STILUL ROMANIC

Introducere
In ultimii ani ai sec XI si in primele decenii ale sec XII intre anii 1060 si 1140 apar in primul plan al istoriei o serie de evenimente care vor inscrie istoria Europei pe o noua orbita. Este epoca in care sub actiunea unor papi energici si a unor prelati activi triumfa reforma Gregoriana care epureaza clerul, insufleteste constiinta crestina si exalta zelul religios. “Este perioada acelei extraordinare aventuri care a fost cruciada intai, deopotriva explozie a vitalitatii crestine si expansiune a Europei. Este monentul in care ordinul de la Cluny atinge sub staretia lui Hugues, cea mai stralucitoare inflorire este epoca artei romanice, arta a pietrei, epoca unei arte globale care iubeste misterul, dar care in acelasi timp dogoreste de tot ceea ce este omenesc”. Societatea umana se gasea in fata unei noi forme de viata sociala ce poarta numele feudalitatii, consecinta a slabirii Imperiului Carolingian sub urmasii lui Carol cel Mare, a impartirii Imperiului si a invaziilor vikinge si normande pe continent. Puterea centrala dispare facand loc unor forte locale conduse de conti, marchizi si episcopi cei din urma concentrand in mainile lor nu numai puterea spirituala dar si cea politica si militara. Afirmarea ordinelor religioase (benedictina si cisterciana) care in sec XI ajung la un prestigiu si forta considerabile, constituie un alt aspect specific epocii. Ordinele calugaresti controleaza tot ceea ce inseamna viata culturala, creandu-se in tot Occidentul medieval o retea de circulatie a ideilor si formelor aristice. Manastirile de la Cluny (Bugundia) si Citeaux constituie una din cele mai bine organizate forme de putere ale Evului Mediu European. De asemenea, pelerinajele cu drumurile si statiile lor constituie un aspect important al propagarii unui stil artistic uniform. Perioada de gestatie a primului stil istoric de arta european a durat aproximativ patru secole, elementele prefigurate aparand inca in sec VII si pana catre mijlocul sec. IX cand se constituie caracteristicile ordonate a unui 'stil'. Denumirea de 'stil romanic' era data la inceput modului de constructie care pornea de la monumentele romane (modo romano), adica acelor cladiri care nu erau din lemn ca vechile constructii barbare ci din piatra si cu acoperisuri boltite. Astazi intelegem prin stil romanic totalitatea artei vest-europene din sec. XI si pana in prima jumatate a sec. XII.

Arta romanica raspundea cererilor societatii feudale. Ca motto al acestei cereri ar putea fi luata afirmatia lui Grigorie cel Mare care considera ca arta ar trebui sa fie ca o Sfanta Scriptura pentru analfabeti. Operele medievale chiar dau impresia unor ilustratii in special ornamentatia lacasurilor de cult. Cert este faptul ca cel mai mare protector al artei devenise clerul, varfurile de lance fiind Desiderius, staretul manastirii Monte Cassino, episcopul Bernwald von Hildesheim si staretul manastirii Saint Dennis, Sugerius.

1. Aparitia si raspandirea stilului romanic
Stilul arhitectonic romanic, numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al Apusului medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor germanice stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu influente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe de alta de calugari, comercianti, pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si araba.

Locuintele castelelor erau prevazute cu incaperi spatioase. tarile scandinave. devenind arta oficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII. Burgundia (in centrul Frantei). Proventa (sudul Frantei). arta romanica a facut mai mult loc influentelor si traditiilor locale. dand nastere la scoli. provocată de luptele permanente dintre seniorii feudali și iobagii revoltați sau de luptele pentru supremație dintre nobili. Caracterele generale ale bisericilor romanice se pot reduce la urmatoarele: . Polonia.Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia). Ungaria. tarile germanice. cu un mobilier din ce in ce mai rudimentar. tipuri sau sub-stiluri regionale. realizate din blocuri mari de piatră și prevăzute în partea de sus cu creneluri. Mult mai putin unitara insa in evolutia si aspectele ei generale decat cea basilicala si cea bizantina. dau nastere celor dintai biserici cu cupole pe pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine). Iar jiltul impunator era destinat doar seniorului si doamnei lui. stilul acesta se raspandeste in toate tarile catolice (Anglia. Intr-un asemenea ambient. vatra. Moravia. Castelele erau construite pe înălțimi sau pe locuri unde apele sau depresiunile de teren puteau constitui mijloace de apărare naturale. mai putin in Italia si Spania). Poarta de la intrare era păzită de unul sau două turnuri. bancile cu spatar inalt lipite de perete. pe cele din : Lombardia (nordul Italiei). mărimea și planul acestora fiind determinate de locul ales. unde reminiscențele vechii arte galo-romane. ferestre inguste. Castelele feudale au fost contruite din cauza stării de nesiguranță din acea vreme. cu bolti din piatra sau plansee din lemn sustinute de puternice grinzi aparente. asa cum devenise mai de mult cea bizantina pentru crestinismul rasaritean. Castelele erau înconjurate de ziduri groase și înalte. asiatice. De aici. cu pereti si pardoseli din piatra. amestecate cu influente noi. ca mai importante. apar primele dulapuri verticale. dintre care amintim. cu drum de strajă și turnuri de apărare. Norfnandia (in nord-vestul Frantei) si regiunea Rinului (estul Frantei si apusul Germaniei). lazile omniprezente in camerele mari si austere.

