P. 1
Referat Copii Cu CES

Referat Copii Cu CES

|Views: 1,268|Likes:
Published by Vio Condrei

More info:

Published by: Vio Condrei on Apr 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/26/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI, PSIHOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA MASTER: PEDAGOGIE INTERACTIVA DISCIPLINA

: EDUCAREA ŞI INTEGRAREA COPIILOR CU CES CONF. DR. OLGA MOLDOVAN

Dificultati de invatare. Caracteristicile elevilor cu dificultati de invatare. Intarzierea mintala

MASTERAND: SZABO – CONDREI MARIA

Sau. fizicã. vizualã.uneori sunt copleşiţi de sarcinile pe care trebuie sã le execute. şcolar. la fel ca şi deficienţii de vedere.este posibil sã înţeleagã informaţiile. De exemplu. . deficienţi i auditiv nu au cu toţii aceleaşi incapacitate. Cu ajutorul lui se determinã dacã un elev are o anumitã dificultate de învãţare sau dacã dificultãţile sunt asociate altor afecţiuni (de exemplu. este la fel de adevãrat cã fiecare elev nu se încadreazã perfect într-o anumitã categorie. dar nu o pot rezolva practic. Primul este criteriul excluziunii. adulţii îi trateazã ca pe nişte copii.E.E. Ei pot şti sã rezolve o problemã.: . auditivã sau afectivã. diferenţele ce se remarcã de obicei la majoritatea elevilor cu C. Din aceastã cauzã. În afarã de asta.deseori.). Depistarea elevilor cu dificultãţi de învãţare : Existã douã orientãri principale pentru depistarea dificultãţilor de învãţare. ele reflectã nu numai perturbarea activitãţii. deficienţã mintalã. bazate pe cerinţele educative speciale. indiferent de vârsta lor. Cauzele instalãrii unei astfel de impas sunt de ordin personal. sunt atât de mari încât profesorii nu pot stabilii criterii ferme pentru fiecare categorie de dificultãţi „clasice”. dar colegii îi pot ajuta sã depãşeascã aceastã fricã. precum şi diverşi factori afectivi. . familial şi social. ei sunt speriaţi de şcoalã. impulsivitate. Unul dintre inconvenientele acestui demers este acela cã dificultãţile de învãţare nu au întotdeauna cauze bine determinate. Alte caracteristici ale elevilor cu C. De exemplu.S. aceleaşi simptome descriu în egalã mãsurã o dificultate de învãţare. ci a întregului sistem. dar le lipseşte posibilitatea de a reda cele ştiute. numitã de Asociaţia psihiatrilor americani „tulburãri de atenţie însoţite sau nu de hiperactivitate”. .Dificultãţile în învãţarea şcolarã reprezintã manifestãri ale dereglãrii procesului de învãţare. o înţelegere greoaie sau un handicap cultural). iar elevii surzi nu au toţi aceleaşi aptitudini şi cerinţe educative speciale. dar sunt incapabili sã rãspundã la întrebãri.le lipseşte deseori maturitatea şi au un comportament narcisist şi egocentric. Va trebui deci sã studiem continuu toate aspectele dezvoltãrii elevului. Caracteristicile elevilor cu dificultãţi în învãţare : Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu dificultãţi de învãţare este caracterul unic al deficienţei. cei handicapaţii psihic. Dacã este adevãrat cã aceşti elevi pot fi grupaţi dupã caracteristici comune. elevii care au o deficienţã mintalã nu au cu toţii aceleaşi aptitudini intelectuale. Ei au capacitatea de a înţelege. 2 . etc.S. unii elevi cu dificultãţi de învãţare prezintã deseori simptomele unui comportament ce indicã tulburãri afective (agitaţie. inclusiv acuitatea vizualã şi auditivã.

