Sunteți pe pagina 1din 37

Teoria structurala a proprietatilor materialelor

Metodologia de predare a cursului


Notiuni importante Obiectiv Planul expunerii

Continut
Probleme (seminar)

Cursul 1 Importanta structurii in optimizarea proprietatilor materialelor

Notiuni importante
Tipuri de materiale (metale, ceramice, polimeri, semiconductori, compozite) Proprietatile materialelor (termice, electrice, magnetice, optice) Diferite nivele structurale in materiale (atomic, microscopic, macroscopic) Relatia dintre procesare, structura, proprietatile si performantele materialelor

Obiectivul capitolului
Principalul obiectiv al acestui capitol este intelegerea principalilor termeni si o privire de ansamblu asupra Teoriei structurale a materialelor.

Planul cursului 1
Care este importanta structurii materialelor in optimizarea proprietatilor? procesare structura proprietati performante Domenii structurale subatomic, atomic, microscopic, macroscopic Proprietati Mecanice, termice, electrice, magnetice, optice, chimice Categorii generale de materialelor metale, ceramice, polimeri, semiconductori, compozite Selectia materialelor Materiale viitorului materiale superplastice, superconductori, materiale biodegradabile, nanomateriale, materiale inteligente

Care este importanta structurii in optimizarea proprietatilor materialelor?

Stiinta materialelor se ocupa cu investigarea relatiei dintre procesare, structura, proprietati si performantele materialelor.

Domenii structurale
Domeniul subatomic Structura electronica a fiecarui atom defineste tipul de interactiune/legatura dintre atomi Domeniul atomic Aranjamentul atomilor in structura materialului (materiale cu acelasi tip de atomi pot avea proprietati diferite, ex: carbonul: grafitul, diamantul, fulerenele) Structura microscopica Aranjamentul grauntilor cristalini in material poate fi observat si identificat cu ajutorul microscopiei. Structura macroscopica Elementele structurale se pot vedea cu ochiul liber.

Domenii de lungime Angstrom = 1 = 1/10.000.000.000 m = 10-10 m Nanometru = 10 nm = 1/1.000.000.000 m = 10-9 m Micrometru = 1m = 1/1.000.000 m = 10-6 m Millimetru = 1mm = 1/1.000 m = 10-3 m

Proprietati
Proprietatile = modul prin care materialul raspunde actiunilor mediului si fortelor externe.

Proprietatile mecanice raspunsul materialului la solicitarile de intindere, compresiune, soc, impact Proprietatile electrice si magnetice comportamentul/raspunsul materialului la campul electric si magnetic, conductivitate, magnetizatie, etc

Proprietatile termice modul in care materialul realizeaza transmiterea caldurii si stocarea energie termice
Proprietatile optice absorbtia, transmisia si producerea luminii

Proprietatile chimice stabilitatea chimica in contact cu mediul, rezistenta la coroziune

Categorii generale de materiale


Cele mai importante clase de materiale in functie de tipurile de legaturi dintre atomii constituenti: Metale: electronii de valenta sunt detasati de atomi si norul electronic este comun tuturor ionilor metalici. Sunt materiale ductile, rezistente, cu o duritate relativ mare, conduc curentul electric si caldura prin mecanism electronic, au luciu metalic.

Cateva produse din aluminiu si otel

Ceramice: sunt constituite din oxizi, nitruri, carburi (ioni metalici si ioni de oxigen, azot, carbon legati prin atractie electrostatica). Sunt materiale dure, izolatoare. Ex: sticla, portelanul

Camere de combustie care utilizeaza atat parti metalice cat si ceramice

Polimeri: atomii sunt legati covalent sau prin forte van der Waals si se bazeaza in general pe C si H. Se descompun la temperaturi medii (100 400 oC). Ex: masele plastice, cauciucul, etc...

Semiconductori: legatura dintre atomii constituenti este de tip covalent (electronii sunt pusi in comun intre atomi). Proprietatile electrice depind puternic de impuritati. Ex: Si, Ge, GaAs.

MEMS (engl: Micro-Electrical-Mechanical Systems)

Si (wafe) pentru componentele procesoarelor

Compozite: materiale compuse din faze diferite. Performantele sunt rezultatul combinarii celor mai importante proprietati ale fazelor constituente.