iar zidurile fiind masive (groase si puternice). cat si ca element decorativ (mai ales la fatade. treflat biabsidal. . in semicerc perfect) este utilizat in larga masura. e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave. uneori dublu).a) Lipsa de unitate in plan . dintre care unul serveste si ca clopotnita. planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai ales in cruce latina). adica o travee (despartitura) deosebita a interiorului. sub forma de nava transversala. e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta. sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice. a fatadelor si a portalurilor. ca auxiliar important al arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri si coloane. intre absida altarului si transept. la cornise etc). de aceea. ca in basilical sau bizantinul timpuriu). de cele mai multe ori apare un plan complex. h) Arcul rotund (roman. d) Interiorul. adica cu scheletul de lemn sau metal (cu sau fara tavan). b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul). in partile unde apasarea masei de zidarie e mai mare). g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin. creat prin prezenta regulata a navei transversale (transeptului. precedat uneori de un narthex de mari proportii. zidaria fiind lasata aparenta (netencuita si neacoperita cu placaj de marmura. atat ca element arhitectonic (de legatura intre coloanele sau pilastrii din interior). in galerii de arcade) . c) Soclul inalt. In general el este mai inalt fata de restul bisericii. bogat decorate si flancate de turnuri patrate sau octogonale (influenta siriana). stilul romanic e numit uneori si stilul arcului rotund. de piatra sau caramida. circular (influenta din rasarit) . mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu acoperisul boltit. cu trepte multe si portaluri uriase. sunt sprijinite de contraforti (ziduri suplimentare. cand aceasta nu e separata de biserica. fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un portic este in general monumentala. pentru ca sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni. combinatie a tipului basilical cu cel cruciform. de sprijin. f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul. a cadrelor de usi si ferestre. ca la basilici .

tri-for etc.i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici.XII). . XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai in Franta) de stilul gotic. terminate totdeauna in arc rotund (simplu sau divizat bifor. sau romanicul dezvoltat). apogeul il atinge in secolele XI -XII (perioada matura. apoi mai multe si mai mari. iar in sec. Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau preromanica).) si cu ornamentatie bogata (apar primele vitralii in sec.

limitele secolelor X-XIII. Contextul aparitiei si raspandirii Stilul romanic este expresia artistica a societatii central si vest-europene din faza trecerii de la feudalismul timpuriu la feudalismul dezvoltat. Drept compensare fireasca pentru acest neajuns. a impartirii imperiului si a invaziilor vikinge si normande pe continent. stilul romanic nu e o expresie specifica a popoarelor care vorbesc limbile romanice. relatiile de productie feudala treceau de la etapa timpurie la faza dezvoltata. o inevitabila franare a activitatii economice. de relatii interzonale si de accesul la marile artere comerciale ale timpului. unde conducatorii locali (boieri. Astfel. denumirea incetatenita de stil “romanic” nu mai are azi decat valoarea unui termen conventional. Societatea umana se gasea in fata unei noi forme de viata sociala ce poarta numele feudalitatii. Etapa aceasta de framantari sociale s-a desfasurat in Europa centrala si apuseana in imprejurari deosebit de aspre si dramatice. care i-au dat si numele. fiind de asemenea inconjurate de ziduri groase si inalte realizate din blocuri mari de piatra. Prin urmare. in desfasurarea sa maxima. acest stil cuprinde. in timp.2. Predominanta era inca economia naturala. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca particularitatile etnice constituie doar simple variante in cadrul evolutiei generale. . stilul romanic a fost foarte bine primit si la un moment de nevoie din cauza starii de nesiguranta de la acea vreme provocata de luptele permanente dintre seniorii feudali si iobagii revoltati sau luptele pentru suprematie dintre nobili. iar faramitarea politica pricinuia. Castelele feudale erau construite pe inaltimi sau pe locuri unde apele puteau constitui ca mijloace de aparare naturale. prin izolarea fortelor de productie in cadrul unor unitati regionale restranse. fapt care si-a imprimat pecetea si asupra realizarilor artisitce. In termeni cronologici. conti sau nobili) concentrand in mainile lor nu numai puterea politica dar si cea militara ofereau pamanturi taranilor in schimbul unor alte servicii cum ar fii: servicii militare sau forta de munca. Din punct de vedere politic. asa cum au crezut istoricii de arta din prima jumatate a secolului al XIX-lea. realitatile economice au inlesnit dezvoltarea unei serii numeroase de targuri. Feudalismul este o consecinta a slabirii Imperiului Carolingian sub urmasii lui Carol cel Mare. centre negustoresti si mestesugaresti favorizate de imprejurari Castelul Rising (Anglia) locale. In secolele X-XIII.

