1.

Redacteaza un eseu structurat de 30-60 randuri (12 TNR la 1,5 randuri) in care sa dezvolti, pe langa idei si informatii din alte surse, urmatoarele interconditionari: competena in cazul conveniei arbitrale; ordonaa preediniala - domenii de aplicare; modalitaile de realizare a partajului judiciar; titluri executorii i executare silita indirecta;

-Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara in conformitate cu conventia arbitrala care exprima vointa partilor contractului de comert international de a supune litigiul ivit intre ele in legatura cu executarea acelui contract arbitrajului. Conventia de arbitraj se poate prezenta sub doua forme: clauza compromisorie sau clauza de arbitraj si compromisul sau conventia de compromis. Clauza compromisorie reprezinta acordul partilor exprimat printr-o stipulatie inserata in cuprinsul contractului principal sau intr-un inscris separat, de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi in legatura cu executarea sau mai curand cu neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj. Compromisul este conventia prin care partile stabilesc ca litigiul ivit intre ele sa nu fie supus jurisdictiei ordinare, ci unui arbitraj, specificand si conditiile in care va statua arbitrajul astfel desemnat. Asadar, daca clauza compromisorie este un acord anterior oricarui contencios intre partile contractante, compromisul priveste insa litigii deja existente intre parti. Natura juridica conventiei arbitrale este definita de prezenta unor implicatii procedurale grefate pe o certa structura contractuala. Ca orice conventie, conventia arbitrala trebuie sa indeplineasca conditiile esentiale de validitate: capacitate, consimtamantul valabil al partilor, obiect si cauza precum si conditiile de forma. Conventia arbitrala trebuie sa se concretizeze intr-un inscris nu neaparat autentic. Poate avea si forma unui inscris sub semnatura privata. Mai mult cerinta formei scrise nu implica in mod necesar existenta unui inscris unic. Poate rezulta si din savarsirea unor acte procedurale sau dintr-un schimb de scrisori, telegrame sau comunicari prin telex. Continutul conventiei de arbitraj este in general diferita in functie de felul arbitrajului adhoc sau institutionalizat avut in vedere de parti. Astfel atunci cand partile opteaza pentru un arbitraj institutionalizat ele trimit, utilizand o formula de tipul orice litigii care se vor naste in legatura cu acest contract vor fi solutionate in mod definitiv conform Regulamentului O atare formula pe cat de simpla, pe atat de cuprinzatoare, comporta inconveniente si riscuri pentru neutralizarea carora este necesara luarea de catre parti a numitor masuri de precautie. Partile pot exprima optiunea solutionarii litigiilor respectiv de catre un tribunal arbitral format din trei arbitri si desemnarea a cate unui arbitru de fiecare partener contractual si de comun acord asupra supraarbitrului. Se creeaza astfel premisa ca sentinta arbitrala sa poata fi pronuntata cu majoritate de doi la unu in cazul in care nu va putea fi dat in unanimitate.

Se poate stabili un termen limita pentru desemnarea de catre fiecare din parti a arbitrului sau, urmand ca in cazul depasirii celui termen facultatea de a putea desemna pe membri completului de arbitri sa revina instantei de arbitraj. Partile pot decide ca solutionarea litigiului sa fie facuta de un arbitru unic desemnat de ele de comun acord sau de un complet de judecata alcatuit in functie de complexitatea pricinii din trei sau cinci membri. Puterile arbitrilor pot fi limitate de catre parti la o simpla incercare de conciliere prealabila. Ele pot conferi arbitrilor facultatea de a realiza un arbitraj de echitate definind parametri acestui mod de arbitrare. Totodata partile pot reglementa posibilitatea extinderii puterilor arbitrilor in raport cu gradul de complexitate al problemelor pe care le implica executarea contractului,. Precum si posibilitatea adoptarii procedurii la imperativele solutionarii corecte a litigiului. Se poate institui posibilitatea de a recurge la o expertiza tehnica prealabila, se poate stabili locul unde urmeaza sa se tina arbitrajul, limba in care urmeaza sa se desfasoare procedura in fata arbitrajului si se poate determina legea aplicabila contractului. Partile isi pot asuma angajamentul formal de a duce la indeplinire sentinta pronuntata de arbitru. Un asemenea angajament este necesar sa fie asumat chiar atunci cand litigiul fiind incredintat spre solutionare unei institutii de arbitraj permanent, obligatia privind executarea sentintei arbitrale de catre impricinati este inscrisa explicit in regulamentul acelei institutii. Conventia de arbitraj produce efecte de natura contractuala dar si procedurala. Fiind un acord de vointa, produce efecte privind opozabilitatea intre partii si succesorii acestora in drepturi, inopozabilitatea fata de terti. Sub aspectul finalitatii indeplinite, conventia de arbitraj este un act procedural care da nastere unui efect principal si negativ sustrage anumite litigii de sub competenta jurisdictiei statale si un efect complementar si pozitiv confera arbitrilor competenta de a statua asupra litigiilor respective. Conventia de arbitraj este guvernata de legea stabilita prin acordul partilor, lex voluntatis . In absenta alegeri a partilor, legea aplicabila conventiei de arbitraj se determina in conformitate cu normele conflictuale. -Este o procedura speciala in temeiul careia, instanta de judecata poate dispune masuri vremelnice, in cazuri urgente, pentru: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara; inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Conditiile de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala sunt urmatoarele:

urgenta masurii solicitate; Aceasta va fi apreciata de catre instanta in raport cu situatia existenta in momentul judecarii cererii de ordonanta presedintiala. Nesolutionarea (neprejudecarea) fondului cauzei. Aceasta inseamna ca masura luata sa nu prejudece fondul dreptului. In solutionarea unei cereri de ordonanta presedintiala, instanta nu analizeaza fondul dreptului discutat de parti. In literatura de specialitate, aceasta conditie mai este exprimata si prin ideea de pipaire a fondului, judecatorul verificand de partea cui este aparenta dreptului. Vremelnicia masurii.

Dupa cum s-a aratat mai sus, prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre parti. Partea nemultumita de masura luata prin ordonanta are posibilitatea de a se adresa instantei, pe calea dreptului comun. De regula, masurile dispuse pe calea ordonantei presedintiale sunt limitate in timp, pana la solutionarea pe fond a cauzei, dar exista posibilitatea ca acestea sa ramana definitive si irevocabile, daca partile nu mai urmeaza calea dreptului comun. In practica judiciara, in mod frecvent se recurge la procedura speciala a ordonantei presedintiale: in materia raporturilor de familie; in materia raporturilor de vecinatate si de proprietate; in materia raporturilor locative; in materia executarii silite. Spre exemplu, in timpul in timpul procesului de divort instanta poate dispune masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei. Numai prin hotararea irevocabila de divort instanta stabileste, insa in mod definitiv asupra unor asemenea cereri, masurile dispuse in cadrul cererilor formulate pe calea ordonantei presedintiale putand fi diferite. O data cu ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de divort, hotararile pronuntate in procedura speciala a ordonantei presedintiale isi inceteaza efectele. Partajul judiciar sau imparteala judecatoreasca intervine atunci cand nu s-a putut realiza partajul voluntar sau in cazurile cand acesta este obligatoriu. In cele mai dese situatii, justificarea partajului judiciar este determinata de neintelegerile coindivizarilor. Prin actiunea de partaj coindivizarii urmaresc ca dreptul indiviz al fiecaruia dintre ei pe care il au asupra bunului sau a masei de bunuri supuse impartelii, sa fie inlocuit cu un drept exclusiv si diviz asupra unor bunuri precis determinate, concrete, care sa fie atribuite in lotul ce revine fiecaruia dintre copartasi si astfel sa inceteze imixtiunile celorlalti in modul de exercitare a atributelor dreptului de proprietate. Sunt consacrate trei cauze legale ale obligativitatii partajului judiciar, si anume: -cand un copartas nu este prezent la rezolvarea indiviziunii prin imparteala si nu este nici reprezentat, prin mandatar cu procura speciala; -atunci cand unul dintre coindivizari este minor sau interzis prin sentinta judecatoreasca definitiva si irevocabila, iar autoritatea tutelara nu a autorizat actul de imparteala voluntara; -atunci cand cel putin unul dintre coindivizari se opune actului de imparteala prin conventia partilor. Procedura impartelii judiciare este reglementata in prezent de art.673/1-673/14 din C.proc.civila.28 Modalitatile concrete de realizare a partajului judiciar sunt: a) partajarea in natura a bunului sau a bunurilor care fac obiectul indiviziunii. Atribuirea in natura are loc prin formarea de loturi egale cu numarul coproprietarilor. Imparteala in natura este regula si este prevazuta de art.673/5 a1.2 din C.proc.civ, care stabileste ca instanta va face imparteala in natura, procedand la formarea de loturi si la atribuirea lor. Prin modalitatea de realizare a partajului in natura se realizeaza o echilibrare mai eficienta a intereselor economice, ale copartasilor, pentru ca vizeaza bunuri care intra in continutul dreptului real de proprietate si nu o echivalenta a acestuia. In cazul formarii de loturi in natura care nu sunt echilibrate valoric, aceasta echilibrare se va face prin plata unor sulte valorice proportionale de catre cei care au primit mai mult, catre cei care au primit mai putin.