Materiale compozite cu matrice polimerica ramforsata cu fibre de sticla

Selectia materialelor

materiale diferite cu
structuri cristaline

diferite si proprietatile rezultate

materiale diferite cu microstructuri diferite si proprietatile rezultate

Deformatia superplastica presupune o solicitare constanta, indelungata, cu o forta mica, orientata pe axa de maxima deformatie.

Cum decidem alegerea unui material pentru o anumita aplicatie

Materialele viitorului
Miniaturizare: Materialele nanostructurate, cu dimensiuni in domeniul 1100 nm prezinta proprietati neobisnuite. Materiale inteligente: materiale cu memoria formei, materiale piezoelectrice, etc

Materiale ecologice: materiale biodegradabile, materiale plastice fotodegradabile, etc


Biomimetice: materiale cu structuri care imita materia vie si sunt biocompatibile

Alte tipuri de materiale: materiale pentru fotocelule, materiale pentru turbine care lucreaza la peste 2500 C, superconductori la temperatura camerei, senzori chimici, nanoroboti

Cursul 2 Arhitectura atomica. Tipuri de legaturi. Retele cristaline

Notiuni importante
Structura atomica (electroni, protoni, neutroni, masa atomica, molul, numarul lui Avogadro, structura electronica a atomului, tabelul periodic) Legaturi interatomice (ionica, covalenta, metalica); energia de legatura Tipuri de materiale solide (cristaline, amorfe) Retele cristaline, alotropie, polimorfism

Obiectivul capitolului
Obiectivul acestui capitol este intelegerea modului in care se realizeaza legaturile interatomice si cum sunt structurate materialele critaline la nivel atomic.

Planul cursului 2
Recapitularea structurii atomice electroni, protoni, neutroni, stari energetice, Tabelul periodic Legaturi interatomice energiile si fortele de legatura legaturi interatomice primare (ionica, covalenta, metalica) legaturi atomice secundare Structura cristalina
retele cristaline, alotropie, polimorfism

Intelegerea legaturilor interatomice este primul pas in explicarea proprietatilor materialelor!

Recapitularea structurii atomice


atom = nucleu (protoni si neutroni) + electroni
Sarcina electronii au sarcina negativa, protonii au sarcina pozitiva, de aceeasi marime, 1,6 10-19 Coulomb; neutronii nu au sarcina electrica. Masa protonii si neutronii au aceeasi masa, 1,67 10-27 kg; masa electronului este foarte mica, 9,11 10-31 kg si poate fi neglijabila in calcularea masei atomice. masa atomica (A) = masa protonilor + masa neutronilor protonii identifica elementul dpdv chimic numarul de protoni = numarul atomic (Z) neutronii definesc izotopul masa atomica a unui element = masa medie a atomilor neutri ai izotopilor naturali. Masa atomica a carbonului = 12,01. molul este cantitatea de materie exprimata in grame, egala cu masa atomica (un mol de carbon = 12 g). Numarul de atomi dintr-o molecula (numarul lui Avogadro): Nav = 6,023 1023.

aplicatie de calcul
Sa se calculeze numarul de atomi dintr-un cm3, n, pentru un material cu densitatea d (g/cm3) si masa atomica M (g/mol): n = N av d / M, pentru: Grafit (carbon): d = 2,3 g/cm3, M = 12 g/mol n = 61023 atomi/mol 2,3 g/cm3 / 12 g/mol = 11,5 1022 atomi/cm3

Diamant (carbon): d = 3,5 g/cm3, M = 12 g/mol n = 61023 atomi/mol 3,5 g/cm3 / 12 g/mol = 17,5 1022 atomi/cm3

arhitectura atomica
Invelisul electronic este identificat prin numarul cuantic principal, n, care arata cat de aproape de nucleu este invelisul respectiv ( pentru n = 1 este cel mai aproape; n = 2, 3 sunt mai indepartate). Numarul cuantic orbital, l (0, 1, 2), defineste subnivelul electronic al fiecarui invelis electronic. Numarul cuantic magnetic (m = -l, +l) descrie comportarea atomului in camp magnetic. Numarul cuanitc de spin (s = ).

Modelul atomic Rutherford de tip planetar

Numarul cuantic principal si numarul maxim de electroni ce pot ocupa un nivel

Exemplu: (a) reprezentarea Bohr a atomului de Ag, (b) reprezentarea detaliata a subnivelelor energetice in atomul de Ag (numarul cuantic orbital, l). Aceaste diagrame nu prezinta nimic despre pozitiile electronilor dar reprezinta nivelele energetice

Electronii de pe ultimul nivel se numesc electroni de valenta. Acestia sunt responsabili cu realizarea legaturilor. Tipul legaturilor depinde de numarul electronilor de valenta.

