Sunteți pe pagina 1din 8

BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

BENZILE DESENATE

O carte sau revistă de benzi desenate (engleză: comic book, franceză: Bande Dessinée)
reprezinta o publicatie în care sunt istorisite una sau mai multe naratiuni prin intermediul
limbajului şi convenţiilor benzi desenate.
Definiţia termenului este disputată între specialişti, şi de aceea şi originea acestei forme de artă
este de asemenea disputată. Originile benzilor desenate americane trebuie căutată în ziarele de la
începutul secolului din America, unde apăreau pentru a comenta diferite caricaturi sau pentru a
susţine diferite povestiri simple. Primul exemplar de „benzi desenate“, după definiţia americană
a fenomenului "comic books" din Statele unite, este considerat a fi The Adventures of Obadiah
Oldbuck.

1. Cartea de benzi desenate


Cartea de benzi desenate este considerată a noua artă. O carte de benzi desenate este o revistă sau
o carte conţinând o artă secvenţială în formula unui narativ. Deşi termenul implică altfel, materia
de studiu în cărţile de benzi desenate nu este necesar să fie amuzante, şi de fapt seriozitatea lor
dramatică variează în mare măsură. Termenul "benzi desenate" în acest context se referă la
cadrele de diferite mărimi care conţin fiecare o imagine ce ilustrează în mod dinamic sau static
acţiunea ce se petrece în firul narativ al poveştii respective. În ultimul sfert al sec. XX, datorită
acceptării benzilor desenate de publicul larg s-a inventat termenul de roman grafic, pentru a
diferenţia benzile desenate considerate puerile, de cele cu un conţinut şi poveste mai matură.
Primele benzi desenate erau colecţii de cadre umoristice luate din ziare, iar succesul commercial
al acestor colecţii a dus la dezvoltarea acestui mediu de exprimare. Versiunile de benzi desenate
cunoscute drept romane grafice, erau de obicei cele cu coperta tare sau cele legate în tipul unei
cărţi şi nu de tipul unei reviste.

2. Cărţile de benzi desenate americane


Benzile desenate americane au fost asociate cu tradiţia super-eroului. Traducerea exactă a
termenului american pentru cărţi de benzi desenate ar fi “cărţi comice” de unde a şi pornit
controversa cu folosirea unui alt termen (romane grafice) pentru a face diferenţa între cele care
aveau ca ţintă un public format în mare parte din copii şi adolescent. Industria modernă a
benzilor desenate a început în Statele Unite în 1930, când a fost introdus stereotipul super-
eroului, Superman. Fanii americani şi pasionaţii împart benzile desenate americane în diferite
ere. Din S.U.A. originează de asemenea benzile desenate contra-culturale şi cele
underground/alternative. Vânzările de benzi desenate scăzuseră în vremea când apăruse
televizorul, dar au recâştigat popularitatea în anii `50 şi `60 din cauza modului în care a abordat
Stan Lee super-eroii în lumea reală. Mai târziu a apărut influenţa benzilor desenate japoneze,
denumite manga şi recunoaşterea mediului printre academici, critici literari şi muzee de artă au
solidificat aceasta ca o formă de artă stabilind tradiţii, stiluri, convenţii şi evoluţie artistică.
Modul în care sunt ilustrate benzile desenate din S.U.A. este unul specific, personajele fiind
desenate sub forma ideală şi îmbrăcate în costume pentru a evidenţia aceste caracteristici.
Bărbaţii au o musculatură bine subliniată, la fel ca şi femeile. Fetele de obicei la bărbaţi au o
mandibulă ce le conferă o faţă oarecum dreptunghiulară în partea de jos, iar femeile au o faţă
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

