Legenda martisorului Isabela A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare

pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intrun beci, in castelul sau. Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon. Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon. Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant. Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada. In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil. De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc. Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara. Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.

Legenda martisorului Ana Raluca Iliescu, 10 ani A fost odata un om sarac. Acesta confectiona tot felul de lucruri pentru papusi: fundite, snurulete, hainute. Apoi le vindea la piata. Intr-o zi, omul vazand ca i s-au terminat materialele, a gasit prin casa doua suluri de ata alba si rosie. Se gandea, se gandea, ce poate sa faca cu ele. Nu dupa mult timp stiu ce sa faca cu ele. Lua cele doua ate, rupse din fiecare si le impleti. Fusese foarte fascinat de ceea ce crease. Si adauga un mic tablou de care prinse snuruletul. S-a tot gandit. -Cum sa denumesc aceasta creatie? Stiu! Martisor, deoarece suntem in luna martie si suntem in prima zi a lunii. Aceste lucruri vor fi daruite de catre barbati, femeilor drept cadou. Si facu mai multe modele. Asa s-a dus vestea, despre acest lucru, in toata lumea. Si oamenii

sarbatoreau aceasta zi, deoarece doreau sa pastreze in memorie acea zi in care saracul a inventat acest simbol al primaverii si reinnoirii. Si in zilele noastre se sarbatoreste prima zi de martie. Povestea Martisorului Bufnea Angela A fost o data ca niciodata ca daca nu ar fii nu s-ar povesti. Au fost odata niste batrni care aveau o fata. In primavara era ziua Marinei. Parintii s-au tot gndit ce dar sa-i faca fetei. Si dupa ndelungi cautari sau hotarrt sa-i dea un colier. El era facut dintr-o moneda de aur legata de o panglica din doua culori: rosu si alb. Culoarea rosie nsemna sngele iar albul viata. A venit si ziua de 1 Martie, ziua Marinei. A primit acel colier si l-a pus dupa gt. Seara a visat o zna care i-a spus sa plece n lumea povestilor pentru a afla semnificatia colierului. Dimineata fata a pornit la drum si a ajuns la palatul Lumii povestilor, dupa care un print a invitat-o n palat si a condus-o printr-un tunel de trandafiri rosii de culoarea sngelui, dupa care au iesit din tunel si au intrat n altul de gladiole si narcise. Cnd au iesit au ajuns la zna care le-a spus ca de acum nainte la 1 Martie se va sarbatori daruirea martisorului. De 1 Martie fiecare baiat va darui cte un martisor fetelor frumoase si bune. De acum nainte se va sarbatori acest simbol. Dupa aceste vorbe Marina si printul s-au casatorit si au trait fericiti pna la adnci barneti. Fata cea harnica si traditia martisorului Bufnea Angela A fost o data ca niciodata ca daca nu ar fi fost nu s-ar povesti. Era pe la sfrsitul lui februarie. Soarele topise deja zapada de pe pamnt, pasarile se ntorceau din tarile calde, gzele se trezeau din amorteala de iarna, iar o fetita cuminte si harnica a visat ntr-o noapte ca o zna I-a aparut in vis si i-a spus ca dupa ce se v-a trezi v-a gasi un obiect frumos si fermecat in padurea basmelor. Zna i-a mai spus ca daca vrea sa ajunga la obiect trebuie sa se ntlneasca cu un monstru de ciocolata care i va da voie sa intre cu conditia sa spuna pe cine cauta. Cnd s-a trezit fetita a pornit la drum. Mergnd s-a ntlnit cu un iepuras si i-a zis: -Cine esti tu? ntreba Lacrimioara. -Sunt un biet iepuras si as vrea sa pot sa sar mai voinic. -Nu-ti face probleme, vino cu mine. Si au mers mpreuna pna s-au ntlnit cu o veverita. -Dar tu, ntreba Lacrimioara. -Eu sunt veverita regina si as dori sa sar mai tare din copac n copac. -Hai vino cu noi. Si au pornit toti trei la drum pna cnd au ajuns la o groapa mare. Iepurasul a pus-o pe Lacrimioara n spinare si a sarit peste groapa. Dupa aceea a sarit si veverita dupa care au ajuns la monstrul de ciocolata, iar Lacrimioara i-a spus ca vrea sa intre n padurea basmelor fiindca o cauta pe zna. -Cum te cheama, fetito?