Tabelul periodic

Legaturi interatomice

Respingerea dintre doi atomi, cand acestia sunt foarte apropiati, este descrisa de principiul lui Pauli: cand norii electronici ce inconjoara atomii incep sa se suprapuna, energia sistemului creste brusc si astfel apare atractia (curba verde).

Reprezentarea tipica a energiei de interactiune dintre doi atomi in functie de distanta dintre acestia

Unitatatea de masura pentru energia de legatura este electron volt (eV) = energia pierduta / castigata de catre un electron cand acestuia ii este aplicata o diferenta de potential: E = q x V. Pentru sarcina electrica a electronului q = 1,6 x 10-19 C, rezulta 1 eV = 1,6 x 10-19 J.

Tipuri de legaturi
Legaturi primare: electronii sunt transferati sau pusi in comun cu energii foarte mari (100-1000 KJ/mol sau 1-10 eV/atom) legatura ionica: legatura bazata pe atractia electrostatica intre ioni negativi (anioni) si ioni pozitivi (cationi). Exemplu: Na+Cl legatura covalenta: electronii sunt pusi in comun intre atomi cu scopul de a satura structura electronica de valenta. Rezulta molecule. Exemplu: H2 legatura metalica: atomii sunt ionizati, isi pierd electronii de valenta care se constitue in norul electronic (Fermi) comun tuturor atomilor ionizati.
Legaturi secundare: fara transfer electronic sau punere in comun a electronilor de valenta; sunt legaturi bazate pe interactiunea dipolilor, cu energie mica (< 100 KJ/mol sau < 1 eV/atom). Se mai numesc si legaturi de tip van der Waals. Dipoli indusi variabili (gaze inerte: H2, Cl2) Legaturi dipol-dipol permante (molecule polare - H2O, HCl ...) Legaturi intre o molecula polara si un dipol indus
Exemple de legaturi in materiale: Metale: legatura metalica Ceramice: legaturi ionice / covalente Polimeri: legaturi covalente si secondare Semiconductori: covalent sau covalente / ionice

Legatura ionica
Transferul electronic reduce energia sistemului atomic si transferul electronic este favorizat dpdv energetic.

Legatura ionica este foarte puternica si nondirectionala.

Legatura covalenta

Legatura covalenta poate fi descrisa prin suprapunerea orbitala Legatura covalenta este puternic directionata

Exemple de legaturi covalente in solide:

Diamantul

Structura 2D de tip spaghetti a polietilenei solide

Legatura metalica

Norul electronic confera proprietatile specifice metalelor: conductivitate electrica si termica, culoare si luciu metalic Legatura metalica este nondirectionala (legaturile se formeaza in orice directie, rezulta o impachetare stransa, deci o densitate mare)

Legaturi secundare
Momentele permanente dipol exista in cateva molecule (molecule polare) datorita asimetriilor care genereaza regiuni pozitive si regiuni negative (HCl, H2O). Aceste legaturi sunt cele mai puternice dintre legaturile secundare. Puntile de hidrogen sunt legaturi formate intre doi dipoli permanenti, in moleculele de apa vecine.

Legaturi de hidrogen in apa lichida (simulare la nivel molecular)

Molecule: legaturi primare in interior, legaturi secundare intre molecule

Structura cristalina
Materiale cristaline: materiale monocristaline: atomii sunt intr-o ordine repetitiva in intregul volum al materialelor materiale policristaline: sunt constituite din aglomerari de graunti cristalini. Materiale amorfe: atomii sunt dezorganizati (sau prezinta organizare la mica distanta)

Polimorfism si alotropie
Unele materiale pot avea mai multe structuri cristaline (polimorfism). Daca materialul este solid in stare naturala, acesta este alotropic. Un exemplu de alotropie este carbonul, care exista sub forma de diamant, grafit, fulerene, nanotuburi de carbon si carbon amorf.

Retele cristaline

Concluzii
Materialele solide se organizeaza la nivel atomic astfel:
Metale: legatura metalica Ceramice: legaturi ionice / covalente Polimeri: legaturi covalente si secundare Semiconductori: legaturi covalente sau covalente / ionice