ovaloidă. Eroii sunt reprezentaţi sub diferite costume, iar rău-făcătorii îşi acoperă de obicei faţa.
De asemenea sunt prezenţi anti-eroii, care reprezintă partea întunecată a justiţiei, care folosesc
orice mijloace pentru a îşi îndeplini voinţa. Marile companii americane de benzi desenate sunt
Marvel şi DC. Marvel încercând să abordeze subiectul genocidului inutil al mutanţilor datorită
diferenţelor, iar DC poveşti mai sumbre, horror şi drame. Un alt stil în ceea ce priveşte ilustrarea
benzilor desenate americane spre deosebire de cel de trup ideal gen Marvel/DC este găsit în
benzile desenate publicate de artişti de renume, cum ar fi Frank Miller sau benzi desenate
produse independent, acest tip fiind cunoscut drept încercări de a aduce lumea benzilor desenate
de cea artistică. Recunoaşterea artistică a avut loc în momentul în care benzile desenate au primit
premii în afara categorisirii din care făceau parte, cum povestea Maus al lui Art Spiegelman A
câştigat premiul Pulitzer, prin ilustrarea unor întâmplări din al doilea război mondial
reprezentând evreii şi restul oamenilor drept şoareci şi naziştii drept pisici, dar cu o puternică
tentă dramatică. Sau cum The Sandman scris de Neil Gaiman a câştigat World Fantasy Award,
pentru cea mai bună povestire scurtă. Modul în care sunt produse benzile desenate este unul
minuţios. Iniţial prima ilustrare a poveştii este făcută de un artist în creion, acesta ţine o strânsă
legătură cu scriitorul pentru a stabili dacă modul în care a desenat secvenţele intră în atmosfera
poveştii, apoi un alt artist vine peste schiţa în creion şi cu cerneala stabileşte contrastele şi umple
toată compozita, ca apoi coloratura să fie făcută de un alt artist. Fiecare dintre toţi aceşti artişti
influenţează atmosfera scenei şi trebuie exact ce trebuie să scoată în evidenţă şi ce trebuie să fie
tratat cu mai puţin interes pentru a echilibra compoziţia. Iar apoi vine cel care adaugă textul, care
trebuie să aibă cunoştinţe profesionale în ceea ce priveşte caligrafia pentru a reprezenta cât mai
bine ceea ce este ilustrat.

3. Cărţile de benzi desenate franco-belgiene


În spaţiul francez şi belgian, benzile desenate sunt considerate a noua artă. Franţa şi Belgia sunt
două ţări care au o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte benzile desenate, unde sunt numite
BD-uri (abreviat de la bande dessinée). Spre deosebire de termenul american de “comics”
(amuzant) ce implică o formă de art ace nu poate fi luată în serios, aici benzile desenate sunt
private ca a noua artă şi concepţia asupra lor este alta. În America benzile desenate din Franţa şi
din Europa în general sunt categorisite drept romane grafice datorită modului în care acestea sunt
tipărite (în cantităţi mari, pe volume). Benzile desenate franco-belgiene au un stil propriu în ceea
ce priveşte modul în care sunt ilustrate. Spre deosebire de modul foarte realist şi idealist folosit
în mare parte de artiştii de bandă desenată americani, artiştii franco-belgieni tratează ilustrarea
benzilor cu o libertate mai mare. Ei pun mai mult preţ pe poveste şi pe faptul că modul în care
arată este mai puţin important decât povestea pe care o spune o bandă desenată, dar asta nu
înseamnă că benzile franco-belgiene nu sunt atractive din punct de vedere vizual. Linia din
benzile desenate franco-belgiene este mai vibrată în contradicţie cu cea foarte exactă, pe care o
găsim în benzile desenate americane. Unul dintre primele stiluri care au fost inventate în Franţa a
fost “linia clară”, care este caracterizat prin lipsa totală a umbrelor şi a negrului, o linie
neîntreruptă şi proporţionalitatea realistă. Acest stil este considerat un stil “încetinit” datorită
faptului că nu există linii dinamice, de fugă. Alt stil franco-belgian este cel realist, care încearcă
să arate foarte convingător şi natural, dar în acelaşi timp să menţină acea conştienţă a faptului că
este un desen. Mai trebuie menţionat şi stilul comic-dinamic cu o linie de grosime variată şi nişte
desene foarte agitate. Cel mai cunoscut festival de bandă desenate este cel de la Angoulême din
Franţa început din 1974.

4. Cărţile de benzi desenate englezeşti


BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

Primele benzi desenate englezeşti aveau aceeaşi mărime ca cele americane, dar fără formatul
glossy (hârtie lucioasă) pentru copertă. Chiar dacă prima carte de benzi desenate publicată în
Marea Britanie a fost (1884) avea ca ţintă cititorii adulţi, firmele şi-au schimbat repede ţinta
pentru publicul mai tânăr, iar de aceea s-a creat o opinie greşită cum că ar fi un lucru juvenil.

