P. 1
Despre Religia Musulmana

Despre Religia Musulmana

|Views: 118|Likes:
Published by Cristina Geacu

More info:

Published by: Cristina Geacu on Apr 11, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/11/2012

pdf

text

original

[modifică] Semnificaţie şi etimologie

Cuvântul bairám (pl. bairámuri, s.n.) [silabisit bai-ram] are, în limba română, două semnificaţii:
• •

petrecere, chef, distracţie, cu mâncare, băutură şi muzică; în limbajul familiar, poate însemna orice fel de divertisment, de la parade până la spectacole; denumirea a două mari sărbători islamice. În limba română, "bairam" vine de la turcescul bayram "sărbătoare", "festivitate", "petrecere".

[modifică] Bairam ca nume de sărbătoare islamică

‘Id al-Fitr 2005 la Moscheea din Dublin, Irlanda. Cuvântul "bairam" are şi un sens mai strict, inclusiv în limba română, care se referă la cele două mari sărbători islamice: Sărbătoarea Sacrificiului (în limba arabă: ‘Id al-Adha) şi Sărbătoarea Ruperii Postului (în limba arabă: ‘Id al-Fitr). Numele celor două sărbători în limba turcă, de unde cuvântul "bairam" a intrat şi în limba română, sunt: Kurban Bayramı "Sărbătoarea Sacrificiului" (sau Büyük Bayram "Marea Sărbătoare") şi Iftar Bayramı "Sărbătoarea Ruperii Postului" (sau Küçük Bayram "Mica Sărbătoare"). Sărbătoarea Sacrificiului care cade în a zecea zi a lunii islamice dhū-l-hiğğa (ultima lună a anului islamic) este un omagiu adus profetului Abraham (pentru musulmani: Ibrahim) şi puternicei sale credinţe dovedite prin acceptarea sacrificării fiul său Işmael (pentru musulmani: Isma'il) - conform Coranului - la cererea lui Dumnezeu. Acest episod relatat de Coran este acelaşi şi în Biblie, în Vechiul Testament, doar că în locul lui Isaac, cel ce trebuie sacrificat de către tatăl său este Isma'il. Sărbătoarea Sacrificiului marchează sfârşitul pelerinajului ritual comunitar (hağğ) la Mecca. Sărbătoarea Ruperii Postului marchează sfârşitul postului pe care musulmanii îl ţin în luna Ramadan, cea de-a noua lună a anului islamic

[modifică] Răspândirea cuvântului "bairam"
"Bairam", cu ambele sale sensuri, cel de petrecere laică şi cel de sărbătoare religioasă islamică, există cam peste tot în Balcani (datorită influenţei turco-otomane). De cele mai multe ori, el a fost adaptat fonetismului/grafiei acestor limbi sub forma bajram. De asemenea, din vestul extrem al lumii arabe, Maghrebul, şi până în Malaezia sau Singapore,

acest cuvânt poate fi auzit tot ca rezultat al aceleiaşi influenţe. Cuvântul este, de asemenea, prezent în iudeo-spaniolă (ladino), precum şi în alte idiomuri folosite de comunităţile iudaice.
.

Allah
De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare

editează

Numele lui Allah în limba arabă Allah înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noţiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât şi pentru arabii creştini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este acelaşi cu Dumnezeul iudeo-creştin. Totuşi, musulmanii resping teologia creştină privind unicitatea lui Dumnezeu (doctrina Treimii care îl priveşte pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu), văzând aici o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah (tawhid). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariţia islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza şi Manat. Acest fapt se înscrie în tiparul semit clasic (de ex., Yahve a avut în mintea evreilor timp de sute de ani şi el o consoartă, numită Aşera (celebra Astarte biblică), până când într-un final a fost desăvârşită trecerea de la politeism la monoteism, trecând prin monolatrie, aşa cum ne atestă arheologia; aceeaşi situaţie cu Baal, zeul canaaneean.), al unor zeităţi masculine asociate unora feminine. În lucrările sale de istoria religiei, Mircea Eliade, ca şi alţi istorici ai religiei, explică cum faptul că unele erau socotite zeităţi ale fertilităţii iar altele zeităţi creatoare, a provocat la un moment dat prin preferinţa spre cele din urmă, trecerea la monoteism. Astfel se explică de ce atunci când Mohamed a intrat în conflict cu elitele de la Meca, unchiul său Abu Lahab care îi era ostil, a creat în 616 cu toate clanurile mecane o uniune împotriva tribului lui Mahomed, iar actul întocmit de uniunea aceasta clanică se

sau "beth el" în ebraică. divinităţii feminine ("raba") venerată de mecani. erau considerate ca fiind lăcaşuri ale zeilor. şi de asemenea prin Cele 99 de nume ale lui Allah. Rocile. printre care şi Alah (divinitatea masculină). cum este şi piatra neagră încastrată în colţul Kabei. În această construcţie neterminată (fără acoperiş) erau reunite toate puterile supranaturale în care arabii credeau pe atunci. în nord. Coranul este contradictoriu.. care era. care mai era numită şi Al-'Uza ("Prea-Puternica"). care credeau că a face alianţe cu puterile supranaturale era foarte benefic pentru comerţul lor. la monoteism pur sub influenţa religiilor mai vechi. Alah!" Tradiţia pioasă nu vede nimic anormal în faptul că kuraişiţii.). adică şeful casei de piatră care era templul oraşului. anume iudaismul şi creştinismul. însă existau şi mişcări necirculare. Ritualul pe locul acestor aşezări de piatră sau pur şi simplu pietre. scriu "In numele lui Alah". făcând imposibilă reprezentarea bi. şi care în contrast cu divinităţile feminine ce procurau abundenţă. Astfel. În privinţa acestor 99 de nume ale lui Alah. care este interzisă.. Arabii credeau însa nu numai că pietrele. Ce poate fi mai natural decât să vrei să te aliezi stăpânilor şi domnilor (rab) acestor spaţii sacre. stapâne (Al-Lat. cum ea nu găseşte anormal nici faptul că tatăl lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dacă vrem "sclavul lui Alah" – asta înseamnă Abdalah). păgâni pe atunci. el era creator. Explicaţia acestui fapt este că arabii politeişti recunoşteau mai multi zei. Al-Kafid ). în sud-est.sau tri-dimensională. adică recunoaşterea în continuare a divinităţilor feminine alaturi de divinitatea masculină recuperată de noua religie. la sud-estul edificiului. Pelerinajul la Meca se făcea pentru a cere protecţie celor 3 doamne. "Răzbunătorul" (Al-Muntaqim). însă exista aici şi un domn (rab). "Cel-care-aduce-dezonoarea" (AlMudhel). ucigătorul (Al-Mumit). mecanii îi cereau protecţie. aşa cum era cazul cu rocile Safa. care era stăpânul casei (bayt) de piatră. un tufiş de palmieri (nakhla) servea de exemplu ca rezidenţă "Doamnei". cum era un dus-întors între două roci sacre. islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local. creându-le un cult? Acest fapt util apărea evident în lunile sacre de pelerinaj (primavara şi cele 3 luni de toamnă). deşi majoritatea covârşitoare a suratelor încep cu o formulă care afirmă mila şi compasiunea lui Alah. aşa cum stă bine unor comercianţi experimentaţi. Asta e semnificaţia cuvântului "bayt ilah" în araba. ca orice bărbat arab "şeful casei". la idolatrie. Oh. "Distrugătorul". În această optică. AlUza şi Manat). în optica tradiţională musulmană. printre acele 99 nume ale acestuia se găsesc şi unele ca de exemplu "Înjositorul" (Al-Muhill. etc. De aici explicaţia insistenţei Coranului în respingerea "asociaţionismului". în măsura în care prea multe dintre aceste nume sunt practic reciproc antonime. De unde concluzia care se impune: Coranul este certat cu principiile logicii (al non-contradicţiei. de ex. şi Marwa. în general. perioade de siguranţă şi pace în cursul cărora puteau avea loc târgurile de schimburi de mărfuri. Natura pietroasă a Arabiei explică acest cult al pietrelor. ci şi arborii conţin sacrul. Mai mult.încheia cu formula "In numele Tău. "Făcătorul-de-rău" (Al-Dar). Musulmanii preferă să-l descrie pe Allah prin numeroasele atribute divine menţionate în Coran. Nu există nicio imagine vizuală sau reprezentare a lui Allah deoarece o astfel de imagine artistică ar duce. mulţi musulmani cred că Dumnezeu este lipsit de corp. era rotirea în jurul lor. .