hipoglicemie. închidere în sine sau dezorientare.capul foarte aplecat. stângãcie. c) Simptome ce indicã tulburãri afective sau de comportament: imagine greşitã despre sine. mers dificil. cei cu dificultãţi de învãţare nu au dificultãţi decât în anumite domenii. b) Caracteristici ce pot indica dificultãţi vizuale la elevi: . greutate. Dacã un elev corespunde acestor douã criterii generale. profesorului îi revine sarcina de a studia mai profund dificultãţile de învãţare şi de a determina modificãrile programului elevului. vârsta educaţionalã. d) Dificultãţi ce pot fi asociate cu unele de ordin social: tendinţa de a se juca cu copii mult mai mici decât el. se ia în considerare aceastã abatere pentru stabilirea profilului elevului. îi fug ochii. prinde greu o minge şi o loveşte greu cu piciorul. vârstã mentalã. pentru ca acesta sã corespundã cerinţelor sale. un elev poate avea aptitudini superioare la nivelul limbajului vorbit.dificultãţi la închiderea nasturilor. . forţã de strângere. a) determinãri anatomo-fiziologice malformaţii corporale sau deficienţe senzoriale – sunt susceptibile de a da naştere unor complexe de inferioritate sau inhibiţii accentuate cu efect de diminuare a energiei psiho-nervoase şi a potenţialului intelectual. nu poate sãri coarda. evitarea situaţiilor sociale noi. vârsta pentru matematicã. accese colerice sau de ostilitate. Dificultãţile în învãţarea şcolarã sunt cauzate de mai mulţi factori Factorii primari care influenţeazã procesul învãţãrii sunt factorii personali ce ţin de rata dezvoltãrii individuale: înãlþime.simptome de tensiune vizualã. vârsta lecturii. Aceastã diferenţã este al doilea criteriu tradiţional de depistare a dificultãţilor de învãţare. De exemplu. clipeşte des. Indicatori ai dificultãţilor de învãţare : a) caracteristicile generale ce pot indica o dificultate de învãţare:hiperactivitate. de exemplu: strabism. este anhidextru (dupã vârsta de 8 ani). incapacitate de a urmãri indicaţiile orale. dar sã prezinte grave deficienţe în limbajul scris. elevii cu deficienţe mintale au în general aptitudini scãzute în aproape toate domeniile. orientare confuzã în spaţiu şi timp. În general. 3 .O caracteristicã comunã a elevilor cu dificultãţi de învãţare este prãpastia ce existã între aptitudini şi realizãrile lor. dificultãţi de a sta într-un picior. etc. îşi apropie foarte mult capul de paginã când scrie sau citeşte. impulsivitate excesivã. îşi freacã des ochii. dificultãţi la legarea şireturilor. sare cuvinte sau rânduri când citeşte. nivelul maturitãţii sociale. dificultãţi în a merge cu bicicleta sau de-a lungul unei linii. nivelul maturitãţii emoþionale. în schimb. poftã necontrolatã de dulce. eşecuri frecvente. face constant greşeli ortografice. incapacitate de a sãri. dificultatea de a stabili raporturi cu colegii. De exemplu. slabã capacitate de a fi atent. inverseazã literele sau cuvintele. cum sunt diferenţele cele mai importante dintre elevii ce prezintã dificultãţi de învãţare şi cei care au alte probleme. mod defectuos de a ţine creionul în mânã. caligrafie mediocrã.

rigiditatea ritmurilor de învãţare.diferenţe privind resursele şcolare şi managementul general al învãţãmântului. . . fãcându-i pe elevi sã acorde situaţiilor şi evenimentelor şcolare curente valenţe afective exagerate.eterogenitatea clasei de elevi din punctul de vedere al vârstei înfrâneazã elevii cu aptitudini sau ritmuri intelectuale superioare în dezvoltarea lor intelectualã. relaţiile dintre pãrinţi. . .obiectivitatea calificativelor. succesul profesional şi social al elevilor. . acordã prioritate clasei sau obiectivelor generale ale predãrii. . punându-se frecvent în situaţii de conflict cu profesorii şi colegii. . . elevul fiind astfel expus realizãrii unor stãri depresive şi de insecuritate (anxietate). stilul de educaţie şi situaţiile şi evenimentele ce se ivesc în familie. dar nu acordã importanţã particularitãţilor psihologice ale elevilor. autismul infantil. .timpul afectat altor preocupãri obligatorii.b) factori psihologici individuali de origine endogenã cum ar fi: nivelul redus al inteligenþei individuale. În această categorie intră şi factorii şcolari : . atitudinea acestora faţã de activitatea lui. . respectiv asupra valorii şi importanţei pe care statul şi diferite alte instituţii o acordã învãţãmântului în ceea ce priveşte integrarea. Factorii sociali atrag atenţia asupra rolului contextului social în care se face educaţia. FORME DE MANIFESTARE A DEFICIENŢEI DE ÎNVÃŢARE 1. c) factorii psihologici individuali de origine exogenã pun elevul în situaţii severe de conflict şi frustrare.diferenţele semnificative existente între profesori şi chiar şcoli în ceea ce priveşte nivelul exigenţelor cognitive manifestate faţã de elevi. hiperexcitabilitatea.mãrimea clasei de elevi: . Factorii familiali favorizeazã/defavorizeazã copilul prin climatul din familie.numãrul mare de elevi frâneazã obţinerea capacitãţii elevilor la procesul predãrii. La aceştia se adaugã starea de alertã şi hiperprotecţie din partea unuia sau altuia dintre pãrinţi precum şi situaţii când apar îmbolnãviri sau decese care produc frãmântãri de duratã în familia copilului. dar şi faţã de problemele lui personale. Tulburari în domeniul cognitiv: *Experienţa perceptivã redusã 4 . copiii cu ritmuri lente întâmpinând dificultãţi în învãţare.abordãrile educative de tip exclusiv frontal.volumul sarcinilor şcolare (dimensionarea/subdimensionarea lor accentuatã).sprijinul insuficient acordat pentru îmbunãtãţirea stadiului individual (planificarea şi organizarea învãţãrii). relaţiile copilului care învaţã cu ceilalţi membrii ai familiei. care individualizeazã actul perceperii şi predãrii informaţiilor.lipsa de obiectivitate în apreciere.