5. Cărţile de benzi desenate japoneze - Manga


Manga este termenul japonez pentru benzi desenate. În afara Japoniei, el se referă de obicei strict
la benzile desenate japoneze. Manga-urile populare sunt transformate în anime-uri (animaţie în
japoneză). Manga este creată dintr-o mixtură între arta japoneză ukiyo-e şi stiluri străine de
desenat, şi a preluat forma prezentă la puţin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial. Constă
în principal din desense alb-negru, în afară de coperţi şi câteodată primele câteva pagini; în unele
cazuri, este colorată integral. Termenul de “manga” înseamnă “imagini aleatorii”. Primele benzi
desenate japoneze au apărut la începutul secolului al XVIII-lea şi aveau foarte puţine cuvinte
fiind pentru cititorii neiniţiaţi în literatură. Dar în 1775 Koikawa Harumachi a publicat ce ar
putea fi prima bandă desenată mai complexă cu un fir literar şi mai sofisticată cultural. Stilul
japonez de a desena este unul foarte expresiv, în sensul că ei exagerează modul în care se
exprimă acţiunile. Iar personajele sunt desenate în stilul “moe” anume cu ochii mari şi nasul şi
gura mică. Dr. Osamu Tezuka a creat un stil aparte în care un personaj nu ilustrează o
reprezentare realistică, ci una bazată mai mult pe ideea ce stă la baza personajului. Manga este
mult mai comercializată decât oricare alte benzi desenate datorită modului şi a formatului în care
este publicat benzile desenate se vând pe toată suprafaţa globului. Un alt factor important în
comercializarea benzilor desenate manga a fost faptul că este un factor foarte apreciat în cultura
japoneză şi este mult mai valorificat decât în orice altă parte. Majoritatea benzilor desenate
manga sunt publicate pe hârtie ieftină şi în alb negru, având o copertă în patru culori, iar primele
pagini fiind colorate în prealabil. Stilul manga a avut o influenţă asupra benzilor desenate la nivel
mondial, practic a fost creat un curent artistic de benzi desenate manga. Benzile desenate manga
se citesc de la dreapta la stânga, spre deosebire de modul tradiţional american/european de a citi
de la dreapta la stânga. Aceasta a creat diferite controverse datorită faptului că unele edituri
pentru a înlesni cititorilor această problemă au întors paginile şi de aceea majoritatea
personajelor par să fie stângace şi anumite lucruri par asimetrice. Una dintre cele mai cunoscute
benzi desenate şi anume “Blade of the immortal” nu a suferit acest proces datorită faptului că
personajul principal poartă pe spate un manji (svastica budistă), iar întoarcerea paginilor ar fi
arătat că personajul poartă emblema nazistă.

6. Romanul Grafic
Termenul de roman grafic a fost prima dată folosit de Richard Kyle în 1964, în principal pentru a
deosebi lucrările europene traduse de cele cu un subiect mai juvenil cum erau găsite în Statele
Unite. Termenul a fost popularizat de Will Eisner, când a fost folosit pe coperta unei ediţii a “A
Contract with God” în 1978. Având o tematică mai matură decât restul a fost un gen de carte la
care nimeni nu se aştepta din acest mediu. Alt susţinător al acestui termen a fost Warren Ellis. Un
roman grafic este o bandă desenată mai lungă cu o poveste şi un fir epic mai complex,
asemănător unor romane, având ca ţintă un public mai matur. Ea mai poate fi caracerizată şi
dintr-o colecţie de mai multe strip-uri de bandă conglomerate într-o singură carte. De obicei
romanele grafice se găsesc într-un format mai rezistent decât celelalte cărţi de benzi desenate,
fiind printate pe o hârtie de calitate mai bună şi de obicei cu o copertă tare. În principiu romanele
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

