi astăzi încă– ea a devenit.. cea mai mare deplasare etnică în Europa medievală o contituie cuceririle şi aşezarea în est a germanilor. 9. Cu toate evenimentele politice care au urmat. Călăreţii stepelor răsăritene au întâlnit. ca şi a istoriei maghiarilor şi secuilor. În consecinţă. de cele mai multe ori singulare şi ale căror consecinţe istorice rămân limitate. Aceste documente oglindesc cu precăderea anumitei relaţii juridice. dar insuficient consolidată pentru a nu suferi urmările loviturilor lor. ea aparţine de la bun început istoriei Germaniei. într-o anumită măsură chiar izbucnirea celor două războaie mondiale din secolul trecut. totdeauna însă despre colonizări. germanii au fost ultimul grup etnic important care s-a aşezat în Transilvania în evul mediu.8 Pentru cercetarea aşezării saşilor în Transilvania9.

Cele mai concludente dintre aceste documente sunt privilegiile. însă nu se pot constitui informaţii directe pentru aşezarea saşilor în Transilvania. 7 11 Ibidem.10 Prin urmare aceste elemente sunt concludente pentru întreaga istorie timpurie a Transilvaniei. Deşi aceste documente permit puţine consideraţii referitoare la problema actului propriu-zis al colonizării. fireşte. fie că ele au fost redactate în patria de origine sau în regiunile de colonizare. 10 . p. daniile. Datele scrise referitoare la Transilvania – atât cele germane cât şi cele provenind din alte surse central-europene – se înmulţesc abia în perioada ulterioară colonizării. ca izvoare suplimentare.11 Descoperirile arheologice constituie un punct de reper pentru istoria colonizării săseşti. considerându-l ca un eveniment deja cunoscut. ele pot completa. reglementările privind delimitarea provinciilor administrative şi hotărnicirile. Se poate apela.similare sau diferite şi legăturile cu un anumit grup al coloniştilor germani. cultură ce a fost reprodusă abia în forma şi tehnica tradiţională cel puţin de către prima generaţie a coloniştilor trebuiesc considerate drept 10 Ibidem. la izvoarele germane referitoare la colonizarea înspre răsărit. Acestea nu conţin însă decât menţiuni aproximative în ceea ce priveşte problemele fundamentale ale colonizării săseşti. Ele sunt puţin concludente şi în problema originii coloniştilor germani din Transilvania şi nici nu lămuresc chestiunea – vitală pentru cercetarea istorică a cauzelor emigraţiei. prezente totuşi în majoritatea izvoarelor referitoate la celelalte regiuni de colonizare germană în Europa de Răsărit. sursele de informaţie locale. Dintre izvoare externe trebuie menţionate în primul rând însemnările germane din vremea colonizării. Urmele culturii materiale aduse de saşi în Transilvania. Totuşi niciunul dintre aceste izvoare nu se referă nemijllocit la actul propriu zis al colonizării. ele sunt totuşi deosebit de valoroase în cercetarea istoriei economice şi sociale. sau pentru istoria dreptului şi administraţiei în Transilvania furnizâdu-ne elemente importante referitoare la relaţiile coloniştilor cu instituţiile ţării şi cu celelalte populaţii ale acesteia. În aproape toate cazurile lipsesc datele despre provenienţa şi numărul coloniştilor ca şi acela despre epoca de colonizare.

Sibiu. cât şi la delimitarea mai precisă a etapelor colonizării. 12 11 . Editura Hora. Institutul de Istorie. ele se află în zonele actualmente nelocuite şi. descoperirile şi observaţiile arheologice – mai mult întâmplătoare – oglindesc destul de incomplet nivelul de dezvoltare din vremea colonizării. Ar fi deci de dorit să se interprindă câteva cercetări organizate în aşezările timpurii ale coloniştilor. În consecinţă. a aspectului vechilor construcţii în piatră. p. Unii filologi ai secolului al XIX-lea şi mai ales al secolului nostru au obţinut în acest sens rezultate remarcabile. Contribuţiuni la istoria colonizărilor din Transilvania. cercetarea referitoare la originea saşilor din Transilvania a început încă din secolul al XVI-lea. Câteva din rezultatele – din acest punct de vedere – ale anilor trecuţi. Mai puţin concludent decât cercetările dialectologice s-a dovedit a fi studiul folclorului. chiar fără să apară elemente de datare absolută se poate presupune că aceste aşezări dispărute fuseseră locuite numai pe parcursul a una până la trei generaţii. permit afirmarea că arhiologia ne rezervă încă destule surprize.13 S-au efectuat săpături cu precădere în perimetrul cetăţilor şi bisericilor. celei dedicate cercetării evului mediu se află ca pondere cu mult în urma cercetării staţiunilor antichităţii clasice. 12 Apud. mai ales în vederea restaurării corecte a acestor monumente.12 Deşi în ultimile decenii s-au efectuat cu consecvenţă săpături arheologice în Transilvania. e drept doar parţial publicate. Vasile Ciobanu. Moga. De mai veche tradiţie în Transilvania decât cercetarea arheorlogică este cercetarea monumentelor de arhitectură şi a vechilor nuclee ale aşezărilor rurale sau urbane ceea ce a contribuit la clarificarea răspândirii tipurilor de aşezări şi a stilurilor arhitectonice. deoarece vechile tradiţii nu au putut fi încadrate cronologic. Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvăneni 1918-1944. Naţională din Cluj— Sibiu. 1944. să descopere aşa numita „patrie de origine‖ a coloniştilor germani cu ajutorul lingvisticii comparate. 2001. p. Se pretează la asemenea cercetări mai ales aşezările săteşti părăsite în urma invaziei mongole. I.izvoare de primă mână atât pentru constatarea regiunilor de emigrare a coloniştilor cât şi pentru cunoaşterea organizării muncii specifică lor. În lipsa izvoarelor istorice. ba chiar i-au încurajat pe istorici să aducă din nou în prim plan această problemă. 154 13 Apud.

Aşezarea saşilor în Transilvania stă. această istoriografie nu pătrunde în detaliul discuţiilor cu privire la istoria provinciei noastre din 14 15 Thomas Nägler. fireşte. O asemenea prezentare a fost făcută de K.cit. Enumererea şi prezentarea pe scurt a tuturor contribuţiilor moderne şi contemporane la această problemă ar constitui ea singură un volum. Klein..K. Alţi învăţaţi au susţinut părerea că saşii transilvani ar fi urmaşii saxonilor înfrânţi de Carol cel Mare. Numai în cazurile excepţionale istoriografia săsească a încercat să prezinte saşilor din Transilvania în contextul şi ca o parte componentă a colonizării germane în răsărit. belgieni. 13. p. 15 Amintim doar în ultimile două veacuri au fost publicate peste trei sute de volume şi studii cu referiri detaliate la colonizarea saşilor şi că. De asemenea. K . Apud. Mulţi cronicari ai secolelor al XVI-lea şi al-XVII lea îşi încep operele cu epoca colonizării. 1. Majoritatea acestor lucrări aparţin unor saşi din Transilvania.. idee care atunci însă nu era hotărâtoare. pe care acesta i-ar fi transmutat forţat în Transilvania. accentul căzând bineînţeles de fiecare dată asupra problemei relaţiilor dintre saşi şi popoarele respective. o altă parte importantă a lor se datorează. 16 12 .K. în centrul atenţiei a numeroşi istorici saşi. în expunerea noastră la o prezentare mai detaliată a istoriografiei referitoare la această chestiune. Klein. p. Unii umanişti germani şi saşi au căzut victimă acestei confuzii elaborând teoria identităţii daci-geţisaşi. problema a mai fost tratată tangenţial in numeroase lucrări istorice cu caracter general. p. 109 Ibidem. problema colonizării a ieşit din sfera legendei. 14. Cu toate acestea încă din secolul al XVI-lea este formulată şi părerea că germanii din Transilvania sunt colonişti medievali. maghiari. în afară de acestea. Vom renunţa. ramură nord dunăreană a turcilor. care-i confundă pe goţi cu geţii. lămurirea unor elemente de jurisdicţie sau istorie administrativă. luxemburghezi etc. Mulţi dintre ei îşi consideră înaintaşii drept o populaţie autohtonă în Transilvania încă din timpul migraţiei germanice. Luxemburg und Siebenbürgen. op. istoricilor germani. 16 Cercetarea originii saşilor din Transilvania a fost întotdeauna o problema de interes major. luând drept adevăr eroarea istoriografului goţilor Jordanes. încă din epoca umanistă. români.14 Abia în periada de trecere spre o istoriografie mai critică. Abia în al doilea rând s-a încercat stabilirea vechimii unor aşezări sau a unor grupuri de colonişti şi ocazional doar.

polonezii. cehii. op. o „tendinţă de expansiune spre est‖ a germanilor. aflate. sau oricum s-ar mai putea numi acest fenomen. iar istoricului îi revine sarcina de a le cerceta şi expune. dar în acelaşi timp unilaterală. 17 Thomas Nägler. deoarece el poate desemna atât un proces de cucerire cât şi o deplasare paşnică. colonizarea sau aşezarea germanilor în regiunile de răsărit.17 Referitor la spaţiile cuprizând enclavele germane. Am preferat termenul de „aşezare‖. 39 13 . este considerat o astfel de problemă. Fiecare epocă istorică îşi are problemele ei de mare dificultate. de fapt la marginea ştiinţei istorice. şi sa pretins că fără această colonizare toate popoarele răsăritene ar fi rămas la stadiul barbariei. între istorici au izbucnit dispute violente. eliberarea de sub dominaţia străină. pe când o „cucerire‖ sau o „expansiune‖ nu include neapărat şi o stabilire de durată. ci formând şi enclave ale unui anumit grup etnic în cadrul unui stat de o altă etnie. românii şi alte popoare au cerut şi pe bună dreptate. Documentele şi cronicile medievale nu indică prezenţa vreunei idei „naţionale‖. Cercetarea transilvană se interesează cu precădere de cunoaşterea detaliilor factologice. odată cu începuturile epocii totuşi odată cu începuturile epocii moderne. p. enclave răspândite în aproape întreaga parte răsăriteană a Europei centrale. cuceririle germane.cit. Considerată din punct de vedere ştiinţific. În privinţa cauzelor emigrării şi a colonizării în Transilvania se fac doar consideraţii generale. diferite populaţii s-au aşezat pe mari teritorii europene nu numai alături unele de altele. ea poate fi corectă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul colonizării germane în răsărit. în detrimetrul prelucrării bazelor teoretice ale problemei şi a cuprinderii istoriei proprii în cadrul general al istoriei altor popoare. veche de secole întregi şi în cadrul căreia a fost lăsată la o parte orice contribuţie pozitivă. De două secole. În etapa istorică a formării statelor naţionale. A fost descoperită. Procesul formării statelor pornind de la comunitatea de neam solicită din partea istoricului o optică naţională asupra acestui complex de probleme.epocile anterioare colonizării. care arareori se apropie de miezul problemei. deşi o asemenea cercetare ar fi permis consideraţia asupra caracterului şi importanţei acestei colonizări. colonizarea de est a fost ridicată la rangul de mare faptă germană. Cercetarea germană şi cea maghiară sunt în această privinţă mult mai avansate.. pe de o parte. Totuşi. pe de alta parte.

în Flandra şi. Faptul că aceste procese au avut loc în ţările menţionate mai devreme atât în răsărit nu justifica în nici un caz sloganul prea ades invocat al „diferenţei de nivel cultural‖ de la vest spre est. atât înainte de aşezarea germanilor cât şi după aceea. parţial. mai precis cu cel din Meissen. în 1957. Atât cercetătorii marxişti cât şi cei nemarxişti din multe ţări caută să prezinte în mod obiectiv aşezarea germanilor în est. Pentru a se putea obţine concluzii fundamentate ştiinţific. Rusia. NUMĂRUL SAŞILOR O altă problemă în legătură cu provenienţa coloniştilor este cea a „patriei intermediare‖. de exemplu. atât cea germană cât şi cea a ţărilor-gazdă. op. nici discuţiile referitoare la popoarele „mai dotate‖ şi „mai puţin dotate‖ sau capabile ori nu de a avea o istorie. Ultimul care s-a ocupat până acum de această problemă a fost Ernst Schwartz. în decursul evului mediu. cercetarea istorică privind răsăritul Europei centrale s-a străduit să fie mai obiectivă. Abia acum se procedează la cercetarea în detaliu a structurilor economice şi a formelor lor . a situaţiei de locuire şi a productivităţii muncii. În acest context. unde nu a avut loc. p. a investigat cu precădere cauzele emigrării germanilor. comparabile din toate punctele de vedere cu acelea ale altor ţări. în centrul atenţei nu trebuiesc plasate contradicţiile existente ci urmările aşezării germanilor trebuiesc cercetate pe baza unor comparaţii obiective. Moraviei. diferenţe cronologice ale modificărilor istorice s-au manifestat întotdeauna şi pretutindeni. şi care au dus la încheierea procesului exploatării întregului spaţiu statal. trebuie lămurită nu numai situaţia Germaniei cât şi cea a ţărilor-gazdă. el deduce că „patria intermediară‖ a viitorilor saşi din Transilvania s-a 18 19 Thomas Nägler. Pomeraniei. 43 Ibidem. Răspunsul la această problemă se poate găsi numai în schimbările structurilor tehnico-economice şi sociale petrecute mai timpuriu în Ţările de Jos. Transilvaniei. peste tot unde a avut loc un proces de colonizare germană. decât o foarte modestă colonizare germană a cunoscut o evoluţie proprie cu structuri şi forme tipice. Ungariei. deşi o mare parte a investigaţiilor se caracterizează încă prin unilateralitate.18 Istoriografia mai veche. Sileziei.3. sunt importante structurile sociale şi suprastructurile politice ale Boemiei. ale ţărilor baltice.În ultimele decenii. Demonstrând că dialectul săsesc are contingenţe şi cu dialectul din Saxonia Superioară. 14 . ale Poloniei Mari şi ale Poloniei Mici. în Franţa.19 1. Din punct de vedere.cit..

e drept. intervalul de timp necesar dublării populaţiei. Până la stabilirea unor criterii parţial sigure pentru un teritoriu de colonizare lipsit de documente de locaţiune mai sunt multe de făcut dacă vrem să ajungem la calcularea unui număr verosimil de colonişti saşi. W. 20 21 Thomas Nägler. Această noţiune generează erori.Wien.20 S.22 Numărul coloniştilor din Transilvania la sfârşitul secolului al XII-lea şi la începutul secolului al XIII-lea este greu de apreciat şi pentru că nu se cunoaşte. Vergleichende Untersuchunger zur mittelaltterlichen Ostsieglund. adică 13 localităţi. Walther Kuhn apreciază mărimea a unei aşezări colonizate în timpul lui Géza II la 40 de gospodării şi presupune pentru perioada până la 1190 prezenţa a 520 familii de imigranţi. ci ştiau exact în ce condiţii şi încotro se îndreaptă. şi despre numărul coloniştilor.Kuhn. Mai fundamentale sunt infomaţiile lui Paul Niedermaier. autorul înţelege o staţionare de scurtă durată pe care noi însă nu o putem accepta. numărul mediu al gospodăriilor este 17. ia în considerare numai localităţile al căror nucleu iniţial se relevă clar din cadrul întregii aşezări. care.cit.aflat în acele regiuni. Niedermaier consideră că numărul iniţial se situează între 8 (Dobîrca) şi 54 (Cisnădie). oricum mai puţin decât jumătatea cifrei presupuse de Walter Kuhn. Nocrich şi Cincu). iar numărul satelor din prepozitura Sibiului (cuprinzând capitlurile Sibiu. deoarece cetele de colonişti nu ratăceau ca şi calfele călătoare.. pentru aşezările studiate de el. Dacă Ernst Schwarty este însă de părere că abia a doua sau a treia generaţie de colonişi sau eventual una sau mai târzie. 221 15 . nu este sigur pentru ceva vreme. 102 Ibidem. p. nu mult. nu mai poate fi vorba de o „patrie intermediară‖. op. 1973. mult prea mare. pentru aceste locuri. astfel că rezultatele sunt şi ele foarte diferite.a scris până acum. 103 22 Apud. Köln. p. Cei mai mulţi cercetători pornesc de la factori total diferiţi. Cifra medie de 40 de gospodării este. condiţionat şi de sosirea noilor colonişti. a ajuns în Transilvania. Prin „patrie intermediară‖. Majoritatea aprecierilor – căci nu este vorba despre calcule exacte – se referă la teritoriul provinciei sau prepoziturii Sibiului21. p. e adevărat.

Opiniile filologilor despre provenienţa saşilor sunt foarte diferite. iar elementele de cultură materială fiind folosite abia târziu în clasificarea acestei probleme. chiar dacă urmărea în esenţă acelaşi ţel ca şi celelalte. p. ar fi deci vorba despre o mică parte a ducatului Lotharingiei superioare. Metodologia cercetării nu a fost niciodată unitară şi nu credem ca exagerăm afirmând că foarte mulţi cercetători au reprezentat fiecare o „şcoală‖ proprie care. 96 16 . 1.4. Ei i se datorează o multitudine de scrieri. în secolele XIX şi XX cercetarea lingvistică a fost cea căreia i-a revenit rolul cel mai important în stabilirea provenienţei coloniştilor. Această opţiune a fost considerată.LINGVISTICĂ Menţiunile izvoarelor scrise fiind insuficiente pentru identificarea zonei de origine a saşilor. dialectologia săsească a preluat sarcina istoricilor. cercetătorii ţinând seama şi de deplasările graniţelor dialectelor. deoarece renunţaseră la cercetarea aceste chestiuni. Johann Wolf şi Georg Keinzel au „descoperit‖ în mai multe lucrări provenienţa saşilor şi anume di Luxembur şi din împrejurimile imediate23. Pentru dialectologi.Oricare ar fi numărul germanilor emgraţi spre Transilvania.cit. op. până la începutul secolului trecut drept o demonstraţie ştiinţifică. Vom cita doar opiniile acceptate în general şi de istorici şi suntem de părere că trebuiesc continuate şi în viitor. din punct de vedere istoric. aplica adesea cu totul alte metode şi principii de cercetare. Istoricii contemporani nu au putut aduce contraargumente. În secolul al XIX-lea mai ales Georg Friedrich Marienburg.. un lucru e sigur: această emigrare a contribuit şi ea la faptul ca spaţiul de limbă germană şi-a pierdut în vest din teren şi că graniţa lingvistică s-a mutat spre răsărit în favoarea graiului franco-valon. cercetarea originii saşilor a devenit cel de al doilea obiectiv – după redactarea dicţionarului graiurilor săseşti – iar. deşi în ultimul timp pare să existe tendinţa de a se ajunge la un punct de vedere comun. Deşi în acest domeniu ea ar fi trebuit să fie doar o ştiinţă auxiliară istoriei. Negăsind istoricii izvoare documentare şi 23 Thomas Nägler. pentru unii dintre ei chiar ar fi primul. Cauza diferenţelor de păreri rezidă în faptul că s-a încercat identificarea unor elemente de limbă arhaice în graiuri care între timp s-au dezvoltat mai departe.

Scaunul Rupea. p. Astfel.26 24 Apud. după cum urmează: o  Scaunul Orăștiei . Rein Der bairische Anteil am Siebenburgisch-Sachsischen nach den Karten des Siebenburgischsachsischen Sprachatlasses. tot lingvistica a trebuit din nou să impulseze cercetarea. Fr.Rein după lungi investigații a stabilit că influența limbii vorbite în sudul Germaniei asupra graiurilor din nordul Transilvaniei constituie diferența principală față de graiurile vorbite în sudul Transilvaniei. o o o o o o Scaunul Sibiului . Așezarea geografică a localităților populate de sași precum și locul de origine al coloniștilor și-a pus amprenta asupra limbii localnicilor.. K.24 Încă spre sfârşitul secolului trecut. Scaunul Sighișoarei și capitulii Băgaciu și Laslea.Scaunul Nocrich.Scaunul Sebeșului-Scaunul Miercurea împreună cu Podișul Secașelor. timp de mai multe secole. Zimmermann. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen.Werner. Scaunul Cincului.date fiind contrazicirile dintre cronnicarii saşi. 1963.cit. op. 176 17 . Două Scaune (Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica) și capitulul Bălcaci.C. K. p. între Luxemburg şi Transilvania este exclusă şi că dialectul transilvănian conţine caracteristici care împing spaţiul său de provenienţă dincolo de hotarele Luxemburgului. volumul I Sibiu. cel vorbit în sudul Transilvaniei având o diversitate accentuată de centrele administrative scăunale.25 Specialiștii deosebesc două dialecte:  cel vorbit în nordul Transilvaniei care este reprezentat de două zone distincte având ca centre regionale Bistrița și Reghin din Districtul Bistriței. 237 25 Apud. Andreas Scheiner ajunge la concluzia că o dezvoltare paralelă. în: Sudostdeutsches Archiv. 193 26 Thomas Nägler. p. Brașov și Țara Bârsei.

în majoritatea lor. 1965. cuvinte preluate din limba română și limba maghiară. Între aceste condiţii se numără şi interacţiunea reciprocă cu limbile română şi maghiară. volumul 8/1. B.Capesius Wesen und Werden des Siebenburgisch-Sachsischen. Lexicul săsesc pe lângă fondul principal de cuvinte de proveniență germană mai conține și:      cuvinte care au înțeles diferit față de cuvintele din limba literară germană. cuvinte dispărute din limba germană și din alte dialecte. 19 și 22-25. CAPITOLUL II 27 Apud. vol.28 Deşi lingviştii au accentuat când una când alta din componentele dialectelor săseşti. Omogenitatea relativă a graiurilor săseşti – mai ales în consonante.. 18 . A. Ca și alte dialecte care s-au dezvoltat departe de teritoriile de origine.) 65 de asemenea variante. cuvinte specifice săsești.. care a avut loc în condiţii specifice. ceea ce este semnificativ nu numai pentru problema provienienţei ci şi pentru desfăşurarea istorică a evenimentelor. începută în seculul al XII-lea şi continuând şi astăzi. dialectul săsesc a păstrat o mulțime de forme lingvistice medievale care sunt inexistente sau foarte rare în Germania. 1926.Scheiner . de acord să considere că acestea aparţin dialectelor Germaniei centrale cu amprente vestfrancone. 72-77 28 Apud. p. S-a atras adesea atenţia asupra „policromiei‖ vocalismului graiurilor săseşti.49.în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde.Denkzeiten siebenburgisch-sachsischer Sprachgeschichte . iar prepoziţia „hinter‖ (îndărătul.Graiurile vorbite azi de saşii din Transilvania sunt rezultatul unei evoluţii de opt secole. p. Amintim numai ca adjectivul „grün‖ (verde) cunoaşte în 232 de localităţi 68 de variante fonetice.este rezultatul27 evoluţiei unitare a mai multor graiuri al coloniştilor din regiuni diferite. ei au fost. cuvinte dialectale germane.

filologia a putut constata. COLONIZAREA SAŞILOR În secolele XII – XIII se poate vorbi de o emigrare – ca fenomen specific german. 11 19 . Cluj-Napoca.TERITORIUL SIBIAN ÎN VEACURILE XII -XIII 2. a fost situată pe ţărâmurile Moselei. Feudalismul în Germania. au emigrat aşezându-se chiar şi în afara Germaniei. Tendinţa de emigrare a crescut spre răsărit cu cât condiţiile de viaţă oferite de noii stăpâni erau mai favorabile. N. încheindu-se la începutul secolului al XIII-lea odată cu aşezarea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. Trecerea de la sistemul economiei naturale la relaţiile marfă-bani. Iorga – sunt o „ginte‖ germană. Emigrarea germană în Transilvania a avut un anumit specific. Gesta Hungarorum scrisă de notarul „P‖ al regelui Ungariei Bella al III-lea. p. 29 Aurel Dumitrescu-Jippa. Unii dintre ei. de fapt N. multiple obstacole în Transilvania. cel mai puţin în unele regiuni a avut loc o evoluţie mai rapidă. În orice caz prevalează cauzele de ordin social-economic. în condiţiile în care mai puteau pleca de pe domenii. Nicolae Nistor. că saşii ardeleni îşi trag obârşia din „gintea‖ germanică a franconilor de mijloc şi că patria lor.Iorga „Ce sunt si ce vor Saşii din Ardeal” expunere de isvor competent.1. a însemnat o restructurare economică. 1976. Apătrunderea maghiară a întâmpinat. transformându-se în meşteşugari producând pentru piaţă. p. Cucerirea Transilvaniei de către regii unguri s-a făcut în etape dinspre N-V spre colţul sud-estic al Transilvaniei. care a fost colonizată în Ardeal 30 în veacul al XII –lea şi al XIII-lea de regii unguri care stăpâneau pe vremurile acelea. din care au emigrat.ne spune N. Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei. Adevăratele cauze ale emigrării spre răsărit trebuiesc căutate în esenţa feudalismului german. O parte din ţăranii germani au fost atraşi spre oraşele în formare. nefiind încă legaţi de glie printr-o constrângere extraeconomică. comparând idiomele. Editura Dacia ClujNapoca. un râu lateral al Rinului şi prin văile munţilor Eifel din Luxemburgul de azi.29 Saşii .Iorga este indicat numai ca autor al prefaţet. celebrul „Anonymus‖ vorbeste despre înverşunatele lupte ale „ducilor‖ români. Ea s-a produs în etapa finală a pătrunderii feudalismului maghiar în această ţară. rămasă pe domeniile feudale a fost ameninţată cu destămarea gospodăriilor şi cu pierderea libertăţii personale. ca urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii între agricultură şi meşteşuguri. 23 30 Apud. după cum este cunoscut. iar o altă parte. 1919.

