P. 1
Alexandru Lapusneanul - Nuvela Istorica

Alexandru Lapusneanul - Nuvela Istorica

|Views: 353|Likes:
Published by Madalina Ionescu

More info:

Published by: Madalina Ionescu on Apr 12, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/06/2015

pdf

text

original

Alexandru Lapusneanul Negruzzi de Costache

Nuvela istorica
Nuvela Alexandru Lăpuşneanul este prima nuvelă romantică de inspiraţie istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivato ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al Daciei literare (1840), nuvela ilustrează una dintre sursele literaturii romantice, istoria naţională (Evul Mediu), potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din articolulprogram al revistei, intitulat Introducţie, care constituie şi manifestul literar al romantismului românesc. Ulterior, nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost inclusă în ciclul Fragmente istorice, din volumul Păcatele tinereţilor (1857). Este o nuvelă deoarece este o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, având un fir narativ central. Se observă concizia intrigii, tendinţa de obiectivare a perspectivei narative şi verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ puţine, caracterizate succint şi gravitează în jurul personajului principal. Este o nuvelă romantică datorită mai multor trăsături: specie; inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu); temă; conflict; naraţiune liniară; personaje

relaţii sociale. denotă. personaje construite în antiteză (dintre blândeţea doamnei şi cruzimea domnitorului). intriga liniară şi previzibilă. Costache Negruzzi. limbaj). fapte şi replici (de exemplu: mottoul capitolului I şi al IV- . este primul scriitor care valorifică într-o creaţie literară cronicile moldoveneşti (Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche şi de Miron Costin). comportamente. culoarea epocii în descrieri cu valoare documentară. Scriitorii paşoptişti se inspiră din cronici şi din folclor. vestimentaţie.. Istoria critică a literaturii române).excepţionale în situaţii excepţionale. Negruzzi preia imaginea personalităţii domnitorului Alexandru Lăpuşneanul. care evocă trecutul istoric (Evul Mediu) prin tema.. obiceiuri. artificialitate" (Nicolae Manolescu. Din cronica lui Ureche. Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici. „liniaritate psihologică în construcţia personajelor. dar şi scene. întemeietorul nuvelei istorice româneşti.. personajele şi culoarea epocii (mentalităţi. nu cu valoare epică (descrieri amănunţite ale vestimentaţiei şi ale obiceiurilor: descrierea vestimentaţiei lui Lăpuşneanu în biserică şi a mesei domneşti). gesturi şi replici spectaculoase şi memorabile.. conform esteticii romantice şi recomandărilor din Introducţie.

tiran. deşănţată cuvântare"). „Istoria literaturii romaane de la origini pana in prezent”) Nu trebuie confundate persoanele/ personalităţile istorice. „curtezan". dar se distanţează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică asupra istoriei. „Negruzzi a înţeles spiritul cronicii române şi a pus bazele unui romantism pozitiv. predominant obiectiv. Naraţiunea la persoana a IlI- . dar intervine direct prin câteva epitete de caracterizare (de exemplu: „tiran". scutit de naive idealităţi. Transfigurarea artistică a faptelor istorice este motivată estetic: gradarea tensiunii narative. la mijlocul secolului al XVI-lea). care ilustrează anumite tipuri umane. omniprezent. detaşat. „mişelul boier". sobru. a căror existenţă este consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domnitor crud. Naratorul este omniscient. şi personajele literare.lea). Nuvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievală (în Moldova." (George Calinescu. autorul atribuindu-le destine şi profiluri psihologice care susţin coerenţa narativă. mesajul textului narativ. influenţată de ideologia paşoptistă. reliefarea caracterelor personajelor în relaţie cu spectaculosul acţiunii.

se vede şi astăzi portretul lui şi al familiei sale." (răspunsul dat de Lăpuşneanul soliei de boieri care îi . Astfel." Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietatea auctorială.. eu vă vreu. amintind de stilul cronicarului. Frazele finale consemnează sfârşitul tiranului în mod concis..a (cu focalizare zero." Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole. prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor. viziunea „dindărăt") aminteşte prin obiectivitate şi concizie de relatarea cronicarilor. specific nuvelei: „Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul.„Dacă voi nu mă vreţi. zidită de el. lapidar şi obiectiv. care constituie replici memorabile ale personajelor: -capitolul I . Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ. potrivit criticului Nicolae Manolescu: „Intriga liniară şi previzibilă este o particularitate a prozei narative care denotă multă artificialitate. particularitate narativă romantică. paragraful iniţial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpuşneanul şi atitudinea lui vindicativă. La monastirea Slatina. iar prin menţionarea portretului votiv se realizează caracterul verosimil. care lăsă o pată de sânge în istoria Moldaviei. care fixează momentele subiectului. unde e îngropat. Naraţiunea se desfăşoară linear. cronologic.