sau cu alte cuvinte. la Al-Ka'ba. tr. atât el însuşi.Cei Cinci Stâlpi ai Islamului. moment al cărui nume îl poartă.: as-salāt. tr. Ismail. sunt după cum urmează: Cuprins [ascunde] • • • • • • 1 Mărturisirea de credinţă (ar. kelime-i şehadet) Mărturia de credinţă în islam afirmă unicitatatea lui Dumnezeu şi calitatea lui Muhammad de profet al Său: La ilaha illa Allah wa Muhammad rasulu Allah "Nu există [dumne]zeu în afară de Dumnezeu.: al-hajj.: namaz ) Musulmanii se roagă de cinci ori pe zi. . Musulmanul se roagă doar la Dumnezeu. iar Muhammad este trimisul lui Dumnezeu". [modifică] Pelerinajul la Mecca (ar.: Ibrahim) împreună cu fiul său.: hac ) 4 Postul din luna Ramadan (ar. tr. musulmanul trebuie să fie curat. obligaţiile fundamentale ale oricărui musulman.: aš-šahāda: tr.: namaz ) 3 Pelerinajul la Mecca (ar. o construţie aproape cubică .: as-salāt. sau mai bine spus. despre care tradiţia islamică spune că a fost construită de Adam şi reconstruită mai târziu de către Abraham (ar. tr: zekat) 6 Legături externe [modifică] Mărturisirea de credinţă (ar. Rugaciunea se efectuează în direcţia AlKa'ba (Casa sfântă) aflată la Mecca. iar locul unde îşi va face rugăciunea trebuie să fie de asemenea lipsit de orice impuritate. tr. musulmanul poate să facă şi alte rugăciuni opţionale. cât şi hainele sale. Mărturisirea de credinţă este omniprezentă în viaţa musulmanului. Religia islamică interzice rugăciunea la Muhammmed. În afară celor cinci rugăciuni obligatorii. la alţi profeţi sau îngeri.: hac ) Orice musulman care are posibilitate financiară şi o bună stare de sănătate este obligat să efectueze măcar o dată în viaţă pelerinajul ritual la Mecca. Pentru a se putea ruga. Fiecare rugăciune este săvârşită într-un moment important al zilei. [modifică] Rugăciunea (ar.: aš-šahāda: tr. kelime-i şehadet) 2 Rugăciunea (ar.: Az-zakāt. tr: oruc ) 5 Dania rituală (ar.: al-hajj.: as-sawm.

tr: zekat) În limba arabă. Dania rituală are o destinaţie precisă. pentru cei care ostenesc pentru ele. enciclopedia liberă Salt la: Navigare. [modifică] Dania rituală (ar. pentru sărmani. se cifrează la 2. pentru slobozirea robilor. obligatorie. musulmanii nu trebuie să mintă. căutare Copertă împodobită cu caligrafie Al-Qur’ān Al-Karīm Cuprins [ascunde] . Călătorii. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de purificare. celebrează perioada în care profetul Muhammad a primit revelaţia coranică. femeile gravide. musulmanii adulţi trebuie să postească din zori până după apusul soarelui. Dania rituală. să blesteme. pentru calea lui Dumnezeu şi pentru călătorul aflat pe drum".sunt numai pentru săraci.[modifică] Postul din luna Ramadan (ar. fumat şi relatii sexuale în intervalul menţionat. aşa cumse menţionează în Coran: "Milosteniile . Coran De la Wikipedia. Persoana care oferă trebuie să nu aştepte nimic în schimb şi să nu urmărească laude din partea celorlalţi pentru actele sale de caritate. pentru cei îndatoraţi greu. urmând să-l ţină ulterior.: Az-zakāt. un exerciţiu de autocontrol şi o dovadă de credinţă. băutură. tr: oruc ) Ramadan-ul. femeile care alăptează şi bolnavii pot amâna postul. „curăţire”. În acesată lună. cuvântul zakāt înseamnă „purificare”. Timp de aproximativ 30 de zile. să jignească. Aceasta înseamnă abstinenţa de la mâncare. considerată a iertării şi a milei. a noua lună din calendarului islamic. pentru cei ale căror inimi se adună -întru credinţă-.5 % din valoarea veniturilor.din danie.: as-sawm.

după cum se arată chiar într-un verset coranic: Acesta este un preaslăvit Coran de pe Tabla Păstrată! (Coranul.: ‫ القرآن‬al-Qur'ān. laolaltă cu credincioşii. un codice civil ce răspunde problemelor vieţii cotidiene. o conduită de viaţă spirituală. prin intermediul îngerului Ğibrīl (Gavril.• • • • • • • • • • 1 Prezentare generală 2 Revelarea Coranului 3 Surele meccane şi medineze 4 Forma scrisă a Coranului 5 Coranul şi limba arabă 6 Conceptele coranice 7 Coranul şi traducerea sa 8 Traduceri ale Coranului în limba română 9 Notă bibliografică 10 Legături externe [modifică] Prezentare generală Cartea sacră a tuturor musulmanilor. Gabriel). Pentru musulmani. „Citire”. derivat de la verbul qara’a „a citi”. cu precădere. ce se află din preeternitate cuprins în 'Umm al-Kitāb – „Maica Scripturii” aflată în ceruri pe al-Lawh al-Mahfūz – „Tabla Păstrată”. ci şi „o inimitabilă simfonie ale cărei sunete îi mişcă pe oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”. definită ca o sumă de concepte în care se crede. în cărţile Sale. Coranul este considerat a fi însuşi Cuvântul lui Dumnezeu. o sinteză de precepte etice. cum spunea Marmaduke Pickthall.” Şi ei au spus: “Ascultăm şi ne . 21-22). profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă – aşa cum este considerată araba coranică de către exegeţii musulmani – atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii. din aceeaşi matrice celestă.: ‫ أل‬Allāh). în prefaţa traducerii sale a Coranului în engleză. Iona (Yūnus). în îngerii Săi. profeţilor anteriori. profetului Muhammad (n. „Recitare”. în viziunea coranică. Umm al-Kitāb (Maica Scripturii). în trimişii Săi. precum şi ceea ce revelase parţial. Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate. “Noi nu facem deosebire între trimişii Săi. este doar un mare profet: Trimisul a crezut în ceea ce a fost pogorât asupra sa de la Domnul său. au crezut în Dumnezeu. 632). El. [modifică] Revelarea Coranului Conform tradiţiei islamice. Moise (Mūsā) şi lui Iisus Hristos (Isā al-Masīh) – care. În acest sens. Coranul (ar. direct în limba arabă. LXXXV. Mecca. 570 – m. Noe (Nūh). lui Abraham (Ibrāhīm). cca. „a recita cu voce tare”) cuprinde revelaţiile făcute de Dumnezeu (ar. Medina.