Cluj. care şia impus modul de viaţă tradiţional. De altfel. Gelu Glad şi Monumerat cu ungurii cuceritori. Probleme fundamentale ale Transilvaniei. 107 32 20 . regalitatea a 31 Ştefan Pascu. denumirea generică de saşi. al cărui original se păstrază în arhivele Statului – Sibiu. 1971. Grupul cel mai numeros. Încrederea în populaţia românească autohtonă nu putea fi mai mare decât aceea acordată unor grupuri de străini pe care i-a adus în acest scop. U. Saxonia. 3 Din prima etapă de colonizare provin şi grupurile aşezate în zona Sibiului. Românii reprezentat principalul obstacol în calea cuceririi maghiare. frânează cucerirea Transilvaniei de către unguri pentru o vreme. instituţiile. Braşov. asigurându-le un mod de viaţă privilegiat. cunoscut în documente sub numele de teutoni – ţăranii şi meşteşugari din satele si oraşele regiunii dintre Rin şi Mosel. Bavaria. p.I. era interesată să apere regatul spre răsărit împotriva invaziilor vrăjmaşe. obiceiurile. ca dovadă. 1995. p. nr. Astfel. După anul 1206 expresia nominală de „saxones‖ se generalizează în aproape toate actele care se referă la acordarea. incursiunile pecenegilor şi cumanilor pornite din nordul Dunării de jos care ajung şi în Transilvania. Voievodatul Transilvaniei. 32Conţinutul Andreanum. Ediţia a II-a.ului ne –a parvenit prin intermediul transumptului din anul 1317 al regelui Carol Robert. alături de secui. I. se pare. ultimul fiind autorul diplomei privilegiale din anul 1224 – Andreanum sau „ Bula de aur‖ a saşilor pe care se întemeiază toate celelalte). a sosit în a doua etapă. De la acest grup. formele de organizare social-juridice între toţi coloniştii. sosit la sfârşitul veacului al XII-lea. pericolul invaziei tătarilor până spre sfârşitul veacului al XIII-lea.voievozi. Pe măsură ce regalitatea maghiară a reuşit să cucerească întregul teritoriu al Transilvaniei. Pe de altă parte. Bela al III-lea şi Andrei al II-lea. dintre fluviile Rin şi Mosel)31. este cunoscut sub denumirea de saxoni. 115-116. se trage. au fost colonizaţi începând cu mijlocul veacului a XII –lea şi saşii care şi-au părăsit locurile natale din Germania apuseană (Flandra. din partea primilor regi (Geza al II –la. (Saxones) originari din dreapta Rinului (provincia Saxonia). confirmarea şi reconfirmarea privilegiilor iniţiale. în cele mai vechi documente sunt pomeniţi ca „Flandresses‖ (flandrenzi). Un alt grup. probabil pe a mijlocul veacului a XII-lea sub domnia regelui Geza al II-lea (1141-1161). Victor Jinga. Cercetările mai noi bazate pe concluzii filologice şi istorice au constatat că un prim grup de colonişti germani ar fi venit din Flandra.

cit. dar şi al regalităţii. Privilegiile acordate de regi acestei categorii de fruntaşi cu valeităţi nobiliare au fost cuprinse în curând într-un sistem de drept moştenit. cunoscut în documente sub numele de „ius grebiatus‖ (dreptul greavilor). avea dreptul morăritului şi cârciumăritului şi alte avantaje de ordin juridic. Ediţia a III-a. din care foarte curând se va ridica pătura veleitară a greavilor ce va domine abştea sătească a saşilor. Privilegiile date şi reînoite de regalitate în mai multe rânduri. Conducătorul obştei avea insă un lot dublu sau mai mare de pământ. un loc de casă. politică şi culturală. În veacul al XIII-lea. 55 21 . 156 A. o anumită ascensiune morală. p. au beneficiat de-a dreptul de a-şi întemeia aşezări rurale. fâţele şi pădurea. au asigurat saşilor. În foarte multe cazuri grupurile de colonişti sosiţi şi-au păstrat alesul care l-au condus de la locurile de baştină până aici. Obştea satului folosea în comun păşunea. cel puţin în primele veacuri ale feudalismului. Coloniştii germani aşezaţi în Transilvania. Ulterior. Aşadar. şi grădină. Din pedepsele sale gloabele în natură şi în bani. s-au făcut colonizări secundare şi mai la nord. p. alături de cetăţi regale de graniţă apărate pentru a-şi îndeplini aceeaşi misiune militară au construit nava Mică şi Olt. Regalitatea era interesată să pacteze cu greavii pentru a exploata împreună masa mare a coloniştilor. era scutit de dări către fisc. o treime le reveneau lor. de –a lungul oltului şi Hârtibaciului33. la aşezarea în perimetrul satului.. a valorifica pământul ce le-a fost dăruit din acel „Fundus regius‖. Xenopol Istoria românilor. op.ales un teritoriu cuprins aproximativ între Orăştie şi Baraolt. după al lor. o viaţă liberă şi condiţii avantajoase de dezvoltare economică.D. acolo unde nu existau domenii ale nobililor unguri. apoi şi în alte părţi. chiar şi subsolul. Aceştia aveau deja o autoritate asupra grupurilor. Editura Dacia Traiană. în părţile Sighişoarei şi Mediaşului. cărora le dădeau numele. pe care şi-au păstrat-o şi după aceea în aşezările întemeiate. în veacul al XIII-lea. 1892. de la început s-a creiat o inegalitate socială între obştenii de rând şi aceşti de rând şi aceşti fruntaşi ai satelor. Greavii 33 34 Ştefan Pascu. în schimbul obligaţiilor de pază a graniţei pe locurile unde s-au aşezat. 34 Greavii (în grai popular săsesc grew sau greb ) erau numiţi şi comiţii care îndeplineau şi atribuţii administrative şi judecătoreşti. în beneficiul lor. în unele cazuri. ceea ce dovedeşte scopul iniţial urmărit de a întări paza militară a graniţei de sud pe linia Carpaţilor Meridionali. Aveau dreptul să-şi aleagă drăgătorii săseşti iar mai târziu şi în oraşe dreptul de a-şi organiza o biserică autonomă. Fiecărui colonist i se repartiza. Pământul arabil din hotar a fost împărţit în loturi individuale cu drept de proprietate privată.

invocând drept argument că satele ar depinde de ei. odată cu venirea primelor grupuri sub domnia regelui Geza al II-lea (1141-1161). CIBINUM . au ajuns cu timpul să subordoneze interesele lor pe toţi locuitorii saşi din aşezările de care răspundeau. creând imaginea unei comunităţi unitare. 199-200 22 . iar în oraşe. amintită în legătură cu prima etapă a colonizării săseşti. 18-20 Apud. I. p. Acest drept impus comunităţilor săseşti (în satele cu populaţie mixt româno-germană şi românilor) a devenit ereditar din tată în fiu mai multe generaţii până la dispariţia ultimului descendent al familiei35. se pare. patriciatul. La începutul veacului următor s-a conturat o piaţă a satului pe 35 36 Thomas Nägler.cit. administrativ şi ecleziastic.36 Denumirea de Cibinium‖ va continua să fie folosită frecvent în mai toate actele oficiale până în veacul al XVIII-lea. prelaţii. Acest „praepoisitum Cibiniensem‖ nu putea să existe decât într-o localitate bine închegată cu origini mai vechi. Trans. Greavii.2. Cu timpul gravii au început să pretindă ţăranilor saşi din aşezări şi unele obligaţii cu caracter feudal. ea se dezvoltă spre sfârşitul veacului al XII-lea. pe actualele străzi Faurului şi 9 Mai. adevărată instituţie specifică stratificării sociale ale saşilor. 2.răspundeau oficial de îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Pentru merite faţă de coroana regală maghiară au fost deseori răsplătiţi prin danii de moşii din partea regilor. după cum se va vedea. ridicată pe malul drept al râului Cibin. C. aşadar. Primele locuinţe au fost înşirate. Dar de sistemul privilegiilor colectiva acordate saşilor va profita. numai vârfurile conducătoare. p. La început. o modestă aşezare de tip ţărănesc... de numele lor şi deci şi-au câştigat pe merit dreptul grebial. se vorbeşte de existenţa unei prepozituri a saşilor care îşi avea sediul în Cibinium (Sibiu). În documentele din 1911 şi mai cu seamă în cel din 1192-1196.. op. cu tendinţa de a junge un centru politic. În documentul din 1223 Sibiul apare sub numele de „Villa Hermanni‖.PRIMA AŞEZARE RURALĂ A SAŞILOR ÎN SPAŢIUL SIBIAN Cibinium Despre prezenţa primelor aşezări rurale în spaţiul sibian din veacul al XX-lea nu există informaţii documentare. Excepţie face aşezarea Cibinium. Doc. nobilii. era încă o aşezare cu caracter rural. feudale şi bisericeşti ale obştei pe care o conduceau. gravii. Istoriografia germană mai veche a idealizat traiul coloniştilor saşi din primele veacuri de după colonizare.

aproximativ pe locul actualei pieţei Griviţa.‖ sau mai departe: „ . români şi secui în expediţia de la Vidin. Pielarilor. alături de celelalte privilegii întărite. Frângherilor. Localitatea evoluează tot mai mult spre cerinţele unei vieţi social-economice de caracter urban. Zidarilor. apar noi străzi. din jurul bazilicii amintite.. 37 38 Apud. care aparţinea prepoziturii.. L.. se mai menţionează: „ . Fortificarea platoului de sus. Tăbăcarilor. 208. Faptul că în documentul din 1210 este pomenit comitele Joachim din Cibinium care a condus oastea de saşi. Pe scheletul vechii aşezări rurale se va dezvolta în secolul al XIV-lea cetatea Sibiului cu statutul de oraş. nr. p. C. În însăşi diploma andreană din 1224. 28 Apud. Pe platoul de sus (spre sud) a fost construită o bazilică romanică. St.. care se desprindeau din artera principală (actuala stradă 9 Mai Fostă Guşteriţei). pare să se fi făcut tot la sfârşitul veacului al XII-lea. Prin diploma din 1224 localitatea Cibinium era pomenită ca un fel de capitală a teritoriului colonizat (între Orăştie şi Braolt).. 157 23 . ceea ce ne face să admitem o precipitare a diviziunii sociale a muncii între agricultură şi meşteşuguri. Brutarilor etc). Încă de la începutul veacului al XIII-lea se poate afirma că în Cibinium a existat deja o categorie de meşteşugari şi negustori. poruncim ca toate târgurile lor să le ţină fără să plătească vamă.. cetatea se lărgeşte prin al doilea inel de fortificaţii în care a intrat şi actuala piaţă 6 Martie (fosta Piaţă Mică).. ne facem să credem că încă de mai înainte localitatea era considerată de regalitate ca un centru administrativ ca valeităţi urbane.‖38 . prima clădire encleziastică a localităţii. Perimetrul localităţii se extinde. un centru important al producţiei de breaslă şi al comerţului din Transilvania.. Blănarilor. Trans. La sfârşitul veacului. Arh. I. Nr. Doc. capela Sfântului Iacob. 1394. Străzile cu denumiri de meşteşuguri îşi au originea în veacul al XIII-lea (Pânzarilir... Mai adăugăm la susnumitele drepturi ca negustorii lor să poată să merge şi întorce liber şi fără vamă oriunde în regatul nostru.locul numit mai tîrziu „Garda dragonilor‖ din care s-a mai desprins şi artera numită azi strada Karl Marx. 37 Cu prilejul invaziei tătarilor (1242) localitatea a avut mult de suferit. Lit.. însă în a doua jumătate a veacului al XIII-lea s-a refăcut rapid. pe care puterea centrală a început şă pună mare preţ. Sib. adăugându-i-se noi fortificaţii. folosinduse cu adeevărat de dreptul lor. cunoscut în documente sub „provincia Sibiului‖ sau „comitatul Sibiului‖. Doc. probabil. Cojocarilor.

Fîntînele. Răşinari. Loturile agricole din afara cetăţii nu au fost înstrăinate. toate aflate pe fir de apă şi pe terase subcarpatice. o ocupaţie complimentară a ţăranilor români era tăiatul lemnelor. căutată şi în târguri. Satele Poiana şi Jina. Pentru locuitorii de la poalele Munţilor Cibinului. p. care atestă existenţa acestor români în Sibiu. Tălmăcel. Prima Însemnare. îşi încep existenţa aşa zişii „măreieni‖. în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea. pivele şi vâltorile înşirate pe apele de munte încep să apară în acestă perioadă. în Sibiu. aşezaţi mai întâi pe larga vale a Dobrei cu bogatele suprafeţă de păşuni şi fâneţe alpine. Poplaca. Transhumanţa a fost practicată de toţi păstorii mărgineni. apărută încă din această perioadă. au creat condiţii favorabile dezvoltării unei vieţi pastoralede înălţime. Rod. Joagărele. p. atestat în acest spaţiu încă din vremuri străvechi. aşezaţi în afara zidurilor.39 Munţii Cibinului. treptat. agricultura îndreptându-se spre meşteşuguri şi negustorie. O îndeletnicire nouă. Tilişca. Galeş. poate şi mai timpuriu. morile. Sibiu. mai puţin cei din Jina. Păscutul turmelor oierilor din Munţii Cibinului era îngădiut. ultimul format din întrunirea colibarilor de origine câmpenească. 39 Thomas Nägler. Cerealele şi vitele satisfăceau nevoile locale dar în bună măsură şi piaţa Sibiului. a oieritului. confecţionarea şindrilei. şi în munţii Olteniei şi Munteniei. ţăranii angajaţi să lucreze.O mare parte din locuitorii saşi ai Sibiului părăseau. Boiţa. Cele mai multe loturi erau lucrate cu slugi sau jeleri. s-au dezvoltat temeinic datorită economiei lor pastorale.40 40 Ibidem. pământurile celor ce-şi schimbau vechile îndeletniciri agrare. în prima jumătate a secolului al XIV-lea. 40 În satele de munte. Din acest timp. Rîul. O îndeletnicire nouă. Editura Thausib. proveniţi din iobagii români fugiţi de pe pământurile nobiliare. Cele mai multe sate din şesul Cibinului şi valea Hîrtibaciului cultivau pământul şi creşteau vite. a fost cărăuşia. Românii şi saşii până la 1848. Racoviţa şi Sebeşului. îndeletnicirea de căpetenie a rămas prin tradiţie creşterea bovinelor şi ovinelor. Sadu. Turnu Roşu. Aşezări cu economie mixtă pastoral-agricolă erau comunele Sălişte. pentru transportul pe Valea Oltului a mărfurilor negustorilor din Sibiu. 1997.. înzestraţi cu păşuni întinse. 40 24 . pe baza unor privilegii acordate de voievozii Ţării Româneşti. se află în „Socotelile Sibiului‖. Ea s-a dezvoltat la Ocna Sibiului. apărută în acel timp.

Praga. 126. le acordă dreptul de comerţ şi în această ţară. acordă dreptul ca saşii din Sibiu să facă nestingheriţi comerţ cu orice fel de mărfuri. p. hotărăşte. danii de moşii.41 Ludovic I (1342-1382) întăreşte şi el în 1366 Diploma Andreiană. în 1224. prin moştenire. exercitarea meşteşugurilor etc. op. Dezvoltarea economică şi însemnătatea politică a Sibiului. confirmarea şi lărgirea drepturilor de autonomie. p. documentul privilegial acordat coloniştilor saşi de regele Andrei al II-lea. iar în 1367. a primei monetării din Transilvania. întăresc şi lărgesc sfera privilegiilor economice şi comerciale ale coloniştlilor. 43 Aurel Dumitrescu-Jippa. cu toate că „oaspeţii saşi‖ se ridicaseră împotriva sa când a numit pe voievodul Toma al Transilvaniei şi în demnitatea de comite al Sibiului ( 1324). p. în 1317. în greutate de 0. sporind importanţa economică a oraşului. Urmaşii arpadienilor.Oficialităţile Sibiului au urmărit cu mare atenţie menţinerea şi neştirbirea privilegiilor obţinute de coloniştii saşi din partea regalităţii maghiare. Monătăria regală din Sibiu bătea monedă de argint.Inst Ist. la Viena. ca negustorilor din Sibiu să nu li se sechestreze bunurile pentru datorii. Locuitorii sunt pomeniţi întâia oară ca orăşeni în sigiliul lor din 1280. Regele Carol Robert ( 1308 – 1342) întăreşte. delicte şi ofense. prin dieta din Seghedin. libertatea circulaţiei mărfurilor. „Anr. Nicolae Nistor. 125 Ibidem.42 Dreptul de depozit este acordat Sibiului de regina Maria. 41 42 25 . înfiinţarea. dar în anii următori îi regăsim în documente ca săteni. la Sibiu. în 1412 şi confirmat apoi de Matei Corvin. întărit de Sigismund. având prioritate economică şi asupra Mediaşului43. ei urmând să fie traşi la răspundere numai în faţa instanţelor lor de judecată. în 1458. Matei Corvin în 1486 şi Vladislav al II-lea în 1493 confirmă şi ei diploma privilegiată din 1224. Regina Maria. Nat.‖ 1924-1925. în 1383. regii din familia Anjou. prin această măsură. Sigismund în 1387. După ce primeşte. C. 975 gr. cit. oriunde ar voi. în 1383. Zara şi Veneţia. în anul 1325.Moisil. regatul Poloniei. 41 Apud. 1406 şi 1414. dă dreptul localităţii să-şi întocmească un statut orăşenesc (1326). Monarhul a poruncit tuturor autorităţilor juridice din regat în 1367. Oficialii Sibiului erau interesaţi să sprijine regalitatea de la care puteau obţine privilegii vamale şi fiscale. Aceelaşi monarh. Monetăria Ţării Româneşti .

formată din meşteri patroni. Orăştie şi anume45: 1) Fiecare breaslă va alege anual. 41 Ibidem. se plăteşte o taxă. se fixează statutele breslelor măcelarilor. Ia fiinţă asociaţia de meşteşugari – breasla. la propunerea episcopului Goblinus al Transilvaniei şi al lui Ioan Scharfeneck. Modeste începuturi de organizare a meşteşugarilor trebuie să fi existat chiar mai înainte de data decretului. pălărierilor. însă. Sighişoara.cit.. cojocarilor. castelanul Tălmacilor . dacă cineva este neîndreptăţit. la propunerea episcopului Transilvaniei Gobliinus şi a lui Ioan Scharfeneck. Temeiul legal pentru înfiinţarea şi dezvoltarea breslelor îl oferă textul unui decret44 din 1376. fără a se asocia cu alţii.După ce Sibiul devine oraş. bucurându-se de un statut. că vor apăra interesele breslei. a celor din Scaunul Sibiului. noiembrie 9. Sibiu. obligându-se. dogarilor şi olarilor din Sibiu. poate angaja calfe şi ucenici. emanat din cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei. majoritatea populaţiei sale gravita în jurul activităţii meşteşugarilor şi a negutorilor. care aparţineau aceleiaşi branşe sau înrudite . croitorilor. doi maeştri care vor participa la adunările trimestriale ale cetăţenilor şi provincialiilor Scaunelor respective. 4) Nimeni nu-şi poate face singur dreptate . calfe şi ucenici. cuţitarilor. op. 42 26 . 5) La intrarea în breaslă. 2) Meseriaşul poate exercita meseria sa cum îi place. p. Nicolae Nistor. p. odată cu nevoia încadrării vieţii meşteşugarilor în forme organizatorice noi. O reglementare a relaţiilor de producţie se făcea simţită. castelenul cetăţii Tălmaciu. Sebeş. având interese comune . Juzii. se întocmesc la Sibiu statulele breslelor principale. În 9 noiembrie. acelaşi an..‖ 44 45 Aurel Dumitrescu-Jippa. consulii şi provincialii celor 7 scaune din Transilvania aduc la cunoştinţă tuturor că. poate cere satisfacţie pe cale juridiciară. mănuşarilor.. acordându-se şi mici excepţii. ţesătorilor. sub jurământ. frângherilor. 3) Nimeni nu poate exercita mai mult decât o singură meserie. cu următorul conţinut: „Anul 1376. între 25 decembrie şi 1 ianuarie. decret în care se găsesc normele de organizare şi de conducere a tuturor breslelor săseşti din cele „Şapte Scaune‖ şi. 6) Banii proveniţi din pedepse să fie utilizaţi pentru lumânări şi pentru acoperirea ajutoarelor de înmormântare pentru săraci. în special.

Colonia cu 22. ce începe să funţioneze la 1481. a celor 200 de meşteşugari patroni din Sibiu. Prosdusele breslelor sibiene se vindeau în toată Transilvania şi pe pieţele unor oraşe din Ungaria.. olari etc. jude regal al Sibiului. Ulm cu 17 bresle. ca urmare a adâncirii diviziunii muncii în sânul meşteşugarilor. de unde se aduceau alte produse. Pe la mijlocul sec. breslele sibiene au produs.cit. se făcea apel la ocrotirea autorităţii de stat. G. p. articole corespunzătoare nevoilor ţărăneşti ale acestori ţări. La fel. Augsburg cu 18. 45 27 . Manuscris. Ţara Românească şi Moldova. Biblioteca Arhivele Statului Brasov. pe lângă tăietorii de sare (salicisori) se statornicesc şi meşteşugari cismari. 15 „Universitatea‖. 1456 pentru întregul regat46. în caz de nerespectarea statutelor. Strassburg cu 28. În scopul câştigării acestor pieţe. p. op. 48 Aurel Dumitrescu-Jippa. Drepturile şi privilegiile meşteşugarilor şi negustorilor saşi din Sibiu ajunseră să fie invidiate de locuitorii altor ţinuturi din Transilvania. cu excepţia mărfurilor împodobite cu aur. obţinute de la rege. fie comercializau în Occident sau Orient.Se mai specifică detaliat obligaţiile membrilor tuturor breslelor. deoarece şăranii nu aveau bani. înainte de toate. for reprezentativ al uniunii coloniştilor săseşti. condusă de un comite. cu 25 branşe de meşteşuguri. când breasla curelarilor sibieni s-a plâns de concurenţa mărfurilor aduuse din ţările dunărene. La plângerea breaslaşilor pielari. precum şi pedepsele aplicate acestora. numărul branşelor de meşteşugari trecuse de 40.Comerţul s-a făcut întâi prin troc. ajungem la constatarea că organizarea din Sibiu era destul de înaintată.48 care au făcut repetate intervenţii pe lângă 46 47 Apud. ca străinii să nu-şi depăşească drepturile în dauna breslelor locale47. În aceeaşi perioadă. În noua organizare . Dacă se compară numărul breslelor din Sibiu cu acela al breslelor contemporane din alte centre ca. Universitatea săsească. împotriva concurenţei de care erau ameninţaţi din Cluj şi Târgul Mureş. dispune să se urmărească la târgurile de ţară sau anuale. Desfacerea produselor lor era înlesnită de scutirile de vamă. sunt cuprinse 19 bresle. Produsele trocului erau fie păstrate ca materii prime. dar separarea lor de agricultură nu era completă În Ocna Sibiului. Nicolae Nistor. subordonate puterii politice şi scaunului de judecată regnicolar săsesc. s-au dezvoltat meşteşugurile şi în unele localităţi mai mari din jurul Sibiului.Nussbächer. s-a dispus oprirea importurilor din această parte. Când breslaşii se simţeau ameninţaţi de concurenţa mărfurilor dinafară. al XV-lea. cojocari. Făurarii de seceri din Cisnădie. tăbăcari. organ suprem de guvernare a celor 7 plus 2 scaune.

iar în 1493. În relaţiile dintre bresle au existat şi conflicte care impuneau intervenţia autorităţii orăşeneşti. cu plată. sibienii se plâng. să nu aibă drept a le transporta pe teritoriul Ţării Româneşti49. în 1382. „Justa libertatem cibiniensium‖. meşteşugarii şi negustorii sibieni importau în această perioadă peşte.Werner. Astfel. pe care meşteşugarii şi negustorii din Sibiu şi Cisnădie le stabilesc cu aceste ţări. Comerţul oraşului cu muntenii devenise un fel de monopol sibian. 274 Apud. 30 28 . în mare măsură. brânză. în repetate rânduri. ceară. în legătură cu vinderea şi cumpărarea păturilor de postav. slănină. dulgherii din Sibiu aunt folosiţi. Zimmermann.autorităţi. cai. dezvoltării forţelor de producţie locale. Relaţiile comerciale cu Ţara Românească şi cu Moldova au luat amploare. În 1461. ai căror administratori erau. Relaţiile de către domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. Editura Tiparul Romnesc. La înflorirea vieţii economice. în 1492. Ludovic al II-lea a poruncit judelui şi juraţilor Sibiului. printr-un decret regal. domnitorul Ţării Româneşti. Istoria Comerţului Românesc. seu. p. pietrari şi tâmplari din Sibiu lucrau la repararea cetăţii Severinului. porci şi berbeci). care ar fi adus mărfuri până la Sibiu. Relaţiile comerciale. să le plătescă munca în contul tricesimei. hotărârea ce nici un comerciant străin. Iorga. meşteşugăreşti şi comerciale a Sibiului. De la aceste foruri se putea face recurs la curtea regală. Această măsură. care vindeau acolo mărfuri. p. au contribuit şi priviegiile acordate larg de către domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. luată numai în profitul meşteşugarilor şi negustorilor sibieni. vaci. N. este întărită mai târziu.. În anul 1382. folosesc. 1925. lână. Regele Matei Corvin a intervenit în favoarea breslei. 49 50 Fr. fierari. cojoace. rogojini etc50. magistratul. pentru a li se încuviinţa şi lor libertatea şi privilegiul de a munci şi de a putea propăşi potrivit cu libertatea sibienilor. focul de apel era cele Şapte Scaune şi mai târziu Universitatea săsească. Din Ţara Românească şi Moldova. la lucrările castelului din Odorhei. animale mari şi mici (boi. Pentru ocrotirea legăturilor lor comerciale. aduse de peste Mare. Însuşirile meşteşugarilor sibieni şi calitatea produselor lor se făcuseră cunoscute în întreagă ţară. împotriva negustorilor străini din Răsărit. piei. Ludovic I al Ungariei luase. op.C. căutate de negustorii români din târgurile de peste Carpaţi. s-a ivit un conflict între breasla postăvarilor sibieni şi între comercianţii între oraş.cit. Când acesta nu reuşea să aplaneze conflictul. în primul rând contra negustorilor greci.

negustorii saşi sibieni ajunseră în mare rivalitate cu negustorii saşi braşoveni. în care le arăta: ‖ dacă s-ar întâmpla să piară Ţara Românească. p. dacă nu ar fi existat drumul deschis spre comerţul Ţării Româneşti şi al Moldovei. în anul 1500. în timp ce de la Braşov. al XV-lea. nu s-ar fi putut manifesta de-a lungul veacurilor în proporţii atât de impunătoare. 51 52 Din istoria Transilvaniei. înceepând de pe la anul 1360. se ridica numai la la 4. Braşovul începe să-şi câştige primatul faţă de Sibiu în relaţiile comerciale cu Ţara Românească. în anul 1503. 500 florini.Pentru acapararea pieţelor din Ţara Românească. În anul 1500. 148 29 .000 florini51 . Importul mărfurilor din Ţara Românească la Sibiu ajunsese. I. veţi pieri şi voi52. În timpul domniei lui Alexandru Aldea (1431 – 1435). se urcase la 12. sibienii au căutat cu orice preţ să-i înlocuiască pe rivalii lor braşoveni în relaţiile cu comerciale cu Ţara Românescă. 1919. în anul 1503. 1960. pe când al Braşovului. 93 Ilia Minea .000 florini. Semnificativă este scrisoarea trimisă de către voievodul Alexandru Aldea sibienilor. numai la 7000 florini. Dezvoltarea economică a Sibiului ca şi importanţa lui politică. valoarea produselor cumpărate de negustorii dinŢara Românească de pe piaţa Sibiului. Principatele Române şi politica orientală a împăratului Sigismund. negustorii munteni cumpăraseră mărfuri în valoare de 26. p. Dar pe la jumătatea sec. Bucureşti.

