Sunteți pe pagina 1din 3

Levierul operational Diferentierea ntre costurile fixe si cele variabile (acele costuri care variaza n timp si cele care

variaza odata cu nivelul de activitate) nu este o idee noua. Aceasta separare a costurilor n functie de comportamentul acestora este baza analizei punctului-mort operational sau a levierului operational. Ideea acestui "punct mort" se bazeaza pe o ntrebare simpla: cte unitati de produs sau de servicii prestate sunt necesare pentru a acoperi costurile fixe, nainte de a se obtine profit? Se presupune, ca preturile sunt stabilite la un nivel suficient pentru a asigura costurilor variabile unitare si exista o marja de costuri fixe si de obtinere de profit. O data ce s-au comercializat suficiente unitati pentru a se acumula suma necesara acoperirii tuturor costurilor, marja oricarei unitati suplimentare valorificate devine profit, n conditiile n care nu exista o suplimentare a costurilor fixe la un moment viitor, necesare pentru a sustine volumul crescut de activitate. Acest lucru se datoreaza efectului incremental al contributiei aduse de fiecare unitate de produs vnduta la crearea profitului sau acoperirea costurilor variabile. n functie de proportia costurilor fixe si a celor variabile n cadrul structurii de cost a firmei, contributia totala incrementala a unitatilor suplimentare poate sa determine un "salt" semnificativ al profitului. Analiza levierului operational (de exploatare) este una direct. Odata ce are loc recuperarea costurilor fixe pe seama contributiei cumulative a unitatilor individuale de produs sau serviciu a unui numar suficient de unitati vndute, vnzarile suplimentare care depasesc acest nivel genereaza profituri pentru societatea comerciala. Aceste profituri vor cre te proportional si mai rapid dect cresterea volumului fizic al vnzarilor. Se pot formaliza definitiile de baz ale acestei analize astfel: Profit = Venit total - Cost total Venit total = Volum (cantitate) x Pret Cost total = Cost fix + Cost variabil Modul formal de a prezenta efectul de levier este destul de simplu. Ne intereseaza efectul asupra profitului (I) a modificarilor de volum (V). Elementele care determina aceste modificari sunt pretul (P), costurile variabile unitare (C) si cositurile fixe (F). Relatia de calcul este: I = V*P - (V*C + F) Formula poate fi rescris astfel: I = V*(P - C) - F Aceast rescriere reflecta faptul ca profitul depinde de numarul bunurilor sau serviciilor comercializate, nmultit cu diferenta ntre pret si costul variabil unitar, care este contributia fiecarei unitati la acoperirea elementului constant, adica nivelul costurilor fixe. Pe masur ce are loc o modificare a volumului, contributia (marja) unitara,

(P - C), multimplicata cu modificarea de volum va determina modificarea totala a profitului. n conditii normale, costurile fixe (F) ramn nemodificate. Modificarile relative ale profitului pentru o anumita modificare a volumului va fi amplificata datorit acestui element fix. Planificarea financiara a dezvoltarii unei firme presupune ntocmirea situatiilor financiare previzionate cu scopul prevenirii lipsei de lichiditati, a reducerii incertitudinii care planeaza asupra viitorului societatii dar si pentru necesitatile de informare ale actionarilor si ale altor investitori. Pentru managementul de vrf al firmei si pentru ceilalti utilizatori de informatii financiare (actionari, banci etc.) necesitatea construirii unor situatii financiare previzionate este cu att mai importanta cu ct interesul si riscul asumat n creditarea sau investitia efectuata este mai ridicata. n general, contul de profit i pierdere este singurul document care se previzioneaza, bilantul si fluxul de numerar constituind documente de raportare a situatiei economice trecute. Dupa cum se stie, nicio firma nu-si poate ndeplini obiectivele strategice si bugetare fara resursele necesare obtinute la momentul oportun., Nici un creditor sau actionar nu va investi daca nu este sigur ca-si poate recupera investitia la momentul stabilit de el. . n practica firmelor comerciale, si nu numai, se realizeaza investitii fara a exista profit curent sau investitii peste limitele fondurilor disponibile, ncepnd cu anii '90, cnd nu s-au mai virat la banca (ntrun cont de investitii) o suma egala cu fondul dezvoltare constituit, investitiile au devenit libere pentru societati. EFECTUL DE LEVIER (ELF) Efectul de levier exprima cresterea ratei de remunerare a capitalurilor proprii determinata de cresterea gradului de indatorare. Efectul de levier este cu atat mai mare cu cat rentabilitate economica este superioara ratei dobanzii capitalurilor imprumutate. Formula de calcul: EFL = (REPB - RDEF) x LF REPB = (PB / AT) x 100 RDEF = (CHD / DATFIN) x 100 REPB = rentabilitatea economica (a profitului brut) PB = profit brut AT = activ total RDEF = rata dobanzii efective DATFIN = datorii financiare CHD = cheltuiala cu dobanda LF = DT / CPR LF = levierul financiar (rata generala a indatorarii) DT = datorii totale CPR = capitaluri proprii In formula am utilizat rata dobanzii efective si nu rata dobanzii de pe piata deoarece o valoare medie nu este reprezentativa pentru societate iar o valoare contractuala nu este stabila, deoarece bancile modifica rata dobanzii la anumite perioade. RATA DOBANZII EFECTIVE (RDF)

Masoara procentul dobanzii platite de societate pentru toate creditele si imprumuturile realizate. Daca este calculata la soldul datoriilor trebuie comparata cu rata obtinuta in perioada de comparatie iar daca este calculata la volumul creditelor utilizate intr-o anumita perioada trebuie comparata cu rata medii a dobanzii de pe piata. Formula de calcul: RDEF = (CHD / DATFIN) x 100 DATFIN = datorii financiare pentru care s-au platit dobanzi in perioada analizata CHD = cheltuiala cu dobanda RATA GENERALA A INDATORARII (LEVIERUL FINANCIAR) (LF) Mai este cunoscuta si sub denumirea de "rata de levier" si exprima indatorarea totala (pe termen scurt, mediu si lung) a intreprinderii in raport cu capitalul propriu. Rezultatul trebuie sa fie subunitar, o valoare supraunitara insemnand un grad de indatorare ridicat. O valoare ce depaseste 2,33 exprima un grad foarte ridicat de indatorare, societatea putandu-se afla chiar in stadiul de faliment iminent daca rezultatul depaseste de cateva ori pragul de 2,33. Formula de calcul: LF = DT / CPR DT = datorii totale CPR = capitaluri proprii

S-ar putea să vă placă și