fiindca in conceptia lor au intrat factori cu traditii si posibilitati foarte deosebite. Catedrala Mainz si Catedrala Speyer (Germania). . care nu au parcurs etapa relatiilor de productie sclavagiste. devenind una din sursele ei importante de venituri si totodata un instrument de dominatie psihologica asupra maselor. Astfel se si explica aprofundarea separarii dintre arta Europei rasaritene reprezentata in deosebi prin cea bizantina si arta romanica. fie cea a marilor demnitari locali. hotarit sa-si asigure si in domenioul economic si politic primatul. Pe de o parte existau regiuni. Battistero di San Giovanni (Florenta). Deoarece arta romanica a fost indrumata de ideologia specifica a clasei dominante. de la invatamant. Asa se explica mostenirea feluritelor obiceiuri si credinte eterogene. cum era. O mare parte dintre ele s-au pastrat si in ziua de azi printre care: Santa Maria in Cosmedin (Roma). practicat in perioadele mai vechi doar sporadic. Acest cult al moastelor. de pilda Scoala Episcopala. multe din ele travestite acum in haina crestina. adica de ideologia generata de interesele politice si sociale ale feudalilor si ale organizatiei bisericesti. cum erau cele din Franta de sud. printre care cultul moastelor facatoare de minuni dobandise o importanta deosebita. in timp ce pe de alta parte regiunile central si nord europene. in rivalitate si in lupta cu organismele statale laice. evoluate insa in conditii social-economice. Basilica San Giovanni (Italia) Din punct de vedere religios. Aceasta biserica era ea insasi un vast organism feudal. stilul romanic sta la baza construirii bisericilor mai ales dupa caderea puterii carolingienilor aceasta substituindu-se fie cu cea a episcopilor (spiritual. mai apoi Universitatea din Paris. a fost exploatat in perioada romanica in mod sistematic de biserica. precum si aparitia unor superstitii noi. a fost firesc ca acestea din urma sa fi imprimat tematicii si morfologiei artistice pecetea lor. Urmare imediata a acestor stari era un nivel cultural in general foarte scazut si inegal. si fiindca conceptele feudale despre lume si viata erau in acea perioada cele religioase. unde se pastrau inca numeroase amintri din perioada de inflorire a culturii sclavagiste din cadrul fostului Imperiu Roman. militara sipolitica). In secolele XI-XII numarul de biserici s-a marit considerabil. prima dominata de conceptele Bisericii Ortodoxe. ambele curente religioase pornind de la principii comune.In acele vremuri. Primatul cultural si-l asigurase prin excluderea populatiei de rand si in parte chiar si a nobilimii. pe care il impartasea laicilor doar prin cateva institutii razlete. geografice si etnice variate. cealalta determinata de imprejurarile particulare in care s-a dezvoltat catolicismul. Biserica Catolica exercita o autoritate rigida asupra vietii culturale a Europei centrale si apusene. treceau acum direct de la faza destramarii comuniei primitive la faza feudala. chiar cu Imperiul German. din Italia si in general tinuturile litoralului mediteranean.