ELEMENTE DE CULTURĂ ŞI ARTĂ ÎN VEACURILE XIII – XV Prima menţiune documentară cu privire la existenţa unor ateliere de fierărie datează din anul 1291 şi vorbeşte despre privilegiile regelui Andrei III oferite oaspeţilor din Rimetea.2. Făgăraşul şi Amlaşul o mitropolie la Severin.Biserica ortodoxă română din Ardeal şi Ungaria în veacul al XIV-lea. Psaltirea şi ceaslovul erau „manualele‖ după care se învăţau slovele chirilice. românii reintrând sub incidenţa privilegiilor acordate de regatul apostolic. să fi existat şi în Scorei. pag. Ei erau consideraţi adevăraţi conducători ai satelor alături de cnezi. la început sub formă de manuscrise. preoţi sau cantori. în octombrie 1370. în 1931. mitropolia a fost mutată de Severin a fost mutată în ultimul sfert al sec. La sfârşitul sec. 221 56 pe lângă mănăstirea la care era. egumen Stanciu 57 pe lângă ctitorial lui Radu I 30 . şcoli de limbă slavonă pentru tinerii ce urau să devină slujitori ai bisericilor. 220 55 Ibidem. dinn Ţara Românească şi copiate de către preoţii din Transilvania. aduşi din Austria de Sus (Eisenwurzel). Este posibil ca astfel de şcoli. uneori şi pentru vlăstarele cnezilor şi ai celor mai înstăriţi. ). (De pildă dascălul Cristea conducător al răzvătiţior din 1382). cu sprijinul domnilor de peste munţi a început să funcţioneze o şcoală în Şcheii Braşovului. Honnes Möller etc.. p..54 După cum se ştie. Sub ocrotirea bisericii ortodoxe se înfiripează. Fondul comun al literaturii epice româneşti şi săseşti dă la iveală şi astăzi ecouri de preamărire a eroilor legendari şi a faptelor de vijelie săvârşite în sec. Ştiinţa de carte însă nu s-a dezvoltat în aceeaşi măsură .56 în Răşinari57. pe lângă ctitoria lui Vlad Călugărul. în condiţii destul de precare. în locuinţele preoţilor. Minerii nu aveau nici un fel de relaţii administrative cu saşii din Transilvania şi ne sunt cunoscute doar câteva legături de natură economică. Cărţile erau aduse.cit. şi mai ales în 53 54 Thomas Nägler. ce erau meşteri în prelucrarea minereului de fier (ferri fabri. urburarii. înfiinţează. pentru noile sale feude de peste munţi. Ştefan Lupşa. carbonarii) şi turnarea fierului (ferri fusores.. 169. unde păstorea mitropolitul Antim. op. 1957. în slavoneşte. Preoţii ortodocşi erau singurii dascăli ai satelor româneşti. XV –lea. al XV-lea. Vladislav-Iancu. Drepturile minerilor proveniţi din Europa centrală constituiau o categorie deosebită şi aveau puţine asemănări cu privilegiile aşezărilor săseşti. ca de exemplu aceea a negustorilor din Sibiu cu localităţile miniere din Munţii Apuseni53. Banatul. modeste. la Feleacul Clujului55. p. XIV – XV (Iancu de Hunedoara. în „Mitropolia Ardealului‖.2.

la început. unde găsim. Că va trimite la Sibiu pe Popa Dumitru „pentru trebuinţele sfintei biserici‖ Ţăranii saşi au fost sprijiniţi oficial pentru organizarea de şcoli în unele comune. Mitropolitul Macarie (1480. şi un internat. Printre primii autori de manuscrise.Splişte58. Spre sfârşitul sec. documentar. prin a doua jumătate a veacului al XV-lea.lea şi începutul secolului al XV –lea. cu directorul Alexius. a costului medicamentelor şi a aparaturii aduse de la Viena. însuşi voievodul Transilvaniei Ştefan Báthory. adus de ţăranii răşinăreni în anul 1945. Pentru plata salariului medicului. a cărui lucrare liturgică. şi dascăli. de pildă cu obştea călugărilor din Cotmeana (1470 – 79. Pe la sfârşitul secolului al XIV. prin 1471. din 1359. Prin 1481. Preoţii români din jurul Sibiului au păstrat legături strânse cu vlădicii şi stareţii mănăstirilor din Ţara Românească. Sunt amintite în 1494 spitalul orăşănesc şi infirmeria ce luaseră fiinţă în Sibiu. este întregită mai târziu de plebanul Nicolae Aurifaber din Şura Mică şi Ioan Zekel. originar din Şcheii Braşovului. renunţă la predarea în limba latină. din Sibiu. Ulterior. În 1431. cu probleme de pirotehnie. 58 în 1467. şcolile saşilor. iar mai târziu. folosind limba maternă. Au fost preferate lucrările clasice în limba latină. şcoala avea deja un local propriu. 1502. tot mai multe la număr. cărţi liturgice şi predici se numără duhovnicul Theodorik din Sibiu. profesa medicina în Sibiu doctorul Iakob. prima şcoală. în frunte cu Nicolaus Melchior care s-a ocupat. în special. biblioteca din Sibiu s-a îmbogăţit şi cu tipărituri (incunabile) aduse din apus de către negustorii saşi. aparţinând ordinului călugăresc al dominicanilor. al XV-lea exista la Sibiu şi un centru de alchimişti. 1481 – 90). este amintită în anul 1394. Este pomenită la Sibiu pe la anul 1330 şi o bibliotecă de manuscrise. O parte din tipărituri au fost aduse din Germania. primarul oraşului. cele mai multe provenind din Veneţia.82) scria primarului Tomeş. a intervenit pe lângă Toma Altemberger. Prima şcoală comunală din Sibiu este atestată în anul 1380. este atestată o biserică de lemn 31 . La Slimnic. Existenţa unei şcoli în Răşinari la sfârşitul veacului al XV-lea este posibilă. dacă ne gândim la amintitul cărturar preot Bratu. Numeroşi învăţaţi europeni s-au interesat de rezultatele cercetărilor alchimiştilor sibieni.

aspectul localităţii era eminamente de tip rural. 14. să aflăm porţiuni care aparţin stilului gotic. aparţin stilului gotic. La primul nivel. prăvălii. săli de reuniuni ale breslelor. Legătura intimă a pivniţelor cu sistemul de fortificaţie o constatăm în clădirea cu nr. aparţinând acestei perioade. meşterilor constructori sibieni li se transmiseră secretele „armatei ogivale‖. în cea mai mare parte. După înconjurarea oraşului de sus cu ziduri. Arhitectura urbană . dar şi creşterea demografică au determinat o extindere a incintelor cetăţii. clădiri sprijinite. cu mici modificări stilistice sau de destinaţie. Dezvoltarea economică a oraşului.2. Etajele erau ocupate de camerele de locuit. patricienilor li se rezervă parcele pentru a-şi construi locuinţe pe laturile pieţii nou create (Piaţa Mare) şi pe străzile adiacente. I. Se întâmplă ca. Casele au unul sau două caturi. casele cu numerele 12. printr-o poartă. p. alături de altele ce ţin de Renaştere sau chiar de stilul romantic. mai spaţioase. p. în exteriorul cetăţii59..18-20 Şt. 24-25 32 . între care se remarcă cea de la nr. manuscris în posesia familiei. ateliere. care serveau ca depozite pentru mărfuri. De acum însă apar clădiri solide cu elemente în stil. De partea cealalaltă a pieţii (6 Martie). Începând din sec. sunt conservate bine clădirile cu numerele 22. În grupul caselor ce despart cele două pieţe. Evoluţia locuinţei în oraşul şi regiunea Sibiu. în aceaşi clădire. Dintre clădirile oraşului de sus. fostă proprietatea breslei aurarilor. pretenţiile sporite de confort ale patriciatului conducător. Până în prima jumătate a veacului al XIV-lea. Lupşa. op. În cele două pieţe (Griviţa şi 6 Martie). apar arcadele libere ce constituiau porticul către piaţă. şi 16 din actuala Piaţa 6 Martie. 24 şi 25. un regim nou de construcţii de tip urban. prin realizarea celui de al III-lea inel fortificat.cit. unde scara pivniţei conduce. 222. pe zidurile centurilor de fortificaţie. Clădirile menţionate. Toate clădirile aveau pivniţe. poate chiar şi mai devreme. La nivelul străzii se se aflau încăperile destinate activităţii economice.1. 60 59 60 Apud. 25.Bedeus.3. foarte puţine au fost executate într-un stil unitar. mai vechi. Stilul şi decorarea acestor construcţii au constituit o preocupare constantă. s-au grupat locuinţele patricienilor. s-au păstrat. care reprezenta un mare progres tehnic şi artistic. al XV-lea.

care se termină spre sfârşitul deceniului opt din sec. două dreptunghiulare şi una pentagonală.3. Nicolae Nistor. În fruntea constructorilor din Praga se află meşterul Petru Parler. Nava centrală nu a putut fi terminată în prima etapă. După ce Sibiul se extinde şi se urbanizează în veacul al XIV-lea.104 33 . poartă inscripţia construirii „1520‖. sfârşite triunghiular. Din anul 1424. după ce se hotărâse schimbarea proiectului. la care bolţile sunt ridicate pe ogive. se creează posibilitatea reactivării şantierului.2. fosta bazilică romanică din prima incintă a fost supusă demolării. În locul bolţilor a fost construit un plafon de bârne. ridicându-se şi aici stâlpi ca la construcţia principală. Strassburg şi Colonia. prin construirea ferulei.2. fiind terminate abia în anul 1520. se pare că au fost folosiţi numai pietrari din Tansilvania. Turnul cel mare de formă prismatică. Sacristia a fost mărită în anul 1471 prin înlăturarea pereţilor dinspre nord şi ridicarea altora. Zidurile. iar acoperişul se înalţă şi se leagă de clădirea cea mare. nava centrală a fost prelungită către vest. Din pricina marilor sume de beni cerute de zidirea unei catedrale de proporţii. biserica trecând în administrarea oraşului. p. în arhitectura bisericească stilul gotic îşi spune cuvântul cu toată autoritatea. op.cit. iar capela de vest este prelungită cu nave de margine boltite. Pereţii navei centrale sunt ridicaţi cu 2. iar pereţii navelor laterale. lucrările s-au desfăşurat eşalonat un timp îndelungat. aveau ferestre mici gotice.60 m. partea veche a sacristiei alipită spre nord şi un turn puternic de vest. al XIV-lea. Lucrările au început prin anul 1370. Se supradimensionează laturile. O nouă perioadă de lucrări de lucrări începe în anul 1474. Un turn mic. În prima fază. aşezate pe console şi 14 stâlpi dispuşi pe două şiruri. la care au fost întrebuinţaţi şi pietrari aduşi din Praga. prins în faţada de sud. s-au construit corul compus din trei nave. La aceste lucrări. Inscripţia „ 1431‖ săpată pe arcul de vest al clopotniţei . dărâmaţi şi scoşi mai în afară. pe măsura importanţei oraşului şi a valeităţilor patriciatului. se trece la o nouă şi ultimă perioadă de lucrări. lucrate din piatră. La începutul secolului al XVI-lea. ar părea că indică terminarea celei de a doua etape. pentru realizarea unei catedrale de prestigiu61. Faţada catedralei se prezintă cu 6 prizme aparente. 61 Aurel Dumitrescu-Jippa. Artitectură bisericească . În 1448. În locul ei s-a proiectat o catedrală impunătoare. Zidurile vechi sunt desfăcute. Spre deosebire de arhitectura laică.

34 . pag. Înlăuntrul catredralei pe perete. cu mărfurile sale. în 1803. cupru. nr. este încoronat piramidal cu un acoperiş de ţigle colorate. domnitorul Ţării Româneşti. guvernatorul Transilvaniei. În ceea ce priveşte mobilitatea populaţiei (negustori. chiar şi în afara spaţiului crăiesc. al XV-lea. alese arbitrar. înalt de 74 m. p. întâmplate între anii 1409 şi 1566. monumente şi pietre funerare constituie un adevărat capitol din istoria Sibiului. şi care în acelaşi timp constituie indicii clare pentru o circulaţiei a mărfurilor pentru perioada în discuţie. care în drumul de înapoiere dintr-o misiune la curtea otomană (1524). cel din 120462 63şi cel din 12246465. nr. care se referă la dreptul de a exercita negoţ la mare distanţă. Printre cei înhumaţi se remarcă mormintele lui Mihnea Vodă. consilier al Franţei. Casa parohială. cea mai mare parte a comiţilor şi primarilor sibieni. 54. construită în sec. înhumat în mod excepţional. DIR I. se îmbolnăveşte. din imediata apropiere a catedralei. fier). numai pe latura de sud. este dominat. formată din patru balcoane rânduite între coloane. murind în cetate şi Samuel Brukenthal. Interiorul impunător şi sobru. Leodegar de Montaignac. comercianţi sau meşteşugari) şi circulaţia mărfurilor amintim aici doar două documente edificatoare. 8-9. inclus sistemului de apărare al cetăţii. Peste 100 de inscripţii latineşti pe pietre comemorative. argint. În încercarea de monografiere a obiectelor liturgice din metal realizate în secolele XII-XIII în turnătoriile din Transilvania am ajuns la concluzia că acestea sunt produsele atelierelor locale specializate în prelucrarea metalelor (bronz. 16. Aici sunt înhumaţi . o cronică („Haec mamoriae sunt digna‖) notează evenimentele mai importante. 32-33. regele Ungariei Emeric îi acordă lui Johannes Latinus din villa Ruetel dreptul de a călători.împodobit cu patru turnuleţe. de la mare înălţime de o galerie vastă. al doilea din Transilvania. 63 La 1206. socotit ca înălţime. liber prin tot regatul – Urkundenbuch I. Turnul a fost folosit şi pentru veghe. având în vedere locurile de descoperire ale acestor piese ce se întinde pe o suprafaţă destul de mare a Transilvaniei. în care valurile arhitecturii gotice impresionează. până la 1796 când s-au interzis înmormântările în biserică. aparţinând tot stilului gotic. la foişor ajungându-se după urcuşul a 480 de trepte. după cel din Bistriţa.

Oricum numărul obiectelor de altar trebuie să fi fost mult mai mare în secolul al XIII-lea având în vedere numărul bisericilor romanice existente în aceea perioadă. Aquamanila din Şelimbăr. Statueta unei Madone . nr. p.208-210. Totodată situaţia expusă confirmă că saşii au fost propagatorul principal al acestor tipuri de piese pentru spaţiul transilvan din secolele XII-XIII. p. Sfeşnic animalier din bronz din Sibiu. undeva în spaţiul de colonizare săsească din Transilvania – iar zona Sibiului fiind sigur unul dintre aceste centre – şi care puteau să fie în folosinţă în orice biserică catolică din Ardeal (de exemplu cădelniţa de la Odorheiu Secuiesc)66. XVIII. în Apulm. Situaţia expusă aruncă o situaţie mai reală asupra contextului istoric al obiectelor descrise de către noi. Cădelniţa din bronz de la Odorheiu Secuiesc. de altfel consumatorul principal al acestor bunuri liturgice. 35 . Sfeşnic animalier din bronz (Muzeul din Cluj). 34-35. În ceea ce priveşte stabilirea locului de producţie pentru celelalte piese liturgice este imposibil de concretizat în stadiul actual al cercetărilor. Doar într-un singur caz cunoaştem cu certitudine locul de producţie a piesei – aquamanila de la Şelimbăr. Cădelniţa din bronz de la Şeica Mare. Cristelniţă din Sibiu. produsul atelierului local de la Şelimbăr ce aparţinea unor meşteri occidentali ajunşi în Transilvania şi care urmăreau formele bine cunoscute din teritoriile lor de origine. 66 G. descoperite pe teritoriul Transilvaniei. 157. În această situaţie teza conform căreia aceste piese ar putea oferi informaţii cu privire la originea saşilor este puţin probabilă. Problema care se ridică este dacă aceşti meşteri au ajuns în Transilvania direct prin procesul de colonizare a saşilor sau au ajuns la solicitarea unei comunităţi săseşti din jurul Sibiului. Cruce procesională din Cisnădie. Sfeşnic antropomorf din bronz (Bathyaneum – Alba-Iulia).imitaţie Sibiu. Crucifix din Dobârca. Ferebczi Cădelniţa de bronz din perioada feudalismului timpuriu de la Odorheiu Secuiesc – „Cetatea Bud”. 65 Diploma andreană confirmă saşilor dreptul de a ţine târguri scutite de taxe şi să călătorească fără vamă prin regat cu mărfurile lor – Urkundenbuch I. DIR I. totuşi. p. datate în secolele XII-XIII. 43. 185-193. Vom aminti câteva dintre ele: Potirul de la Beriu. Dar se poate spune că o parte a obiectelor de altar au fost produse după modele occidentale. 1980. nr. care se pare că este.Numărul relativ mare al obiectelor liturgice de stil occidental. Sfeşnic antropomorf din bronz (Muzeul Brukenthal). cercetarea lingvistică rămânând domeniul ce ar putea oferi soluţii mai certe în această privinţă. au pledat pentru întocmirea unui catalog al pieselor. Aquamanila din Boarta.

127 36 . Sculptura gotică este prezentă şi în catedrala saşilor din Sibiu. al XV –lea. p. Alzel. deasupra intrării în sacristie69. O lucrare de însemnată valoare artistică. traistă şi pălărie. Strassburg. Una din ele reprezintă călăul lui Isus. Beiträge zur Kunst Geschicht Siebenbürger. la acelaşi muzeu. poate fi socotită drept o valoarea artistică remarcabilă. în cea mai mare parte. cu unele detalii specifice Renaşterii italiene este şi portalul ridicat. atribute caracteristice pelerinului şi celelalte săpate cu rozete. După ce biserica şi clădirile mănăstirii. de către prelatul Johannes v.Sibiu. patru chei de boltă. Sculptura din această epocă a fost executată. Mai târziu a fost înconjurat cu zid sub o capelă. Pictura Una din manifestările picturii murale din Sibiu. executat. cândva pe locul din Piaţa Gării de azi. ca spital de contagioşi şi apoi distruse în 1659. cu lucrări din secolul al XIV –lea şi începutul sec. aparţinând probabil meşterului Rudolfinum din Witingau-Praga şi grupul elegiac „Madona Pietá‖ (astăzi la Muzeul Brukenthal)68. În compoziţia pictorului se observă o concepţie umanistă. care-i 67 Aurel Dumitrescu-Jippa. Iacob cu toiag. al XVIII-lea („Capela Crucii‖ există şi astăzi lângă gară)67.129 Apud. în vecinătatea catedralei evanghelice.cit. pentru decorarea bisericilor săseşti. în anul 1502.104 68 69 Apud. din 1474.2. Die Deutsche Kunst in Siebenbürger. Iacob. aflată în catedrala saşilor. editura Heity. în bloc monolit. la comanda călugărilor deminicani din Sibiu . 2. la casa capitolului din Sibiu.4. Printre ele se numără relieful înfăţişând pe Isus aflat pe Muntele Măslinilor..Roth. este crucifixul austriacului Peter Landregen. A fost regăsit în mlaştinile din jurul bălţii cojocarilor şi reînălţat sub un acoperiş de lemn. Nicolae Nistor. 1934. crucifixul şi – a pierdut urma. 1914. pe la mijlocul sec. pe timpul asediului de şase luni al lui Gheorghe Rákóczy al II-lea. în 1683. aparţinând goticului târziu. p. Tot în stil gotic. aparţinând stilului gotic. De la fosta capelă a Sf. pe latura de nord a cortului. V. de mari proporţii este „Răstignirea‖.Roth. au fost folosite. din iniţiativa Sfatului. Sculptura. se mai găsesc. în 1417.3. op. p. Lucrarea executată de pictorul transilvănean Jahannes von Rosenau. V.3. o alta înfăţişează pe Sf. în 1445.3.

37 . dar şi maiestate.îmbogăţeşte conţinutul. Maestrul a imprimat personajul principal suferinţă. El nu a fost singurul pictor sibian care executa altare în aceea perioadă. unul dintre Vir Dolorum şi semnele Renaşterii transilvănene. Lucrarea este deosebit de reprezentativă pentru varianta „internaţională de curte‖ a goticului prin complexitatea şi bogăţia imaginii şi prin calităţile ei plastice deosebite. în condiţii ce nu s-au ridicat la nivelul operei. Monumentala imagine având ca temă de bază Isus pe cruce a fost realizată în 1445 de pictorul Johannes de Rozenaw (probabil din Râşnov. obţinând printr-o manieră sugestivă o puternică atmosferă realistă. care păstrează cea mai amplă şi una dintre cele mai valoroase picturi murale din Transilvania. Pictorul Vincentius a avut continuatori care au lucrat în spiritul acestuia. de pictorul sibian Georg Hermann. din Sibiu. s-a făcut în anul 1650. localitate de lângă Braşov) şi prezintă una intermediul Tirol-ului. Pentru a înţelege importanţa acordată decorării bisericilor şi nivelul calitativ înalt al artei Evanghelică C.A. Restaurarea ei.

care încercau să-i limiteze proporţiile (să nu uităm că guvernul generalului Rădescu era neagreat de sovietici şi urma să fie înlăturat după două luni). O cincime din ei au murit. De obicei. în limba română publicat de Hannelore Baier. urcaţi în trenuri şi duşi în URSS. trecutul a lăsat numeroase alte urme în societatea de astăzi.: Irinel Antoniu.CAPITOLUL III DEPORTAREA MINORITĂŢII GERMANE ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ 3. ce vârstă şi ce sex trebuiau să aibă.71 70 71 Maurice Halbwachs.1. p. 2003. o tragedie în plus. nu le observăm. p. Grila care se aplica era neiertătoare. în aspectul locurilor şi chiar în modurile de a gândi şi a simţi păstrate înconştient şi reproduse de anumite persoane în anumite medii. Oamenii au fost smulşi de lângă familiile lor. la Stalino. Bucureşti. era trimisă „departe.70 Deportarea în Rusia a etnicilor germani din România a reprezentat. până la acoperirea „necesarului…‖. ceilalţi s-au întors după mai mulţi ani într-o Românie care devenise ea însăşi o mare închisoare. Editura InterGraf. „Culpabilitatea colectivă” se aplică acum germanilor din România: indiferent de faptul că o persoană sau familia ei făcuse politică nazistă sau nu. Departe. Memoria colectivă. În ciuda demersurilor făcute de autorităţiile române. În trimiterea lor la „ muncă de reconstrucţie‖ în Ucraina Sovietică a intrat acum criteriul matematic. operaţia deportării s-a desfăşurat conform ordinelor Comisiei de Control. la Stalino‖. pentru a reconstrui ceea ce fusese distrus de adevăraţii vinovaţi. vizibile uneori şi pe care le percepem şi în expresia chipurilor. 113 Fundaţia Friedrich Ebert. CONSIDERAŢII GENERALE În afară de gravuri şi cărţi. Werner Kremm. Trad.7 38 . indiferent că participase sau nu la război. Discriminarea avea acum contururi precise: câţi trebuiau deportaţi din fiecare familie. Iaşi. pe fundalul însângerat al celui de-al doilea război mondial. 2007. Nenorocirea a pătruns şi mai adânc în casele oamenilor. trad. Dar e suficient să ne îndreptăm atenţia spre ele ca să ne dăm seama că obişnuinţele moderne au baze vechi care se manifestă în diverse stuaţii. în Rusia. sau în alte locuri. Institutul European. Deportarea etnicilor germani este primul episod din cronologia gulagului care se extindea neiertător şi asupra ţării noastre. în ianuarie 1945.

un motiv în plus ca etnicii germani să considere că statul comunist le desconsideră demnitatea umană. cauzele pentru care problematica minorităţii germane din România în anii comunismului este diferită în comparaţie cu cea a celorlalte minorităţi etnice sunt: a) Trecerea României de partea Aliaţiilor la 23 august 1944. publicată în „Monitorul Oficial‖. transformă reîntregirea familiilor într-un comerţ cu oameni. În perioada imediat următoare. Tratamentul discriminatoriu la care sunt supuşi germanii până la mijlocul anilor 1950. În urma acestei schimbări. 72 Convenţia de Armistiţiu. b) Ca o consecinţă a războiului. Ceauşescu de a plăti datoria externă înainte de termen. Documente. Tratamentul punitiv aplicat întregii populaţii de etnie germană după 23 august 1944 avea ca argument legea pentru înfinţarea „Grupului Etnic German―din noiembrie 1940. în baza originii lor etnice. iar mai apoi presiunea de asimiare (de care sunt afectate toate minorităţiile naţionale) şi declinul economic al României socialiste accentuează dorinţa de a părăsi ţata. iar alta rămânând în România. p. articolele 2 şi 3 din legea susmenţionată aveau să ofere temeiul juridic pentru a-i încadra pe toţi etnicii germani în categoria celor care au colaborat cu Germania hitleristă. 1994.Conform datelor istorice. Aceasta conferea organizaţiei germanilor statutul de persoană juridică română de drept public. După semnarea Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944. o parte ajungând în Germania. Arhivele Statului din România. În anii 1944-1946 sunt luate măsuri represive împotriva tuturor membrilor comunităţiilor etnice germane. Bucureşti. 310 39 . inclusiv împotriva puţinilor social-democraţi şi comunişti germani care au luptat împotriva fascizmului. nr. Absenşa aberantă a lui N. naţiunii germane şi consideraţi co-răspunzători pentru război şi urmările acestiua. nu stipula despăgubiri sub forma muncii de reconstrucţie 73. cetăţenii români de naţionalitate germană sunt subsmaţi. multe familii de etnici germani au fost despărţite.830/1940. semnată la 12 septembrie 1944 între Guvernul român şi Guvernele statelor aliate. Totuşi. 72 73 Este vorba despre legea nr. cea mai mare parte a etnicilor germani din România a făcut parte din această organizaţie. România – Marele sacrificiu al celui de al doilea război mondial.275 din 21 noiembrie 1940 Marian Radu Mocanu. Volumul I.