* Schematismul reprezentãrii: Dificultãţile care se nasc în procesul reprezentãrii şi influenţeazã învãţarea şcolarã provin din influenţa proceselor psihice care intervin în desfãşurarea procesului de reprezentare. Dificultãþile de înşelegere sunt în relaþie directã cu distanţa dintre stocul de cunoştinţe de care un elev dispune şi caracterul noilor informaţii pe care el trebuie sã le explice la nivel empiric sau teoretic. inversiuni. Astfel o primã dificultate se concretizeazã într-o slaba analizã şi sintezã senzorialã.nestãpânirea raporturilor spaţiale. adãugiri de cuvinte şi chiar propozitii. când apare un blocaj la nivelul primului cuvânt din propoziţie prin prezenta unui spasm articulator de lungã duratã şi forma mixtã. -bâlbâiala este o tulburare mai gravã ce apare mai frecvent la bãieţi. dacã se adãugã atributul de static. Existã trei forme: bâlbâiala cronicã – întreruperi ale cursivitãţii vorbirii determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete şi silabe. .-acuitatea discriminativã scãzutã a analizatorului. -neatenţia provocatã de lipsã de concentrare. au ca rezultat împiedicarea desfãşurãrii raþionamentului. -neatenţia faţã de orice ocupatie. . * Slabe aptitudini verbale -dislalia. . omisiuni. iar când fenomenul este mai accentuat refuzul se extinde faţã de toate persoanele. ceea ce împiedicã altã percepere. parţialã sau totalã. * Limitele gândirii: Elevii întâmpinã dificultãţi în înţelegerea şi explicarea fenomenelor.perceptia neclarã a identitãţii şi nonidentitãţii figurilor care nu-i permit copilului sã diferenţieze clar. înlocuirea unor sunete cu altele. . Copiii refuzã sã comunice pe o anumitã perioadã de timp.şcolarul face confuzii constante şi repetate între sunete şi litere. bâlbâiala tonicã.incapacitatea de a percepe cu exactitate configuraţiile spaţiale. * Infidelitatea vorbirii – este o disfuncie generatã de mai mulţi factori şi constã în neconcordanţa dintre conţinut şi semnificaţie. numai cu unele persoane.spirit de observaţie redus. inversiuni. care contã în abaterea de la pronunþia obişnuitã. . 5 . inversãri de sunete. de exemplu. neputinţa emiterii sunetelor sau omiterea lor. fixist. grafemele. între ceea ce a fost întipãrit şi ceea ce este actualizat. -neatenţia faţã de un anumit fel de activitate.capacitate selectivã redusã.mutismul electiv (voluntar) apare frecvent la copiii hipersensibili şi se manifestã printr-o muşenie temporarã. adãugiri. -dislexia şi disgrofia – sunt incapacitatea de a învãţa citirea şi scrierea. . reglãri scãzute ale semnificaţiilor verbale care concura la formarea unor reprezentãri schematice la care. * Instabilitatea perceptivã -neatenţia provocatã de o concentrare prea intensã asupra unui singur obiect.