in inima Frantei. Boemia. Prin urmare. cealalta determinata de imprejurarile particulare in care s-a dezvoltat catolicismul. contaminand si inlocuind treptat morfologia romanica. fie cea a marilor demnitari locali. care se vor raspandi mai intai spre nord si est. Peninsula Iberica (cu exceptia regiunilor ocupate de arabi). Ungaria partunzand pana in Transilvania. stilul romanic nu a fost un fenomen static. Astfel se si explica aprofundarea separarii dintre arta Europei rasaritene reprezentata in deosebi prin cea bizantina si arta romanica. De aceea influenta stilului romanic asupra zonelor marginase bizantine a fost numai sporadica si locala. O mare parte dintre ele s-au pastrat si in ziua de azi printre care: Santa Maria in Cosmedin (Roma). fara sa excludem fireste si unele zone de osmoza. adica de ideologia generata de interesele politice si sociale ale feudalilor si ale organizatiei bisericesti. Polonia. a evoluat din premisele artistice ale perioadei carolingiene. Catedrala Mainz si Catedrala Speyer (Germania). Moravia. militara sipolitica). urmata de perioada “matura” din jumatatea a doua a . fiindca in conceptia lor au intrat factori cu traditii si posibilitati foarte deosebite. in provincia pariziana Ile-de-France. Deoarece arta romanica a fost indrumata de ideologia specifica a clasei dominante. aparusera inca pe la 1140 principiile si formele stilului gotic. Pe de alta parte. atat din punct de vedere conceptual.Din punct de vedere religios. Anglia. decat cultura Europei centrale si apusene. si fiindca conceptele feudale despre lume si viata erau in acea perioada cele religioase. ambele curente religioase pornind de la principii comune. Battistero di San Giovanni (Florenta). in timp ce influentelor bizantine le-a revenit un rol important in insasi concretizarea morfologiei romanice. geografice si etnice variate. Scandinavia. apartinand secolului al X-lea si primei jumatati a secolului al XI-lea (numita uneori si “preromanica”). a fost firesc ca acestea din urma sa fi imprimat tematicii si morfologiei artistice pecetea lor. prima dominata de conceptele Bisericii Ortodoxe. Teritoriul acesta imbratiseaza Italia. si acolo pe cale de a fi eliminate de stilul gotic. Tarile de Jos. Franta. evoluate insa in conditii social-economice. Spre rasarit si miazazi zona de expansiune romanica era zagazuita de sfera de iradiere a stilului bizantin. in perioada aceasta expresie a unei culturi incomparabil mai evoluate. Teritoriul de raspandire al stilului romanic cuprinde in principiu tarile si ambiantele europene catolice. cat si tehnic. iar in etapele dezvoltarii sale se poate distinge o faza “timpurie”. apoi Dalmatia Catedrala Mainz (Germania) si parte din Siberia. Austria. In secolele XI-XII numarul de biserici s-a marit considerabil. Germania. Elvetia. stilul romanic sta la baza construirii bisericilor mai ales dupa caderea puterii carolingienilor aceasta substituindu-se fie cu cea a episcopilor (spiritual. pentru ca dupa mijlocul secolului al XIII-lea formele romanice tarzii sa nu se mai intalneasca decat in tarile Europei rasaritene.

In interiorul incintei.veacului al XI-lea. ilustrative fiind fortificatiile orasului Carcassonne din Franta. Pe plan urbanistic. atingand apogeul in cursul secolului urmator si. fiindca evolutia stilistica depinde de progresul relatiilor de productie. dar in general grupate si urmareau configuratia reliefului. edificiile erau dispuse dupa o trama stradala neregulata. 3. creneluri sau guri de tragere. turnuri. de aparitia oraselor si de dezvoltarea mestesugurilor. Ritmul acestei evolutii nu a fost insa sincronic in toate tarile. in sfarsit. asezarile urbane din sfarsitul perioadei romanice dispuneau de importante fortificatii exterioare. Pietele nu aveau o forma regulata. poduri ridicatoare. Arhitectura militara era caracterizata de ample fortificatii in jurul oraselor. . santuri. Caracteristicile stilului Arhitectura romanica a avut la baza sinteza realizata de arhitectura carolingiana si ottoniana la care s-a adaugat elemente arhitectonice bizantine. Toate aceste elemente eterogene au fost asimilate si re-elaborate intr-o viziune unitara si organica. arabe si de arta barbara. de faza “tarzie” din veacul al XIII-lea. dispunerea edificiilor mai importante fiind dictate de ratiuni economice si functionale. prevazute cu porti intarite. formate din: ziduri masive.