031 din 6 ianuarie 1945 a comisiei Aliate de Control pentru România . în limba română publicat în Hannelore Baier Deportarea etnicilor germani din România în Uniunea Sovietica.subiectul a fost discutat de aliaţi74. Iugoslavia. Subsecretariatul de Stat al Poliţiei. Aceştia au fost ridicaţi de acasă. după primirea ordinului respectiv. 32137 din 31 decembrie 1944 a Ministerului Afacerilor Interne. ordinul Preşedintelui Consiliului de Miniştri. fără ca ei să fi ştiut pentru 74 75 Conform documentelor din Arhiva de la Moscova. Ungaria. Pierderea încrederii în statul român din partea unei întregi generaţii a celor care au trăit evenimentele – la care trebuie adăugate şi acele persoane. şi trimiterea lor la muncă în URSS. adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri al României (Nicolae Rădescu). Bulgaria şi Cehoslovacia. prevedea mobilizarea şi internarea tuturor etnicilor germani capabili de muncă. iar mai apoi operaţiunile de ridicare. Pregătirile pentru mobilizare – întocmirea tabelelor nominale cu germani. ca urmare la ordinul telefonic din ziua de 19 Decembrie a. adresată Inspectoratelor Regionale de Poliţie. Ordinul secret al Comitetului de Stat pentru Apărare al Uniunii Sovietice nr. p.c. respectiv organizarea operaţiunii .. solicita ca între 10 şi 20 ianuarie 1945 să fie „mobilizaţi pentru muncă toţi locuitorii germani apţi de muncă. respectiv Subsecretariatul de Stat al Poliţiei. plus 5 32477 de persoane din Crişana şi zona Satu-Mare (inclusiv Maramureş şi Sălaj). Prin adresa nr.. p. 41 77 Ibidem. comunicat direct şi personal inspectorilor de poliţie‖.40 76 Ibidem. Este unul din documentele care atestă implicarea guvernului şi autorităţilor române în deportarea etnicilor gemani în Uniunea Sovietică. Nota nr. semnat de Stalin. teritoriu aflat în ianuarie 1945 sub administrarea Ungariei. Direcţia Generală a Poliţiei şi Jandarmeria. se trimite „ . . Forumul Democratic al Germanilor din România. (bărbaţii în vârstă de 17-45 ani şi femeile în vârstă de 18-30 de ani). aflaţi pe teritoriile eliberate de Armata Roşie din România. . 1994. în ciopie . indiferent de cetăţenie75‖. 76 Din România au fost deportate 69 332 de persoane.. în care se specifică date perivind cele trei faze de desfăşurare a operaţiunii de ridicare. p. care în acei ani erau la vârsta copilăriei – este un lucru de interes.185 40 . Sibiu. National Archives Washington. adunarea în centre şi transportul în URSS au fost efectuate de organele locale şi regionale ale Poliţiei şi Jandarmeriei în baza ordinelor emise de Ministerul Afacerilor de Interne al României.. 1761 din 16 decembrie 1944.

drept de asociere).de data asta chiar în urma unei decizii a guvernului român – li s-a confiscat averea. Până în 1948. germanii au fost lipsiţi de drepturi politice (drep de vot. ultimii. Au rămas în urma lor copii. Organele de poliţie şi posturile de jandarmi erau obligate să întocmească o evidenţă specială a acestor cetăţenii. p. de Crăciun 1949 – şi-au regăsit membrii familiei. respectiv reîntoarcerea în ţară a acelor deportaţi în ianuarie 1945. Biroul Special al Direcţiei Generale a Poliţiei comunică Inspectoratelor Regionale de Poliţie că „a intrat în ţară primul transport de cetăţeni români de origine germană. iar alte 2 procente dintre cei ridicaţi au decedat în cursul repatrierii sau imediat după întoarcere . Dintre cei deportaţi.A şi ale Diocezei romano-catolice din Banat fiind considerate „bunuri inamice‖). tot ce aveau. 25% au fost duşi în Germania. deseori chiar sugari. Şi totuşi erau bcuroşi că au putut să se reîntoarcă în ţinuturile lor natale. (La 20 octombrie 1945. trăind în cea mai cruntă mizerie. cei deportaţi au fost readuşi în ţară. Ibidem. există despre cei circa 30 000 de saşi deportaţi din Transilvania79. Pe măsură ce deveneau incapabili de muncă. p. încă în toamna lui 1945. Primele astfel de transporturi de bolnavi au sosit în octombrie 1945 la Sighet.cât timp erau duşi şi încotro. iar Reforma agrară din 23 martie 1945 şi Regulamentul de aplicare îi vizează pe etnicii germani 78 79 National Archives Washington.285 41 . iar 7 persoane au în URSS80. din cauza unor boli. de regulă. rata mortalităţii fiind de 10%. cit. Eliberarea din lagărele de muncă din URSS a civililor germani din România a avut loc la finele anului 1949. căci mulţi şi-au pierdut viaţa în Uniunea Sovietică. Cei care se reîntorceau acasă – primii. p.282 80 Ibidem. 2 643 au murit în Uniunea Sovietică. Repatriaţii urmau să primească o dovadă care va purta menţiunea „Fost la muncă obligatorie în URSS‖. Este confiscată propietatea care a aparţinut comunităţii (inclusiv propietăţiile Bisericii evanghelice C. În 1946-1947 transporturi de bolnavi au fost trimise de sovietici şi în zona sovietică de ocupaţie a Germaniei. restul în Austriei. 74. părinţii lor suferinzi. Dintre aceştia. bolnavi incapabili de muncă. 16. Iar acestora curând după aceea .7% s-au întors în România.78 Date statistice credibile privind rata mortalităţii. Op. foşti la muncă obligatorie în URSS‖.

12 aprilie 1945 83 Apud. problematica şi cazurile concrete de reunificare a familiilor au fost abordate cu ocazia tratativelor economice. multe familii de etnici germani trăiau despărţite. 444. mare parte din două note din 18 şi 21 februarie 1959 asupre unor discuţii avute de reprezentanţi ai Agenţiei Economice Române – printre care se numără şi I. numărul ajungând din nou la peste o mie (1 383) abia în 1958. Studien zu Ost. 85. Astfel. în 1951 din România au plecat 1 031 etnici germani.1-6 42 . 25384 oferea posibilitatea repatrierii foştilor cetăţeni români şi deci a reunificării familiilor din România. ff. 18.Relaţii Externe. 3: „În scopul înfăptuirii reformei agrare . decretul nr. 187 din 194582 şi cu „Instrucţiunile Comisiei centrale de reformă agrară privind modul de aplicare a legii de reformă agrară‖ din 28 februarie 1946. Capitolul II stipula la Art. Pacepa – şi cei ai Ministerului Economiei şi de Externe al RFG sunt dedicate acestei teme85. NR. erau consideraţi „colaboraţionişti‖ nu doar cei care făcuseră parte din trupele SS care care au avut funcţii în cadrul structurilor Grupului Etnic German (GEG). reuşind să scoată din România câteva rude de radul I ale celor aflaţi în Germania83.Wanderung im 20. 2003. Până la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi RFG. nr. Conform statisticilor oficiale germane. de naţionalitate (origine etnică) germană. La căderea Cortinei de Fier . trec asupra statului pentru a fi împărţite plugarilor (. La începutul anilor 1950. precum şi simpli membrii cotizanţi ai GEG.în mod explicit. ANIC.30 iunie 1955 85 Apud. de ambele părţi ale acesteia. în 1953 doar 15. În 1952 nu erau decât 26. RFG îi recunoaşte ca 81 82 Publicată in „Monitorul Oficial‖ nr. 42/1959. p. Al.. Emigration der Siebenbuerger Sachsen. ci şi cei care s-au refugiat ori au fost evacuaţi peste graniţă şi au fost retrimişi în ţară. 178/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare81 a fost singura lege emisă de guvernele comuniste care a avut caracter discriminatoriu în ceea ce îi priveşte pe etnicii germani. de unificarea familiilor s-a ocupat Crucea Roşie Internaţională. Şi în această perioadă însă germanii au avut şcoli în limba maternă şi au existat publicaţii (conduse de social-democraţi) în limba germană. fond Ccal PCR. dosarul nr. la 31 ianuarie 1967.) 84 Publicat în „Buletinul Oficial al RPR‖. care au colaborat cu Germania hitleristă. Georg Weber et.‖ În conformitate cu Regulamentul Legii pentru înfăptuirea reformei agrare nr. persoane fizice sau juridice. Decretul-lege nr.M.) următoarele bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor: pământurile şi propietăţile agrare de orice fel aparţinând cetăţenilor germani şi cetăţenilor români.West. dar de această posibilitate s-au folosit puţini.. Westdeutscher Verlag. Jahrhundert. 58 din 32 martie 1945 Publicat în „Monitorul Oficial‖. În 1955.

Cu ocazia unei vizite efectuate de un secretar de stat german în România în mai 1965. a fost semnat un acord secret. în ianuarie 1978. categoria B1: 5 500 DM (student). Într-un interviu88 Ştefan Andrei a afirmat că. 125. 116 al. Editura Humanitas. În plus. cu ocazia vizitei cancelarului german H. categoria B2: 7 000 DM (student în ultimii doi anni de facultate). iar ulterior a aflat că pentru fiecare grup etnic german căruia i se permitea să plece în RFG se plătea o taxă. Bucureşti. Potrivit lui Dennis Deletant. p. 1998.germani (potrivit art. sumele „variau între 4 000 şi 10 000 de mărci. de la mijlocul anilor 1960. Dacă în anii 1950 se punea problema reunificării familiilor despărţite de evenimentele războiului. În anii următori. În cazul că vor pleca 13 500 pe an. în cazul că vor pleca 11 000 pe an. Gh. p. 1 al Constituţiei RFG) şi pe etnicii germani de altă cetăţenie şi consideră că are o responsabilitate faţă de cei care trăiesc în ţările din sud-estul Europei. Preţurile erau eşalonate: Categoria A: 1 800 DM (caz normal). conform căruia România se angaja ca în fiecare an să se permită plecarea în RFG a 11 000 de minoritari germani. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989. Taxa este mărită în anii 1980. Willy Brandt îi spusese de un acord privind reunificarea familiilor. Conform lui Deletant. iar mulţi dintre cei plecaţi în RFG au refuzat şi se mai întoarcă. Erwin Wickert. care au de suferit din cauza aprtenenţei lor etnice. banii fiind transferaţi în contul guvernului României sub formă de credite87. relatează că înainte de a-şi începe misiunea la Bucureşti. Schmidt la Bucureşti. categoria C: 11 000 DM (absolvent de facultate). 127 88 Interviul a fost luat în iulie 2006 de Tiberiu Stoichici şi Adrian Drăguşin 43 . aceste îi comunică primului ministru I. România primea pentru 10 000 de germani plecaţi în RFG un bonus de un milion DM . Maurer şi ministrului de Externe Corneliu Mănescu disponibilitatea RFG de a recompensa financiar aprobările de emigrare. într-un volum de 700 milioane de DM. a devenit acută problema reîntregirii familiilor astfel despărţite. 86 Dennis Deletant. 87 Ibidem. şi plătea pentru fiecare german care pleca 4 000 DM. categoria D: 2 900 DM (tehnician sau muncitor calificat). la stbilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi RFG s-a semnat un cord secret „prin care RFG se obligă şă achite guvernului român o taxă pe cap de cetăţean contra aprobării de emigrare‖86. când au devenit posibile vizite reciproce. partea română va găsi mereu argumente în favoarea măririi taxei pe cap etnic german căruia i se aprobă plecarea din ţară. iar RFG acorda în schimb credite Hermes (garantate de stat). Ceauşescu şi Securitatea. se vor plăti 5 000 DM. ambasadorul RFG la Bucureşti între 1971 şi 1976. în funcţie de vârstă şi calificare profesională‖.

Pe de o parte. cu Societatea vest-germană de Cruce Roşie în chestiuni legate de reunirea familiilor.‖ Aceste propuneri ale MAE au fost aprobate în şedinţa Prezidiului Permanent al CC al PCR din 18 iunie 197390. respectiv de la RFG. Consiliul de Stat adoptă „Decretul privind obligaţiile persoanelor care cer şi li se aprobă să se stabileacă definitiv în străinătate de a plăti integral datoriile pe care le au faţă de stat. Încă din anii 1960. organizaţii socialiste şi persoane fizice. pe de altă parte . Sumele exorbitante cerute prin aplicarea acestui decret au provocat proteste. Guvernul român a preferat diferiţi inermediari Societăţii de Cruce Roşie. 2-3. 90 Apud. fond al CC al PCR – Cancelarie. La solicitarea Societăţii de Cruce Roşie din RFG. 89 Apud. care să negocieze mărirea taxei plătite pentru cei lăsaţi să plece. precum şi de a restitui unele cheltuieli suportate de stat cu şcolarizarea lor‖. România să nu accepte negocieri. ANIC. dar mai ales în anii 1980. ff. de niciun fel. 31-33. 109/1973.Conform lui Ernst Meinhardt89. în 1973. la taxele plătite oficial de guvernul german pe cap de persoană emigrată s-au adăugat bunuri sau sume de bani în valută plătite de membri de familie pentru a urgenta acordarea aprobării de plecare. Redactor la Deutsche Welle TV Berlin şi preşedinte al Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Berlin – Brandenburg.S.‖ Şi: „Examinarea cererilor în scopul reîntrgirii familiilor este o chestiune de competenţă exclusivă a organelor de stat române. dosar nr. se afirmă că reîntregirea familiilor este o chestiune umanitară. 44 . primele documente care atestă că s-au plătit bani pentru a înlesni plecarea din România a unor etnici germani datează din 1954. care nu constituie obiect de negocieri. Ceauşescu trimitea emisari la guvernul RFG. de a stabili întâlniri cu omologii români. Asemenea chestiuni cu caracter umanitar nu constituie obiect de negocieri. Rezultatele investigaţiiilor sale au fost prezentate la un simpozion pe tema răscumpărării germanilor din România care a avut loc la 11 iunie 2005 la Nürnberg. Ca intermediar între cele două guverne în anii 1960 apare deseori un avocat din Stuttgart. MAE de la Bucureşti propune: „Societatea de Cruce Roşie din R. iar în şedinţele Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană trebuia combătută dorinţa de plecare din ţară. În încercarea de a stoarce şi mai mulţi bani de la familiile celor care doreau să părăsească ţara.

pe care aceste fapte nu le interesează. op. 112 Paul Ricoeur. evenimente trecute sunt alese. istoria este o culegere de fapte care au ocupat cel mai important loc în memoria oamenilor. scrierile rămân. În general. p. Atât timp cât o amintire subzistă. op.2. Nevoia de a scrie istoria unei perioade.. Dar.cit. pierdute în societăţi noi. citate din cărţi. 128 92 45 . predate şi învăţate la şcoală. în timp ce vorbele şi gîndurile mor. într-o naraţiune.3. MEMORIE ŞI TRAUMĂ: MĂRTURII ALE SUPRAVIEŢUITORILOR GERMANI AI DEPORTĂRII ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ Istoria nu înseamnă tot trecutul. pentru existenţa memoriei. p. istoria nu începe decât în momentul în care încetează tradiţia. e inutil să fie fixată în scris ori chiar fixată pur şi simplu. de vreme ce diluează continuitatea dintre societatea care citeşte această istorie şi grupurile care în trecut. care să fi fost implicat sau să fi suferit consecinţele. condiţia necesară e ca subiectul care îşi aminteşte – individul sau grupul – să aibă sentimentul că ajunge la amintirile sale printr-o mişcare continuă. care să fi asistat sau să fi ascultat o relatare directă de la primii actori sau spectatori. impersonale şi sobre?91 Memoria colectivă nu se confundă cu istoria. am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Şi la ce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decât ca noţiuni istorice. atunci singurul mijloc de a salva astfel de amintiri este fixarea lor în scris. Dacă n-ar fi aşa. iar expresia „memorie istorică‖ nu este prea fericit aleasă. deoarece asociază doi termeni care se opun în mai multe privinţe. căci. cum să fie istoria o memorie. dar nici tot ceea ce rămâne din trecut. pe lângă istoria scrisă există o istorie vie care se perpetuează sau se reînoieşte de-a lungul timpului şi în care pot fi regăsite numeroase curente vechi care numai în aparenţă dispăruseră. Când memoria unei suite de evenimente nu are ca sport un grup. dacă vrem.. când ea se dispersează în câteva spirite individuale. a unei societăţi şi chiar a unei persoane nu apare decât atunci când sunt prea îndepărtate în timp ca să mai existe martori care să păstreze vreo amintire. când dispare sau se descompune memoria socială. Sau. grupate şi clasate după necesităţi sau reguli care nu se impuneau în cercurile de oameni care le-au păstrat atâta timp vii. cit.92 Dacă. Fără îndoială. fiindu-le complet străine. au fost martori sau actori în evenimentele relatate? 91 Maurice Halbwachs.

În realitate. Istoria împarte suita de secole în perioade. dacă viaţa omului ar fi mai scurtă. e greu de spus în ce moment a dispărut o amintire colectivă şi dacă a ieşit cu siguranţă din 93 Paul Ricoeur. adică până la memoria grupurilor care o alcătuiesc. două grupuri care se succed. tradiţiile şi perspectivele de viitor – şi că. dimensiunille exterioare. căci reţine din trecut numai ceea ce este încă viu sau capabil să trăiască în conştiinţa grupului pe care o întreţine. rezultate din locuri. câmpul memoriei colective. Memoria unei societăţi se întinde atât cât poate. cit. Nu se ştie dacă această memorie extinsă ar avea un conţinut mai bogat în cazul în care societatea legată prin atâtea tradiţii ar evolua cu mai mare dificultate. precum şi din natura generală a societăţilor. nu e vorba de acelaşi grup care uită: există. De altfel. de o continuitate deloc artificială. cea care interesează societatea de astăzi) nu se opune trecutului aşa cum se disting două perioade istorice succesive. reapar aceleaşi grupuri. acoperind o durată mai restrânsă. în timp ce pentru istoric ambele perioade sunt la fel de reale. cu aceleaşi persoanaje care rămân. orientarea spiritelor. Dar. până la deznodământ. dacă. Când o perioadă încetează să mai intereseze perioada care-i urmează. Dar ansamblurile de oameni care constituie acelaşi grup în două perioade succesive sunt ca două părţi în contact prin extremităţile opuse. Căci trecutul nu mai există. p.Memoria colectivă se distinge de istorie cel puţin prin două raporturi. în realitate. astfel diminuată. Prezentul (înţeles ca fiind pe o anumită durată. ci doar limite neregulate şi incerte. schimbările s-ar precipita. în vreme ce într-o piesă. în dezvoltarea continuă a memoriei colective nu există linii de separaţie net trasate. aceeaşi acţiune se continuă de la un act la altul. La fel. deoarece. nume. Dacă durata vieţii omeneşti ar fi dublă sau triplă. ca în istorie. nu ai fi prin asta mai săracă. Prin definiţie. de la o epocă la alta. 130 46 . măsurat în unităţi de timp. totul se reînnoieşte – interesele implicate. în istorie avem impresia că.. conforme cu caracterele lor şi ale căror sentimente şi pasiuni evoluează într-o mişcare neîntreruptă. Este un curent de gândire continuu. modurile de apreciere a oamenilor şi a evenimentelor. sunt cele care subzistă. dar care nu se unesc altfel şi nu formează cu adevărat un singur corp93. ea nu depăşeşte limitele acestui grup. ar fi mult mai vast. op. aşa cum conţinutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. în aparenţă.

Prima s-ar putea ajuta de cea de-a doua. sub dubla formă a evocării simple şi a recunoaşterii ce încheie procesul rapelului. În cazul rememorării.. de uşurinţă. căci istoria vieţii lor face parte din istorie în general.memoria grupului. Memoria este considerată ca fiind păstrătoare a profunzimii timpului şi a distanţei temporale. astfel încât acestea să fie fixate. e vorba de a face economie de efort. op. posibilităţi de a face. a unui eveniment recunoscut a fi avut loc înaintea momentului când acesta declară a-l fi resimţit. ea ne reprezintă trecutul doar sub formă rezumată şi schematică. poate fi oricând regăsită94. Şi tocmai prin abuz. În ce mod. cit. uzul comportă posibitatea abuzului. 76 95 47 . or. În termeni negativi. subiectul fiind scutit de a învăţa din nou pentru a răspunde solicitărilor din partea unor circumstanţe diferite. p. Mai exact spus memorie autobiografică şi memorie istorică. Desigur. să rămâne disponibile pentru o efectuare marcată din punct e vedere fenomenologic printr-un sentiment de facilitate. vicisitudinile memoriei exeersate sunt capabile să afecteze ambiţia veritativă a memoriei? S-o spunem într-un cuvânt: exersarea memoriei este uzul ei. 97 96 Paul Ricoeur. Ar trebui să se producă distingerea între două memorii. Marca temporală a ceea ce a avut loc înainte constituie astfel trăsătura distinctivă a rememorării. sau pe cealaltă exterioară. Pe de altă parte. accentul este pus pe reîntoarcerea. Sentimentul de facilitate reprezintă astfel latura pozitivă a 94 Ibidem. p. op. tocmai pentru că ea se păstrază într-o parte limitată a grupului social. deprinderi. din perspectiva accestei mize. în conştiinţa trează. Această trăsătură constituie pandantul pragmatic al recunoaşterii ce încheie rapelul pe plan epistemologic. memorarea constă în anumite moduri de a învăţa ce au drept obiect cunoştinţe. În schimb. învăţat. în timp ce memoria vieţii lor prezintă un tablou mai continuu şi mai dens95. de spontaneitate. Între uz şi abuz se strecoară spectrul „mimeticii‖ rele. şi anume memorarea. sau memorie personală şi memorie socială. pe care le putem numi pe una interioară sau internă. pe care e important s-o distingem riguros de rememorare.96 Există o modalitate a actului de a ţine minte ce constituie o practică prin excelenţă.cit. perceput. cea de-a doua este mult mai extinsă decât prima.. P 132 Maurice Halbwachs. ambiţia veriativă a memoriei este serios ameninţată.

mărturia le adaugă unele trăsături specifice aparţinând structurii de schimb între cel care o depune şi cel care o primeşte: în virtutea caracterului reiterabil care îi conferă statutul de instituţie . O dată trecută poarta arhivelor. de la spaţiul-timp istoric la cuvintele rostite în trecut.efectuării reuşite a unei amintiri pe care Bergson ar numi-o „acţionată‖ mai degrabă decât „reprezentată‖. 202 48 . mărturia este orală. este de asemenea momentul naşterii arhivei. La rândul ei. Momentul arhivei este momentul intrării în scriere a operaţiei istoriografice. mărturia poate fi scrisă. formă privilegiată a memoriei fericite. consultată. Se va pune atunci problema validităţii probei documentare. ci şi absorbită într-o masă de documente care nu repezintă toate nişte mărturii. La origine. p. putem considera memorarea drept o formă de memorie – obişnuinţă. 201 Ibidem. Acestor trăsături de scripturalitate pe care le are în comun cu povestirea. aceasta reprezintă o ruptură pe un traseu de continuitate. op. Mărturia. aşa cum arată cu insistenţă o critică literară influenţată de structuralism. punerea în intrigă a unei istorii povestite întăreşte autonomia semantică a unui text. s – a urmărit mişcarea graţie căreia memoria declarativă se exteriorizează în mărturia sa. Trecând de la formă la conţinut. Dar specificul povestirii constă în a purea fi despărţită de naratorul său. literară. în sens strict. există ahivarea. ea este citită. Înaintea arhivei consultate. să urmeze o traiectorie ce poate fi numită. cit. Este momentul când lucrurile spuse trec din câmpul oralităţii în câmpul scrierii. clasării unei mase documentare în vederea consultării de către persoane abilitate98. Arhiva se prezintă astfel ca un loc fizic ce adăposteşte destinul acelui tip de 97 98 Paul Ricoeur.. Dă o urmare narativă memoriei declarative. Însă specificul procesului de memorare constă în caracterul construit al modurilor de învăţare ce urmăresc o efectuare uşoară. În acest sens. consultată. Arhiva este scriere. adunată. mărturia intră în zona critică unde este nu numai supusă confruntării severe între mărturii concurente. Or. cea dintâi componentă a probei în istorie. s-a spus. căreia alcătuirea în formă de operă îi conferă vizibilitatea lucrului scris97.. depoziţia este condiţia posibilităţii unor instituţii specifice destinate adunării. depusă. auzită. conservării. Însă nici fenomenologia nu se lasă mai prejos: o ruptură subtilă se adânceşte între spunerea şi spusul oricărei enunţări. p. De altfel. spusului lucrurilor spuse. ea este ascultată. permiţând enunţului. bipăstrată. pe care istoria nu –l va mai părăsi niciodată de cum înainte. constituite.