Domeniul volitiv. ezitare. El gãseşte aceastã situaţie în relaţia mamã-copil. . Ea poate fi pasagerã.o modalitate de reacţie faţã de condiţiile şi relaþiile de viaţã şi educaţie ale copilului. motiv pentru care fuge spre acea situaţie în care îşi poate pãstra imaginea eului amplificatã în mod ireal. Ea rezultã dintr-o ameninţare a respectului de sine. . de încredere în sine. puterea. cu trecerea primelor luni frica separaţiei nu scade ci dimpotrivã se intensificã şi ia forma de groazã având un caracter de panicã.* Fantazarea – fantazarea la copil se manifestã prin capacitatea acestuia de a transforma realul în ireal. capriciile. 2. Domeniul personalitãţii a) Tulburãri caracteriale-formarea tulburãrilor de caracter apare atunci când are loc dereglarea mecanismelor de apãrare. . fie actualã. atunci este vorba de o fricã simbolicã normalã.anxietatea-caracteristica cea mai importantã a copilului anxios este faptul cã el trãieşte ca periculoasã orice situaţie în care este implicat şi anticipeazã eşecul propriei sale activitãţi. . Domeniul motivaţional-absenţa intenţiei de a învãţa.negativismul. lipsa de perseverenţã 5. fie anticipatã. depresie.nervozitatea.refulare 6 . tulburãri în alimentaţie şi tulburãri ale somnului. vulnerabilitate. numitã fobie şcolarã. mutismul reactiv.timiditatea – este frecvent definitã drept „forma de comportare caracterizatã prin lipsa de siguranţã. instabilitatea psihomotorie. Formele de manifestare: iritabilitatea. În aceastã dereglare existã douã tentative:de a pune la distanţã realitãţile neplãcute) prin: . ostilitatea. Dacã odatã. perturbându-i astfel atenţia de la cursul procesului instinctiv. deoarece elevul poate fantaza pornind de la aspectul legat de trebuinţele fizice sau afective ale acestuia.grad redus de toleranţã la frustrare. Copilul îşi supraapreciazã aptitudinile. defensivitate”. furia. neafectând echilibrul fundamental al persoanei cu mediul extern. crize isteroide. iar şcoala ameninţã aceastã stare. dar a cãrei menţinere influenţeazã negativ aceastã dezvoltare. 3. La baza ei gãsim o relaţie mamã-copil prea puternicã de care mama se cramponeazã mai mult. reacţie de apãrare. prin lipsa de îndrãznealã.frica de şcoalã este cea mai fireascã şi frecventã formã de fricã de separaţie. . iar dacã intensitatea manifestãrilor este moderatã ea poate fi uşor corectatã prin mijloace obişnuite educative. la bazã aflându-se subaprecierea „eului” autoevaluarea scãzutã. performanţele. Pentru ea şcoala începe sã slãbeascã relaţia de dependenţã care a jucat un rol important pânã la vârsta şcolarizãrii în dezvoltarea copilului. Tulburări în domeniul afectiv: . capacitate care poate influenţa negativ procesul învãţãrii.mobilitate afectivã. teamã. 4.hiperemotivitate. .