b) atribuirea bunului in proprietatea exclusiva a unuia dintre copartasi, ceilalti copartasi urmand sa primeasca echivalentul banesc al cotelor la care au dreptul. La aceasta modalitate se recurge cand bunul (de regula unul singur) nu poate fi partajat comod in natura, deoarece este indivizibil, s-ar distruge prin formarea mai multor bunuri din el, imparteala in natura este imposibila sau neeconomicoasa pentru ca bunul ar fi faramitat excesiv. Astfel se va pune capat coproprietatii, prin atribuirea bunului unuia dintre copartasi, urmand ca ceilalti sa primeasca echivalentul in bani al valorii la care au dreptul. Pentru ca atribuirea sa fie echitabila se va aprecia in raport de o serie de imprejurari, cum sunt: cotele parti ale copartasilor, natura bunului, ocupatia copartasilor, timpul de folosire, nevoia de acel bun, profesia legata de acel bun, posibilitati de punere in valoare etc. In practica judecatoreasca au fost stabilite criterii pentru atribuire, in cazul in care copartasii nu convin, asupra caruia dintre ei sa i se atribuie bunul indiviz.29 Criterii de atribuire sunt prevazute expres la art. 673/9 C.proc.civ. care se refera atat la formarea cat si la atribuirea loturilor, astfel ... instanta va tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei partii ce se cuvine fiecaruia, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari,iinainte de a cere imparteala au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea. Cel caruia i se atribuie bunul aflat in indiviziune va fi obligat sa plateasca celorlalti copartasi sume banesti cu titlu de sulta, proportional cu cotele de proprietate detinute in bunul supus partajului. Daca partile nu se inteleg cu privire la valoarea bunului, instanta va administra probe pentru evaluare. Practica instantelor este ca se va dispune efectuarea unei expertize, atat pentru formarea loturilor cat si pentru stabilirea valorii de circulatie a bunului sau masei de bunuri supuse impartelii; sens in care dispune si art.673/6 din C.proc.civ. c) vanzarea bunului si impartirea echivalentului banesc, este ultima modalitate ce va fi folosita daca bunul nu este partajabil in natura si nici unul dintre copartasi nu doreste sa-l preia in lotul sau. Vanzarea se va realiza prin buna invoiala, daca toti copartasii si-au dat acordul, sau prin licitatie publica, daca acest acord nu poate fi obtinut. Pretul rezultat va fi distribuit intre copartasi proportional cu cota fiecaruia. -In mod obisnuit, executarea unei hotarari judecatoresti sau a unui alt titlu executoriu se face voluntar si numai in caz contrar se recurge la executarea silita. Executarea silita are loc pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. MODALITATI. Legislatia executionala reglementeaza doua modalitati ale executarii silite, respectiv executarea silita directa si executarea silita indirecta. Se recurge la executarea silita directa atunci cand creditorul tinde sa obtina realizarea in natura a prestatiei care formeaza obiectul obligatiei debitorului inscris in titlul executoriu. Executarea silita indirecta intervine in situatia in care creditorul, care are de realizat o creanta baneasca, urmareste sa-si indestuleze creanta din sumele obtinute prin valorificarea bunurilor debitorului, prin poprirea sumelor pe care acesta le are de primit de la terte persoane ori, in cazul persoanelor juridice titulare de conturi bancare, prin virarea sumei din contul debitorului in contul creditorului. Pentru a porni executarea silita nu este suficienta existenta unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie sa-si justifice urmarirea silita prin existenta unui creante certe, lichide si exigibile. TITLURILE EXECUTORII. Titlul executoriu este inscrisul care, alcatuit in conformitate cu prevederile legii de catre organul competent, permite punerea in executare silita a creantei pe care o constata.

Sunt titluri executorii hotararile instantelor judecatoresti, hotararile instantelor Curtii de Conturi, actele autentificate de notarul public, hotararile arbitrale, hotararile judecatoresti straine, cambia, biletul la ordin si cecul, actele de sanctionare in material contraventiilor, titluri executorii privind creantele bugetare etc. PROCEDURA. Executarea silita incepe la cererea creditorului. Cererea de executare, depusa la executorul judecatoresc competent si incuviintata de instanta de executare, declanseaza procedura de executare silita. Dupa incuviintarea cererii, instanta va alcatui un dosar de executare, la care executorul judecatoresc este obligat sa depuna un exemplar al fiecarui act de executare, in termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia. Inainte de a se trece la executarea silita a bunurilor debitorului, executorul judecatoresc este obligat sa-i faca debitorului o incunostiintare despre pornirea executarii. Instiintarea cuprinde invitatia adresata debitorului de a executa de bunavoie obligatia sa, inauntrul termenului prevazut de lege, si anuntarea ca, in caz contrar, se va proceda la executarea silita. Intoarcerea executarii silite reprezinta obligatia creditorului de a-i restitui debitorului tot ce ia luat prin executarea silita, cand dupa savarsirea executarii intervine anularea titlului executoriu sau numai a executarii. In aceasta situatie, bunurile asupra carora s-a facut executarea se vor restitui celui indreptatit, iar in cazul in care executarea silita s-a facut prin vanzarea unor bunuri mobile, intoarcerea executarii se va face prin restituirea, de catre creditor, a sumei rezultate din vanzare, actualizata in functie de rata inflatiei.