Castel: (diminutiv al lui castrum – tabara militara . simbolul autoritatii feudale cu rol exclusiv militar . cu infatisarea unui turn inalt puternic fortificat cu intrare mai sus de sol. biblioteca. masivitate. predominarea plinurilor asupra golurilor. realizate din blocuri de piatra. ferestre mici si in care se facea ultima retragere in caz de atac. In interior. Sali de adunare. alternanta formelor cilindrice cu cele cubice. era de tipul casei orasenesti cu doua niveluri. In arhitectura civila s-au utilizat volume complexe si asimetrice. era asezat pe inaltimi si inconjurat de ziduri groase si inalte . utilizarea boltei semicilindrice (in leagan) si a arcului in plin cintru (care imparte spatial conform unor raporturi proportionale bazate pe dublu si triplu) si sobrietate in detalii decorative. Donjon. dar avand adesea si functia de resedinta seniorala. Locuinta romanica. anexe gospodaresti amplasate in jurul unei curti interioare – claustru . Arhitectura romanica s-a caracterizat prin simplitate structural. Elementul principal al unui castel era donjonul. elemente vegetale de inspiratie antica sau sau ornamente geometrice. in general. iar in partea superioara avea creneluri . Manastirile aveau in componenta diverse constructii : refectoriu ( sala de mese). cand era situate in campi . coloanele aveau capiteluri decorate cu elemente animaliere. forme greoaie si scunde. cu pravalii si anexe gospodaresti la parte si incaperi de locuit la etaj. fortareata). Decorul arhitectural era limitat: pe zidaria simpla existau grupuri de ferestre bifore si trifore si portaluri sculptate. turnuri de aparare si ziduri de straja. chilii. castelul era inconjurat de santuri cu apa. precizia volumelor. In partea superioara a edificiilor existau adesea frize de arcaturi cu colonite sau firide. cu deschidere semicirculara.

in Spania. Unele manastiri puternic fortificate aveau si un caracter de cetate servind ca locuri de refugiu in fata navalitorilor. ritmul egal al sirului de arcade conducand spre altar. Aatfel. deschideri in general mici si ancadramente in plin cintru. fie acoperite cu bolti semicilindrice. putea fi cu un singur fronton sau cu frontoane multiple. Existenta rozetei. La acoperirea navelor principale s-au folosit diferite sisteme. organizarea spatiului interior urmarea realizarea unei atmosfere mistice si concentrarea atentiei maselor mari de credinciosi asupra zonei de desfasurare a ritualului religios. Alte biserici aveau ca element nou. galeria femeilor – matroneum – galerie destinata femeilor. dispusa pe peretele lateral al navei centrale. Modulul patrat al traveei permitea utilizarea arcelor in plin cintru care racordau un sistem complex de coloane si pilastri. Dimpotriva. pentru a impiedica o luminare prea intensa de afara. Utilizarea arcelor suspendate genera un ritm pe suprafetele peretilor fatadei. in alternanta. Germania si in nordul Frantei. abside semicirculare. pentru a permite sa intre cat mai mult lumina zilei . Unele biserici aveau un un turn la intersectia dintre nava si transept sau cupole. Partea estica a bisericii: corul cu altarul si capelele anexate. ca element inovator. in interior. care putea fi redusa la o structura cu functie exclusiv decorativa si fi dominata de un cleristoriu. mai intensa in zona altarului. acoperisurile sunt mai joase si mai plate. formele arhitecturale erau exprimate direct prin: volume dinamice. fatada putea prezenta doua turnuri. Pentru concretizarea arhitecturala a acestei conceptii s-au folosit diverse procedee: accentuarea sensului longitudinal al navelor prin continuitatea liniilor orizontale. iluminarea dozata. Mediul natural a influentat arhitectura romanica determinand anumite particularitati regionale. ferestrele erau mult mai mici. Bisericile romanice erau de tip bazilical. dinamiza armonia fatadei. sunt mai inalte si mai ascutite. laturilor sau absidelor. cu ploi si zapezi abundente. In cadrul edificiilor de cult. pentru a permite scurgerea rapida a ploii si a evita depunerea unui strat prea gros de zapada. unde cerul era predominant acoperit. evidentiate de verticalele turnurilor situate deasupra vestibulului de intrare sau a transeptului. cu una sau mai multe nave. ziduri masive de piatra. acoperisurile bisericilor din regiunile nordice. in cruce latina. Fatada bisericilor a evoluat pe baza unor solutii diferite: la bisericile italiene sau din sudul Frantei. In exterior. in regiunile de sud ale continentului. . in timp ce in regiunile de sud ale continentului. etc. deschiderea ferestrelor era mult mai mare. aveau un rol major in plastica volumelor. in regiunile nordice. avand spatiile interioare fie tavanite.– care era alipit laturii de sud a bisericii. De asemenea.