cu privire la falsificarea propriilor lor cărţi sfinte etc.: madīna. cu multe îndrumări legislative pentru comunitatea islamică deja formată. este format din 114 capitole (sure). cu afirmarea unicităţii lui Dumnezeu (ar.: tawhīd). 285). începutul erei islamice. creştinilor. cu condamnarea vehementă a politeismului. cu acuzaţii aduse evreilor. de altfel. în două părţi: cea meccană în care predomină surele scurte cu caracter vizionar şi prevestitor.: al-'Ahira) când oameni vor fi răsplătiţi cu raiul şi pedepsiţi cu iadul. cu sure lungi. Domnul nostru.supunem! Iertarea Ta. cuvânt derivat de la dīn „lege”. „religie.: sağ‘). locul unde a învins religia islamică) – împreună cu adepţii săi. căci întru Tine este devenirea!” (Coranul. cu profeţii asupra Vieţii de Apoi (ar. după fapte. cu sensul de „locul legii”. şi perioada medineză. Articol din seria Islam Articole în această serie [modifică] Forma scrisă a Coranului Coranul canonizat. anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb – Medina (ar. şi într-o mai mică măsură. în proză ritmată şi rimată (ar. de lungimi diferite. II. mai puţin ritmate şi rimate. împărţită de anul 622. 612-632. aşa cum este cunoscut astăzi. Coran [modifică] Surele meccane şi medineze Revelaţia coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani. an care marchează. de la minimum 3 până la maximum 287 de Abbasizi Alawi Allah Bagdad Bairam Califat Cinci stâlpi ai islamului Civilizaţia islamică medievală Coran Islam Islamul în România Karbala Limba arabă Listă de oameni de ştiinţă arabi Mecca Medicina islamică Moschee Muhammad Sura editează .

bucăţi de ceramică etc. au fost acceptate şapte variante canonice de citire a Coranului (acestea se referă doar la intonare şi la decuparea textului . care a poruncit alcătuirea unui exemplar model. şi deoarece existau tradiţii diferite ale recitării. uneori. omoplaţi de cămilă.scris fără punctuaţie . ci a fost doar memorat de către însoţitorii săi.Al-Isrā‘) au fost revelate în mai multe locuri. conform tradiţiei islamice. tradiţiei spune că după moartea profetului Muhammad (632). stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif.versete (cât are sura Al-baqara „Vaca”). Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele Mushaf 'Uthmān "Vulgata lui Osman") organizează revelaţiile în ordinea lungimii. pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele şi care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferenţieze literele izomorfe. fiind considerate de atunci ca inexacte. dispuse nu cronologic. Uthman bin Affan. diferenţele dintre acestea fiind considerate minore. Mai târziu specialiştii au încercat să aşeze capitolele în ordine cronologică. . În urma cercetărilor. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului şi cele mai scurte la sfârşit. ci după lungime. păstrat de văduva profetului Muhammad. au în frunte sintagma bi-smi-llāhi-r-rahmāni-r-rahīmi „În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv”. începând cu cea de-a doua sură. i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă şi să noteze toate versetele autentice ale Coranului. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. fără să afecteze textul. şi a ordonat ca toate celelalte variante să fie distruse.: Ğibrīl) în numeroase ocazii între anii 610 şi moartea lui Muhammad în 632. Coranul fiind rodul unei munci redacţionale ale cărturarilor islamici aflaţi în slujba puterii califale contemporane lor. omoplaţi de cămilă. şi printre musulmani există un consens privind impărţirea capitolelor în cele revelate la Mecca şi cele revelate la Medina. Istoricii Coranului vorbesc însă de un proces mai gradual chiar decât cel prezentat de tradiţie. unii dintre însoţitorii săi le-au notat. anumite versete au fost notate pe foi de palmier. în ordine aproximativ descrescătoare.în propoziţii). profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil. ar. Hafsa bint Umar. Unele sure (de exemplu Sura XVII . El a trimis copii ale acestui exemplar în toate provinciile califatului. o muncă întinsă pe o perioadă de mai bine de un secol. pe pergamente. Toate surele. cu excepţia celei de-a IX-a. Pe lângă faptul că îi memorau revelaţiile. acest exemplar rămând fundamental până acum. exista o neînţelegere privind lectura exactă a anumitor versete. în perioade diferite. Exemplarul lui Zayd. după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. iar. sporadic. Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieţii profetului Muhammad. între anii 650 şi 656. Schematic. pietre. Coranul a fost revelat. Sute de ani dupa Uthman. primul calif. cărturarii musulmani au încercat să determine aplicarea punctelor şi citirea corectă în textul nevocalizat al lui Uthman. care să înlăture toate diferenţele survenite cu timpul între versiuni. Abu-Bakr.

existent în ceruri înainte să fie revelat lui Muhammad. bogăţie sinonimică. este perfectă ca şi Coranul însuşi. concizie. şi mai ales motivarea ce ar exista în relaţia formă sonoră-conţinut semantic.Coranul. Perfecţiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilităţii – al-’i‘ğāz (termen tradus şi cu „miracol” sau „minune”) – textului coranic.Vulgata lui Osman . Unele mişcări moderne din cadrul islamului se apropie însă de poziţia mu'tazilită. Când se vorbeşte despre perfecţiunea acestei limbi. manifestată atât la nivelul . a devenit centrul devotamentului islamic şi totodată subiectul controverselor teologice. redactarea Coranului se termină abia în anul 1923. încă de la începuturile sale. simbolismul sunetelor. au pretins eternitatea şi perfecţiunea Coranului. se scot în evidenţă elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate. ca atare. Incepută în secolul al VII-lea. Tipărirea în masă a Coranului în arabă şi traducerea în alte limbi sunt considerate facilităţi moderne.în mii de exemplare pe care le trimite în toată lumea islamică. logică. Oponenţii lor. când la iniţiativa regelui Fuad I al Egiptului. limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului. Teologia aş'arită (care a devenit predominantă) susţine eternitatea Coranului şi. Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo. În secolul al VIII-lea. increarea lui. [modifică] Coranul şi limba arabă Prima sură din Coran. mu'taziliţii au susţinut crearea Coranului de-a lungul timpului. Pentru musulmani. din diferite şcoli. Cuvântul lui Dumnezeu. tipăreşte exemplarul rămas de la Osman .