213 Ibidem.urmă deosebit cu grijă de urma cerebrală şi de urma afectivă. adică să-i atenueze pe cât posibil caracterul straniu generat de oroare. obişnuite ale unor auditori educaţi în spiritul unei înţelegeri împărtăşite. O astfel de condiţie drastică nu este satisfăcută decât în cazul supravieţuitorilor. actorul lor. ci cu mărturia şi că.. Pentru ca omul să accepte o mărturie. Dacă scrierile constituie partea principală a depozitelor de arhivă şi dacă prin scrieri mărturiile oamenilor din trecut constituie pentru noi un prim nucleu. şi anume problema reprezentării în istorie şi a limitelor sale. 99 100 Paul Ricoeur. p. ea este şi un loc social. Această înţelegere a fost edificată pe bazele unui simţ al asemănării umane în planul situaţiilor. trebuie să-şi însuşească. Este vorba despre experienţele la limită. Înainte ca limitele explicaţiei şi ale înţelegerii să fie puse la încercare . şi anume urma documentară. oricât de mare ar fi lipsa principală de fiabilitate a mărturiei. atunci toate felurile de urme sunt menite a fi arhivate. 214 49 . experienţa de transmis este aceea a unei lipse de omenie fără nicio asemănare cu experienţa omului obişnuit99. E vorba în esenţă de supravieţuitorii lagărelor precum acelea ale Primului război mondial sau ai lagărelor de exterminare ale Holocaustului. le-a fost victimă. abia dacă a fost agentul. Tocmai în acest sens este vorba de experienţă la limită. rămâne uneori confruntarea între mărturii. dacă nu chiar singurul recurs. a căror arhivare pune probleme. Se anticipează astfel o problemă care nu îşi va găsi expresia deplină decât la capătul traseului operaţiilor istoriografice. cit. nu avem în ultimă instanţă altceva mai bun decât mărturia pentru a ne asigura ca s-a întâmplat un anumit lucru la care cineva atestă a fi asistat în persoană şi că principalul.. acţiunilor. provocând o adevărată criză a memoriei. în afara altor tipuri de documente. De aceea se poate vorbi de criza mărturiei. Există cazuri limită al anumitor mărturii fundamentale orale. Or. Cum „să-ţi povesteşti propria moarte?‖ întreabă Pimo Levi100. Însă arhiva nu este doar un loc fizic. gândurilor. limitele inscripţiei şi ale arhivării se află deja în această situaţie. deşi scrise în memorie. cu adevărat extraordinare – care îşi croiesc cu greu drum spre capacităţile de receptare limitate. O raţiune suplimentară a dificultăţii de comunicare ţine de faptul că martorul însuşi nu se află la distanţă faţă de evenimente: el nu a „asistat‖ la ele. sentimentelor. p. Nu va trebui să uităm că nu începe totul cu arhiva. op. spaţial.

Istoriografia ca ştiinţă câştigă infinită obiectivitate, când ea foloseşte, la momentul potrivit memoria oamenilor care au făcut şi au suportat istoria. Investigaţiile de istorie orală, făcute în interiorul generaţiei care reprezintă memoria vie a acelei epoci, completează documentele publicate anterior cu o multitudine de detalii. În faţa noastră se perindă ca într-un film scenele arestării, transportului, ajungerii la locul de pedeapsă101. Apoi – viaţa cotidiană, cu toate suferinţele, necazurile şi pierderile ei, ca şi disciplină şi solidaritatea, care au permis o reducere a dezastrului şi salvarea a ceea ce se mai putea salva.102 În nici unul din secolele precedente, în Europa nu s-a vorbit şi s-a scris mai mult despre drepturile omului decât în sec. al XX-lea. Totuşi, în nici unul din secolele precedente nu s-au călcat în picioare drepturile omului într-o atât de groaznică, prin state totalitare şi prin dictaturi, ca în secolul trecut. Foştii deportaţi în Rusia au fost constrânşi să afle acest lucru suferindu-l. De la începutul deportării la muncă silnică în Uniunea Sovietică au trecut 66 de ani, de la revenirea acasă 60. Chiar şi după un timp atăt de îndelungat, perioada aceea de suferinţă le este încă vie în minte, de parcă s-ar fi sfârşit adineaori. Astfel de experienţe amarnice nu pot fi şterse nici de ani, nici de decenii. Amintirile acelor ani, în care au fost lipsiţi de libertate şi speranţe, fiind expusi permanent foametei, bolilor şi morţii, le apasă sufletele ca un coşmar. Fiecăruia dintre ei li s-a întipărit foarte adesea, în perioada anilor petrecuţi în Uniunea Sovietică, întrebarea:„Când îmi va veni mie rându să mor, departe de cei dragi, în ţară străină?”. Pentru mulţi, această teamă a devenit realitate. Alţii au rămas marcaţi pentru tot restul vieţii lor de bolile contactate acolo, decedând înainte de vreme. Supravieţuitorii deportării au o singură dorinţă fierbinte: „ fie ca astfel de evenimente să nu se mai repere niciodată!” Din experienţa lor dureroasă au învăţat un lucru: drepturile omului şi demnitatea umană nu sunt asigurate decât atunci, când toţi cei aflaţi la pârghiile puterii nu se descotocesc de teama faţă de Dumnezeu.103 Pentru cei implicaţi direct nu a fost decât o consolare târzie faptul că în sfârşit putea avea loc un catharsis iar ei puteau depune marturie despre umilirile suferite în timpul ridicărilor şi transporturilor în vagoanele pentru animale, despre experienţa extremă a unei călătorii de zile şi zile spre o ţintă incertă, despre sosirea într-o ţară în care guvernul distrugea şi foametea extremă.
101 102

Fundaţia Friedrich Ebert, op.cit., p. 8 Op. cit. p. 8 Ibidem. p. 10

103

50

Aceia care, după suferinţele fizice şi psihice suportate au mai avut o dată puterea să-şi mai aducă aminte şi să reflecteze asupra celor trăite, relatează despre foametea şi despre bolile de acolo, despre o viaţă de lagăr şi în cea mai cruntă mizerie, despre munca grea, despre moartea ca însoţitoare permanentă, dar şi despre strădanie ca, în limitele posibile, să-şi modeleze traiul cotidian după propriile tradiţii, despre cum încercau să uite de lipsuri şi de situaţia fără de ieşire printr-o viaţă comunitară, cu activităţi culturale şi sportive. Facem apel la mărturii pentru a întări sau a infirma dar şi pentru a completa ceea ce ştim despre un eveniment asupra căruia suntem oarecum informaţi, dar multe circumstanţe ne sunt cunoscute. Astfel pentru a confirma sau provoca o amintire avem numaidecât nevoie de martori, în sensul obişnuit al cuvântului, adică de indivizi prezenţi în formă materială şi sensibilă. Se întâmplă ca una sau mai multe persoane reunindu-şi amintirile, să poată descrie foarte exact faptele pe care le-a trăit odată şi chiar să reconstituie toată suita actelor şi cuvintele lor în cirumstanţe diferite. 104 În ceea ce priveşte soarta celor implicaţi în mişcarea deportării germanilor în Rusia, s-au putut afla mai multe despre realitatea acelor timpuri. Aceştia şi-au amintit despre zilele petrecute acolo astfel încât au ales să povestească trauma trăită în timpul deportării. Următoarele relatări despre cele trăite în timpul deportării, au menirea de a prezenta evenimentele din punct de vedere al trăirilor individuale dar şi al faptelor istorice. Am propus să începem cu relatări cu privire la primele evenimente ce au avut loc înainte ca saşii să ajungă de pe teritoriul României în Rusia. Înainte de a fi transportaţi către Rusia, s-au întocmit anumite liste ale locuitorilor germani pentru a-i avea în evidenţă pe toţi cei care erau apţi pentru muncă în refacerea Rusiei. „ În toamna târzie a anului 1944, în toate comunele cu populaţie germană s-au alcătuit liste ale locuitorilor germani. Chiar dacă asupra acestui fapt se ordonase cea mai strictă secretomanie, ştirea s-a răspândit treptat-treptat. Iar când s-a mai răspândit cu viteza vântului zvonul despre trenurile care traversau România în direcţia răsărit, umplute cu germani din

104

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 49

51

Ungaria şi din Iugoslavia, mulţi se temeau că vor avea aceeaşi soartă‖ (Josef Hornyatschek, Karl Orner, Darowa, Villingen-Schwennigen, 1991, pag, 273)105 Încă din prima relatare redată mai sus se poate evidenţia ideea unei soarte necunoscute ce-i aştepta pe germanii din România în ceea ce priveşte deportarea în Rusia. Oamenii erau confuzi şi nu ştiau ce urma să se întâmple iar teama că vor fi nevoiţi să renunţe la viaţa lor pentru a înfrunta un destin tragic este evidentă. „În decembrie 1944, la Şura Mare, angajaţii Consiliului Comunal, ajutaţi şi de o fată săsoaică, treceau pe la saşi de la casă la casă, completând liste cu toţi adulţii de ambele sexe, pe care îi consemnau după anumite grupe de vârstă. Scopul pentru care se alcătuiau aceste liste nu-l cunoştea nimeni. „ ( Johanan Grau, Allgemeine Deutsche Zeitung Für Romäniein, din 18 ianuarie 1995)106. Saşii erau aleşi pentru a fi deportaţi în funţie de vârstă şi sex astfel încât ruşii să îşi poată forma o idee cu privire la „mâna de lucru‖ ce urma să-i scoată din necaz. Fără a cunoaşte cu adevărat scopul acestor liste minuţioase, saşii nu puteau face altceva decât să presupună ce va urma să se întâmple cu ei. Nu a durat mult şi în decembrie 1944 au aflat cu toţii motivul pentru care au fost supuşi unor astfel de interogatorii. „ În decembrie 1944 am fost cu toţii adunaţi. Dimineaţa a venit secretarul comunal cu gardiştii, care aveau flinte. Au mers de la casă la casă şi spuneau că toţi trebuie să vină la o şedinţă. (...) Ruşii sunt aici, spuneau, şi că ei vroiau să spună acum oamenilor ce e de făcut... Iam crezut. Am lăsat totul baltă. (...) Am fost închişi în şcoală, iar când sosiseră toţi, ne.au spus că trebuie să plecăm în Rusia. Timp de trei ani va trebui să lucrăm acolo, trebuia să reclădim acolo ceea ce germanii distruseseră.‖(Anton Czumbil/Socond, în H. Berner, 1996, pag. 32.)107 Sunt ridicaţi, din ordinal Înaltului Comandament Sovietic, spre a fi duşi în lucurile unde se simte nevoia de braţe de muncă, următoarele categorii de cetăţeni deorigine etnică germană: o Barbaţii între 16-45 de ani

105 106

Fundaţia Friedrich Ebert, op.cit p. 34 Ibidem, p. 35 107 Ibidem, p. 42

52

(. prevăzute cu sobe. Arhiva Serviciului Român de Informaţii. Între timp. de unde au fost trimişi în Uniunea Sovietică. în 85 de vagoane de marfă. „Aproximativ 100 de camioane sovietice au stat la dispoziţia autorităţilor sovietice în vederea ridicării minoritarilor germani. Zile întregi nu le deschidea nimeni. în Allgemeine Deutsche Zeitung Für Romäniein. În memoria supravieţuitorilor a rămas pe lângă drama trăită în Rusia şi drumul până acolo. După câteva zile am ajuns la Iaşi. 53 . din 18 ianuarie 1995)108. au fost îmbarcaţi în automobile sovietice şi transportaţi noaptea. Uşile erau închise.‖(Johann Grau. „internaţii civili‖ au fost transportaţi cu camioanele în afara comunei. capitala Moldovei româneşti. toboşarul a anunţat că toţi feciorii şi bărbaţii saşi între 17 şi 45 de ani şi toate fetele şi femeile între 18 şi 30 de ani se vor prezenta imediat cu valiza. la orele 2. aceia au fost ridicaţi de acasă de soldaţii sovietici şi români şi jandarmi. din rândul persoanelor nominalizate.57.) Această triere nu a avut loc. p. „Am stat înghesuiţi în vagoanele de marfă. cu îmbrăcăminte se iarnă şi cu rezerve de hrană la Şcoala germană. fond documentar.‖ ( Din: Nota din 26 ianuarie 1945 cu privire la ridicarea germanilor din Sibiu. pag. iar în gara Sibiu aşteptau de câteva zile o serie de garnituri de tren goale destinate transportării celor ridicaţi pentru Uniunea sovietică. le-am aruncat cărţi poştale cu sume mari de bani. Făcând apel la mărturiile acestora nu pot spune decât că astfel de momente rămân adânc înrădăcinate în memoria suprevieţuitorilor..o Femeile între 18-30 ani. p. În apropiere de Galaţi am ami văzut o dată Dunărea largă. Pe unde vedeam ţărani români. iar toţi cei ridicaţi în ziua de 13 ianuarie a. 44 Ibidem. 155-165)109. În zorii zilei. nu s-au prezentat la şcoală aşa cum suna ordinul. dosar 3260. afară de cele ce au copii ce nu au îndeplinit vârsta de un an.c. „La 11 ianuarie 1945 a sosit apoi şi la Şura Mare momentul.. op. Unele au ajuns la apartenenţii noştri. cit. După o şedere intermediară în câteva săli de clasă încălzite şi 108 109 Fundaţia Friedrich Ebert. În noaptea de 12 spre 13 ianuarie. toate ieşirile din comună au fost ocupate de patrule. Cei care.30 la gara Sibiu.

cu o masă caldă am fost transbordaţi în vagoanele ruseşti. Abia că am simţit frigul. Extrem de puternica sirenă sovietică ne-a făcut pentru prima dată să ne cutremurăm. Locomotiva avea o stea sovietică şi era împodobită cu bentiţe roşii. În marile vagoane sovietice trebuiau să se înghesuie ca să-şi găsească loc până la 112 persoane. Din nou au fost închise uşile, dar ni s-a dat voie, vagon după vagon, să ieşim o dată pe zi, în câmp deschis(...). La noduri de cale ferată mai mari se întâlneau nenumărate trenuri cu acelaşi conţinut din Transilvania, din Banat, din Satu Mare, din Slovacia şi Budapesta.‖(Hans Juchum, în Deportat în Uniunea Sovietică), Munchen 1991, pag. 207)110. Saşii îşi reamintesc primele momente petrecute în Rusia. Astfel primele lor impresii legate de ruşi au fost legate de nivelul de trai al acestora din urmă. „După ce am trecut de Iaşi, zona ne era necunoscută. Din când în când am primit alimente. Am primit pâine rusească şi carne de capră afumată. Pe atunci, nu am putut gusta nici una din acestea. Oricum, mai aveam mâncare de acasă. Am remarcat imediat un lucru. Trenul staţiona într-o localitate mai mare şi nu puţini dintre noi aveam câte ceva stricat, pe care, prin anumite deschideri ale vagonului, le arunca. Şi imediat veneau ruşii şi le luau pe cele aruncate şi le şi mâncau. În Raiul rusesc domnea deci foametea.‖ (Nikolaus Schwarz/Rusca Montană, în Groaznicul an 1945, Reşiţa, 1996, pag. 10) 111. „Nu numai noi o duceam rău, ci şi populaţia rusă. Şi ei abia că aveau alimente, câştigau puţin şi trăiau în mare mizerie. Vara copiii umblau aproape goi, şi când începea să se facă frig trebuiau să rămână în case, căci haine nu aveau. Abia când le venea tatăl acasă îmbrăcau hainele acestuia şi puteau ieşi în stradă. La lagărul nostru, copiii nu puteau cerşi pâine decât atunci când tatăl lor era acasă şi ei îi puteau îmbrăca hainele.(...) Ruşi erau săraci, dar cu suflet bun şi săritor. Mulţi dintre aceia care lucrau în lagărul nostru lăsaseră în urma lor o soartă grea, căci înainte de a veni noi în lagăr

110 111

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 59 Ibidem, p. 66

54

acesta fusese un gulag pentru cetăţeni ruşi. Nu-mi pot închipui ce o fi făcut sau ce crime or fi săvârşit, căci erau toţi- cu excepţia câtorva dintre ofiţeri- foarte cunsecade.‖112. În mod evident traiul în lagărele ruse era unul cât se poate de modest astfel încât traiul în astfel de condiţii nu era benefic nici pentru deportaţii germani nici pentru ruşi. Din relatările supravieţuitorilor deportării reiese faptul că germanii au fot duşi acolo pentru a scoate populaţia rusă din sărăcie. Documentele din arhivele moscovite dovedesc faptul că încă din anul 1943 guvernul sovietic luase în considerare posibilitatea utilizării „muncii germane‖, adică folosirea unor persoane care se simţeau ca aparţinători la poporul german sau erau privaţi ca atare, chiar dacă erau cetăţenii altor ţări. Planurile detaliate pentru „mobilizarea pentru muncă‖ a unor „germani‖ din Europa Centrală sau de Sud-Est s-au elaborat însă abia în toamna târzie a anului 1944, după ce aceste spaţii au ajuns sub cuntrolul Armatei Roşii şi astfel a devenit posibilă o transpunere în practică a acestei acţiuni. „După trei zile am fost repartizaţi la muncă. Toţi au trebuit să coboare în puţurile de cărbune. Eu şi prietena mea am ajuns la <Puţul cincisprezece>. Aici activitatea era mai demult întreruptă, puţul fiind inundat. Apa a fost scoasă cu ajutorul unor pompe, încă înainte de a sosi noi. Puţul nu avea decât 75 m adâncime, dar era degradat în cel mai înalt grad. Nu ni s-a permis nici măcar să folosim maşina de extracţie. Totul era putred şi alunecos. Bârnele care susţineau galeriile erau frânte, la scara pe care urcam şi coboram zilnic, lipseau multe trepte. Iluminat electric nu exista decât în faţă, la maşina de extracţie, unde era scos cărbunele la suprafaţă. (...) Un timp a trebuit să car stâlpi de sprijin. Apoi am ajuns la vagoneţi. Un vagonet era de o tonă. De regulă, în doi, trebuia să împingem 80 de vagoneţi până la linia pricipală. (...) În zilele de sărbătoare trebuia să muncim 10 ore şi mai bine. (...) Dacă aveam ghinion, atunci, în zilele noastre libere, eram trimişi la un alt puţ care nu-şi îndeplinise norma.(...) În unele locuri stăteam pănă la genunchi în apă. Dacă mergeam iarna până la lagăr, ciorapii de bumbac se lipeau de îngheţ de cizmele noastre de gumă. Nu le puteam descălţa, de aceea, decât în doi. Existau locuri unde nu puteai încărca cărbunele cu lopata decât în poziţia

112

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit., p. 69

55

şezând. Atât de jos era tavanul galeriei. Ne temeam de zilele în care maşina de extracţie intra în revizie. Atunci trebuia să facem pe jos toate drumurile la şi de la locul de muncă. Erau drumuri de nedescris. De multe ori rămâneam prinşi undeva. După două ore ajungeam la lumină, plini de imală şi mizerie. Eram de mult timp întoarsă acasă, dar aceste drumuri mă mai urmăreau ani de zile în visele mele cele mi urâte. „ (Anna Stiber/ Reşiţa, Această ţară nu o voi mai călca niciodată, benevol în Ştiu că-mi eşti tată, dar nu te cunosc, Reşiţa 1995, pag. 44-45)113. Nici munca nici epuizarea de pe urma acesteia nu a marcat viaţa deportaţilor ci moartea. Drama de a vedea cum cei dragi se sting din cauza condiţiilor inumane din timpul petrecut în Rusia. Saşii nu mai sperau la supraviţuire având în vedere că zilnic îşi priveau rudele, prietenii sau cunoscuţii murind din cauza tifosului sau a înfometării. Circa 12% dintre deportați (3.076 de persoane) au murit, raportul fiind de 3 bărbați morți la o femeie moartă „Înainte de Predeal am auzit câteva împuşcături şi trenul s-a oprit brusc, (...). Ne-am înghesuit la crăpăturile vagonului, pentru a vedea ceva. Trei santinele ruseşti cărau un bărbat care sărise din vagonul din spate şi încercase să fugă. Lui îi erau adresate împuşcăturile. Era mort...‖ (Walter Peter Plazer, Timpul vieţii, disperarea vieţii, München, pag. 20)114. „Catastrofa a venit în vara lui 1945. Mulţi sufereau de distrofie, de pe urma păduchilor şi a proastelor condiţii igienice, de pe urma neglijenţei oaamenilor, din care cauză tifosul s-a răspândit incredibil de repede. Ne amaninţa moartea prin înfometare. Ne simţeam ca nişte condamnaţi la moarte, care-i numără zilele şi ştiu sigur că moartea vine să-i ia. Această teamă pur şi simplu i-a înnebunit pe unii dintre noi. Numărul morţilor creştea de la o zi la alta, teama şi disperarea s-au extins tot mai mult, tremuram la gândul distrofiei, furam, săvârşeam lucruripe care în adâncul sufletului nostru le repingeam, dar pe care, pentru a putea supravieţui, eram constrânşi să le facem. Numărul morţilor creştea de la zi la zi. Îmi aduc aminte acea zi când, doar în camera noastră, am numărat 16 morţi. „ (Ludwing Rittinger în: H. Berner, D. Radosav, op. cit., pag. 135)115

113 114

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 80 Idem, p. 99 115 Ibidem, p. 100

56

Viaţa trebuia să meargă mai departe. (Josef Wonbas/Petreşti. 1988. dau de ştire şi despre faptul că.S. cit.‖ (Kurt Stephani. 158 57 . Dar nu toţi au ajuns vii în localităţi lor natale. Mai târziu am aflat că fusese o scrisoare de mulţumire adresată lui Stalin. pag. „Groaznicele situaţii din timpul şederii de cinci ani pentru reconstrucţia uzinelor şi minelor de cărbune distruse din Rusia Sovietică nu sunt pentru supravieţuitori doar nişte amintiri faţă de o perioadă de groaznice trăiri. Dar drama etnicilor germani nu s-a încheiat odată cu cei cinci ani petrecuţi în deportare. uşile au rămas deschise. dormeam direct pe fundul vagonului..‖ (Hans Gehl. p. Ziua următoare. Pe 8 decembrie am sosit la Sighet. Înainte de a trece graniţa românească a trebuit să coborâm. Dar. Ele. op.S. 153 118 Ibidem. după care cu toţii a trebuit să semnăm o hârtie. 132)117. p. persoane civile au fost făcute sclavi de muncă într-un stat al muncitorilor. fapt pentru care erau trimişi înapoi în România. cum spuneam. Nu s-a mai dormit pe priciuri. luând totul: animalele. Scrisoare de mulţumire către tovarăşul Stalin. „Pe 6 decembrie 1949 am urcat din nou în vagoane pentru animale.145 Ibidem. pag. Am fost căutaţi cu mare atenţie şi stricteţe la buzunare.R. 156)116. Un ofiţer rus ne-a ţinut o scurtă cuvântare. nu şi-au mai regăsit nici casele în care intrasera românii. 116 117 Fundaţia Friedrich Ebert. relatate ca trăiri individuale. în: H. care ne „adăpostise cu atâta amabilitate‖. pe 12 decembrie am fost cu toţii acasă‖. Radosav. D. p. chiar şi după sfârşitul războiului. De data asta. au fost hrăniţi şi îgrijiţi cu multă dragoste. Berner. PLECAM ACASĂ. întorşi acasă din deportare. Au fost primiţi la Sighetu Marmaţiei de preoţi. Glogovăţ/Vladimirescu în comitatul de Arad. op. dar mai ales rromi. cam 100 de bărbaţi a trebuit să ne aliniem din nou. Starea lor făcea imposibilă o muncă în continuare în U. ignorând total demnitatea umană. în Karpatenrundschau 24 octombrie – 28 noiembrie 1991)118. călcându-li-se demnitatea umană în picioare. Supravieţuitorii nu mai erau decât o umbră a acelora care au fost deportaţi cu nouă luni în urmă din Glogovăţ/Vladimirescu. cit.„Slabiţi şi bolnavi. ferestrele nu au fost bătute în cuie. Întorşi acasă nu şi-au mai regăsit pământurile date prin reforma agrară din 1946 celor care au luptat pe front împotriva Germaniei hitleriste. începând cu octombrie 1945 primii deportaţi s-au întors acasă cu aşanumitele transporturi cu bolnavi. călugăriţe şi mireni dispuşi de a face sacrificii.