. . Moţoc. -capitolul al III-lea „Capul lui Motoc vrem. -capitolul al IV-lea „De mă voi scula. în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimişi de Tomşa: Veveriţă..ceruseră să se întoarcă de unde a venit pentru că „norodul" nu îl vrea). Stroici) şi intriga (hotărârea domnitorului de aşi relua tronul şi dorinţa sa de răzbunare faţă de boierii trădători)." (ameninţarea rostită de Lăpuşneanul care. Capitolul I cuprinde expoziţiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanul la tronul Moldovei.. -capitolul al II-lea „Ai să dai samă. pentru că nu ia atitudine faţă de crimele soţului său)." (cererea vindicativă a norodului care găseşte în Moţoc vinovatul pentru toate nemulţumirile). Doamnă!" (avertismentul pe care văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda. bolnav. pre mulţi am să popesc şi eu. fusese călugărit potrivit obiceiului vremii. Spancioc. în 1564. pierzând astfel puterea domnească)..

” (Nicolae Manolescu) Capitolul cuprinde punctul culminant. prin caracterul memorabil sau excepţional: participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie.Capitolul al II-lea corespunde. caracterul ilustrativ este evident. intervenţia doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face. Bolnav de friguri. după obiceiul vremii. După patru ani de la cumplitele evenimente. incendierea cetăţilor. Capitolul al III-lea conţine mai multe scene romantice. desfiinţarea armatei pământene. este înfăţişat deznodământul. moartea tiranului prin otrăvire. confiscarea averilor boiereşti. Lăpuşneanul se retrage în cetatea Hotinului. ca moment al subiectului. doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-1 otrăvi. uciderea unor boieri. ameninţă să-i ucidă pe toţi (inclusiv pe propriul fiu. desfăşurării acţiunii şi cuprinde o serie de evenimente declanşate de reluarea tronului de către Alexandru Lăpuşneanul: fuga lui Tomşa în Muntenia. Deoarece când îşi revine. In capitolul al IVlea. omorârea lui Moţoc de mulţimea revoltată şi „leacul de frică" pentru doamna Ruxanda „Intâmplările sângeroase au aceeaşi raţiune documentară ca în întreaga proză scrisă de romantici. domnitorul este călugărit. urmaşul la tron). . ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri.

Conflictul social. evenimentele se desfăşoară îndată după . Conflictul secundar. exterior. particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului.Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. fiind anunţat în primul capitol şi încheiat în capitolul al IIIlea. între boieri şi popor. între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase). este limitat la revolta mulţimii din capitolul al III-lea. In proza romantică. Din acest punct de vedere. dar mijloacele alese de Lăpuşneanul sunt sângeroase. Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate şi conferă verosimilitate naraţiunii: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei. însă actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorinţei de răzbunare pentru trădarea boierilor în prima sa domnie. este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor şi boieri. conflictele exterioare plasează personajele într-o relaţie de antiteză. în a doua sa domnie. Principalul conflict. Impunerea autorităţii centrale/ domneşti în faţa oligarhiei boiereşti a constituit în secolul al XVI-lea un factor de progres. se poate vorbi despre contrastul dintre Lăpuşneanul şi doamna Ruxanda. caracteristice tiranului feudal. evidenţiat în capitolul al II-lea. In primele trei capitole.