Islamul. 13) etc. 256). este de a şti cine este acest Dumnezeu. Factorul declanşator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran. CVII). 5). Pe lângă aceste epitete. [modifică] Conceptele coranice Conceptele continuu repetate care cristalizează esenţa mesajului coranic sunt: • Despre Dumnezeu care este prezentat prin „cele mai frumoase nume” (al-'asma' al-husna) ale sale sau „cele nouăzeci şi nouă de nume”. 43). dacă spuneţi adevărul! Dacă nu o faceţi – şi nu o veţi face – temeţi-vă de Focul cel mare care mistuie oameni şi pietre.2). cum ar fi: Unul. ca religie teocentrică. şi nimeni nu-I este asemenea” (Coranul. aduceţi-ne o sură care să fie deopotrivă cu aceasta! Chemaţi-vă martorii. revelat profetului Muhammad. Cel care aude şi cunoaşte totul (Coranul: V. ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor şi ginnilor (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Dacă vă îndoiţi de ceea ce am pogorât asupra robului Nostru. II. în mod firesc. Supremul(Coranul: XXXIX. 25). 69). 91). ajung să se încrusteze în memorie. 41).. are drept crez afirmarea Dumnezeului unic – aşa cum arată mărturia de credinţă „nu există [dumne]zeu în afara lui Dumnezeu!” -. Coran . Înţeleptul (Coranul: XXXIV. Milostivul (Coranul: I. ce reprezintă chintesenţa credinţei islamice. dispus să şi-l reprezinte pe Dumnezeu pornind de la calificativele sale. ca un memento. pentru un musulman lista numelor divine este ca un rezumat al Coranului. Iubitorul (Coranul: XI. Iertătorul (Coranul: XXXIV. Stăpânul întregii făpturi (Coranul: I.expresiei. Gloriosul (Coranul: XXXI.3). Creatorul (Coranul: LIX.256). Atotputernicul (Coranul: XXIX. cât şi al conţinutului. Binefăcătorul (Coranul: XXVII. pornind de aici.77). Viul (Coranul: II. Marele (Coranul: II . puse în valoare astfel prin rimă şi prin ritm. iar răspunsul cel mai la îndemână se află în atributele coranice prin care se dezvăluie oamenilor. Înaltul. Sfântul (Coranul: X. alţii decât Dumnezeu. 2). Absolutul! El nu naşte şi nu se naşte. gata pregătit pentru cei tăgăduitori (Coran. Aceste calificative repetate la sfârşitul versetului. 3). Problema esenţială. în Coran există dese definiri ale divinăţii: Spune: “Unul este Dumnezeu. 2324). Dumnezeu!. Se poate deduce că un spirit impregnat de Coran va fi.

134). chiar şi cele mai mici decât un grăunte de nisip. 35). 28). să nu comită adultere (Coranul: XVII. nici somnul nu-L prind vreodată! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. 27). să răspundă răului cu binele (Coranul: XIII. să fie milos (Coranul: XVII. să fie umil (Coranul: XXV. XXIV. Dumnezeu! Nu este [dumne]zeu afară de El. • Despre calităţile musulmanului credincios care trebuie: să creadă numai în Dumnezeu. aşa cum a făcut să apară creaţia. 88) etc. 91). iar sticla este asemenea unei stele strălucitoare. să fie deşat de zădărniciile lumii (Coranul: XXIII. să nu bârfească (Coranul: CIII. Despre Ziua Judecăţii de Apoi – pentru a induce credincioşilor datoria faţă de Dumnezeu şi de om – când toate faptele. Ea este aprinsă de la un copac binecuvântat: măslinul care nu este nici de la Răsărit şi nici de la Asfinţit şi al cărui ulei aproape că luminează fără ca focul să-l atingă. 33). să vorbească frumos oamenilor (Coranul: II. Dumnezeu este Atotcunoscător (Coranul. să nu spună ceea ce nu face (Coranul: LXI. să-i determine pe cei din jur să facă numai fapte bune (Coranul: XVI. 67). Cine-ar putea mijloci la El. 201). să o considere ca o etapă indispensabilă în trecerea lor spre eternitate (Coranul: LVI. Cel ce a avut puterea să creeze cerurile şi pământurile. 20). Veşnicul! Nici picoteala. că oamenii.Dumnezeu este lumina cerurilor şi a pământului! Lumina Sa este asemnea unei firide unde se află o lampă. Lumină asupra luminii! Dumnezeu călăuzeşte către lumina Sa pe cine voieşte. accentuând că: tot ceea ce există pe pământ poartă în sine sămânţa pieirii (Coranul: LV. că Cel ce le-a dat viaţă oamenilor o dată. să facă eforturi pentru a cunoaşte cât mai mult (Coranul: XX. Viul. 104). să nu mintă (Coranul: IX. 37). să fie neclintit în credinţă (Coranul: III. că învierea este un fapt ce ţine de legea firii (Coranul: XXII. 41). 188). că cerurile şi pământul nu au fost zidite întru zădărnicie (Coranul: XXXVIII. având în vedere că nu pot învinge moartea. II. vor fi puse la socoteală (Coranul: XCIX. fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei. tot aşa o va face să şi dispară (Coranul: XXI. că El. 6). 23). 64). să fie binevoitor (Coranul: XVI. 8-9). 59). Lampa se află într-o sticlă. să nu fie nerecunoscător (Coranul: XXXIX. să fie mereu curat (Coranul: II. le-o va da şi a doua oară (Coranul: XVII. 2). 39). să fie drept (Coranul: IV. 30). căci El este Înaltul. 152). • . să-i ierte pe cei ce greşesc faţă de el (Coranul: III. 52). să nu jignească şi să poreclească pe nimeni (Coranul: XLIX. 255). să nu fie îngâmfat (Coranul: IV. că Dumnezeu. Dumnezeu dă oamenilor pilde. 223) etc. 3). 169). să nu ucidă (Coranul: VI. să nu fie ipocrit (Coranul: VIII. 28). să nu se lăcomească (VIII. să cheltuie o parte din avere pentru cauza lui Dumnezeu (Coranul: II. 100). Tronul Său este mai întins decât cerurile şi pământul a căror păzire nu-I este Lui povară. Marele (Coranul. 59). are şi puterea de a-i readuce pe oameni la viaţă (Coranul: XVII. 84). 126). 115). 3). 272). 12). să mănânce numai lucruri curate (Coranul: II. pentru săraci şi nevoiaşi (Coranul: II. 262). iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte. Unul (Coranul: II. că sfârşitul nu poate fi evitat nici în ceruri şi nici pe pământ (Coranul: VII. să nu fure (Coranul: V.