Dar sunt şi mărturii legate de acest aspect trist.uneltele agricole. veniturile lor le depăşeau cu mult pe cele ale ţăranilor. case. românii s-au considerat traşi pe sfoara de istorie. fie într-o cameră mică de cei ce au devenit peste noapte proprietari pe bunurile şi casele lor. în toate fabricile din zona lor de locuire. şi-au suflecat mânecile şi au trecut la asalt. fie în adăpostul animalelor. a contribuit indirect. şi de trecerea la industrializarea ţării. pe măsură ce trecea timpul. S-au trezit deodată din nou muritori de foame. Saşii şi şvabii. asigurându-şi astfel hrana şi pentru ei şi pentru noii proprietari. ca după atatea umilinţe îndurate. suprafeţe întinse de terenuri agricole. de ei în parte. ceea ce le face cinste. luând în primire de la cei împroprietăriţi cu pământul lor. Mulţi dintre ei. şi-au revenit din năuceala suferită. Comuniştii strângeau şurubul de la an la an pregătind terenul pentru trecerea la colectivizare. Numai ca. bunurile etc. pentru că ei. având acum pământ. Aceasta. animale. în interesul lor. în schimb au ştiut să profite. Înghesuiţi. astfel că în foarte scurt timp. cred. sau şuri nu s-au lasat doborâţi de soartă şi curând. lucrate. 58 . graţie seriozităţii şi a harniciei au ajuns chiar să conducă unele dintre noile unităţi economice. acareturi. să emigreze în masă în ţara de origine. potrivit cărora mulţi dintre cei plecaţi consideră şi acum meleagurile părăsite după 800 de ani ca fiind patria lor adevărată. Ea rămâne încă pentru câteva generaţii o rană deshisă care a creat o ruptură greu de definit în sufletul şi inima oamenilor. totul fiind jefuit ca la drumul mare. angajându-se pe toate şantierele. au fost impuşi cu cote şi taxe tot mai mari. acum. ceea ce.

datorită caracterului lor multilateral. insuficient slectate. Relatările sale oferă o abordare diferită a ceea ce înseamnă Transilvania în ochii străinilor. o mulţime impresionantă de informaţii istorice. consilier al direcţiei landului Bavaria. Robespierre. Franz Joseph Adolph Schneidawind s-a distins printr-o activitate publicistică bogată. 2006. de istoria Revoluţiei franceze. Schneidawind s-a străduit. Bucureşti. unde a încercat să-şi aline suferinţele pricinuite de boala de inimă. mai cu seamă celor de istorie. Schneidawind a prezentat o măiestrie incontestabilă personalităţile lui Napoleon. În 1822 a dobândit titlul de doctor în filozofie. Cu ajutorul izvoarelor adunate. despre care a publicat o serie de studii întocmite cu grijă. cuprins de dorul oraşului natal. şi a murit la Marienbad (Mariánské Lážne). DESPRE TRANSILVANIA Pentru a avea o imagine asupra Transilvaniei din punct de vedere obiectiv am ales să apelez la experienţa lui Franz Joseph Adolph Schneidawind în călătoria sa prin Tansilvania. Nu şi-a mai putut îndeplin această dorinţă. Daniela Buşă. cursurile Facultăţii de Medicină şi Filozofie de la Universitatea din Würzburg. în urma susţinerii publice a tezei intitulate : Momente principale ale istoriei filosofiei. acelaşi nume ca şi tatăl său. Renunţând la cariera de medic.119 Dispunând de cunoştinţe remarcabile şi cu totul neobişnuite. în numa cercetărilor sale neîntrerupte în arhivele şi bibliotecile din Germania şi din străinătate. apoi. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. cu predilecţie. El s-a ocupat. Franz Joseph Adolph Schneidawind s-a născut la Bamberg. unde a funcţionat cu succes până în mai 1856.1. cercetarea şi interpretate în mod critic. Numai la 5 august 1827 profesor de istorie la liceul regal din Aschaffenburg. să obţină transferul la liceul din Bamberg. Purtând. eitura Academiei Române.CAPITOLUL IV SAŞI ŞI ROMÂNI ÎN TRANSILVANIA 4. Schneidawind s-a dedicat studiilor de filozofie şi. Dar cercetarea 119 Paul Cernovodeanu. la 26 iulie 1857. şi. Mirabeau etc. după care a adunat. p. primite favorabil de cititori. din cele mai însemnate. el a urmat şcoala medie la Bamberg. după obiceiul vremii. 63 59 . la 25 august 1799. statistician cunoscut. chiar beletristică. murind la 26 iulie 1857 la Marienbad (Mariánské Lážne).

alcătuită de Mehrer şi editată de Joachim Heinrich Jäck. când se dezlănţuiau furtuni şi vijelii cumplite. Daniela Buşă. cit. în ciuda străbaterii deosebit de anevoioase a trecătorilor lor. artileria cea mai grea. care a fost spaţiul de desfăşurare a numeroaselor războaie ruso-turce „ acest spaţiu strâmt este presărat cu cadavre ruseşti şi turceşti‖. datorită faptului că îngheţau toate râurile şi peste Dunărea îngheţată putea trece.122 120 121 Ibidem. iar autorităţiile otomane nu ar fi întreprins astfel de lucrări de teama înlesnirii expansiunii Austriei în ţările române. Paul Cernovodeanu. de asemenea a mlaştinilor de la câmpie şi de modificare. a climei nesănătoase. Bosnien und Roumanien. cu cea din Rusia. privelişti frumoase asemănătoare cu cele din Alpi. Servien. Planen und anderen Abbildungen. delimitarea hotarelor şi a suprafeţei lor globale. 1832. pe această cale. Îmbunătăţirea drumurilor a presupus investirea unor sume mari de bani. Schneidawind a călătorit în Europa Centrală şi de Sud-Est. După parerea sa. Moldova şi Ţara Românească în colecţia Taschen-Bibliothek der Wichtigsten Reisendurch Siebenbürgen. bibliotecar regal din Bamberg. a lipsei oricărei voinţe şi iniţiative de deschidere şi construire a căilor de comunicaţie. vreme de şase săptămâni. Mit Landkarten. Această climă cu caracter excesiv s-a asemănat. clima ţărilor române i s-a părut a fi foarte schimbătoare datorită vântului care bătea din direcţia nord-est chiar şi în zilele de vară. vol. Wallachei. Schneidawind începe relatarea călătoriei sale prin ţările române cu precizarea situării geografice a Moldovei şi Ţării Române. oferindu-i.121 Spre deosebire de şes.4. Nüengerg.critică insuficientă a izvoarelor amintite nu trebuie să fie considerată drept vină. de care domnii nu au dispus. prin iernile aspre şi lungi. dealurile subcarpatice roditoare şi Carpaţii l-au fascinat pe călătorul german prin peisajele lor romantice şi prin splendoarea sălbatică a munţilor.120 La fel ca mulţi dintre contemporanii săi germani. 64 122 Ibidem. tocmai această caracteristică geopolitică a Ţărilor Române este cauza înapoierii lor. p. 60 . Lui Schneidawind. p 479-493. publicându-şi amintirile din Serbia. Moldau. op. Bessarabien. ci numai limita autorului şi a modului de cercetare a istoriei în epoca sa.

şi prin Moldova. datorită gingăţiei şi armoniei sale sonore. în acelaşi mod cu cel din Europa. asupra simţului muzical deosebit al românului. Moldova şi Basarabia. principatele au fost caracterizate drept ţări agrare. în timp ce aceasta din urmă a asigurat avansurile băneşti necesare şi a plătit impozitele.În ceea ce priveşte dezvoltarea economică.Urmând drumul deschis de renumitul său înaintaş Johann Gottfried Herder şi de Vuk Stefanović în literatura sârbă. aşa cum el vorbeşte. grâul s-a cultivat în cantităţi suficiente pentru consumul intern. Schneidawind insistă. 123 Paul Cernovodeanu. „un amestec de latină şi slavonă‖ şi este vorbită de un popor care-şi afirmă necontenit originea sa romană şi pentru care „latina constituie aproape limba maternă‖. toată atenţia cântecelor populare româneşti. Dar în ciuca afirmaţiilor nedrepte şi răuvoitoare despre cultura română. p. Exploatarea şi administrarea moşiilor s-a făcut fie prin sistemul arendării. fie prin cedarea unor parcele de pământ ţăranilor. în mod îndreptăţit. care-şi transpune în cântec stările sale sufleteşti. Moldova şi Ţara Românească. care au dat proprietarului o parte a recoltei. ce priveşte trecerea lui Franz Joseph Adolph Schneidawind prin Ţara Românească. Schneidawind remarcă vocaţia poetică şi muzicală a limbii române.. în care pâmântul a fost lucrat şi cultivat adesea. Schneidawind consacră. tot atât de dulce ca limba italiană. pretutindeni.cit. Acelaşi simţ al poeziei şi cântecului il caracrerizează pe românul de rând din Ţara Românească. iar porumbul a constituit hrana de căpetenie a ţăranilor. întocmai ca şi contemporanii săi germani. în viziunea lui Schneidawind123. aceeaşi limbă românească. Daniela Buşă op.65 61 . Dacă orzul s-a folosit numai la hrana vitelor şi a păsărilor. Pasajul din Imagini de călătorie din Serbia. nu a mai fost publicat până acum în traducerea românească. Limba română este.

J. p. Sibiu125 În ziua a patra a călătoriei noastre de la Timişoara am ajuns.cit. tot aici locuiesc toţi patricienii de neam sas127. Când am sosit. prin care castelul trecătoarei Turnul Roşu domină singura legătură posibilă cu Ţara Românească. Teama de ciumă pare să neliniştească foarte <mult> pe bunii sibieni. p.2. pe când câmpiile de la şes se întindeau de-a lungul acestui perete de munţi.78 127 Alle Nobili dersächsischen Nation.1. unul din munţii cei mai înalţi din Transilvania. Dar în general.A. totuşi negoţul trebuie să fi fost mult mai însemnat în vremurile de demult decât acum. 128 Gasthos des rómischen Kaisers 62 . miau placut mult mai mult locuitorii de la ţară decât orăşenii. [. fiind reşedinţa generalului comandant al Transilvaniei. întrucât ne întrebau cu cea mai mare suspiciune dacă nu venim de la carantină. cinstit şi primitor. în acea vale frumoasă şi roditoare în mijlocul căreia este aşezat <într-o poziţie> foarte atrăgătoare. În realitate nu a existat o nobilime săsească. O mulţime de prăvălii. asemenea unui bogat covor ţesut cu aur.. ne-a fost greu să găsim adăpost. der Moldau und Walachei. Stăpânul hanului „Împăratul Romanilor‖128 ne-a deschis în sfârşit cu bunăvoinţă 124 Traducerea s-a facut după textul german publicat de F. în sfârşit. Schneidawind. Mulţimea posturilor de gardă răspândite prin oraş arată în chip vădit existenţa autorităţilor militare.] De altfel.volumul IV Nürngerg. Surul cel enorm.4.479-493 125 Hermannstadt 126 Paul Cernovodeanu. Reisebilder aus Serbien. saşii aceştia sunt un popor muncitor. Piaţa principală oferă o privelişte deosebit de plăcută. Lanţul de munţi se întindea în faţa noastră <năzuind să ajungă până la cer astfel că> aici formează un zid despărţitor de neînfrânt. ci numai un patriciat format din saşi bogaţi.2. Daniela Buşă op. IMAGINI DE CĂLĂTORIE124 4. Ei mai era încă acoperit cu zăpadă.126 Sibiul. ca aproape toate vărfurile munţilor vecini. Sibiul cel prietenos. străzile sunt regulate şi bine pavate. <acoperite> de o verdeaţă proaspătă şi de mii de flori de primăvară.. are o garnizoană însemnată. editura Heinrich Haubenstricker. dintre care unele sunt aranjate cu gust.. Casele sunt în general frumoase şi clădite confortabil. ţi se pare că te-ai strămutat într-un vechi orăşel din imperiul german. îşi întinde spre cer //creştetul său pleşuv de stâncă <ieşind> dintre pădurile întunecoase de brazi. dovedesc un un comerţ vioi.

. Odăile era proaste iar <serviciul> şi mai prost.2. se prefăcuse în oţet.odăile sale.cit. volumul II. tot timpul. fiind stricat de apele de munte şi întrucât nu găsisem acolo tovarăşii de călătorie <pe care i-am fi> dorit. 79. şi nu era de băut. vezi Fr. precum şi arta deosebită de a calcula a soţului ei. Localitatea este foarte întinsă şi are în mijlocul ei un castel vechi133. 1925. Teutsch. Deoarece drumul direct prin trecătoarea Turnu-Roşu era însă greu de trecut. Hermannstadt. Primul nostru popas de noapte a fost la Făgăraş. 129 130 Emmanuel conte Mensdorf-Pouilly. Cum timpul nostru era prea scurt ca să-l petrecem închişi în odaia unui han prost. Braşov Tot drumul de la Sibiu până la Braşov am avut.2. Ploaia care a survenit ne-a împiedicat să cunoaştem mai îndeaproape plăcerile Sibiului şi împrejurimile sale. Şi celelalte vinuri ale sale // nu ne-au putut în nici un chip împinse la excese. ne-am urmat chiar a doua zi călătoria mai departe. Daniela Buşă op. în pivniţa acestui hangiu. Firma părea să ne făgăduiască foarte mult şi apoi hanul acesta era socotit ca primul din oraş. p. Geschicgte der Siebenbürgen Sachsen für das sachsiche Volk. deoarece aici drumurile nu se află pretutindeni în cea mai bună stare.131 4. În timpul domniei Mariei Tereza. totuşi am constatat că aşteptările noastre au fost înşelate în chip ruşinos. comandant general imperial al Transilvaniei (1833-1834) Kronstadt 131 Paul Cernovodeanu. clădită în 1624. pe dreapta noastră lanţul înalt de munţi de la graniţa Ţării Române. numai bucătăria hangiţei era <demnă de a fi> lăudată. am preferat să ne îndeptăm spre Braşov130. de care nu puţin neam mirat. pe locul unui bastion de lemn(1524). capitala circumscripţiei militare grănicereşti132 cu acelaşi nume. pe care gândeam să o golim în sănătatea transilvănienilor. Comandamentul general129 ne-a vizat cu cea mai mare amabilitate paşapoartele <pentru a trece> în Ţara Românească. a devenit sediul unei garnizoane imperiale. 132 Militargrenzbezirkes 133 Apud. Vremea rea care ţinea mereu ne-a îngreunat foarte mult călătoria. 220 63 . O sticlă de Tokay. p. Cetăţuie. ce întreţine continuu relaţiile cele mai vii cu Bucureştii şi care trebuie să fie socotit ca antrepozitul comerţului spre Turcia.

fiind închis de jur-înprejur de ziduri. bine populat. am ajuns la Braşov. Poziţia sa este foarte romantică. clădită în întregime în stilul vechi gotic. O jumătate de cerc de munţi deosebit de înalţi care se ridică. care tocmai atunci avea un renume rău din pricina unei cete de tâlhari. o înfăţişare arhaică. împotriva fratelui acestuia. unde tocmai se ţinea târgul sâptămânal. foarte aproape de zidurile oraşului.construită în cursul anilor 1385-1425 139 Emeric.În ziua a doua am trecut printr-o pădure însemnată. al căror orizont este învăluit iarăşi de dunga violetă a acelui lanţ de munţi care formează hotarul spre Moldova. Andrei140 şi. pe cavalerii ordinului german „Crucifer de Hospitali S. te afli ca printr-o lovitură de baghetă magică în mijlocul unui animat. deosebit de pictorească <este> acoperită cu grădini vesele şi cu chioşcuri ce folosesc ca reşedinţă de vară locuitorilor bogaţi din Braşov. 80 137 Tâmpa 138 Biserica Neagră. rege al Ungariei (1196-1204). iar partea dinspre apus. dar suburbiile se întind în afara <oraşului pe o suprafaţă> însemnată. Braşov Codlea (Feketehalom)-oraş. jud. domină mulţimea caselor şi dă întregului <ansamblu>. Cu greu ne-am putut deschide drumul şi trăsura noastră înainta încet pe sub poarta veche. Impunătoarea biserică catedrală 138. comuna Şinca. Mulţimea de ţărani care veniseră aici cu toţii. fiul lui Bela al III-lea 140 Viitorul Andrei al II-lea(1205-1235) 64 . între Perşani134 şi Codlea135. în anul 1199. presărată cu sate şi păduri mici. Un munte izolat137. către orele 10. Braşovul însuşi nu este mare. animaţia şi îmbulzeala erau neobişnuite. ca 134 135 Perşani-sat. Mariae‖. În dimineaţa zilei a treia. Între înălţimile acestora şi castelul izolat de pe munte se desfăşuară o privelişte încântătoare asupra unei cămpii bogate. Istoria ne arată. Brasov 136 Ibidem. cu un castel pe culme. care au dat ajutor puternic regelui Emeric139 al Ungariei. Jumătatea sudică a acestor munţi este abruptă şi acoperită cu o pădure deasă de fagi.Ne-am întâlnit şi cu mai multe patrule militare care străbăteau ţinutul pentru asigurarea călătorilor. jud. alcătuieşte planul din fund.136 Nu zăreşti oraşul decât când te afli foarte aproape de zidurile lui. Dacă coteşti după colţul acestui munte. pag. se ascunde de privirile călătorului care vine din patrea aceasta. ca întemeietor ai acestui oraş. împreună cu turnuleţul porţii oraşului.

unde au început în anul 1203 să clădească Braşovul. românii îşi construiau vise. editura România pur şi simplu. Cu toate acestea. chiar în colţul mai îndepărtat al civilizaţiei europene ne-am simţit tot ca acasă <iar> viaţa orăşenească şi viaţa socială <am găsito> atât de plăcută. 142 4. că în ponderea preluării de trăsături culturale de la un grup de către altul nu trebuie să fie omise tipul de relaţii ce domină în modul de muncă şi de viaţă al acestora. de pildă. o tehnologie mai avansată de cultivare a plantelor tehnice şi de creştere a animalelor. socială a stăpânului se impune şi slugii care încearcă să-l imite. cavalerii teutoni au fost chemaţi de regele Andrei al II-lea. din filosofia lui Leibniz 65 . 2006. spaţioase. imprimă un anumit sens şi o anumită semnificaţie schimbului cultural dintre oameni. 141 În realitate. care se bucurau de un nivel înalt de viaţă.răsplată a vitejiei lor. pământuri foarte bune şi fertile.101 143 tip monadă închisă. Românii la contactul dintre culturi (Relaţiile interetnice).aşezaţi în Ţara Bârsei în anul 1211 şi apoi alungaţi în 1225 142 Maria Ciobanu – Băcanu. atunci idealul slugilor era să atingă şi ei o oarecare bunăstare. să ne putem urma călătoria cu o mai mare siguranţă. Bucuresti. cu porţi înalte şi ermetice.DIFERENŢE. sluga rămâne tot slugă şi stăpânul tot stăpân. la hotarul de astăzi al Ţării Româneşti.3. Raportul dominant / dominat sau subordonat. de o tehnică de producţie mai bună şi mai productivă. au căpătat în doar o bucată de pământ. p. gospodarii bine organizate în care românii erau slugi. INTERFERENŢE CULTURALE O perspectivă istorică asupra schimbului cultural între comunităţi cu structuri etnice mixte relevă. Având în vedere că saşii aveau gospodării cu case şi acareturi mari. Superioritatea modului de viaţă economică. deşi în cele din urmă. ÎMPRUMUTURI. proiecte de viaţă luând ca model pe vecinii lor saşi. Aici în colţul cel mai îndepărtat al Transilvaniei. deşi acest lucru se întâmpla destul de rar. încât ne-am hotătât cu dragă inimă să mai zăbovim câteva zile.143 cirezi mari de animale. aşa numita Ţară a Bârsei141. aşteptând să plece o caravană spre Bucureşti.

iar în lume populari. dar mai dezordonaţi şi mai puţin consecvenţi. dar şi efecte ale contactului dintre culturi. mai sociabilă. de aceea. perseverenţi. 145 4. nu s-au lăsat mai prejos de cât saşii când condiţiile social-economice le-au fost şi lor prielnice (după împroprietărirea cu pământ). creativi. Seratele. op. împrumuturile şi interferenţele exercită acţiune asupra lui accentuându-l. ei deţineau locul de vioara întâi şi în viaţa culturală. 144 Diferenţele. dacă nu o totală rezistenţă la schimb faţă de români. • familia românească este mai deschisă spre lume ca cea săsească. artişti. împrumuturile şi interferenţele sunt pilonii pe care se sprijină contactul dintre culturi. mai spontani. practice de nivel mediu. manifestând destul de puţină deschidere. • românii sunt mai romantici în orientarea profesională. cit. ospitalieri. administrativă a satului fiind apanajul saşilor. • românii sunt ambiţioşi. Organizarea socială. balurile şi festivităţile lor laice sau religioase erau inaccesibile tinerilor români cărora nu li se dădea voie nici să intre. În calitate de cauze relevă că nici un contact între culturi nu are loc dacă culturile nu sunt diferite. ingineri.3. amabili. Ele sunt cauze. Românii se deosebesc de saşi prin: • năzuinţa părinţilor ca odraslele lor să atingă statute sociale superioare lor. 66 . ei îşi propun să facă din copiii lor doctori. • românii sunt în familie mai calzi. profesori. pe când saşii se rezumă la cele tehnice. copiii românilor sunt în majoritate premianţi. p. • „ospitalitatea românilor este de neînlocuit‖. 102 Ibidem. DIFERENŢE ETNO-CULTURALE 1.. pentru care le-au insuflat ambiţia de a învăţa. iar o dată ce are loc el duce la împrumuturi şi se finalizează cu interferenţe. de aceea această trăsătură culturală este preluată şi de saşi. energici. după aprecierea unei săsoaice.1. • îşi păstrează datinile şi obiceiurile: 144 145 Maria Ciobanu – Băcanu. Ca efecte ale contactului dintre culturi diferenţele. mai comunicabilă. oameni de ştiinţă.Relaţiile de muncă. de subordonare a românilor faţă de saşi s-au impus în viaţa socială unde saşii rămâneau claustraţi între ei. toate profesiile posibile. • românii sunt mai inteligenţi în muncă decât saşii.

în februarie. adică nu sunt superficiali. doine.. înmormântări. onomastica. „la bătrâni peste tot le e bine. serios. . pregătind o masă mare cu adulţi şi copii. tradiţiile de la nunţi.hora în faţa şcolii la Rotbav. • au cântece. • „nu s-au prea întrecut pe la şcoli înalte‖. romanţe bogate în expresie artistică. • au o muzică ritmică. tangou. „nu fuşeresc‖.zestre mare la fete. cit. • au o conştiinţă de grup etnic foarte avansată. • ştiu să se distreze o dată pe săptămână. • au baluri specifice grupului: . polcă. 146 Maria Ciobanu – Băcanu. foxtrot.sărbătoarea onomasticii. dar mai bine le este acasă‖. op. • îşi conservă tradiţiile religioase specifice ortodoxiei. botezul numai în cerc etnic restrâns.bal mascat.hora în faţa satului. . se adună toţi la un spectacol de teatru din spirit de coeziune etnică. la şezătoare.146 2. • respectul întregii familii pentru ora meselor. • serbează Carnavalul vecinătăţii. • dau zestre la fete numai un recamier şi bani. botezuri.. • sunt mai conservatori. • iarna. • lucrează bine. pag. dansează vals. .Saşii se deosebesc de români prin: • manifestă o puternică solidaritate de grup. • bărbatul nu-şi bate nevasta. . femeile torc lâna. • au tradiţia confirmării la 14 ani. • îşi păstrează limba. 120 67 .

68 . – trasul clopotului la moartea saşilor. friptură din bucătăria românească. De la saşi la români: – vecinătatea. • îşi văd trecutul fără viitor.2. creşterea animalelor cu pregătire şcolară. – aprinsul lumânărilor la morţi. – ieşitul la stradă din „cetate‖. ÎMPRUMUTURI RECIPROCE 1. borş. – ospitalitatea. • consideră că misiunea lor s-a încheiat. 147 148 Maria Ciobanu – Băcanu. – modul de organizare al gospodăriei. – relaţii sociale mai apropiate. stilul de casă. dar cu funcţionalitatea tradiţională de formă de întrajutorare între vecini.3. – ţesutul de covoare şi torsul de către femei. – ciorbă. „vecinule‖ ca formulă de adresare. sarmale. – cultivarea pământului. op. cositul de către bărbaţi. CAP etc.. a soiei şi mentei. – generozitatea românilor în relaţiile interpersonale.147 4.. Ibidem. devenită circumscripţie electorală.balul pompierilor. munca la pădure. – cultivarea sfeclei de zahăr. la cimitir şi la parastase. 123.148 2.De la români la saşi: – in limbă: chioşc. cooperativă. pomana după înmormântare. – obiceiul de a merge cu sorcova şi copiii de saşi. cit. p.

dar acum.– ordine. • invitarea reciprocă a românilor şi saşilor la onomastici şi nunţi. care sunt mai puţin predispuse la schimb. • dansul modern este comun tuturor tinerilor. punctualitate. • familia ca grup de întrepătrundere a valorilor şi modelelor culturale.3 INTERFERENŢE CULTURALE ÎNTRE ROMÂNI ŞI SAŞI • utilizarea limbii române de către saşi şi învăţarea de către copiii români a limbii germane. 4. • chemarea ambilor preoţi. au avut loc unele împrumuturi. – „furau‖ meseria de la stăpân şi apoi munceau mai bine ca el. ritualul se face şi pentru saşi. IAS şi în fabrică. Saşii. ca şi românii. • munca în comun la CAP. nemairespectând prea mult menu-urile tradiţionale şi obiceiurile specifice. • sărbătorirea în familiile mixte a sărbătorilor româneşti şi săseşti. Au început să aprindă şi 149 Maria Ciobanu – Băcanu. român şi sas. p. sistematizarea mormintelor în cimitir. • sărbătoarea armindenilor. – disciplina în biserică şi ordonarea. • căsătoriile mixte: români cu săsoaice. cit. la nunţi şi înmormântări.3. – formarea de grupuri de români pentru a cumpăra unelte în comun. 130. op. – în domeniul culinar: supa şi şniţelul. • cântatul fanfarei.149 Împrumuturile de la români au apărut şi în zona obiceiurilor. au început să facă nunţile la restaurant. La Rotbav. şi copiii de saşi şi maghiari au început să meargă cu sorcova prin sat. Şi în aspectele religioase ale vieţii sociale. 69 . Maialul sau 1 Mai. – influenţă în dimensiunea familiei la 2 copii. Carnavalul primăverii. • mersul cu sorcova. • balul brigăzii de Anul Nou. De pildă. • brigada de muncă. disciplină.. ni s-a relatat că obiceiul de a trage clopotul când moare cineva este specific românesc.

mai ales. ca aceea de ospitalitate. cum este Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Germană. pătrunderea saşilor în organele de conducere locală este organizată. ca şi în grupurile şi micro-grupurile informale din care ei făceau parte. prin reţeaua densă a relaţiilor interpersonale în care identitatea etnică şi conştiinţa de grup etnic fiind puternice impun o amalgamare redusă pentru conservarea grupului. sărbători ale satului ca 1 Mai. la cimitir. de la nivelul primar la cel naţional. În schimb. eficienţei. evenimente personale.ei lumânările la morţi. Astăzi. Integrarea structural-formală. ci mai degrabă saşii au ridicat bariere pentru români cărora le era interzis să intre în organizaţiile. credinţă. pune în discuţie compatibilitatea valorilor pe baza cărora funcţionează cele două grupuri. cu aceleaşi mijloace de existenţă. în cultura materială. Dar viaţa se scurge. un avantaj. La nivelul comunităţii săteşti însă. selectivă. Vechiul „zid chinezesc‖ de netrecut impus de severele coduri ale saşilor a fost înlocuit cu o convieţuire normală. în limbă. Deşi pe acelaşi teritoriu. ca si în organismele de la nivel central. ca şi demersul lung pe care îl urmează o valoare. ea realizându-se proporţional cu numărul lor. Aculturaţia sau contactul dintre culturi paralele cu preluări reciproce presupune şi pătrunderea grupului minoritar în organizaţiile formale şi informale ale ţării gazdă. Fac şi ei pomană după ce se îngroapă mortul. pentru a se impune în ambele grupuri. de voie bună se 70 . de a-l îngriji şi a sistematiza mormintele. instituţională. se desfăşoară o seamă de evenimente la care românii şi saşii sunt împreună. de ziua morţilor. totuşi oamenii trăiesc în lumi diferite şi manifestă diferenţe marcante în modul de comportare. valori. nunţi. românii au învăţat de la saşi deprinderea de a face ordine în cimitir. organizatorică în structurile sociale româneşti a saşilor este un fapt neîndoielnic. Preluarea unei trăsături sau a alteia nu s-a făcut la întâmplare. Asimilarea de ordin structural organizatoric a saşilor nu a fost impietată de români. în aceeaşi organizare social-economică. 23 August. obiceiuri. că se face o adevărată masă în memoria celui dispărut. este ştiut. înmormântări românii şi saşii pot fi văzuţi împreună. Preluarea este diferenţială. Ocaziile de distracţie. în ultima vreme. ci pe măsură ce a corespuns unei nevoi şi a constituit o compensaţie. La baluri. în modul în care percep şi îşi organizează viaţa. pentru că vin şi români la care. corespunzător principiului utilităţii. ca între grupuri cu nevoi sociale comune.