excepţional. la secvenţa morţii domnitorului.. abil politic. El este construit din contraste şi are o psihologie complexă. liniaritatea psihologică. care îi călăuzeşte acţiunile. Călinescu). hotărât.„Liniaritate psihologică se vede în construcţia personajelor [. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepţionale (au calităţi şi defecte ieşite din comun) în situaţii excepţionale. Intruchipează tipul domnitorului sângeros. scena morţii domnitorului otrăvit).]. care acţionează în situaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor. antiteza ca procedeu de construcţie. personaj romantic.revenirea la tron. personajul este puternic individualizat şi memorabil. bun cunoscător al psihologiei umane.”(Nicolae Manolescu) Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei. tiran şi crud. de alte personaje. Crud. voinţa de putere.. inteligent. replicile memorabile . calităţi şi defecte puternice. viclean. Echilibrul dintre convenţia romantică şi realitatea individului se realizează prin modul de construire a personajului: subordonarea trăsăturilor uneia principale. Gesturile şi cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate. a pedepsirii lui Moţoc. iar în ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai târziu. disimulat. autocaracterizarea) şi indirect . Este caracterizat direct (de către narator. „un damnat" romantic (G.

Este laş în faţa primejdiei. limbaj. viclean. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima domnie. caracter slab . de tip romantic. relaţii cu alte personaje. după refuzul de a renunţa la tron. Boierul Moţoc reprezintă tipul boierului trădător. Forster). Deşi în Evul Mediu femeia . vestimentaţie). Doamna Ruxanda este un personaj secundar. într-un mod convingător". gesturi. comportament. voinţa personajului principal. doamna Ruxanda întruchipează în nuvelă un caracter slab. iar la întoarcerea acestuia. laş. Având „capacitatea de a ne surprinde.chiar soţie de domn nu avea prea multe drepturi. comportându-se grotesc în timp ce încearcă să1 determine pe domn să nu-1 dea mulţimii. care pune în lumină. linge mâna care-l bate". care. Lăpuşneanul este un personaj „rotund". El nu urmăreşte decât propriile interese. îl linguşeşte „asemenea câinelui care în loc să muşce. nici când îl otrăveşte. personaje „plate". sunt manipulate de domnitor. „construite în jurul unei singure idei sau calităţi" (E.caracter tare. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici când îi cere soţului său să înceteze omorurile. prin contrast. M. .(prin fapte. Forţa excepţională a personajului domină relaţiile cu celelalte personaje. atitudine. intrigant. în general. construit în antiteză cu Lăpuşneanul: blândeţe cruzime. spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvelă.

glasurile izolate care exprimă nemulţumirile. apare pentru prima dată în literatura noastră. El orientează mişcarea haotică a mulţimii spre exprimarea unei singure dorinţe. tu care ştiai numai a omorî. în acelaşi timp răzbunându-se pentru trădarea de odinioară a vornicului Moţoc şi împlinind ameninţarea/ planul iniţial. mulţimea revoltată de târgoveţi. „pre buni patrioţi". . se împrăştii". ca şi când ar fi venit anume pentru acest lucru. Ei rostesc replica premonitorie: „Spuneţi celui ce v-au trimis. cu rol justiţiar.In antiteză cu boierul trădător. adresându-i o altă replică sugestivă: „învaţă a muri. Arta naratorului este de a surprinde gradat stările psihologice ale mulţimii prin notaţii scurte. Se observă capacitatea lui Lăpuşneanul de manipulare şi de dominare a gloatei. în sfârşit. Capul lui Moţoc vremi". Psihologia mulţimii este surprinsă cu fineţe. mulţimea „mulţămindu-se de astă jertfa. care separă replicile personajelor asemenea indicaţiilor scenice dintr-o dramă: „Prostimea rămasă cu gura cascata”. sunt personajele episodice Spancioc şi Stroici. Odată cererea satisfăcută. în care toţi văd un vinovat pentru toate suferinţele: „Moţoc să moară!. capabili să anticipeze mişcările adversarului. în mod realist: strângerea norodului la porţile curţii domneşti din cauza unor veşti nelămurite. strigă către ei Spancioc. că ne vom vedea păn-a nu muri!" O sfătuiesc pe doamna Ruxanda să-1 otrăvească pe tiran şi asistă cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia." Personajul colectiv. descumpănirea gloatei care „venisefără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea" în faţa întrebării armaşului. reprezentând boierimea tânără. rostirea numelui Moţoc.