deficienta mintala. corespunde imbecilitatii superioare din vechea clasificare. sanatate si securitate. c. Clasificarea actuala. copiii rãspund unei impresii neplãcute devenind neplãcuţi. debilitate mintala. este o auto-agresiune sub forma melancoliei. ci şi înlocuind mai târziu trecutul neplãcut cu versiuni imaginare Tulburari afective-transformarea afectelor: * introiecţia – constã în a lua asupra sa faptele altora fie din admiraţie. care constã în a nega ceea ce este neplãcut. realizând un compromis între apãrare şi agresiune (elementul intolerabil este înlãturat în forma sa iniţialã. nu numai prin uitare. aliniatele F 70-79. inapoiere mintala (reala sau aparenta). Intarzierea mintala usoara. Intarzierea mintala moderata. aparuta odata cu incarcarea programelor scolare. deprinderi sociale. intelectul de limita propriu-zis. a frecventei cu care se manifesta si alte tulburari pe langa cele psihice. pe care OMS doreste sa o impuna tuturor tarilor europene (CIM. b. utilitate în comunitate. a capacitatii de socializare. ci doar vegetativa. Se subimparte in: a. * formaţiile reacţionale– se produc pentru a apãra eul. Intarzierea mintala usoara. fie din încercarea de a învinge teama pe care o inspirã. auto directionare.izolare. * identificarea – sublimarea – este admiraţia pentru un coleg care îndrãzneşte sã înfrunte pe oamenii mari.. * transformarea în contrariul sãu – subiectul transformã impulsurile în contrariul lor sau se ia pe el însuşi drept ţintã pentru a cruţa pe un altul. admiraţie ce genereazã o atitudine provocatoare prin identificare. codifica retardarea mintala la capitolul F (9).anulare rectroactivã. b) Tulburari temperamentale c) Tulburari atitudinale -atitudinea negativa fata de invatatura Intarzierea mintala Handicapul mintal este un simptom complex. 1994). III. c. . IV. nu presupune practic viata psihica. arieratie mintala usoara. QI<20. Intarzierea mintala profunda. înclinaţii spre eşecuri în viaţã. intelectul de limita prezinta un QI cuprins intre 70-85. ce se caracterizeaza printr-un nivel semnificativ scazut al intelectului si coexistenta corelativa a cel putin 2 sau mai multe deprinderi aplicative limitate: comunicare. QI=35-49. dar reapare sub o formã deghizatã). Din acest motiv se poate imparti in trei subgrupe: a. b. însusita academica. ICD-10. odihna si munca. Intarzierea mintala severa. cu urmatoarele subgrupe: I. caracterizat printr-o limitare substantiala a functiilor psihicului. viata la domiciliu. QI=20-34. mecanism ce izoleazã faptele de contextul lor emoţional. corespunde imbecilitatii inferioare. Aceasta categorie este neomogena sub raportul posibilitatilor de instructie. Frecventa 7 . autoîngrijire. cu coeficientul intelectual (QI) care oscileaza intre 50 si 69. II. Retardul mintal se manifesta sub vârsta de 18 ani Ca notiune relativ recenta. deficienta mintala usoara.

riscul primului copil de a se naste cu insuficienta psihica este de 20% si creste pana la 40% cand ambii parinti sunt afectati (Takei. 1996. Calitatea expreimării depinde şi de caracteristicile individuale ale proceselor nervoase: copiii cu predominantă puternică a excitaţiei – vorbire tahilalică.5-3% retardul mintal usor. 1995). contopiri. 7% pentru intervalul 2034 si 1% pentru QI sub 20. 0. frecventa lor este de 75% pentru retardul psihic usor. autorul constată că nu există nici un elev cu deficienţă mintală care să nu prezinte întârzieri în dezvoltarea limbajului. Popovici. 2. 15% din copiii cu deficit intelectual nespecific sindromologic au unul sau ambii parinti cu deficit mintal.3% retardul mintal grav (0. Vocabularul deficientului mintal este sărac. 0. adică mari dificultăţi în a se exprima logico-gramatical. insuficienta psihica afecteaza aproximativ 5-8% din totalul populatiei . E. Printre cele mai frecvente tulburări se enumeră: Tulburări de pronunţie – dislaliile simple care constau în omisiuni. cele de ritm şi fluenţă nu îmbracă un caracter atât de complex – bâlbâiala nu se transformă în logonevroză. Date mai noi (Gelder. Tulburările limbajului scris – inclusiv dislexo-disgrafie. 64). Într-un studiu făcut de D.V. iar cei cu predominanţă puternică a inhibiţiei – vorbire bradilalică. omisiuni de grafeme.24% retardul mintal mediu si sever.06% retardul mintal profund). iar riscul de recurenta este de circa 20% cand in familie exista un singur caz (printre rudele de rangul I) si creste progresiv cu numarul cazurilor (ajunge la 40-60% dupa 2-3 cazuri). deformări de foneme şi dislalii polimorfe care duc la alterarea inteligibilităţii. lacunar şi cu forme pasive. pag. 2002. Verza evidenţiază fragilitatea şi labilitatea comportamentului verbal al deficienţilor mintal. Tulburarile de comunicare la copii Cercetările pun în evidenţă o competenţă de comunicare timpurie a copiilor care pare a fi pregătită biologic. Dalgard. Limbajul Întârzierea în dezvoltarea limbajului reprezintă una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale copilului cu deficienţă mintală. Daca unul din parinti este cu retard mintal. Tendinta de agregare familiala a cazurilor de insuficienta psihica usoara este accentuata de tendinta de mariaj asortativ. adăugiri. 20% pentru cel moderat si sever si 5% pentru cel profund. inversări Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii – spre deosebire de tulburările de pronunţie.In urma cercetarilor OMS si UNESCO a fost gasita in populatia infantila o frecventa a intelectului de limita de 7%. indica o distributie putin diferita: 80% pentru intervalul 50-70 al QI. 12% pentru QI de 35-49. Raportat la totalul retardelor psihice. Încă de la 4 luni copii urmăresc traseul privirii 8 . Pe plan mondial (Cederblad. La copilul cu handicap mintal între aspectul gramatical şi aspectul de conţinut există anumite disocieri care se menţin până mai târziu Deficienţii mintal recurg la reproducerea unor şabloane verbale sau la imitaţii care nu au valoare în diferite situaţii – apărând întârzieri în activizarea vocabularului. 1996). deoarece ei nu sunt conştienţi de handicapul lor şi nu trăiesc în mod dramatic fenomenul. înlocuiri.1994). De foarte timpuriu copii pot iniţia interacţiunea cu adultul prin contact ochi în ochi şi la fel o pot încheia prin evitarea privirii. Comunicarea ca schimb de informaţii de manieră verbală sau nonverbală face ca expresia verbală să fie doar una din componentele comunicării. Apar înlocuiri sau substituiri de foneme sau grafeme. Componentele interactive sunt social orientate şi reciproc adresate fie natura lor verbală sau nonverbală. Primele încercări de comunicare ale copilului sunt de natură nonverbală şi se produc în secvenţe interactive între copil şi un adult (Tourrette şi Guideti.