Fiind transmis din generaţie în generaţie. Cu timpul. înmormântări. botezul sunt evenimente familiale la care participă numai saşii. se diferenţiază. Aniversările copiilor. individualizează grupul de saşi. Chiar dacă munca şi şcoala sunt principalele locuri unde românii şi saşii stau cot la cot. ci îi uneşte. discută sunt forme de distracţie specific săseşti şi numai între saşi 150. în portul popular sau bisericesc care se îmbracă la nunţi. de delimitare a sinelui ca subiect istoric. la sărbătoarea Rusaliilor. de asemenea.cit. O altă trăsătură specifică saşilor este ordinea la biserică. Confirmarea la 14 ani. compartimentul mai „pur‖ sub aspect etnic sau mai puţin amalgamat este cel al tradiţiilor. Balul brigăzii de muncă. Cu toate acestea. joacă cărţi. mănâncă.. în acelaşi timp. este şi rămâne o tradiţie a grupului care se repetă ori de câte ori oamenii simt nevoia. de întărire a conştiinţei şi unităţii de grup. anume. Întâlnirile de sâmbăta seara între 5-6 familii de saşi în timpul cărora ascultă muzică. tradiţiile la înmormântare şi la nuntă Dacă prin împrumuturi şi activităţi social-culturale în comun cu românii saşii se integrează. este jocul care dă bună dispoziţie şi tonifică grupul. botez. mai ales. Specificul săsesc continuă să se menţină în port. onomasticile au un caracter social destul de restrâns la care copiii de români nu sunt invitaţi.organizează după principiul „fiecare în felul său. beau. obiceiurilor şi. însă începe să se rărească pentru că nu mai sunt meseriaşi care să-l confecţioneze. jocul ca fenomen cultural specific grupului. dar toţi laolaltă‖. De pildă. confirmări. au rămas încă suficiente evenimente care specifică. balul de Anul Nou nu mai diferenţiază oamenii. De pildă. Carnavalul vecinătăţii. prin trăsăturile specifice ei se delimitează. rămâne domeniul sărbătorilor de familie şi religioase. 103 71 . 150 Maria Ciobanu – Băcanu. Mai exact spus. sărbătorirea zilelor onomastice. Dincolo de nevoile vieţii imediate. ştiut fiind că alergarea pe aceeaşi pistă cultivă solidaritatea socială. de activităţile organizate. dezinteresată. al relaţiilor interpersonale unde caracterul privat etnic este puternic menţinut. Procesul etnicizării nu este altceva decât acest proces de integrare în sine şi. jocul ca mod de întâlnire şi de bucurie în comun. op. p. al jocului ca activitate liberă. atât flăcăii români cât şi saşi bat armindeni în poarta fetelor. cu multiple efecte de relaxare.

în cazul nostru. modele recreaţionale. tradiţiilor şi a intimităţii de grup. la viaţa culturală a societăţii româneşti cu propria lor cultură. părţile păstrându-şi specificul. constituite din limbă. ceea ce nu este în interesul nici unei părţi. îndemânare. adică au fost asimilate numai anumite modele culturale şi comportamentale ale românilor de către saşi. dar ea n-a mers prea departe. ceea ce este normal. saşii evidenţiindu-se prin disciplină. Adaptarea la societatea şi cultura română a saşilor se produce după toate regulile teoretice. încheie arcul proceselor aculturative. op. specifice grupurilor care si-au păstrat identitatea etnică. valori etice. trăsăturile şi complexele culturale intrinseci..Se poate conchide că în procesele aculturative dintre saşi şi români există o amplă reţea organizată de asigurare a integrării lor în societatea românească. în calitate de subcultură sau cultură-parte. contradictoriu. O anumită mixtură socială. trăsături mult apreciate de români. aspiraţii de viaţă. totuşi. aptitudini de muncă. tenacitate şi seriozitate.cit. va continua. literatură. Lipsa unor prejudecăţi. decurge logic că naţionalitatea germană şi-a conservat personalitatea culturală. în sensul împrumutului a ceea ce este considerat valoros.151 Asimilarea civică – expresie a lipsei unui conflict de valori şi de putere. a unor discriminări la nivelul politicii de stat. ştiut fiind că saşii au permis numai până la un punct amestecul cu românii. dar la nivelul relaţiilor comunitare săteşti. gusturi muzicale. p. schimbul de modele culturale. cu preluări şi integrări. Vor rămâne. a unei participări fireşti la activităţile civice ale comunităţii de viaţă locale şi naţionale. saşii manifestă în continuare tendinţa de autocentrare – expresie a unei puternice coeziuni interne. 106. 72 . simţul trecutului şi credinţe religioase. ce caracterizează grupurile etnice. iar identitatea etnică este un complex cu triple ipostaze. culturală s-a realizat. Fără să conducă la o asimilare totală. este un proces stadial. profesionalism la realizarea dezideratelor personale şi implicit sociale se poate vorbi şi de integrare civică. personalitatea socială şi culturală. de viitor. Prin participarea cu eforturi. căsătoriile reciproce nu sunt frecvente. le oferă condiţii pentru manifestarea potenţialităţii lor culturale distinctive. al căror rezultat final este păstrarea obiceiurilor. cu acceptare şi respingere. 151 Maria Ciobanu – Băcanu. Subliniind ca la indicatorii analizaţi mai sus aculturaţia este numai parţială.

ceea ce se împrumută sunt mai mult elementele decât complexele şi modelele pentru că elementele sau trăsăturile sunt mai simplu de adoptat. în curgerea lor continuă. la necesitatea învăţării limbii române. Un individ care si-a însuşit un set de modele de comportament social complex. „Fiul meu a făcut şcoala în limba română după patru clase şi i-o căz’t bine că acum lucrează la CFR Braşov‖153. după cum este dotat cu capacitatea de a răspunde adecvat prin comportamentul său la corpul de aşteptări valide ale celor din jur. asemeni vecinilor români. vor manifesta mai mare rezistenţă la schimbare. în consecinţă. ele au mai mare stabilitate şi. În transferul dintre culturi. vecin român. ea conduce. Înţeleasă dinamic. Trăsăturile culturale intrinseci. săsoaică. îmbrăcămintea. „Când eram mici. mai ales. extrinseci. utilizând şi elidările din cuvinte. sunt externe. Mama chema pe Cornel. dar şi în modificarea lor în anumite limite. 23 ani Ibidem. în măsura în care acesta îşi confirmă utilitatea. i-a dus la înţelegerea. Echiparea copiilor de saşi cu modelele comportamentale. modelele de expresie emoţională. în primul rând. variat este pregătit să facă faţă unor situaţii de viaţă cât se poate de diversificate. care definesc un grup etnic sau altul. unii saşi şiau însuşit atât de bine limba română că vorbesc în dialectul ardelenesc. Rezistenţa la schimbare nu presupune niciodată o totală respingere. la acceptarea noului.Fiind componente vitale şi esenţiale ale moştenirii culturale. 55 ani 73 . Manierele. eficienţa. în cele din urmă. să ne jucăm şi să învăţăm să vorbim româneşte‖152. op.. modelelor şi trăsăturilor culturale. Interferenţele culturale examinate exprimă atât graniţele. continuu şi de lungă durată. a unor valori fundamentale. săsoaică. frumuseţea sau orice alt criteriu care îl face necesar. implicând modificări mai puţine în cultura celor care împrumută decât ar fi presupus complexele 152 153 Maria Ciobanu – Băcanu. părinţii interesaţi de realizarea copiilor lor în societatea românească. După cum se vede. cit. nu prea ştiam româneşte. trebuie înţelese în procesualitatea lor. cu habitusurile de acţiune şi de gândire şi orientarea valorică cerută de societate este cheia succesului lor de mai târziu şi acest lucru l-au înţeles. Perspectiva vieţii şi muncii în viitor alături de români. cât şi deschiderile posibile spre noi terenuri de cunoaştere şi apropiere necucerite încă de cele două grupuri etnice aflate în contact direct.

deoarece aceste structuri de vecinătate sunt în acelaşi timp structuri de ajutorare reciprocă pentru părinţii care pot să-şi asume. un fel de mâncare. pe rând. o parafrază la problematica „schimburilor de femei‖ şi a „structurilor de rudenie‖. ele evoluând în interiorul comunităţii. familiile părinţilor pot să treacă de la statutul de vecinii la cel de „prieteni de familie‖ : ei sunt integraţi sociabilităţii familiale. hrăniţi şi uneori adăpostiţi de către prietenii de familie‖. generează adevărate structuri de vecinătate. p. saşii şi românii au împrumutat uşor unul de la celălalt o unealtă. Trimiterea la această problematică nu este nici întâmplătoare şi nici lipsită de acoperire. responsabilitatea supravegherii şi îngrijirii copiilor. atât de îndrăgite în antropologia socială. Etnografii urbane. op. De pildă.157 Asemenea „schimburi de copii‖. între familiile părinţilor lor.cit. pag.155 Titlul este. 2009. Tot prin intermediul copiilor. Schimburi de copii şi structuri de vecinătate. Există de asemenea un fel de adopţie reciprocă a copiilor. evident. care merg până la „adopţiunea‖ despre care vorbeam. faţă de copii.şi comportamentele.sau pur şi simplu prin intermediul copiilor . Avantajele economice nu sunt nici ele de neglijat. participă la sărbători şi aniversări etc. „endogame‖ s-ar putea spune. un motiv de cusătură. editura Polirom. ea are în vedere faptul că există adevărate structuri de vecinătate generate şi dezvoltate prin „circulaţia copiilor‖. Întreg satul era împărţit în 5-6 vecinătăţi în care erau cuprinşi toţi saşii în vederea ajutorării în problemele individuale şi de grup şi a soluţionării problemelor legate de înmormântare. comportamentul intra-familial. aceştia putând să fi primiţi. extra-familial sau în societate. mai complex: atitudinea faţă de femeie. op.. 113 Vintilă Mihăilescu. 154 O altă „instituţie‖ de prestigiu specifică a fost şi este încă „vecinătatea‖. o băutură.cit. Iaşi. de regulă de aceeaşi vârstă. 45 74 . pag. 44 156 Ibidem 157 Vintilă Mihăilescu. 156 Prin relaţiile dintre copiii de aceeaşi vârstă . Este o formă de organizare. o asociaţie liberă de ajutor reciproc a celor din aceeaşi vecinătate. Transferul de modele de comportament este mai dificil. despre care am mai vorbit înainte. partenerii sunt aleşi astfel dintr-un cerc mai 154 155 Maria Ciobanu – Băcanu. El implică o îndelungată experienţă în comun pentru a-i da celuilalt grup posibilitatea să observe beneficiul lui şi uneori nu este sigur nici că după o astfel de perioadă transferul are loc.

159 Viaţa comunităţii săteşti ca tot. omogenă.158 Dispunerea relaţiilor de vecinătate pe grade de intensitate şi proximitate pare să confirme o constatare destul de obişnuită. schimbă mentalitatea saşilor. căminul cultural sunt instituţiile care favorizează şi cultivă schimbul cultural reciproc. vizite. impuse prin intermediul teritorialitatea comunităţii . Dar atâta timp cât cele două culturi îşi păstrează propria identitate. jocurile de iarnă. este trăită prin multiple manifestări în comun.) sunt mai degrabă de genul „uşă-n uşă‖. schiul. săniuşul. care se stabilesc mai degrabă între persoane de acelaşi sex. care se împrietenesc la joacă şi sfârşesc adesea a apropia familiile părinţilor lor. unde tinerii şi copiii se dăruiesc cu toată generozitatea. Şcoala oferă modele comune de comportament. cedează locul reţelelor „exogame‖. indiferent de structurile etnice componente. Din procesele de schimb nu va rezulta o cultură nouă. şi anume că „relaţiile simple‖ (de întrajutorare. Saşii vor să se mişte. există o anumită ritualizare a întâlnirilor. alături de români. Reţelele „endogame‖.larg şi mai ales dintr-un mediu colectiv. Şcoala. A face parte din această reţea elementară de sociabilitate presupune participarea la astfel de practici obişnuite. „Viaţa ne obligă să fim împreună şi să ne ajutăm‖. fără s-o excludă pe cea maternă a saşilor. Pe de altă parte. naţională. Refuzul de a participa. fără nici o barieră . al „simplelor relaţii de bună vecinătate‖. cultural-sportive date de elevi. o întâlnire la o cafea din când în când etc. De altfel. La acest nivel. muncim împreună şi trăim pe acelaşi pământ este normal să împrumutăm unii de la alţii”. fac excursii. apropierea între români şi saşi. există totdeauna şi canale relaţionale care fac legătura între vecinătăţile restrânse. a căror motivaţie. începând cu cele sportive. cu adaptări mutuale ce permit celor două grupuri etnice să trăiască în relaţii simbiotice. saşii înşişi afirmau că „dacă stăm împreună. Cea mai importantă o constituie copiii. limbă comună. atrage de obicei excluderea sau autoexcluderea. Le oferă posibilitatea de schimbare. ci o sinteză a celor două culturi. declarată sau nu. este de reconstituire a diferenţelor sociale. pentru un motiv sau altul. ele vor păstra şi anumite diferenţe şi procesul este firesc. locul de muncă de zi cu zi. Şcoala în comun. Ne-am bizuit pe dorinţa lor 158 159 Ibidem Ibidem 75 .

. în deosebi. La un necaz. serbările şcolare sunt sărbători comune. Preotul are încă influenţă asupra familiei şi copiilor la ora de religie. negustorii care fac ruta România-Germania. Există o literatură săsească specifică. Şi bătrânii români ştiu săseasca. Modul de viaţă s-a uniformizat între cele două comunităţi. Profesoara de germană este româncă şi săsoaică. 107 Ibidem 162 Ibidem.cit. românii sunt mai ordonaţi. Saşii în vârstă ştiu şi maghiara şi româna. nici îngrijire deosebită. să aibă zestre162. Limba se învaţă bine în şcoală. Şi numai atât. merg împreună cu ei. Adulţii împrumută cuvinte româneşti în administraţie. În cultură. merg toţi. La obiceiurile spirituale. La noi era. op. să fie om. Germana este limba oficială în grădiniţă şi în şcoală. Acum e ordine şi curăţenie şi la ei.161 Activitatea culturală este locul de schimb între cele două grupuri etnice. este un centru etnografic care se ocupă de limba germană. La saşi. Televiziunea îi interesează şi îi reţine mai mult acasă. iar în cadrul activităţilor şcolare se învaţă modelele de comportament şi tradiţiile. La Căminul Cultural corul este mixt. îmbrăcaţi ca cei de saşi. mai ales. 1 Mai. Nu se ţinea cont de avere. la români. reviste de peste graniţă. Vecinătăţile se destramă160. Nu le vede oricine. Organistul sas dă lecţii de flaut şi acordeon tuturor copiilor. fata la căsătorie trebuia să fie bogată.La cimitirul românilor. În Sibiu. în excursie. Copiii saşi învaţă cântece şi jocuri comune cu cei de români. deci bi-lingvă. fiind slugi la saşi. p. nu era aşa. Copiii de saşi nu au probleme cu limba la şcoală. 76 . rămâne fiecare grup el însuşi. mai ales. piesele în limba germană se vizionează de cadrele didactice. dar rămân în cercul lor. Saşii primesc ziare. de asemenea. Este îngrijit din timp. Copiii români învaţă nemţeşte. nu era ordine. La o piesă românească merge şi populaţia săsească. comerţ şi chiar în viaţa de toate zilele. Limba săsească este un dialect care diferă de la comună la comună. Prin plecarea saşilor se pierd unele valori. ci se dorea să fie din acelaşi neam şi.de a se mişca. 160 161 Maria Ciobanu – Băcanu. în scris. dar deprind şi ordinea şi disciplina lor. Acum 15-20 de ani. când eram copil. Germana o cunosc. Germana este grea. Copiii noştri. Trăind sub influenţa austriacă şi germană. La film. Locul de veci se moşteneşte şi se cumpără. La 23 August. Şcoala i-a deschis pe toţi la schimb. de aceea dansul se realizează mai greu.

pag.164 Emigrările în Germania. Când merg în urma unui car mortuar în care defunctul este un sas şi se uită înapoi. unii se hotărăsc. în Feldioara se cunoştea cazul unei bătrâne săsoaice dintr-o altă localitate care dorise foarte mult să plece în Germania şi căreia.. jucându-se cu copiii români. În biserică. Astfel. Acum. 77 . ci din afirmaţiile celor care s-au întors de acolo definitiv. se căsătoreau dacă se plăceau. la saşi. Un copil de sas de 6 ani ştie bine româneşte. Frica de a rămâne tot mai puţini îi domină tot mai mult şi îi determină pe unii să-şi „caute‖ rude în Germania. Nu este deosebire acum între copii.locul este sigur. în viaţă. Pe centrul satului stăteau numai saşii. rezultă nu din spusele celor care au plecat şi s-au stabilit în Germania care. că nu-şi mai găsesc partenere după preferinţele lor.cit. copiii se deosebeau că nu locuiau împreună.163 La coruri se cântă cântece săseşti şi germane. Bătrânii care fuseseră acolo nu se sfiiau să spună că ‖pentru bătrâni peste tot e bine. văzând cât de puţini au mai rămas „de-ai lor‖. Acum. de obicei. în cele din urmă. solidaritatea şi unitatea acestuia în muncă. Înainte. în ideea ca sunt măcar între ai „lor‖. iar natalitatea este tot mai scăzută. câţi vor mai fi?‖ şi atunci. în ‖ sau „lasă pomul să rodească unde l-ai sădit‖ Ceea ce le lipseşte cel mai mult saşilor când ajung în Germania este modul de viaţă comunitar. la oraş. Saşii au de furcă. vorbesc numai de latura bună a realităţii. În acest sens. Desigur că unul-două cazuri nu pot fi generalizate. dar fără voia părinţilor. Pe zi ce trece. Nu este uşor nici acolo‖. Înainte nu se admitea căsătoria între tinerii de etnii diferite. Între vecini se învaţă limba germană fără şcoală. ies în timpul slujbei. Românii şi germanii nu erau în contact direct. legăturile de grup.. bătrânii trec la cele veşnice. bătrânii se întreabă: „Dar după mine. totuşi. ei devin tot mai conştienţi că puterea lor ca grup etnic este tot mai scăzută. deşi le este greu să plece. se căsătoresc fără probleme. „sunt şi nu sunt o soluţie. la distracţii.111 Ibidem.. viaţa în vecinătate. se destăinuiesc ei. în România. Dar ajunsă acolo. op. fiecare are locul său şi stă jos. dar ele pot ilustra stări de lucruri semnificative. Copiii merg la şcoală. se restrânge numărul saşilor. Tinerii saşi în jur de 30 de ani şi peste sunt necăsătoriţi. Că lucrurile stau aşa. dar e mai bine la ei acasă. i se dăduse avizul. bătrâna a vrut să intre în casă la o „vecină‖ să 163 164 Maria Ciobanu – Băcanu. s-au amestecat. Toţi copiii sunt la fel trataţi. 2-3 copii / an. nu este ordine. La români. Înainte.

sentimentul de bucurie şi mulţumire pentru programul prezentat. invitată la acest eveniment trezeşte şi ea în sufletele celor prezenţi. dansuri şi multă veselie. primeşte premiul cel mare. bătrâna s-a aşezat cu scaunul – ca în sat la ea – în faţa casei. Aceasta i-a trântit uşa în faţă spunându-i că n-are ce discuta cu ea. ca şi la români ―ziua recoltei‖ este un prilej de bucurie transformat în cântece. trecătorii au început să-i pună bani în mână. pe al cărei prag să stea liniştită. de care vorbea Iorga. un loc de frunte îl ocupă ―fasching-ul‖ – marele carnaval ce simbolizează sfârşitul iernii şi are loc în luna februarie a fiecarui an. Ziua recoltei (Erntedankfest) Fie că este vorba de culegerea roadelor.. La acest eveniment participă cetăţeni din comuna indiferent de etnie. pag. Masca cu numărul cel mai mare de inimioare. Printre aceste tradiţii. plecând în Germania la rudele lor. tradiţiile şi obiceiurile acestora s-au menţinut şi datorită rolului important pe care îl are preotul evanghelic Peter Klein.165 Nu cumva nevoia de vecini. doar-doar va găsi pe cineva cu care să stea de vorbă.stea de vorbă puţin cu ea. 112 78 . fie de sosirea unui nou anotimp. Premierea măştilor se face în funcţie de câte inimioare a primit fiecare mască. Carnavalul începe cu o mică paradă a măştilor. Văzând-o. respectiv tortul pregătit în acest scop. începe petrecerea cu dans şi cântece în compania fanfarei comunale.cit. După premiere. timp în care inimioarele cumpărate de invitaţi sunt prinse pe costumele lor. op. alături de oficialităţile comunei şi invitaţi de onoare din ţară şi străinătate. de comunicare între consăteni a saşilor din Feldioara este tocmai „necunoscuta noastră naţională‖. crezând că a ieşit să cerşească. În 165 Maria Ciobanu – Băcanu. bătrâna disperată a cerut să fie re-primită în ţară şi să-i mai dea măcar o cameră din casa ei. Dezamăgită. pe care le-am transmis-o de-a lungul secolelor de convieţuire? Cu toate că cea mai mare parte a saşilor a părăsit rând pe rând ţara. Formaţia de dansuri populare germane ―Das Gruppe Zeiden’ din Codlea. În faţa acestei realităţi crude.

În plus.30. trompetişti mascaţi şi o căruţă cu sobă în care se pregătesc clătitele pe care tinerii le oferă localnicilor. cete de feciori mascaţi colindă satul. în atmosfera tradiţională a cântecelor şi dansurilor populare germane. urmând să revină în acelaşi loc. dar şi reprezentaţii susţinute de elevii şcolilor din comună. Din alai fac parte acordeonişti. pregătite doar cu umpluturi tradiţionale. Festivalul clătitelor la Prejmer Carnavalul se organizează înainte de intrarea în Postul Paştelui. sărbătoarea continuă în sala festivă a comunităţii săseşti. Aici se găsesc expuse cele mai frumoase produse agricole. potrivit calendarului Bisericii Evanghelice fiind un bun prilej pentru reunirea comunităţii. tinerii se întâlnesc să-şi pregătească măştile pentru a doua zi. primind în schimb făină. însoţită de fanfară. zahăr. Dimineaţa. Ca în fiecare an. Şi acolo vor putea mânca pe pofta inimii fel de fel de clătite. fiind numerotate în vederea organizării unei tombole. cântecele şi dansul. În acest timp.această zi biserica evanghelică din cetate este împodobită cu diferite recolte aduse de enoriaşi. „Caravana Clătitelor―. prevestirea soarelui primăverii şi alungarea iernii Cu o seară înaintea Carnavalului. oferind clătite trecătorilor şi gospodarilor care vor ieşi la porţi. După slujba religioasă. cu tradiţionalele dansuri şi cântece săseşti. un moment de bucurie. 79 . va porni duminică din centrul comunei la ora 10. după mai bine de 5 ore în care va trece pe toate străzile comunei. în centrul Prejmerului localnicii şi turiştii vor avea parte de un alt spectacol. vin sau bani pe care le folosesc la prepararea gogoşilor servite la Balul Mascat. ouă. În ritmul muzicii de fanfară. cu toţi cei prezenţi la această sărbătoare. toboşari. fac atmosfera din sală să fie una din cele mai plăcute. ritualul are rădăcini adânci în lumea satului săsesc simbolizând triumful luminii asupra întunericului. dans şi „voie bună‖.