vestimentaţia lui Lăpuşneanu în biserică. ceremonia relaţiilor cu domnitorul etc. După borşul polonez.]fu ca o schinteie electrică". . de utilizarea predominantă a dialogului şi de minima intervenţie a naratorului prin consideraţii personale. nu se introdusese încă moda mâncărurilor alese. în sfârşit. Nicolae Manolescu) şi conferă culoarea locală: „In Moldova.. şi acest glas striga: «Capul lui Moţoc vrem!»" „Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete. Pânza mesii şi şerveţelele erau defilaliu ţesute în casă. cu motive romantice (cetatea pustie.) „au valoare documentară. regionalisme fonetice („clipală". fripturile cosmopolite.. comparaţia „Acest din urmă cuvânt [. de realizarea scenică a secvenţelor narative. naratorul obiectiv limitându-şi intervenţiile. Naraţiunea şi descrierea sunt reduse.„Acest din urmă cuvânt găsând un eho în toate inimile. masa domnească. nu valoare epică" (cf. Nu se auzea decât murmura valurilor Nistrului. talgerile şi păhărele erau de argint. şi. ce izbea regulat stâncoasele ei coaste. Tipsiile pe care aduceau bucatele. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor în ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesă de teatru). Cel mai mare ospăţ se cuprindea în câteva feluri de bucate. Descrierile (vestimentaţia şi obiceiurile: portretul fizic al doamnei în capitolul al II-lea. Toate glasurile se făcură un glas. veneau mâncări greceşti ferte cu verdeţuri care pluteau în unt." Limbajul conţine expresii populare („rămasă cu gura căscată"). pe vremea aceea." Descrierea cetăţii Hotinului. fu ca o schinteie electrică. „găsând"). stâncile) are funcţie simbolică: „Cetatea era mută şi pustie ca un mormânt de urieş. apoi pilaful turcesc. metafora „în braţele idrei acestei cu multe capete". dar forţă de sugestie au neologismele care conservă forma de secol XIX. unele fiind integrate în figuri de stil „eho". care într-o clipală îl făcu bucăţi.

„ticălosul boier". Să mă întorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt"). răspunse Lăpuşneanul. prin replicile memorabile (de exemplu: „Dacă voi nu mă vreţi. „spătarul"-. eu vă vreau. „schinteie electrică". temă. lexicul combinat. de exemplu: „această deşănţată cuvântare". „vornicul". ci exprimă concis ideea: „curtezan". simplitatea topicii. realizat prin dialog şi intervenţie izolată. arhaisme gramaticale . „hanul tatarilor". arhaisme semantice: „proşti" cu sensul oameni simpli. Mărcile prezenţei naratorului sunt: topica afectivă (antepunerea adjectivelor. „nenorocitul domn") utilizată în caracterizarea directă. a cărui ochi scântioră ca un fulger. Fiind o nuvelă istorică în contextul literaturii paşoptiste. redă trăsături în mod indirect. „şepte") şi arhaismele sunt utilizate pentru culoarea locală (arhaisme lexicale: „spahii". personaje excepţionale în situaţii excepţionale.inspiraţia din istoria naţională. concizie. „pre". Regionalismele (de exemplu: „pănă". eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia. echilibru între termenii arhaici şi neologici. Stilul indirect alternează cu stilul direct.sure şi goale. şi dacă voi nu mă iubiţi. Puţinele neologisme cu forme de secol XIX nu influenţează claritatea stilului. „junghi". „regent"." Stilul narativ se remarcă prin sobrietate. o mare frecvenţă a gerunziului. personajul principal alcătuit . şi strigătul monoton a ostaşilor de strajă. „a împlini" cu sensul a obliga la plata dărilor. „eho" Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare şi concentrează atitudini. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului romantic enunţat în Introducţie la Dacia literară . dar şi prin specie.folosirea formelor de plural cu sens de singular: „Venise fără să ştie pentru ce au venit"). arhaisme fonetice: „împrotivire". Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice într-o operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. ori fără voia voastră.

. Interesul romantic pentru specific naţional şi culoare locală deschide drumul observaţiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ. revolta mulţimii. culoarea epocii. caracterul pictural al unor scene. construcţia simetrică.din contraste. spectaculosul gesturilor. caracterul obiectiv al naraţiunii. antiteza angelic-demonic. Elementele romantice se împletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziţiei. aspectul verosimil. credibil al faptelor. al replicilor şi al scenelor. Valoarea nuvelei este exprimată prin afirmaţia criticului G. Călinescu: „nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale”.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->