cuvântulesenţă aflat din preeternitate în ceruri pe al-Lawh al-Mahfūz „Tabla Păstrată”. faţă de copii (Coranul: VI. faţă de duşmani (Coranul: V. ca atare. este aprobată de autorităţile islamice. ideea traducerii substitutive a Coranului nu este acceptabilă. chiar din timpul vieţii profetului Muhammad.chiar în cadrul aceleiaşi şcoli – asupra traducerii textului coranic pentru musulmanii nearabofoni. şafeită. ba dimpotrivă. al-kalām al-nafsī „cuvântul spiritual”. apoi. Din punctul de vedere al dreptului canonic."compoziţie" şi ma'nā . Sensul exoteric. 153). cea care ar trebui să înlocuiască textul coranic arab. au început. este total interzisă. poziţiile sunt împărţite în funcţie de şcolile juridice.• Despre statuarea comportamentului credincioşilor: faţă de părinţi (Coranul: XVII. 24-25). în viziunea lor. malekită. hanbalită) au puncte de vedere diferite şi nu de puţine ori contradictorii . dar şi unul batin "ezoteric" care la rândul său are o multitudine de alte sensuri posibile – minimum şapte şi maximum şaptezeci – aflate într-o perpetuă mişcare precum valurile mării. cu sensurile ei exoterice. şi aceasta nu pentru că nu ar da atenţie semnificaţiei. fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. ca un prim pas în apropierea lor faţă de acest text. cea menită doar să comunice sensurile textului coranic. este singurul care . 9). pe când traducerea informativă. În ceea ce priveşte traducerea substitutivă. ei vor ca semnificaţia să nu fie absolut deloc alterată. 61) etc. Şi numai această formă concretă de manifestare. orfani (Coranul: IV. În ceea ce priveşte teologia. cu anumite condiţii. continuând. faţă de rude. Acestea sunt aspectele esenţiale fără de care Coranul nu ar mai putea fi Coran. 188)."semnificaţie". Prin revelaţia avută de profetul Muhammad. 37). cuvântul-esenţă se materializează în cuvântul rostit care este însăşi expresia arabă a Coranului. Şi cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat constă în păstrarea intactă a compoziţiei. Coran din secolul al IX-lea [modifică] Coranul şi traducerea sa Discuţiile asupra traducerii Coranului. ci şi la argumente raţionale. poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba. faţă de soţii (Coranul: II. în mediile islamice. faţă de văduve (Coranul: IV. faţă de campaniile duse împotriva necredincioşilor (Coranul: XXIV. se spune că versetele coranice conţin nu numai un sens zahir "exoteric". Adepţii dreptul canonic se concentrează asupra descrierii compoziţiei. şi care există în momentul de faţă în mai toate limbile lumii. vecini. 20). care face apel nu numai la datele coranice. Într-o tradiţie rămasă de la profetul Muhammad. aceasta face o distincţie între al-kalām al-lafzī „cuvântul rostit” ca formă concretă de manifestare a arhetipului său. În ceea ce priveşte traducerea informativă. Reprezentanţii celor patru mari şcoli juridice sunnite (hanefită. iar cele câteva tentative făcute au fost anihilate. de suprafaţă. secole de-a rândul. inclusiv în română. Coranul constă din nazm .

Mahomed De la Wikipedia.poate fi exprimat într-o altă limbă. enciclopedia liberă (Redirecţionat de la Muhammad) Salt la: Navigare. căutare Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secţiuni este disputat. rămând legate de textul original. celelalte sensuri. ascunse. Vă rugăm nu ştergeţi eticheta până la rezolvarea disputei Articol din seria Islam Articole în această serie Drumul către Mecca Abbasizi Alawi Allah Bagdad Bairam Califat Cinci stâlpi ai islamului Civilizaţia islamică medievală Coran Islam Islamul în România Karbala Limba arabă Listă de oameni de ştiinţă arabi Mecca Medicina islamică Moschee Muhammad Sura editează . Vă rugăm consultaţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Muhammad la Ka'ba Ilustraţie reprezentându-l pe Profetul Muhammad însoţit de un companion şi precedat de un sclav negru. reproducere dintr-un almanah maghiar din 1922 după un element de colecţie al muzeului Top Kapî din Istambul Imagini persane din viaţa profetului .

8 iunie 632. Dominique Sourdel. Se căsătoreşte cu prima lui nevastă. Există si alte forme învechite ale acestui nume. Forma "Mahomed" este şi ea corectă în limba română. [modifică] Viaţa Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca in jurul anului 570. 570. Humanitas. hammada "a lăuda". cca. "a slăvi"). Khadija la vârsta de 25 de ani (ea avea 40). d. Mecca. Tatăl sau moare cu puţin timp înainte de naşterea sa.Muhammad la Medina Mahomed. este întemeietorul religiei islamice şi cel mai important profet al Islamului. Istoria credinţelor şi ideilor religioase. 1993. Cuprins [ascunde] • • • • • 1 Etimologia numelui 2 Viaţa 3 Referinţe bibliografice 4 Bibliografie 5 Legături externe [modifică] Etimologia numelui În limba arabă numele Muhammad înseamnă "cel demn de laudă" (cf. precum Mahomet. iar mama sa când el avea doar 6 ani. este cea mai uzuală chiar (ex. creştinism şi islam). Este crescut de unchiul sau Abu Talib de la vârsta de 8 ani. 1991). în limba arabă Muhammad (n. Editura Ştiinţifică. unde un preot creştin îi prezice că el este profetul despre care se vorbeşte în Biblie. soţia sa va deveni prima . La 12 ani călătoreşte în Siria. Medina).: Islamul. Mircea Eliade. cea mai recent apărută dintre cele trei religii abrahamice monoteiste (iudaism.

asigurând securitatea statului său. sub conducerea unui profet concurent. Muhammad are o revelaţie descrisă în felul următor: în timp ce medita într-o peşteră îngerul Gabriel i-a apărut în faţă şi i-a poruncit: Iqra! "Citeşte". Abu Bakr. Acesta continuă să se extindă şi în cele din urmă Muhammad cucereşte Mecca fără vărsare de sânge in 630. el reuşeste să atragă din ce în ce mai mulţi oameni la noua sa religie.musulmană. de data asta în sud. în timpul primului calif. Un timp s-a bucurat de protecţia unchiului sau Abu Talib. la o veritabilă unificare a acesteia (şi nu numai) într-un stat islamic. Muhammad începe sa predice. dar mai ales în perioada în care succesorul său a fost Abu Bakr. Astfel. Tradiţia păstrează memoria acestei realităţi în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. Numele oraşului este schimbat în Medina ('Oraşul' (în arabă). Cu fiecare an care trecea. în Yemen. noi capitole erau revelate din Coran. sub conducerea lui 'Aihala al-'Ansi. apoi publicului larg. Hejira înseamnă în arabă "emigrare". Muhammad devine o ameninţare la adresa conducătorilor societaţii sale şi este persecutat. La început el este ignorat de majoritatea oamenilor. întâi în familie şi printre cunoştinţe. Totuşi. alături de cei care îl urmau. iar o alta memorate de către companionii Profetului. La moartea sa. în afara peninsulei). deşi unificarea politică s-a facut doar mai târziu. Era cunoscut de toţi ca fiind o persoană foarte corectă şi cu un suflet foarte bun. Acest eveniment se numeşte Hejira şi marchează începutul anului Islamic. în peninsula arabică exista un factor de coeziune ce pentru prima dată în istorie. au aparut 2 miscari de contestare care au fragmentat noua comunitate (ummah) şi au divizat politic peninsula. e vorba despre Yamama în Arabia centrală. numit Musailima Ibn-Habib şi despre alt focar de contestare. care acceptaseră să-l recunoască drept conducător spiritual şi se aşteptau ca el să le arbitreze disputele. in 632. dar după moartea acestuia Muhammad este nevoit să îşi părăsească oraşul natal şi să meargă cu un grup de musulmani devotaţi în oraşul Yatrib în 622. Pe măsură ce numărul celor ce îl urmau creştea. Impedimentul unificarii totale a fost dijma (zeciuiala. având posibilitatea sa călătorească mult. Chiar din timpul vieţii Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă. însă Muhammad reuşeşte să câştige câteva bătălii importante Badr si Uhud. Muhammad a murit la 63 de ani. din chiar timpul vieţii lui. acestea fiind o parte aşternute în scris. La 40 de ani. Acest stat este imediat atacat de vecinii mai puternici din Mecca. Datorită caracterului sau integru este ales ca membru într-o organizaţie numită Alianţa pentru Caritate. . visul lui Mahomed. si scrierile lui Balad-huri). Profetul s-a speriat foarte tare de ce i s-a întâmplat (după anumite tradiţii el nu ştia să scrie şi să citeasca) şi s-a întors acasă şi i-a povestit soţiei sale ciudata întâmplare. în deceniile şi secolele următoare. iar mai apoi ridiculizat. zakat-ul) percepută de agenţii ( 'ummal) Profetului pentru finanţarea continuării razboaielor de cucerire. unde fusese invitat de două triburi rivale. ca prescurtare de la numele complet de 'Oraşul Profetului' (al Madinat al-Nabi)) [1] Muhammad devine conducătorul oraşului şi în scurt timp Medina devine capitala primului stat islamic. poreclit "negrul". Este pentru un timp caravanier. În tot acest timp. versete din Coran continuă să îi fie revelate. va duce.