separarea corpului fiecarei incaperi prin delimitarea volumetrica proprie si acoperisul separat pentru fiacare incapere. 5 sau 7. Grosimea contrafortilor era direct proportionala cu unghiul facut de deschiderea arcului semicircular si cu impingerile acestuia catre exterior. pentru marirea conului de lumina. sustinuta de arce doubeaux. respective bisericile cu trei sau cinci nave au. de aici denumirea de “arhitectura sincera”. . contrafortii preluau la exterior impingerile boltii. uneori si pe laturile estice ale transeptului. uneori nucleul central era inconjurat de 1-2 galerii. la randul lor. fiecare nava are correspondent un portal. corpul bisericii (format din 3. adesea cu etaj. In general. sprijinte la interior pe coloane si la exterior pe contraforti. precedat de un cor. de forma semicirculara. pentru constructii comemorative sau funerare era format dintr-un nucleu circular. cu nava mediana cea mai inalta). corespunzator. putea exista o cripta. pe fatada vestica trei sau cinci portale de intrare. In jurul corului. care desparte intrarea in . Lintelul este sustinut median de verticala unui stalp central. traversa orizontala. -ferestrele mici si inguste. citirea planului de la exterior. Masivi de zidarie. utilizat indeosebi in perioada proto-romanica. scheletul constructiei. Portalul are ca elemente specific timpanul. Sub altar. pe care sta timpanul. situate in partea de deasupra intrarii acoperita cu reliefuri. Lintelul. pentru cultul funerar sau legat de cel al relicvelor sfinte. erau amenajate capele cu altare secundare. groase de 1-1. neimpodobite cu sculptura in ronde-bosse sau relief. Plastica fatadelor prezinta caractere specific indeosebi la fatada vestica.5m. era formata din bolta romanica cu formle semicilindrice “in plin cintru” si “bolta in leagan”. unde portalurile marcheaza intrarile. austeritatea si severitatea zidurilor. Structura. la care accesul se facea printr-o galerie numita dembulatoriu si care permitea trecerea pelerinilor prin fata capelelor continand relicvele sfintilor. Ultimele doua caracteristici asigura rigoarea. Caracteristici ale plasticii fatadelor: -desfasurarea cladirii pe orizontala. un transept (uneori 2) si un altar dezvoltat.O bazilica romanica cuprindea: un vestibul – nartex. masivitatea zidurilor. logica si claritatea compartimentarii. incastrata in zidurile laterale de piatra. Tipul de edificiu central. cu deschiderea mica la exterior si largita la interior. poligonal sau polilobat acoperit cu o cupola rezemata direct pe coloane sau pe ziduri.

cu sculpture in relief. priviri si gestica si a fost considerata o cale eficienta in invatarea principiilor religioase de catre credinciosi. Mozaicurile murale si frescele policrome reprezentau scene cu caracter religios.doua parti. Teatrele romane erau construite direct pe sol. Formata din semicercuri de zidarie in profil. a fost posibila constructia boltei in leagan si a cupolei care putea acoperi sali de mari dimensiuni. sunt construite ca retrageri successive. Ansamblurile sculpturale tratau teme din Sfanta Scriptura. avea forma dreptunghiulara si era construit pe un podium de piatra inalt. Asemenea progrese tehnice i-au ajutat pe romani sa realizeze edificii indraznete.n s-a descoperit un fel de ciment: un conglomerat artificial de pietris si nisip.n. avea scopul de a decora edificiul de cult si de a consolida spiritual congregatia. impresionand prin dimensiunile lor uriase. viciile. amestecat cu materii vulcanice. Arcatura se sprijina pe colonete. dar incorporand si influente grecesti in general de dimensiuni mici. Templul roman era asemeni celui etrusc pe care il continua. scene din Iad. in cofraje. Pompei a construit primul teatru din piatra . constructii in special cu caracter pur utilitar: bazilici. imbratisand intrarea in dreapta si in stanga. temple. de inspiratie crestina sau orientala. Pictura romanica era expresiva in miscari.e. sculptura a luat forma basoreliefurilor. Deasupra timpanului este arhivolta. Semicercurile impodobite cu reliefurile arhivoltei. ilustrand Biblia sau Cartile de Rugaciuni si dedicand interiorul bisericii gloriei lui Dumnezeu. Materiale de constructii Procedeele de constructie s-au perfectionat cand in sec II i. apeducte si edificii destinate spectacolelor. pana atunci se folosea doar lemnul. teme din opere antice si orientale. Dupa aceasta. Apocalipsa. peretele era acoperit cu caramizi arse sau cu mici blocuri de piatra taiate in forma de romb. . prin folosirea generalizata a caramizilor arse. Apoi. mortar. 4. peste care se turna. terme. spre deosebire de cele grecesti care se sprijineau pe o colina. motiv pentru care poarta numele de “timpan lunetar”. In secolul I i. numite voussures. Peretii erau imbracati in marmura si aveau 7 nise si 8 edicule. In piatra.. aceasta il onoreaza ca o diadema. Sculptura monumentala.e.