Aceasta atrage atenţia în evaluarea competenţelor de limbaj ale copilului să fie luate în consideraţie ambele aspecte atât cel al producerii limbajului cât şi cel al comprehensiuni care poate cuprinde decalaje foarte mari la unii copii care manifestă în mod spontan o mai mare rezervă sau precauţie în a pronunţa cuvinte. copii înţeleg semnificaţia unui cuvânt mult înainte de a fi capabili să-l şi pronunţe sau utilizeze. Cercetările au pus în evidenţă faptul că sugarii sunt capabili de a diferenţia între sunetele limbii vorbite mult mai bine decât adulţii.proces cognitiv de însemnătate centrală în definirea rolului care prin intermediul abstractizării coordonate în acţiuni mintale. Gândirea . Majoritatea studiilor privind limbajul se axează pe ceea ce produce copilul de la sunete pana la cuvinte. în jurul vârstei de 10/11 luni această abilitate se diminuează pe măsură ce copilul este axat pe producerea limbajului.mamei şi foarte repede transformă comportamentul de observare în comportament preverbal de comunicare. Comportamentul preverbal este eşafodajul pe care se clădeşte comportamentul lingvistic. 1976) diferenţa între masa vocabularului folosit de copii şi cel înţeles de aceştia. Este principala pârghie psihică prin care individul uman realizează mai mult sau mai puţin adaptarea conştientă la condiţiile mediului. Cu timpul . Deoarece producerea cuvintelor este mult mai dificilă şi mai complexă eşecul în a produce cuvinte nu demonstrează lipsa înţelegerii cuvântului. respectiv. Ea a evidenţiat faptul că. Gândirea deficientului mintal Cele mai evidente caracteristici ale gândirii sunt întâlnite la copiii a căror deficienţă este consecinţa nemijlocită a lezării cortexului. Seligman. standardizat. extrage şi prelucrează informaţii despre relaţiile categoriale şi determinative în forma conceptelor. Este însă necesară o distincţie între ceea ce copii înţeleg din limbaj ( comprehensiune) şi ceea ce copii produc ( limbajul pe care ei îl folosesc). “Pune jucăria pe masă “ mult înainte de a fi capabili să construiască singuri propoziţiile respective sau chiar înainte de a pronunţa acele cuvinte fie şi separat. Cercetările au demonstrat ( Goldin – Meadow. unanim acceptate in limba uzuala. Gutu. judecăţilor şi raţionamentelor. Copii pot răspunde unor instrucţiuni complicate ca de exemplu: “Adu-mi jucăria “. incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa” (M. pag. 1989. Dar producerea limbajului nu arată o imagine completă a cea ce poate copilul în zona comunicării şi a limbajului. atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii. în timp 9 . (copiii cu deficienţă mintală patologică) Una dintre caracteristicile importante ale dezvoltării psihice şi a gândirii în general o reprezintă vâscozitatea genetică – fenomen pus în evidenţă de Barbel Inhelder. Gândirea reprezintă un proces psihic fundamental pentru cunoaştere. 374). Mama şi copilul sunt uniţi de foarte devreme într-un comportament comun sau împărtăşit de comunicare demonstrat de desele comentarii verbale ale mamei privind ceea ce copilul observă (Bruner. 1974). 1975) . Tulburarile de limbaj oral si scris “Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal. de la manifestarile verbale tipizate. Comunicarea preverbală se bazează printre altele pe receptivitatea copiilor la sunetele vocii umane. Există ipoteza conform căreia această abilitate este cea care ajută la spargerea codului lingvistic al limbii vorbite în preajma lor ( Berk.

