Gandire politica nietzscheeana Dificultati- nu are un scop grandios la baza, filosofia sa, in special cea politica se bazeaza pe critica

societatii in care traieste si a diferitelor tipuri de analiza a acesteia, a impactului ei asupra realitatii, a metodologiei adoptate si a stilului pompos pe carel foloseste pentru a se adresa interlocutorilor ei. N. isi pune intrebare ultima sau prima in acest caz vrand sa ajunga la bazele politicii, la fundamentele acesteia, el nu lasa spatiu detaliilor argumentative ori analizei detaliate pe care o lasa in mainile contemporanilor sai. Din cauza sau datorita acestui mod de a scrie N. lasa spatiu interpretarilor de tip revolutionar sau anti-institutional care contureaza lumea postmoderna. Prin metafora navigarii in ape indepartate N. plaseaza politica intr-o lumina negativa intrebandu-se daca aceasta poate garanta securitatea rasei umane producand atat de multe evenimente nefaste. Una din insulele pe care corabiile politice acosteaza este cea a legislatiei care arata omului calea catre ceea ce trebuie sa devina. Daca prin politica se poate asigura viitorul umanitatii atunci directiile acesteia ar trebui sa fie indreptate exclusiv spre cultivarea unui anumit tip de om-pleaca de la premisa ca civilizatia europeana nu-si mai gaseste ancorele valorice si prin urmare nici scopurile- nihilismul ca pandemie a noului secol. El nu ofera solutii la aceasta criza-spune doar ca oferire unui scop nu e o solutie, ci inducerea omului de a nu mai dori neaparat un scop.-oricum N. nu prea e concentrat asupra gasirii unor noi valori, cat a distrugerii celor vechi. Teza principala a gandirii politice nietzscheene: existenta umana e justificata doar de prezenta unor exemplare care redefinesc continuu conceptul de perfectiune-traducand aceasta expresie in termeni politici: politica trebuie sa creeze circumstantele favorabile aparitiei acestor exemplare care pana acum au fost exceptionale de-a lungul istoriei.Pentru a corecta erorile aleatorii, indiferente ale Naturii, legislatia politica trebuie sa asigure conditiile aparitiei geniului. Exemple: Tucidide, Caesar, Michelangelo, Goethe, Bizet. Chiar si in cel mai mare dusman al individualismului, crestinismul, e recunoscuta valoare individului: figurile martirilor, cele ale sfintilor etc. Nietzsche considera ca speciile sunt dinamice si evolueaza, in cazul speciei umane se intampla gratie acestor specimene, dar nu e un tip de progres determinat-catre ceva anume.