grafice nu au acea serialitate specifică benzilor desenate, în sensul că romanul grafic are o
introducere, un conţinut şi un sfârşit. Câteva exemple de romane grafice ar fi “He done her
wrong” de Milt Gross şi o carte fără cuvinte publicată sub forma cu copertă tare “Une Semaine
De Bonte”, o nuvelă compusă din colaje de imagini secvenţiale realizată de pictorul suprarealist
Max Ernst. În Europa tradiţia de a colecţiona benzi cunoscute cum ar fi “Aventurile lui Tintin” şi
“Asterix” au permis construirea unui sistem ce publica lucrări ca naraţii de lungă durată, dar pre-
publicate ca seriale. În anii 70 acest lucru a permis artiştilor să îşi susţină vânzările pe propriul
lor nume. În 1969 John Updike a venit cu ideea de a susţine acest mediu de exprimare, susţinând
că orice artist talentat ar putea crea o capodoperă în ceea ce priveşte romanul grafic. În Europa
creatorii de bandă desenată au experimentat şi ei cu benzi desenate cu format mai lung. Raymond
Briggs a produs lucrări ca “Father Christmas” şi “The Snowman”, pe care el însuşi le descrie ca
“un abis fără sfârşit de benzi desenate”. Deşi majoritatea lucrărilor lui au fost publicate drept
romane grafice, el menţionând că nu îi prea place acest termen. În 1975 a apărut pe mai multe
coperţi, ale mai multor lucrări de benzi desenate. Termenul a fost popularizat după ce Will Eisner
l-a folosit pe coperta romanului său grafic “A Contract with God, and Other Tenement Stories”.
Această colecţie avea ca temă vieţile oamenilor obişnuiţi în lumea reală, cu un ton matur.
Folosirea termenului de roman grafic a fost folosit pentru a o deosebi de restul benzilor desenate
considerate în acea zonă şi perioadă juvenile. Succesul comercial al “A Contract With God” a
ajutat la stabilirea termenului de roman grafic pe piaţă. Firma americană DC Comics a început şi
ea să publice benzile desenate în format de carte. Două dintre aceste colecţii au reuşit să prindă
atenţia publicului şi alături de povestea “Maus” al lui Art Spiegelman au ajutat la stabilirea
termenului şi conceptului de roman grafic pe piaţă. Acestea au fost “Batman: The Dark Knight
Returns” o colecţie produsă de Frank Miller, care ne punea un accent mai serios şi mai matur
asupra super-eroului şi “Watchmen” o colecţie produsă de Alan Moore şi Dave Gibbons. Altă
poveste demnă de menţionat este “V for Vendetta” cu o poveste scrisă de Alan Moore şi ilustrată
de David Lloyd. Aceste patru lucrări au fost foarte criticate de presă şi au stabilit faptul că
benzile desenate nu sunt doar pentru copii. Majoritatea creatorilor de benzi desenate nu sunt de
acord cu acest termen datorită faptului că ei consideră acesta un termen comercial, folosit pentru
a mări preţul anumitor cărţi care de altfel nu ar merita aceasta.

7. Webcomic - benzile desenate online


Webcomic-urile cunoscute şi sub termenul de benzi desenate online sau internet comics, sunt
benzi desenate care pot fi citite doar pe internet. Multe dintre ele sunt publicate exclusiv online,
iar altele sunt şi publicate, dar menţin o arhivă online pentru interese comerciale sau artistice. Cu
popularizarea accesului la internet, webcomics-urile au ajuns să aibă diferite stiluri de la benzi
desenate până la nuvele grafice. Webcomics-urile au avantajul faptului că similar benzilor
desenate printate independent, aproape oricine îşi poate crea un site pe care să publice
webcomics. Momentan sunt peste 18.000 de webcomics-uri online, dar foarte puţine dintre ele au
succes comercial. Sunt totuşi câteva diferenţe dintre webcomics şi cele tradiţionale printate. Cu
webcomics-urile restricţiile formale ale paginii în sensul că se poate folosi în avantaje diferite
capabilităţi ale web-ului. Scott McCloud este printre primii care a venit cu ideea de o pânză
infinită, pe care spre deosebire de pagina printată, care este limitată, artiştii îşi pot plasa cadrele
în orice fel şi în orice direcţie, aşa cum demian5 a creat “When I Am King”. Alţi artişti ca Mark
Fiore cu ajutorul programului Flash au experimentat în a combina animaţia cu interactivitate. Dar
în ciuda acestor încercări multe webcomic-uri au forma tradiţională, fiind postate pe net sub
formă tradiţională de alb negru, ori colorate digital. Acest mod de a posta zilnic câte un comic îi
permite artistului să atragă un public repede. Sunt şi alte webcomic-uri care se axează pe poveste
şi nu pe amuzament. Câteva benzi desenate independente au încetat a se mai publica în modul
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