Gândirea copilului deficient mintal este rigidă datorită incapacităţii sau dificultăţilor accentuate în realizarea transferului. simptom care după Pevzner constă în dificultăţi accentuate de abstractizare şi generalizare. lenţi. cauza acestui fenomen se găseşte într-o neobişnuită inerţie patologică. greoaie inconsistentă şi neterminată. cu atât mai restrânsă cu cât gravitatea deficitului intelectual este mai mare. Aşa sunt: ntoarea operaţiilor mintale. nesiguri în evoluţia sa intelectuală. sărăcia exemplelor originale lipsa de iniţiativă O altă caracteristică a gândirii copiilor cu deficienţă mintală este inconsecvenţa gândirii (lipsa de coerenţă) mai ales la formele etiologice ale deficienţei mintale. Datorită acestui fapt. că la deficientul mintal „zona proximei dezvoltări” este limitată. Copiii cu deficienţă mintală se caracterizează printr-un scăzut spirit de observaţie. deficientul mintal stagnează adesea în dezvoltarea sa intelectuală. Vâgotski a demonstrat în studiile sale comparative. După A. Luria (1960). O altă trăsătură a gândirii la handicapaţii mintal o reprezintă rigiditatea reacţiilor şi a comportamentului adaptativ. şi de a verbaliza propria experienţă. La nivelul gândirii. inclusiv întreaga paletă a gândirii reversibile. Dezvoltarea intelectuală a deficientului mintal este caracterizată printr-o evoluţie încetinită. rămâne la nivelul unor trepte intermediare. pe care se bazează activitatea nervoasă superioară. de a face generalizări. fără a putea ajunge la nivelul gândirii formale. inerţia patologică este în strânsă legătură cu simptomul central al sindromului oligofrenic. prin slaba manifestare a interesului cognitiv. de situaţia trăită în momentul dat. acestea găsindu-şi explicaţia în diminuarea capacităţii corticale de analiză şi sinteză. deficientul mintal face paşi mici. adică în dereglarea accentuată a mobilităţii proceselor de excitaţie şi inhibiţie. În activitatea şcolară întâlnim frecvente manifestări ale inerţiei patologice la elevii handicapaţi mintal. printr-o insuficientă curiozitate – influenţează negativ antrenarea copilului în activitate. Bibliografie 10 . După Rubinstein (1979) una dintre cele mai frecvente manifestări ale simptomului central (adică al dificultăţilor de abstractizare şi generalizare) constă în concretismul excesiv al gândirii (în incapacitatea accentuată a elevilor handicapaţi mintal de a se desprinde de concretul nemijlocit. atât în gândirea lor cât şi la nivelul altor procese şi funcţii psihice. repetarea fără discernământ a unor şabloane însuşite mecanic.ce adolescentul normal atinge cu uşurinţă stadiul operaţilor intelectuale formale. numeroase stereotipii prezente în comportament şi vorbire.

Adrian . 3. Bucureşti. Gherghina. Stănică Ilie .1. Tiberiu . 2008. 1998. 1978. Evaluarea copiilor cu CES în perspectiva integrării. Editura RAR. Editura Didactică şi Pedagogică. 11 . Bucureşti. 2. Factorii psihologici ai reuşitei şcolare. Boici. Kulcsar. Reşiţa. Cozma. Timpul. Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->