Concluzii

Proiectul ACR-700 (Advanced CANDU Reactor-600) reprezinta urmatoarea generatie de reactoare CANDU, menite sa inlocuiasca vechile proiecte CANDU-600. Principalele obiective pe care ACR-700 trebuie sa le indeplineasca sunt : scaderea costului de capital, scurtarea perioadei de constructie, garantarea unei disponibilitati mai inalte, extinderea duratei de viata, simplificarea componentelor si imbunatatirea sistemelor de siguranta. Proiectul ACR se bazeaza pe conceptia folosirii canalelor de combustibil orizontale modulare, inconjurate de moderator (apa grea), la fel ca in cazul CANDU-6. Diferentele majore intre cele doua proiecte sunt insa folosirea uraniului usor imbogatit (2.1% U235 in 42 din cele 43 de elemente combustibile) si folosirea ca agent de racire a apei usoare (spre deosebire de apa grea la CANDU-6). Rezultatele acestor modificari evidentiaza o compactitate mai pronuntata in cazul ACR (diametrul calandriei redus cu ~ 36%, reducerea inventarului de apa grea - 72% mai putina apa grea decat in cazul CANDU-6). Proiectul ACR cuprinde de asemenea parametrii mai ridicati (presiune, temperatura) pentru agentul de racire al reactorului si in circuitul aburului viu, realizandu-se un randament global imbunatatit fata de centralele CANDU-6. Prin calculul din capitolul anterior am demonstrat faptul ca reactorul ACR poate accepta o tranzitie spre un ciclu de combustibil bazat pe un amestec de thoriu si plutoniu, in conditiile unei stabilitati garantate si a unui risc minim de securitate. Principalele probleme in cazul acestei tranzitii constau in obtinerea acelorasi performante globale dar si individuale in cazul sistemelor reactorului, in special pentru obtinerea si mentinerea criticitatii in conditii de siguranta deplina, capacitatea de control asupra reactorului si a sistemelor de securitate ale acestuia si obtinerea unei energii optime din combustibilul ars. Aceste probleme au fost rezolvate in principal de inovatiile proiectului ACR (uraniu usor imbogatit) dar si de caracteristicile evolutive ale proiectului CANDU si experienta in operare acumulata. Introducerea unor sisteme pasive de siguranta alaturi de cele active a dus la micsorarea riscului global, iar simplificarea componentelor in conditiile obtinerii acelorasi caracteristici sau chiar mai bune a condus la imbunatatirea tuturor indicilor de performanta ale sistemelor centralei. Folosirea in unitatea ACR a ciclului de combustibil bazat pe amestecul de oxizi de thoriu si plutoniu este posibila, si in conditiile scaderii rezervei actuale de uraniu natural combinata cu majorarea costurilor in instalatiile de imbogatire a uraniului - devine o alternativa viabila. Din calcul a rezultat faptul ca putem obtine si mentine reactorul critic cu o rezerva de reactivitate suficienta, singura problema fiind optimizarea raportului intre continutul de thoriu si plutoniu din elementul combustibil; aceasta problema ar putea fi rezolvata printr-o distributie neuniforma a constituentilor (plutoniu, thoriu) in combinatie cu otrava consumabila (dysprosiu) inglobata in fasciculul combustibil. Se obtine astfel un control mai precis al reactivitatii reactorului combinata cu aplatizarea varfurilor de putere pe canalele de

combustibil, facand astfel mult mai simpla problema controlului fluxului de neutroni din reactor. Din punct de vedere economic, proiectul ACR este foarte atractiv. Avantajele enumerate mai sus pot sustine o tranzitie spre un ciclu de combustibil Th-Pu in eventualitatea in care costul uraniului natural si costul procesarii intr-o instalatie de imbogatire ar ajunge apropiat de costul reprocesarii plutoniului. Problema folosirii plutoniului in reactoarele ACR trebuie luata in calcul in eventualitatea initierii unui astfel de proiect din punctul de vedere al sistemului de reactivitate. Dupa cum am aratat in capitolele anterioare, folosirea unui combustibil pe baza de oxizi de plutoniu si thoriu conduce la inrautatirea spectrului neutronic si la deficiente in ceea ce priveste eficacitatea barelor absorbante. De asemenea sunt necesare testari ale sistemelor pasive pentru a asigura buna lor functionare in diferite regimuri ale reactorului.