tradiţional, postând periodic pe internet benzile pentru a cuprinde un public mai larg. Unele
webcomic-uri sunt publicate pe net fără utilizarea modului de desenat tradiţional. Ele folosesc
personaje copiate din jocuri, image de stoc public sau importate de pe site-uri de specialitate sau
fotografii. Expresia artistică acestor webcomic-uri ready-made este textul. Webcomics-urile care
sunt publicate independent nu au anumite restricţii şi se bucură de o libertate de exprimare
extremă. Unele webcomic-uri întind graniţele gusturilor, profitând de lipsa aproape inexistentă a
cenzurii pe internet, un factor ce evidenţiază liberatea exprimării. Dar chiar şi aşa unele probleme
pot exista, un bun exemplu ar fi artistul Farnon Tristan care a avut probleme legale după ce a
creat o parodie homo-erotică sau multe alte exemple. Webcomic-urile care strâng o arhivă mai
mare de obicei publică benzile desenate în cărţi. Dar acei care nu respectă un anumit standard
găsesc încadrarea în cărţi a benzilor foarte grea.

8. Banda Desenată în România


Banda Desenată în România este dezvoltată, deşi în mare parte în cercuri restrânse, aceasta
nefiind la fel de apreciată ca în SUA, Franţa, Belgia sau Japonia.

9. Metode de ilustrare
Stilul în care sunt ilustrate nuvele grafice nu poate fi categorisit într-un anume fel datorită
faptului că fiecare artist are un stil propriu. Singura diferenţă este modul în care lucrează. În ceea
ce priveşte nuvelele grafice se poate ajunge de la o ilustrare grafică strictă unui mediu anume
(cum ar fi creion, tuş, acuarelă, etc.) sau diferite combinaţii (colaje, colaje digitale, manipulări de
fotografie digitale etc.) sau unele chiar în totalitate din fotografii manipulate ulterior. De obicei
pentru a ilustra coperta unei nuvele grafice, sau a unei cărţi de benzi desenate se contractează un
ilustrator profesionist care se ocupă în mare parte doar cu aşa ceva, iar partea de ilustrare a
interiorului este făcută de alt artist. În general la nuvele grafice spre deosebire de modul în care
se ilustrează benzile desenate tradiţionale americane, în sensul că spre deosebire de modul mai
sistematizat care este abordat de acestea (un artist care schiţează în creion, un alt artist care pune
accentele de negru cu tuş, un al treilea artist care colorează imaginea şi ultimul care se ocupă de
text şi de partea caligrafică), în nuvelele grafice în general sunt doar doi artişti, cel care se ocupă
de partea ilustrativă şi cel care se ocupă de scris, sau chiar unul singur. În Europa de obicei în
benzile desenate un artist şi cu un scriitor colaborează pentru a face o bandă desenată mai
elaborată, în sensul că amândoi cad de comun acord în aşezarea cadrelor şi relatarea poveştii.
Acest sistem este abordat totuşi şi în alte părţi şi multe benzi desenate au fost create în acest fel.
Ca un artist de banda desenată ai nevoie de o memorie vizuală foarte puternic dezvoltată datorită
faptului că atunci când desenezi nu vei avea fiecare obiect ca model în faţa ta ca să îl poţi desena
exact şi îl vei desena din memorie. De aceea mulţi artişti se inspiră din fotografii pentru a desena
anumite lucruri şi obiecte pe care nu şi le aduc aminte, ba chiar anumiţi artişti de bandă desenată
au întregi arhive de fotografii după care se inspiră şi care le folosesc pentru a desena anumite
lucruri mai complicate care nu sunt uşor de memorat.
Stilurile artistice în general sunt categorisite în două: -Stilul realist cunoscut şi sub numele de
stilul de aventură datorită faptului că a fost elaborat pentru benzile desenate de aventură în anii
`30, acestea având nevoie de un stil mai matur şi mai realist care se baza pe proporţii anatomice
şi forme realiste, acest stil fiind baza benzilor desenate cu super-eroi. -Stilul animat este acela
care foloseşte efecte comice şi variaţia liniei pentru a reda expresivitate. Personajele pot avea o
anatomie rotunjită simplificată, sau una exagerată, disproporţionată pentru a evidenţia diferite
stereotipuri de personaje. Acest stil are mai multe sub-ramuri şi o diversitate foarte mare. Odată
cu creşterea puterii de procesare a calculatorului sunt acum un număr foarte mare de benzi
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

desenate făcute în totalitate pe calculator. Arta este fie ilustrată fie doar pe calculator fie prin
combinarea unor elemente grafice digitale şi a unora tradiţionale. Dave McKean este primul
artist care a combinat metodele tradiţionale şi digitale de compoziţie. Dave McKean este primul
artist care a folosit mediul digital combinat cu desenul real. Don Chambers a creat “Mannequins”
pe computerul său Macintosh în 1996, fiind prima bandă desenată digital. Deşi este important a
face diferenţa între desenul tradiţional retuşat cu o tabletă grafică şi cel renderizat în totalitate pe
calculator cu programe speciale. Computerele sunt în mare parte folosite pentru a adăuga textul
şi pentru a colora desenele.