-Lacrimioara, monstrule. -Intra! -Multumesc! -Dar unde o gasesc pe zna? -Daca te duci n tunelul cu trandafiri o vei gasi. Si mergnd au ajuns acolo. Si au gasit-o pe zna care le-a ndeplinit dorintele veveritei si iepurelui, iar dupa aceea printul i-a daruit Lacrimioarei un martisor. Dupa aceasta s-au casatorit si au trait pna la adnci batrneti, iar de atunci la fiecare 1 Martie baietii daruiesc fetelor martisoare.

Legenda Podea Cristian Traia de mult ntr-o mparatie o printesa frumoasa pe nume Lia. Ea era ndragostita de un fiu de mparat pe care l chema George cel Viteaz. Parintii Liei nu erau de acord cu dragostea ei pentru George. ntr-o zi mama Liei i-a spus sotului ei sa trimita a scrisoare varului sau si sa-i ceara sa-l cheme pe George la lupta. Tatal Liei nici nu a stat pe gnduri si a trimis scrisoarea. Peste o saptamna George a venit la palat si i-a spus Liei ca trebuie sa plece la razboi. Cnd a auzit, Lia s-a pus pe un plns amarnic. George i-a dat o inima de care erau legate doua fire albe si i-a spus ca daca unul din ele se v-a nrosi el este ranit si sa plece n cautarea lui. Dupa putin timp George a plecat la razboi. Lia se uita n fiecare zi la cele doua fire albe pna cnd a vazut ca unul este rosu. Atunci si-a dat seama ca George este ranit si a plecat dupa el. A mers ct a mers cnd a ajuns la un cmp unde erau o multime de osteni de-ai lui George cazuti pe cmpul de lupta. A mai mers apoi nca o luna pna cnd a ajuns ntr-o padure. Acolo, ntr-o coliba a gasit un voinic intins pe pat. Era George. Cei doi n-au mai putut de bucurie cnd s-au vazut. Lia i-a pansat ranile si l-a ntrebat de ce nu a venit acasa. George i-a raspuns ca parintii lui l-au alungat. Lia la luat si au plecat la palatul ei. Acum era ea mparateasa caci parintii i murisera. Dupa ce s-au casatorit Lia a adus un cititor n stele sa-l ntrebe ce simbol era ata aceea rosie si alba. Si astfel fata a aflat ca acela este un martisor si este un dar pe care baietii l dau fetelor o data pe an. De atunci, n fiecare an se dau martisoare. Calul fermecat ntr-o noapte furtunoasa o batrna a venit la castelul printului pentru ai cere adapost. Acesta cum a vazut-o a mpins-o napoi si i-a spus: 'Cum ndraznesti sa treci pragul printului? Munceste pentru a avea adapost aici.' Atunci batrna s-a transfomat ntr-o printesa si i-a spus: 'Pentru ca nu ai mila de oameni si nu ai nici un pic de suflet te vei transforma ntr-un cal, iar vraja se poate rupe doar daca o fata ti va darui 'ceva' din inima. Au trecut ani si ani si printul era nefericit. i parea rau de nedreptatea pe care o facuse. n toti acesti ani printese au venit sa-i aduca daruri creznd ca vraja se va rupe si vor mosteni bani. Dar fara nici un rezultat.

ntr-o buna zi o pastorita pe nume Giralda, care era ndragostita de print culese o cala pe care o pregatise cu grija. Pe spatele hrtiei n care era mpachetata cu grija pura si stralucitoarea cala, era scris cu rosu 'martisor'. Cnd s-a nfatisat n fata printului el si-a spus n gnd: 'De unde cunosc ochii acestia limpezi si att de sinceri?' Fata i-a dat cadoul spunndu-i: ' Acesta este un simbol al iubirii care o am fata de tine, printe!'. Cnd printul a atins martisorul si-a recapatat nfatisarea. Si au facut nunta mare si cu multa veselie. Printul a hotart ca n fiecare an de 1 Martie sa-si aminteasca de aceasta ntmplare si baietii sa le daruiasca fetelor martisoare n semn de recunostinta si iubire.