bucati de piatra taiata si fatuita astfel incat sa se imbine una cu alta pentru a inscrie semicercul arcului curb. bisericile si manastirile. la intervale egale. constructorii acestora aveau nevoie si de lemn pentru a construi schelele necesare inaltarii anumitor tipuri de bolti sau arcade. Castelele erau locuintele seniorilor feudali. El era din lemn şi prezenta riscul unor incendii. fie din piatra. Aici se foloseau boltari. ferestre inguste. Acestea erau asezate pe inaltimi si inconjurate de ziduri groase si inalte. Acestea erau prevazute cu incaperi spatioase. cu pereti si pardoseli din piatra. bolta find intarita cu centuri numite arce doubleaux care dublau si sustineau bolta in punctele slabe. Acesta era fie din sarmanta aparenta (lemn). Franta. cea mai importantă era acoperişul.Printre problemele tehnice care se ridicau în faţa arhitecţilor romanici. Caracteristice stilului romanic erau si castelele. printre cele mai reprezentative monumente religioase. ramanand prototipul morfologic al stilului este considerata Biserica Manastirii din Cluny. pe toata lungimea acesteia. cu bolti din . de aceea a fost înlocuit cu bolţi din piatră în formă de cupolă în semicerc. Boltarii creau astfel semicercurile paralele ale boltii. Particularitatile stilului romanic se pot observa in special la sistemul de acoperire. Cu toate ca cele mai multe biserici din perioada romanica erau construite din piatra. din loc in loc. In istoria stilului romanic.

cu drum de strajă zidit și creneluri 2. absidiole în partea de est a navelor laterale și cu două turnuri proiectate în partea de vest a colateralelor. Edificiul a servit drept catedrală a Episcopiei Transilvaniei. In Italia a aparut o viziune noua asupra stiluilui. cu trei nave. Catedrala a fost distrusă parțial demarea invazie tătară în anul 1242. In locul structurilor romanice masive. Biserica din Cisnădioara se înscrie în seria bazilicilor de ispirație renană din zona Sibiului.piatra sau plansee din lemn sustinute de puternice grinzi aparente. Situată în interiorul cetății Alba Iulia. edificiu reprezentativ pentru arta romanică din Transilvania. Mihail din Cisnadioara Biserica Sf. V. din blocuri mari de piatra. care n-au mai fost realizate decât parțial. . Gușterița. așa cum s-a întâmplat cu majoritatea bisericilor din Transilvania. Vechile traditii constructive ale conceptiei ingineresti din Roma Antica s-au pastrat in continuare. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010. a fost folosit sistemul zidariei cu umplutura de pietris si mortar intre doua placaje. Construcția edificiului a început în secolul al XI-lea.Spre sfârșitul secolului XII începe să se ridice o biserică romanică scurtă. Zidul de incintă din jurul bisericii-prevăzut cu un turn de vest și cu un turn de poartă interior (ulterior refăcut)-a fost ridicat în doua jumătate a secolului al XIII-lea.Edificii reprezentative 1.Monumentul ecleziastic este deosebit datorită faptului că el nu a fost modificat de-a lungul timpului. absidă semicirculară. alături de cea din Cisnădie. corp pătrat. La mijlocul secolului al XII-lea au fost ridicate navele transversale. Mihail din Cisnădioara este un monument istoric și de arhitectură din secolul al XIII-lea. OcnaSibiului. este cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania. Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail. Biserica Sf.