10. Artişti de benzi desenate


Hugo Pratt (Iunie 15, 1927 - August 20, 1995) a fost un artist italian de benzi desenate, care a
combinat un puternic simţ de narator cu o extinsă cercetare pe baza lui Corto Maltese în una din
seriile lui. A fost introdus în Comic Book Hall of Fame în 2005.
Will Eisner (Martie 6, 1917 - Ianuarie 3, 2005) a fost unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori
americani şi un foarte bun artist. Este considerat drept cea mai importantă persoană care a
contribuit la propagarea benzilor desenate şi este cunoscut pentru studioul pe care l-a creat,
pentru seriile lui de benzi desenate “The Spirit”, pentru modul de instruire în ceea ce priveşte
benzile desenate, pentru rolul său foarte important în stabilirea nuvelelor grafice ca o formă a
literaturii, şi pentru lucrările sale educaţionale în ceea ce priveşte banda desenată prin cartea
“Comics and Sequential Art”. În 1988 comunitatea de benzi desenate a omagiat importanţa sa
prin crearea premiilor Will Eisner, pentru a recunoaşte reuşita anuală a celor care lucrează sub
acest mediu de exprimare. Eisner a participat la fiecare ceremonie, pentru a felicita fiecare
participant.
Stan Lee este un scriitor şi editor american de benzi desenate, născut din părinţi evrei români. El
a contribuit la introducerea unor personaje complexe şi realistice într-un univers împărţit în
diferite benzi desenate cu super eroi. El a ajutat la crearea unora ca Spider-Man, Fantastic Four,
X-Men, Hulk, Daredevil şi mulţi alţii.
Herge- George Prosper Remi (Mai 22, 1907 - Martie 3, 1983) a fost un scriitor şi artist belgian
de benzi desenate. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără “Aventurile lui Tintin”,
pe care le-a scris şi ilustrat din 1929 până în 1983 când a murit, lăsând în urmă douăzeci şi patru
de aventuri alături de Tintin. Lucrările sale au avut o puternică influenţă asupra benzilor desenate
în special în Europa. A fost introdus în Comic Book Hall of Fame în 2003. Ce este notabil la
poveştile cu Tintin, este calitatea poveştilor ce include un umanism şi un simţământ al realului
produs printr-o cercetare meticuloasă şi foarte extinsă, ajutată de stilul particular al lui Herge de
“linie clară”. Cititorii maturi se destind observând în lectură uşoarele evocări satirice a unor
evenimente istorice şi politice. Momentan se lucrează la un film adaptat după poveştile lui Tintin.
Peyo - Pierre Culliford (Iunie 25, 1928 - Decembrie 24, 1992) a fost un creator de bandă
desenată belgian, cel mai mult cunoscut pentru personajele sale originale “Strumfii”.
Alan Moore este un scriitor englez cunoscut pentru influenţele pe care le-a avut asupra benzilor
desenate şi pentru nuvelele sale grafice printre care: ”Watchmen”, “V for Vendetta” şi “From
Hell”.
Jamie Helwett este un alt artist englez de bandă desenată şi designer. Este cunoscut pentru
banda sa desenată “Tank girl” şi pentru ilustrarea personajelor formaţiei Gorillaz.
Franklin Christenson Ware este un artist de bandă desenată american, cunoscut pentru seriile
sale de “Acme Novelty Library” şi nuvela sa grafică “Jimmy Corrigan, the Smartest Kid on
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