trebuie căutate continuu punctele slabe prin care se poate întrezări realitatea prozaică. Toţi subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice. însă de asemenea să convingă noii musulmani ne-arabi. preocupaţi fiind să obţină favorurile califilor abasizi. nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu eşafodaj ridicat de tradiţia islamică şi preluată necritic de specialiştii musulmani. odată ce mitologia creştină a fost demontată în măsura posibilului pentru a căuta istoricitatea diverselor sale personaje sacre şi a evenimentelor relatate în care aceştia au fost antrenaţi doar sau au fost de-a dreptul protagonişti. îşi are originea atât în munca teologilor creştini. al XVIII -lea şi al XIX-lea. şi ea nu putea sa redea decât un portret prea flatant al acestuia şi al clanului său haşemit. ce erau din ce în ce mai numeroşi şi proveniţi din colţuri din ce în ce mai îndepărtate de Arabia. Ea ţine cont în analiza veridicităţii afirmaţiilor hagiografice de contextul istoric în ansamblul lui. Doar astfel pot deveni inteligibile evenimentele care au şocat generaţii de creştini. sunt 'istorii sfinte'. indivizi a caror religie a apărut pe ruinele unor strălucite civilizaţii. Nu mai poate mira. se trăgeau din Abas. de exemplu. cât şi natura lui fantastică. şi nu cel tribal iniţial). e adevarat: istoria oficială a fost scrisă la Bagdad (într-un mediu urban şi cosmopolit deci. "în loc să demolam întreaga construcţie a istoriei pioase musulmane. Ele subliniază atât umanitatea sa. Portretul lui Mahomed care rămâne după efectuarea acestei munci. unchiul lui Mahomed. Soluţia. ce poate fi definit oricum mai puţin animat de simpatie pentru islam. întrucât abasizii. a locuit pentru mai bine de jumătate de secol la Bagdad). Aşa cum spunea până şi orientalistul iezuit Henri Lammens. nu poate fi decât al unui om al timpului şi locului său.Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică. Aceasta este metoda criticii moderne în istorie. Trebuie spus şi că această istorie a fost scrisă de convertiţi. ale cărei cutume trebuie cunoscute şi înţelese ca să putem aprecia ce este valid sau nu în descrierile oficiale idealizate. faptul că Profetul a fost un războinic atunci când n-a avut de ales. apologetice ('hagiografii'). care erau adesea de origine persană (asta e cazul în special cu celebrul istoric Tabari). departe . a Profetului. de exemplu. ori pentru Arabia deşertică a secolului 7 acesta este o lume tribală. Punctul acestora de vedere este fundamentat. pioase. învingătorii şi succesorii omeiazilor. de relatarea strict istorică şi biografică. În Europa. aşa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre. cât şi a adversarilor lor iluministi. trebuie să ne mulţumim a o demonta piatră cu piatră. pentru a examina mai apoi calitatea materialelor folosite". istoricii şi hermeneuţii sau aplecat şi asupra biografiei. această idee de a respinge în bloc întreaga constructie din cauza abundentelor idealizări. care erau adesea fară o cunoaştere directă a moravurilor deşerturilor Arabiei (Tabari. şi nici mijloacele şi condiţiile extraordinare pe care el le-a folosit. Astfel. pe eşafodajul unor state a caror vechime precede cu prea multe secole apariţia statalitaţilor în deşertul inospitalier. în secolul al IX-lea (adică la 2 secole după moartea Profetului). relatată de o abundentă sumă de tradiţii (al-hadith-urile stau mărturie în acest sens). în secolul al XVII-lea. inerent idealizate. De aceea munca istoricului actual este una de 'psihologie istorică': în faţa unei istorii prea perfecte.

bărbat fără descendenţi masculini. verset 217). Abdalah bin Ubai (cunoscut ca 'ipocritul' de către istoria pioasă musulmană). aşadar mecanii au trebuit să se descurce singuri la un moment dat. Şi au făcut-o în felul lor beduin. în martie 624. Ospitalitatea auxiliarilor ('ansar'-ii) avea şi ea limite. vărul Profetului. critica istorică arată că Mahomed şi grupul lui de imigraţi la Iatrib a fost întâmpinat cu o oarecare ostilitate de anumiţi leaderi arabi locali (de ex. Anne-Marie Delcambre) pun pe seama acestui fapt o parte importantă din numărul celor . când la Meca aveau loc pelerinaje si târguri de schimb. Alah îi va da dreptate Profetului. care echivala în cel mai bun caz cu lipsa unei naşteri. Cum era de aşteptat. abandonând tradiţia strămoşească' (i se reproşa. Regimul acesta de subzistenţă nu putea continua indefinit. adică prin ceea ce în istorie a rămas cunoscut ca "mascacrul sacrilegiu de la Nakhla". ale evreilor si creştinilor din jur. Coranul conţine ecouri ale unor astfel de mentalităţi patriarhale. care avea un comerţ cu bijuterii la Meca'). a fost tocmit de un evreu cultivator de curmalieri pentru a scoate apa din puţ şi a-i uda acestuia plamierii). versete 58 si 59).. Profetul şi adepţii lui au trăit deci clipe grele la Medina. el este numit 'sacrilegiu'. simbolizează de fapt un grup mai larg de adversari ai lui Mahomed la Medina) ca şi de către cele 3 triburile avute de evrei (aceştia. ca zilieri ai evreilor (Ali. de ex. pe care les critică (vezi surata 16. pentru că nu avea decât fete (pentru arabii timpului. naşterea unei fete era o veste rea. care revenea din Siria bine garnisită cu marfă (era numită 'marea caravană de primăvară'). o credinţă care justifică jaful nu poate să fie decât extrem de atrăgătoare: islamologii (de ex. cum este aceea seminomada a 'deşertului deşerturilor'.de descrierea idealizată a Hagirei. n-au acceptat islamul si care au rîs de profet atâta timp : ei îi reproşau că acesta 'preia tezele străinilor. căci ea ridica semne de întrebare de natură morală. cum ştim. ei au trebuit să-şi câştige existenţa în mod umilitor. vieţuind în sărăcie şi suferind de boli specifice locului mai umid (paludismul). atacul contra caravanei lui Abu Sufian. deţinând şi exploatând mari şi prospere livezi de palmieri (curmalieri)). de exemplu. şi care. anume prin jaf ('razie'). în opinia unor orientalişti. raziei de la Nakhla îi va urma. Acolo unde se refugiaseră (şi unde Profetul a sosit ca arbitru între 2 triburi arabe rivale). Astfel. îl numeau nebun şi posedat de duhuri rele ('maşnun'). Masacrul este numit astfel pentru că a fost un atac contra unui grup format majoritar nu din luptători. măgar castrat). îi puseseră eticheta de 'castratul' (abtar = impotent. pentru o populaţie aflată permanent sub spectrul foamei. iar Mahomed şi adepţii lui s-au folosit de înşelăciune pentru a se apropia de caravana mecană : s-au ras în cap şi s-au îmbrăcat în pelerini aflaţi în drum spre locul sacru de pelerinaj de la Kaaba (pelerinajul şi adorarea pietrei de la Kaaba este la origine un ritual pagân (politeist) arab. pe lângă activitatea de artizanat (bijutieri) erau şi agricultori. şi. care se face ecoul acestor nelinişti (surata 2. la Badr. pentru că a avut loc într-o lună sfântă ('Rajab'). că 'revelaţiile îi sunt dictate de un sclav creştin grec. mărturie ne stă textul coranic. Motiv pentru care practica a putut fi continuată si extinsă contra mecanilor. În mod necesar. care. Strategema a provocat fără îndoială discuţii în comunitatea islamică a acelui timp. ci din comercianţi (caravanieri). Atacul a avut loc noaptea. Giabr. adoptat şi de noua religie islamică). culmea jignirii pentru un arab.