Sistemul de evacuare era foarte eficient.iar de la concordatul interbelic dintre România și Sfântul Scaun servește drept catedrală a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. iar zidul exterior are inaltimea de 48 m. Fiecare arc de la al doilea si al treile nivel era ornat cu statui. cel al fiului său. cat si custile cu animale. existau doua niveluri de galerii subterane. amfiteatrul putea fi evacuat in cateva minute.Hr. Imparatul. care erau ridicate la suprafata cu niste platforme speciale.Hr. Arcadele sunt incadrate de semicoloane dorice. unde se aflau vestiarele luptatorilor. În nava laterală de sud se află sarcofagul lui Ioan de Hunedoara. In interior. ionice si corintice iar aticul e impodobit de pilastrii corintici. prevazut cu ferestre. Arena are forma eliptica. la un an dupa moartea imparatului. vestalele si alti membrii importanti ai societatii aveau locuri privilegiate. primul Principe al Transilvaniei și Rege al Ungariei. de catre imparatul Vespasian in anul 72 d. si s-a incheiat in anul 80 d. Ladislau de Hunedoara. Colosseum-ul Constructia Colosseumului a fost inceputa pe locul unui lac artificial. In caz de pericol. . guvernator al Ungariei. Zidul exterior cuprinde trei niveluri de arcade suprapuse de ordine diferite si un atic inalt.. Spectatorii erau asezati in tribune in functie de rang. 3. iar în nava nordică se află sarcofagul reginei Izabella și cel al lui Ioan Sigismund.În absida navei laterale nordice pot fi observate câteva fresce din epoca Renașterii.

fundația a început să se scufunde imediat după începerea construcției.4. în anul 1173. In interior s-a conservat pe deplin . prin care s-a încercat stoparea sau chiar reducerea înclinării turnului. Înalt de 55. turnul a fost proiectat să stea vertical. sub domnia lui Alfonso al VI-lea si s-a incheiat in 1211. Numeroase elemente au fost adaugate ulterior.86 m. cu o grosime a zidului la bază de 4. care a avut loc intre sec. Datorită însă proastei calități a solului. 5. XVI-XVIII. culminand cu dramatica transformare baroca a exteriorului. provocând înclinarea turnului spre sud. Turnul din Pisa La Pisa a aparut arhitectura gratioasa a unui stil original care recomanda etajarea arcaturilor si decorarea bazei cu jocuri geometrice romboidale din marmura.09 m. Catedrala Santiago de Compostella Constructia a inceput in 1060. De-a lungul timpului turnul a suferit mai multe operații de consolidare.

intre 954 si 981. etaj superior situate deasupra navelor laterale. ce are in componenta un veritabil virf al artei romanice medievale. Biserica manastirii din Cluny este considerata. Elevatia bisericii prezinta trei niveluri caracteristice: -nivelul arcadelor. se remarca in special prin fatada baroca care este orientata spre Plaza do Obradorio. aflat in Burgundia. in istoria stilului romanic. care despart spatiile navei central si ale navelor laterale. a fost locul construirii unei manastiri ridicate de ordinul calugaresc al benedictinilor. distrusa si reconstruita de mai multe ori. primele elemente ale planului.stilul romanic. 6. structurii. Aici a fost elaborate stilul romanic. sistemului de acoperire si al esteticii plasticii fatadelor bisericii romanice. ramanand prototipul morfologic al stilului. inspirind pelerinului venit din departari o atmosfera sobra dar linistita. . Catedrala este construita predominant in stilul romanic si este chiar una dintre cele mai frumoase catedrale romanice din Spania. -tribuna sau triforiumul. -nivelul ferestrelor. printre cele mai reprezentative monumente religioase. Interiorul pastreaza forma originala in stil romanic. Catedrala. Portico de Gloria. care permiteau patrunderea luminii directe in nava centrala. Biserica manastirii Cluny Cluny.

Biserica este un exemplu important de arhitectura romanica si sculptura romanica exemplu fiind Judecata de Apoi sculptat pe portal iar coloanele manastirii adiacente un bun exemplu de arhitectura romanica.7. . Biserica Sf. Trophime Este o biserica romano-catolica fosta catedrala construita intre secolul al 12-lea si secolul al 15-lea pe locul unei foste biserici ce apartinea Sf. Stephen.

8. Incepand cu secolul XVII aspectul orasului se schimba foarte mult. Orasul german Mainz are o indelungata istorie. turnuri inalte. se inalta numeroase castele cu ziduri masive. lasand in urma adevarate vestigii arhitecturale. Catedrala din Mainz – St. mergand in urma cu 2000 de ani. Martin. 9. veche de 1000 de ani. cei mai buni arhitecti si sculptori construind aici palate unice si numeroase biserici. ferestre putine. . Catedrala din Worms Arta romanica se dezvolta intre secolele XI-XIII mai ales in Europa Occidentala. Exista aici o masivitate carora le lipseste supletea si naturaletea. Abatia de la Cluny). Orasul este dominat de impunatoarea Catedrala. Sfantul Paul din Issoire. sunt ridicate catedrale si abatii (Worms.Martin Catedrala din Mainz. Se reactualizeaza sculptura in piatra. in vremea Imperiului Roman. St.