Earth”. Arta sa este eclectică în influenţele sale, ilustrând apartenenţa stilului şi esteticii
americane de la începutul sec. XX. Tranziţia sa prin zeci de stiluri duce la o unicitate
remarcabilă. Chiar dacă modul său precis şi aşezarea geometrică par a fi generate pe calculator,
Ware foloseşte numai unelte tradiţionale (hârtie, creion, rigle). Dar în ciuda acestui fapt foloseşte
fotocopierea şi transparenţele, iar culorile le aşează cu ajutorul unui calculator.
Sam Kieth este un illustrator, scriitor de benzi desenate şi director de film american cel mai bine
cunoscut pentru creaţia sa “The Maxx” şi ajutarea la povestea “The Sandman”.
Geof "Geofrey" Darrow este un artist american de bandă desenată şi designer. Stilul său
distinct şi extrem de detaliat, combinând elemente de cultură japoneză, împreună cu stilul de
ilustraţie de prin anii `50 este foarte meticulos în modul său de exprimare. În 1990 a colaborat cu
Frank Miller în a crea o poveste retro-science fiction foarte violentă numită “Hard Boiled”,
bazată pe o poveste a lui Philip K. Dick în care protagonistul începe ca o persoană normală şi
mai apoi ajunge să fie nesigur pe propria identitate. Altă lucrare cu Frank Miller a fost “Big Guy
and Rusty the Boy Robot” produsă în 1996, care avea un mesaj mai familial şi care prezenta doi
protagonişti luptându-se cu o şopârlă gigantică în Tokyo. Aceasta a fost animată de Sony în 1999.
David Tench McKean este un ilustrator, fotograf, artist de benzi desenate, designer grafic,
regizor şi muzician. Lucrările sale combină desenul, pictura, fotografia, colajul, obiecte găsite,
arta digitală şi sculptura. Cea mai cunoscută este colaborarea sa cu Neil Gaiman prin care au
produs diferite poveşti (printre care Sandman, Hellblazer şi multe altele).
Ashley Wood este un artist de bandă desenată australian şi ilustrator cunoscut pentru arta sa
atmosferică. Wood lucrează în general în tehnici mixte, combinând pictura în ulei cu prelucrarea
digitală. Stilul său conţine elemente de expresionism. Înainte de a lucra pentru Marvel şi DC a
fost cunoscut mai mult pentru contribuţia lui la titlurile “Spawn”. Acum lucrează la diferite
proiecte cu IDW. Este creatorul primei bande desenate digitale animate pe consola portabilă
Sony PSP. Stilul său unic a creat mulţi imitatori. În 2006 a fost invitat oficial de Societatea de
Ilustratori americani. Titlul său original de benzi desenate este Pobot, ce arată peripeţiile unui
robot şi a unei pisici cântăreţe.
Frank Miller este un regizor, artist şi scriitor american de benzi desenate, cel mai bine cunoscut
pentru abordarea sa de film-noir asupra poveştilor de benzi desenate. Este unul dintre cei mai
cunoscuţi creatori de bandă desenată a generaţiei sale. Stilul său este unul simplist, fără culoare,
folosind doar alb şi negru el redă contraste puternice, şi foloseşte aceasta pentru a crea o
atmosferă specială şi specifică benzilor şi poveştilor sale.
Lewis Trondheim (numele real Laurent Chabosy) este un autor de bandă desenată francez,
extrem de prolific. Multe din benzile sale desenate au fost redate ca animaţii. Cea mai cunoscută
bandă a sa este “Donjon”, o serie ambiţioasă creată cu ajutorul lui Joann Sfar, în care pretendenţii
călătoresc prin diferite perioade ale evului mediu.
David Charles Cooper este un artist canadian care se ocupă pe lângă ilustraţie şi design grafic şi
cu animaţia. Stilul său este unul foarte animat, dar foarte întunecat în acelaşi timp.
Mike Mignola este un artist american de benzi desenate şi un scriitor remarcabil. Personajul său
principal este Hellboy, pe care îl pune în diferite poveşti mitologice din folclor, adăugând
fantome, monştrii şi evenimente paranormale. El a menţionat că personalitatea personajului este
bazată pe tatăl său. Mignola este cunoscut pentru stilul său aparte de a desena, fiind catalogat de
Alan Moore ca “o combinaţie între expresionismul german şi stilul Marvel al lui Jack Kirby”.
Mignola a fost privit ciudat la începutul carierei sale datorită modului în care desena personajele,
el concetrându-se pe suprafeţe mari şi contraste puternice între negru şi alb decât pe forme
BOGDAN GROZAVU |GRAFICA SEVALET AN II

proporţionate sau detalii prea multe, acest lucru fiind evidenţiat şi în modul în care desenează
clădirile.