va smulge ficatul mortului şi va mânca din el. Răzbunarea va fi cruntă : Mahomed însuşi este rănit. care au fost acuzati de complot. ori soluţia o ştim deja: jaful. si oraşul devin pur. atât tatăl cât şi fratele. al cărui fiu era printre caravanieri. gură prea slobodă care luase prea des în rîs revelaţiile lui Mahomed. aceştia săpând. Înca un pas deci. întorcând de partea lor sorţii confruntării. şi el ne cere să nu-i omorâm unchiul … pe Dumnezeu. iar unchiul său Hamza este ucis. Mahomed căută motive. gruparea lui Mahomed va fi pregătită atât logistic cât si financiar pentru bătălia care se anunţa deja. rupând disciplina militară şi-au părăsit poziţiile pentru a se repezi spre împarţirea prăzii (şansele păreau atunci a le surîde din nou musulmanilor). şi a lui Omar. vor fi şi exterminaţi.. al cărei prim verset incită credincioşii la supunere în faţa lui Mahomed. anume Abas. aceasta se va apleca asupra cadavrului. Aceştia însă. la sugestia unui convertit pers (un fost sclav eliberat) un . Hamza îi ucisese doar cu ocazia jafului de la Badr. Din acest moment în care situaţia materială a micii comunităţi s-a mai întremat. evident deposedându-i de bunuri cu această ocazie. atunci la începuturi. Odată ce şi-a văzut consolidată poziţia în Medina. aşa cum ne transmite istoria tradiţională (unul dintre ei spune : 'Ne omorâm taţii. fraţii si unchii. trebuia să fie făcut ceva pentru a ridica moralul si reumplut buzunarele. De această dată. bijutieri de meserie… Astfel. o umilinţă serioasă pentru comunitatea musulmană. la noua religie a lui Mahomed. Dupa expulzarea din oraş şi jefuirea tribului de evrei bijutieri Banu Kainuka.care s-au convertit. şi chiar unchiul Profetului. Prada trebuia împărţită în ordine doar. căci evident. a urmat la rând un alt trib de evrei. care la un moment dat. şi vor organiza un alt atac al Iatribului. Strategii mecani vor profita de eroare. dar chiar si ginerele Profetului se afla printre comercianţii călători). anume Banu Nadir. Prima victimă este poetul evreu Kaab ibn Aşraf. Primii sunt cei din tribul Banu Kainuka. Mahomed a ordonat ca rudele lui directe să fie cruţate. Cea mai mare parte dintre ei se vor îndrepta spre Kaibar. Mahomed îsi îndreaptă atenţia spre adversarii săi politici de la Medinaa. Musulmanii vor organiza apărarea oraşului. în măsura în care grupul lui Mahomed practic îsi ataca rude apropiate (cum e cazul cu Abu Bakr. Mecanii însă nu se vor mulţumi doar cu victoria de la Ohod (versantul unui munte aflat lângă Medina). başca un unchi… Dupa înfrângerea de la Ohod. kuraişitii de la Meca doreau răzbunarea alor lor si a jafurilor repetate ale lui Mahomed.. care si el îi era rudă apropiată. căci rămăseseră doar evreii din tribul Banu Quraiza. aşa cum vom vedea. sau fiul lui Abu Talib. dacă-l întâlnesc pe Abas. caracterul josnic al atacului este însă şi mai pregnant. îi voi da primul cu sabia-n cap!) Avem astfel o surată (capitol al textului sacru islamic) numită 'Prada' . şi desigur a găsit. începând astfel o serie de asasinate motivate politic. Atunci când trupul acestuia este prezentat de către combatanţii mecani soţiei lui Abu Sufian (numită Hind). fapt care a scandalizat pe unii musulmani care aveau şi ei rude printre caravanieri. al cărui unchi era şi el alături de Abu Sufian. Bătălia va fi pierdută totuşi de trupele lui Mahomed din cauza lăcomiei unei părti a trupeor sale (arcaşii). în afară de a fi si ei jefuiţi mai târziu. pentru a-i expulza pe evrei din oraş. de data asta cu o armată de 3 ori mai numeroasă.