în care reţinerea predomină – ne găsim echilibrul. În acest sfârşit de săptămână la Sebeş. reformaţi şi ortodocşi.Fasching . în care smerenia şi evlavia trebuie să le ia locul. Această sărbătoare se ţine la Sebeş. Prejmer şi nu numai în aceste localităţi. Este momentul care anunţă sărbătorile pascale. plăcute. sunt surse de putere chiar şi-n momentele grele ale vieţii şi că ele trebuie să-l însoţească pe om înaintea şi după perioadele cu semnificaţie religioasă din cursul unui an. primăria comunei împreună cu Autoritatea Naţională pentru Turism Rural. Deoarece sute de ani comunitatea majoritară în localitatea Prejmer au fost saşii. greco-catolici. Denumirea de Fasching provine de la vastschang (fastschank). până la Miercurea Cenuşii (care va pica în data de 17 februarie): conform tradiţiei. de la mic la mare. şi cu cele sfinte. Ecologic şi Cultural (ANTREC) au decis organizarea acestui eveniment important în tradiţia săsească. Semnificaţia acestei distracţii ar fi că buna dispoziţie şi veselia sunt foarte importante pentru viaţa omului.ul Fasching-ul saşilor este o sărbătoarea care încheie simbolic iarna şi face intrarea în Postul Paştelui. la clasele IIV a secţiei germane de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. Sfintele Sărbători ale Paştelui nimeresc în aceeaşi perioadă . oamenii se îmbracă urât. pentru că în acest an 2011. înaintea postului catolic şi reformat. Cu timpul. 80 . În plan spiritual numai trăind o astfel de viaţă – cu lucrurile vesele. locul măştilor hidoase a fost luat de costumaţii care de care mai bine realizate (ca la carnaval – aşadar şi cu personaje frumoase şi cu măşti plăcute) care pun la încercare imaginaţia creatorilor. în traducere liberă „ultima băută‖ (ultima petrecere) înainte de lăsatul postului. se maschează pentru a alunga iarna şi a uita toate cele rele.Duminica Paştelui este în 24 aprilie şi pentru toţi credincioşii: ortodocşi. saşii împreună cu prietenii lor români s-au mascat şi au petrecut conform tradiţiei. Carnavalul a fost evenimentul major la Grădiniţa Germană „Evelyne‖. reformaţi. Urarea saşilor de Fashing este aşadar „Post uşor şi cu puţine ispite‖! Urare valabilă pentru catolici. romano-catolici. Aşadar. Sibiu. Este o tradiţie veche de secole. înainte de lăsarea postului la saşii de religie evanghelică.2 şi la Parohia Evanghelică.

femeile începeau să coacă pâinea. Vopsitul ouălor -se foloseau culori naturale obţinute din diferite plante. Cele mai spectaculoase ouă erau cele din zona Bistriţei. și zeamă de varza doar după asfinţitul soarelui. Fetele care găseau în pădure flori galbene de ciuboţica . scrise cu diferite zicale pe care feciorii le dăruiau iubitelor. în săptămâna Paștelui. fiecare gospodar concentrându-se asupra curățeniei în casă şi în curte. a mâncării şi a vinului. În Duminica Paştelui. De dimineață. Gründonnerstag încetau toate muncile agricole. iar conţinutul era scos printr-o gaura mică făcută cu un ac la capătul fiecărui ou şi turnat apoi într-un vas. fanfara satului vestea Învierea Mântuitorului. ce se încheia cu ritualul de sfinţire a ouălor. se practică obiceiul de împăcare între vecini. Vinerea Mare ger. fiecare credincios îşi dăruia reciproc câte un ou pe care îl ducea apoi acasă. cu diverse practici ritualice. ornate cu flori. după care avea loc la ora 9 slujba de dimineață. derulate de la o zonă la alta cu precădere în Săptămâna Patimilor ger. toata comunitatea mergea la cimitir unde împodobeau mormintele cu crengi de salcie sau brad. căci se credea că sunt aducătoare de grindină şi furtuni care pot strica recolta. după care. Flăcăii îşi ciopleau fluiere din crengi de alun. obiceiurile legate de sărbătoarea Pascală ocupa un rol important în viaţa spirituală şi socială a comunitătii saşilor din Transilvania. spice de grâu. 81 . Ouăle folosite la gătit nu se spărgeau. Ouăle golite pe dinăuntru erau atârnate în tufele din curte. cozonacul şi hencleşul – o plăcintă tradiţională săsească numită „Hanklich " în dialectul săsesc. Karwoche. Clopotele de la biserică încetau să mai bată. sau desenate cu motive inspirate din ciclul vieţii. După-amiază. pentru ca totul să fie curat în ziua de Paşte. rude şi prieteni după care se mergea la slujba de împărtăşanie. În această zi. la ora 6 dimineaţa. crezând că sunetul lor alungă spiritele rele.Karfreitag era singura zi din an în care se postea. Cu această ocazie. Începând cu Joia Mare ger. fructe şi coji de copac. se mâncau în special fructe uscate. frunze de viţă-de-vie.Paştele de altadată sărbatorit de saşii din Transilvania Din ciclul sărbătorilor de peste an. pe care femeile ştiau să le îmbine cu un simţ artistic deosebit. fetele de măritat aveau prilejul să-şi aleagă logodnicul în funcţie de frumuseţea oului primit. În Sâmbăta Paştelui se tăia mielul şi găinile din care se preparau bucate gustoase pentru masa de Paşte.cucului urmau să se căsătorească anul acela cu alesul inimii.

Stropitul – a doua zi de Paşte Obiceiurile din cea de-a doua zi de Paşte sunt foarte variate. cerându-le voie părinţilor fetei să o stropească folosind formula: „ Am auzit că aveţi un trandafir. Duminica Paştelui reprezintă ziua cea mai importantă din punct de vedere spiritual şi familial. de creştere. preotul era condus la biserică de fanfara satului. iar femeile se găteau cu hainele cele mai frumoase de sărbătoare. Tot aceştia aveau rolul de a intra primii în casele fetelor. În anul 1740 s-a interzis la Braşov stropitul cu apă deoarece deteriora hainele. Cu acest prilej. Stropitul cu apă. prăjituri şi câte un ou. reprezină un act de purificare. În unele sate. În fruntea fiecărui grup se aflau doi băieţi care duceau un coş frumos împodobit. ca să nu se ofilească ". Ostara. tinerii confirmaţi erau primiţi în grupul feciorilor şi a fetelor confirmate. Fiecare băiat stropea fata cu parfum după care era răsplătit cu băutură. Pentru cei mici se desfăşurau o serie de jocuri cu ouăle cunoscut sub denumirea de rostogolirea ouălor Eierlaufen. de sănătate şi fertilitate. în fond. iar după participarea la slujba religioasă fiecare petrecea în familie. Acest obicei era venerat de către popoarele germanice în amintirea zeiţei primăverii şi a fertilităţii.Mersul la liturghia de la ora doisprezece se făcea în alai. iar cu această ocazie. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea se stropea cu apă chiar şi în familiile aristocrate. iar cel care reuşea să prindă în acelasi timp mai multe oua deodată era declarat invingator. în care strângeau ouăle primite. 82 . Acestea se rostogoleau de pe un deal. apa reprezentând simbolul vieţii şi fertilităţii. fiecare copil primea câte un ou şi o turtă dulce în formă de iepuraş din partea mamelor din vecinătate. Spre seară avea loc un bal la care participa întreaga comunitate. păstrat în lada de zestre timp de un an. a concursurilor cu ouă şi se încheia cu o petrecere la care participa tot satul. barbaţii și feciorii confirmaţi îmbrăcau cojoacele brodate. petrecerea ţinând până dimineaţa. naşele dăruiau finilor ouă şi bani. baieţii mergeau în grup la stropit în funcţie de vârstă. „Stropitul " este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii. La sat. avându-şi originea încă din perioada precreştină. Tot în această zi. de distracţie. începând cu dăruirea ouălor şi ciocnitul. ca semn de mare cinste a întregii comuniăți. urmată fiind de obiceiul stropitului. La sfârşitul secolului al XIX-lea a pătruns apa de colonie. se adună tot satul în jurul bisericii unde fanfara satului cântă diferite melodii îndrăgite. În jurul după-amiezii. şi. iar după terminarea slujbei era dus pe umeri acasa de catre doi flăcăi puternici. După terminarea slujbei. am venit să-l udam .

Omul nu poate trăi izolat. nu prea pleacă. Are loc o uniformizare pe undeva. Este mai generos. dintre etnii. de aceea el trebuie promovat şi cultivat prin toate mijloacele. Azi.evz. Ieşind din cadrul naţional în afară. unde relicvele sunt păstrate în diversitatea lor. băieţii erau stropiţi de către fete. Acestea se furişau în camerele unde dormeau băieţi. Schimbul de experienţă este bine-venit şi la producătorii direcţi. în ceea ce se poate numi cea mai uimitoare migraţie etnică modernă din Europa. mai evoluat. scrie cotidianul britanic The Guardian. Din contactul cu lumea ar fi bine să se aducă numai exemple bune. Sărbătoarea Paştelui se încheia cu un bal organizat de tineri în sala festivă a satului. Între căderea regimului Ceauşescu din decembrie 1989 şi primăvara anului 1990. din păcate. mai înţelegător. Petrecerea dura până în zorii zilei următoare. Tinerii sunt mai deschişi la contactul dintre culturi. înseamnă moştenirea culturală europeană în deplinătatea sa. Iar trăind alături de alţii dă ce e mai bun din el şi ia ce este mai bun. maghiari braţ la braţ pe stradă fără nici o problemă.html 83 . Oamenii se îmbogăţesc uman şi moral. individual şi social. un nivel ridicat de cultură şi de viaţă.În ce-a de-a treia zi de Paşte. dar aceştia. LUMEA UITATĂ A SAŞILOR TRANSILVĂNENI166 Atenta conservare a satelor preindustriale din Transilvania. vezi tineri români. reprezentându-ne bine. Ca oamenii de diferite etnii să realizeze un fructuos schimb cultural trebuie să aibă încredere unii în alţii. În contactul dintre culturi câştigul este benefic de ambele părţi. jumătate de milion de saşi au plecat din România spre Germania de Vest. şi îi udau din belşug. Se avea grijă ca toate fetele să fie invitate la dans în funcţie de varstă. într-un comentariu. Schimburile sincere dintre oameni aduc progres şi civilizaţie. progresăm în acord cu lumea.ro/detalii/stiri/lumea-uitata-a-sasilor-transilvaneni-870129. germani. nici nu poate munci de unul singur. 166 http://www.

saşii au lăsat un peisaj pustiu. căutând rădăcinile naţiilor care i-au format cultura şi civilizaţia acestui ţinut. către o ţară pe care foarte puţini o cunoşteau. se aude astăzi vorbindu-se ţigăneşte. Casele.hotnews. stau să cadă. spune într-o fabulă istoria întreagă a unei etnii fugărite din România. În timp ce aproape toţi oamenii au plecat. însă.În cele şapte oraşe şi 250 de case din Ţinutul Săsesc. colonizate de romii din ţară. De 800 de ani. iar din curţile sobre ale saşiilor de altădată. unul dintre ultimii saţi din Transilvania. Johann Schaas din Richis. Ce au lăsat în urmă? În urma lor. cândva dichisite. luând drumul spre vest. din Transilvania. saşii de aici şi-au păstrat tradiţiile intacte. nu mai puţin de 90% dintre etnicii germani şi-au făcut bagajele şi au lăsat în urmă opt secole de istorie.htm 84 . pe saşi nu o să-i mai găseşti. sunt aşezate mici sate medievale. satele rămân în picioare. TRISTA POVESTE A ULTIMILOR SASI DIN TRANSILVANIA167 De ce nu a reuşit România să umple golul lăsat de saşi nici dupa 20 de ani? Şi acum satele săseşti din Transilvania sunt aproape goale. în acest ţinut. Dacă străbaţi Podişul Transilvaniei la ceas de toamnă. vorbind o limbă germană similară cu vechiul dialect din Luxemburg şi au reuşit să se opună comunismului. populat de păşuni bogate cu flori de câmp.ro/stiri-esential-5077721-trista-poveste-ultimilor-sasi-din-transilvania-fabula-lui-hans- despre-iezenul-fugarit-vulpe. de dimensiunea Ţării Galilor. cu biserici luterane. transformând-o într-o provincie a lor. Această întoarcere a fost metaforic numită „revenire la pământul patern‖ de către politicianul german Hans-Dietrich Genscher. 167 http://www. şcoli şi case semeţe. Aici se află şi casa legendarului Dracula. păduri şi urşi. Din loc în loc. Aproape un milion de etnici romi ocupă această parte din Transilvania. în 1990. Totul s-a încheiat.

De la el cumpără vecinii cartofi cu un leu kilogramul. fuseseră primii europeni împroprietariti. au mâinile bătătorite.” „Când ies dimineaţa în poarta casei. A plecat. nu mai recunosc lumea. sunt uscativi. Asta a fost prima lovitură. deşi toate neamurile din singele ei sunt dincolo. saşii. Cazul lor nu se încadra în lege! A câta lovitură? Saşii nu au mai putut răbda. pe motiv că erau consideraţi colaboraţionişti au fost complet expropriaţi. o familie care a plecat în Germania şi s-a întors. dar nici timp de vorbit nu prea au. în trupele SS. saşii nostri au fost trimişi în Crimeea să lupte. Dar saşilor le fuseseră confiscate proprietaţile cu alt decret. am mâncat salam cu soia ca toată lumea. bolnavi sau răniţi îi trimiteau direct în Germania. Pe alţii. A treia lovitură. face lăturile pentru cei doi porci. A plecat lăsând casa lui de-o viaţa. În ’45. Eu am avut noroc. Şi alta care nu a plecat niciodata. de la ei au început saşii să mai afle despre rudele de acolo. saşii erau recunoscuţi după însemnul de pe braţ şi considerţi colaboraţionişti. Johanna pune gogonele pe iarnă. plec şi muncesc. gainile în voia sorţii. Johann Schaas din Richis cultiva pământul singur: îl ară. Îmi plac pământurile. înainte de înfiinţarea CAP-urilor. porcii în coteţe. ia banii şi-i pune în şort. Ai mei nu au intabulat pământul inainte de ’45 şi nu le-a fost confiscat. A doua lovitură. cu fete luminoase. şi pământurile. totul! Doar femeile le-au mai rămas. După ce s-au întors armele. Muncesc până cad de oboseală. vorbeşte puţin. Asta a fost a patra lovitura în care nemţi au suferit. în timp ce Johann povesteşte despre plecarea fraţilor lui în Germania. S-a facut ceva întelegere cu statul german şi au început să-i trimită în concedii acasă. nu mai aveau ce preţuiau ei foarte mult: proprietatile lor! În perioada comunista am muncit în construcţii la IAS Mediaş. A venit revoluţia şi democraţia. îi încorporau în armata germană. Nu mai prea au cu cine vorbi limba lor. (tocmai pentru ca li s-au dat pământuri au venit în Transilvania). cele cu care se intrase în CAP. Cum îi trimiteau. Le-a fost confiscat totul. înalţi. ochi inteligenţi. îi pune în plasă. ’46 şi ’47. apoi or intrat cu el in 85 . Amândoi trebaluiesc continuu pe lângă casă. De ce au plecat saşii de la noi? „În al doilea război mondial. S-au dat pământurile inapoi. Johanna îi cântăreşte în curte. Au venit comuniştii şi saşii care. şi animalele. îl seamănă şi culege roadele.Am descoperit cu greu ultimii saşi din Richis. trebuie să ştiţi. Dar armata germană le tatua grupa sanguină pe mina. Hans şi Johanna sunt bătrâni. Mă întorc şi mă urc pe tractorul meu.

Zic. nu şi nu! Mă duc la Bucureşti şi-l cer. Îl aduc acasă: era terminat. fara volan. S-a întâmplat ca. Dar am să vă spun concentrat. La un moment dat nu mai au loc de el şi-l scot din şopron afară. Nu vreau să spun cuvinte mari. L-am refacut bucăţică cu bucăţică. Are şi o inventie. ma tot duc să-l vad. intre dealurile astea grozave. la Richis. Eu nu vreau să mai aud de asociaţie si nu fac! Dar alţii fac. Trec anii. tractoraşul stă în şopron. Mai multe întelegeţi domniile voastre şi singuri. superbe! Eu ma duc şi-l văd pe cel de faţă. amândoi cu rostul lor acolo. la conducerea Asociaţiei vine un neamţ deştept. nu-l foloseste nimeni. e minunat! Nu mai pot după el! Îl cer. Hans este un mecanic pasionat. după operaţie. Află de insistentele mele. nu mi se dă. Îmi venea să plâng de mila lui! Ce pacat imi spuneam. au trecut 10 ani şi rugineşte acolo. De ce nu a plecat şi Johann? „Sunt citeva motive. dar despre ea vrea sa pastreze tăcerea… Hans nu este nici al Germaniei nici al României. Am hotărât. că vreau să vin acasă la mine. Al meu ajunge fără roţi. Cât mi-l dorisem! El e camaradul meu. Am doi copii. Il vedeţi? E un Ferguson! Aproape că e facut de mâinile mele. La ei vin de toate. fără multe. Curgea o straşina pe el. Celelalte dispăruseră cu totul.CAP şi l-am putut recupera. dupa ’90. Cu el vorbesc nemteşte. vin şi trei tractorase. doar gâtul i se mai vedea din pământ. Cunosc Germania. pe pământurile mele. Am multe rude. Hans ştie istorie. iar eu as fi putut munci pamintul cu el! Într-o zi. ştie cum s-a făcut reforma lutherană. cine era regele Geza sau cu cine a fost coleg la scoala Honterus. Tractoraşul tot mai prăpădit. Hans este un om care s-a eliberat de istorie. mă înţelege…“. ma cheamă. Sase hectare. e al asociaţiei! Mă duc la Mediaş şi-l cer. Am fost în vizită la ei. Nu se poate! Între timp. Acolo au descoperit că am cancer. Le muncesc cu tractorul meu. îmi dă delegaţie să iau tractorul şi-l iau. Îl vizitez aproape în fiecare zi. aici. în ploaie. în ’93. nemţii au zis că ne dau ajutoare dacă facem asociaţie.” 86 . Nu are rost să vă spun mai multe: cred că astazi sunt în viaţă pentru că trăiesc unde m-am născut.

Au avut loc împrumuturi. posibilitatea de a rămâne în continuare modele culturale exclusive unui grup sau altuia. în funcţie de perioada istorică şi de statutul social-economic pe care l-au avut membrii lui. dansul şi cântecul.CONCLUZII Istoria seculară a grupului etnic german alături de români se caracterizează din punct de vedere cultural prin anumite trăsături fundamentale. în modul acestuia de viaţă sau produs o seamă de schimbări. pentru creşterea posibilităţii de a rezolva în comun problemele de interes comunitar. Crearea unei zone de interferenţă constituie baza pentru o cooperare mai strânsă în calitate de membrii ai comunităţii săteşti. conştiinţa de grup etnic. Acest fenomen nu exclude. dobândind astfel trăsături proprii. de totalitate de valori materiale şi spirituale. influenţe şi imitaţii reciproce mai mult sau mai puţin sensibile. în tipurile de răspuns date de oameni condiţiilor naturale. util. Cultura saşilor în sensul ei de mod de viaţă sau modele de comportament. obiceiurile şi tradiţiile. În primul rând acest grup şi-a păstrat identitatea etnică. politice. schimb şi imitaţie pentru români şi maghiari. Ele îşi pot păstra identitatea. personalitatea culturală prin care se deosebeşte de ceilalţi şi se recunoaşte ca parte integrantă a naţiunii germane. bun. În al doilea rând din convieţuirea saşilor cu poporul român. cele două culturi aflate în contact au simultan o dimensiune istorică în fiecare perioadă. folclorul. bineînţeles. 87 . dar în acelaşi timp pot creşte şi împrumuturile reciproce în ceea ce este necesar. economice la care au fost expuşi. Creşterea schimburilor interetnice conduce la crearea unei zone mai largi de interferenţe culturale. după cum acelaşi mod de viaţă a constituit motiv de influenţă. cultura orală şi scrisă. cristalizate de-a lungul timpului. nu poate fi tratată în afara vieţii social-politice şi economice a ţării gazdă Ca moduri de viaţă specifice. sociale. frumos.

Ştefan. 1957 88 . 2006 • Ciobanu. Probleme fundamentale ale Transilvaniei . Nicolae Ţara Bârsei. Românii la contactul dintre culturi (Relaţiile interetnice). Maurice. în limba română publicat de Hannelore Baier. trad. de fapt N. G. 2003 • Halbwachs. 1972. Bucureşti. Institutul European. în Apulm. Nicolae.a. Editura Academiei Române. 1976 • Dunăre. Ediţia a II. Maria. Departe. XVIII. 1989 • Lupşa. 1919 • Iorga. Buşă Daniela. 2006 • Ciobanu – Băcanu. Editura Hora. Sibiu.Iorga este indicat numai ca autor al prefaţei. Vasile. 2001 • Dumitrescu-Jippa. Vergleichende Untersuchunger zur mittelaltterlichen Ostsieglund. Iaşi.W. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIXlea. Cădelniţa de bronz din perioada feudalismului timpuriu de la Odorheiu Secuiesc – „Cetatea Bud”. Nicolae. la Stalino.Wien.: Irinel Antoniu. Editura Tiparul Românesc. Bucureşti. Köln. Ce sunt şi ce vor Saşii din Ardeal expunere de izvor competent. Biserica ortodoxă română din Ardeal şi Ungaria în veacul al XIV-lea. Braşov. Bucuresti. Memoria colectivă. Monografia Comunei Feldioara • Ferebczi. Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvăneni 1918-1944. Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria . Victor. Trad. volumul I. Paul. în „Mitropolia Ardealului‖. Editura Dacia Cluj –Napoca. Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei. 2007 • Iorga.Monografie Etnografică. 1989 • Jinga. Aurel. Ardealul pământ românesc (problema Ardealului văzută de un american) Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Nicolae. Bucureşti. 1980 • Fundaţia Friedrich Ebert. Nicolae. Istoria Comerţului Românesc . Editura InterGraf. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. 1973 • Lehrer.. 1995 • Kuhn.BIBLIOGRAFIE • Cernovodeanu.. în Rusia. Editura România pur şi simplu. 1925 • Iorga. Nistor. Werner Kremm. volumul III (1831-1840). Editura Academiei. Milton G.

V. în: Sudostdeutsches Archiv. Aşezarea saşilor în Transilvania. Thomas. 1971 Pascu. Istoria românilor. Ştefan. Ilia. Cluj. volumul II. Manuscris. Thomas. Memorie. K. Die freie königliche St. XIII. Arhivele Statului din România. Beiträge zur Kunst Geschicht Siebenbürger. 1914. Contribuţiuni la istoria colonizărilor din Transilvania. Stefan. 1942 Ricoeur. 1997 Nussbächer. Făurarii de seceri din Cisnădie. Biblioteca Arhivele Statului Braşov Pascu. 1969 Nägler. Documente... 1994 • Moga. Voievodatul Transilvaniei. Timişoara. Românii şi saşii până la 1848. Editura Heity. vol. K. Editura Amarcord. A. Paul. în studii şi articole de istorie. 1926 Xenopol.• Mihăilescu. vol. traducere de Ilie Gyurcsik şi Margareta Gyurcsik. Editura Dacia. Cluj. XII-XIII-lea. Principatele Române şi politica orientală a împăratului Sigismund. 1897 89 . Ediţia a II-a. Volumul I..49. Bucureşti. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen.I. Editura Dacia. 1972 Rein. Denkzeiten siebenburgisch-sachsischer Sprachgeschichte . 1892 Zimmermann Fr. uitare.1-3.. cotidianul văzut de aproape. 2001 Roth. I. Populaţia românească în sudul Transilvaniei şi caracterul colonizării săseşti în sec. Voievodatul Transilvaniei. G. 1942-1944). volumul II.. Editura Polirom.Der bairische Anteil am Siebenburgisch-Sachsischen nach den Karten des Siebenburgisch-sachsischen Sprachatlasses. Institutul de Istorie Naţională din Cluj—Sibiu. 1944 • Nägler. Scheiner A. istorie. Thomas. 1992 Nägler. Marian Radu. .în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde. Iaşi.. 1919 • Mocanu.. Sibiu. volumul I.. Bucureşti. editia a III-a. Etnografii urbane. România – Marele sacrificiu al celui de al doilea război mondial. Sibiu. Editura Kriterion. vol. Bucureşti. Strassburg. 1963 Reinerth. Editura Dacia Traiană. Vintilă. C. Hermannstadt. în (Deutsche Forschungen im Südosten. volumul I.D. Editura Thausib.-Ladislaus-Propstei. 2009 • Minea.. Werner.

septemcastra.php/2011/04/prin-cenusa-micii-germanii-din-transilvania-denord/ http://www.htm http://www.evz.acsm.http://www.php?option=com_content&view=article&id=61:sasii-din-sudultransilvaniei&catid=17:minoritati&Itemid=65 http://www.html 90 .ro/detalii/stiri/lumea-uitata-a-sasilor-transilvaneni-870129.ro/index.informatia-zilei.ro/main/index.ro/index.hotnews.ro/cultura/aldine/adevarata-libertate-193856.php/2011/04/prin-cenusa-micii-germanii-din-transilvania-de-nord/ http://www.html http://www.romanialibera.septemcastra.ro/sm/eveniment/65-de-ani-de-la-deportarea-etnicilor-germani-in-uniuneasovietica/ http://www.ro/stiri-esential-5077721-trista-poveste-ultimilor-sasi-din-transilvaniafabula-lui-hans-despre-iezenul-fugarit-vulpe.

91 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->