căci mecanii n-au reuşit să treacă tranşeul. în piaţa centrală a Medinei au fost săpate alte şanţuri. aşa cum ne raportează tradiţia musulmană. cu această ocazie luându-si încă o concubină evreică. căci eroarea este de fapt comună . fiecare victimă având dreptul la un strigăt "Alah e mare!" din partea musulmanilor prezenţi. în special dintre acei care l-au umilit în mod atât de barbar în vremea când era doar "orfanul nebun al lui Abdalah". al locuinţelor şi bunurilor lor. Alah v-a făcut moştenitorii pamânturilor lor. Amr ibn al-As). Măcelul are loc o zi întreagă. Kalid ibn al-Walid. după expulzarea şi jefuirea acestora la Medina. Banul. Pentru executarea pedepsei. la intrarea în oraş va executa o parte dintre inamicii săi neconvertiţi. La căderea nopţii.şanţ în jurul aşezării (de unde numele rămas în tradiţia istorică islamică de "batălia şanţului". doar că aceştia vor plăti cu viaţa dispoziţia proastă a şefului tribului arab Aws. Mahomed va pleca apoi (în 629) spre Kaibar. Inamicii săi cei mai aprigi se vor converti pentru a-şi scăpa pielea (de ex. Ideea a fost genială şi salvatoare. şi asta se va vedea cu ochiul liber secole de aici încolo." Mahomed îşi va lua cu această ocazie o concubină dintre evreicele înrobite. tehnica asta de apărare era total necunoscută arabilor). cucerind finalmente oraşul idolatrilor. urmează.: Abu Sufian. Nu există o scădere tipic islamică care sa explice de ce civlizaţia la baza căreia stă învăţătura lui Mahomed stagnează de prea multe secole. pentru a alimenta maşina de război ce era din ce în ce mai des folosită. răsplata bine-meritată. căci mai rămăsese încă un trib de evrei de jefuit. sub ochiul atent al Profetului. în procesul de cucerire sângeroasă a Canaan-lui promis lor. când islamul ieşind din peninsulă va îngloba. ci pentru îngroparea evreilor decapitaţi. ultimii evrei sunt decapitaţi la lumina torţelor. va reusi sa asimileze strălucite civilizaţii. de numai 18 ani (el avea pe atunci 59 de ani). la rândul lor. care asistă în linişte la execuţia "duşmanilor lui Alah şi ai Profetului Lui". Evreii. Mahomed. După efort. de asta dată nu pentru apărare. dar va arăta clemenţă faţă de alţii. bunurile vor fi trecute în proprietatea musulmanilor. dogmatic vorbind. Astfel. evident. pentru a-i mai jefui o dată de bunuri (evreii aveau din nou livezi de palmieri). Religia înfiinţată de el reprezintă un progres considerabil pentru lumea din care făcea parte. pe frumoasa Safia. cum se zice. i-aţi făcut sclavi pe o alta. chiar dacă paşii voştrii nau călcat niciodată acest pământ. din ce în ce mai mulţi bani. au tratat numeroase populaţii sedentare. iar femeile şi copii vor fi vânduţi ca sclavi. Aşa cum Biblia justifică cruzimea triburilor de evrei ce măcelăreau bătrâni şi copii când întâlneau o aşezare canaaneană. dar mai important. şi vor face astfel cale-ntoarsă. n-a mai fost deloc înclinat săşi respecte angajamentele de garant al securităţii lor. este nervul războiului. dovedind un fin simţ politic. căci era nevoie de bani. Mahomed va sfârşi prin a-şi domina adversarii mecani. tot aşa şi Coranul justifică gesturile abominabile ale lui Mahomed (surata 33): "Aţi omorât o parte dintre ei. bărbaţii evrei vor fi executaţi prin decapitare. care rănit mortal fiind după lupta şanţului. n-au nimic de reproşat musulmanilor: aceştia i-au tratat exact în modul în care ei înşisi. unde se refugiaseră evreii tribului Banu Nadir.

iar ortodoxiile şi fanatismele fratricide n-au făcut decât să învenineze climatul intelectual. Un alt factor de blocaj îl reprezintă chiar propriul succes de altă dată. anume acei care cred în Dumnezeu şi cei care cred în om. Istoricii şi sociologii spun că nimic din istoria timpurie a religiei lui Mahomed nu prevestea stagnarea de care suferă civilizaţia islamică de mai bine de jumătate de mileniu.. ansamblu refractar la orice idee de progres. al Profetului. de altfel destul de ambiguu şi divers. spune că "mediul cultural şi istoric în care trăiesc populaţiile arabe. a provocat lent dar inexorabil declinul final. nu poate să fie acceptată decât după ce textul sacru a fost reinterpretat şi trecut prin critica raţionalistă. este principala frână împotriva renaşterii civilizaţiei islamului. care între timp nu a rămas decât o frumoasă amintire. însă în acelaşi timp şi-a depăsit în anumite privinţe epoca. Lewis şi D. blocajele sunt identificate de mult timp. Lungul şir de execuţii ale ereticilor şi lista nesfârşită de cărţi ale filozofilor arabi arse în piaţa publică. sunt doar câteva elemente care prevesteau şi în fapt chiar au produs efecte favorabile dezvoltării impetuoase a civilizaţiei la baza cărei stătea mesajul lui Mahomed. lumea creştină a cunoscut şi ea blocaje si distorsiuni care au ţinut-o pe loc mai bine de o mie de ani. mai târziu. şi în general cele musulmane.. sau "vina". Sourdel consideră că turnura antiraţionalistă pe care a luat-o islamul ca reacţie a mişcării mutazilite a fost decisivă în grăbirea falimentului. "această separare. filozofia a fost treptat respinsă ca un corp străin. dar lăsat în paragina pe pământul islamului (între timp de asta se ocupă occidentalii. acei care consideră că fără Dumnezeu omul n-ar exista. după ce-l denaturaseră pe cel politic. criteriul (al-furqan) care separă două specii umane. mai direcţi în exprimarea tezelor lor. e capabil să inventeze aici şi acum atât paradisul cât şi infernul. Spiritul tribal care i-a îmbibat pe arabi cu o imensă dragoste de libertate dintotdeauna. Mesajul acestuia a fost unul similar celorlalte religii monoteiste abrahamice. Piedica. Alţi specialişti. antropologul francez de origine algeriană Malek Chabel. Se poate spune că Mahomed a fost un om al timpului şi locului în care s-a născut (de aceea biografia lui şochează atât de mult persoanele trăitoare în secolul 21 şi care nu sunt educate în morala islamică). cum este de ex. dacă nu cumva chiar unul mai coerent şi credibil. laicizare.tuturor monoteismelor şi în parte tuturor religiilor: oricât de valoroase pot fi nişte precepte la un moment dat. Istorici ca B. prin propriile lui capacităţi. . ca şi cu o sănătoasă doză de scepticism în ce priveşte orice formă de concentrare a puterii şi deciziei. şi cei care. modul democratic în care lumea tribală arabă lua deciziile privitoare la comunitate. şi nu în epoca sau mesajul iniţial. Or. aşa cum arată anumite reforme pe care le-a introdus cu religia lui în societatea tribală a Arabiei secolului al 7-lea. el vor fini prin a se dovedi neadaptate unei epoci diferite. cel puţin în parte. dată fiind perioada mai târzie în care noua religie a apărut. persane şi turceşti. consideră totuşi că omul. Tolerată un timp.). în întunericul obscurantismului creştin." Proiect început de marele Taha Husein. anume proasta guvernare şi imposibila separare a religiosului de politic ". Chabel adaugă: "Raţiunea este firul roşu. ori din păcate dogmele religioase au dificultăţi majore în a se modifica pe măsura ce timpul trece şi societatea se schimbă. explică autorul lucrării Islamul şi Raţiunea. a gândirii inchizitoriale şi a absenţei autocriticii. acest mediu este strivit de tradiţia înrobitoare a unei veneraţii extatice. fără a jura pe "moartea lui Dumnezeu". trebuie deci căutată.

" . de a supravieţui trecutului lor glorios. anume acela al civilizaţiei. Vânzătorii de iluzii s-au înmulţit. vocea raţiunii are dificultăţi în a se face auzită.Chabel se exprimă de această manieră: când islamul merge rău. considerabila rămânere în urmă a islamului se explică în parte prin eşecul musulmanilor de a depăşi vechile ambiţii de cucerire. Regresul politic şi militar a provocat în fapt un alt regres mai devastator.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->