DECIZIA

Asist. Univ. dr. Madlina Neamtu

Modele normative ale luarii deciziei

Originea modelelor normative se afla in stiintele economice. Interesati de stabilirea pe cale matematica a alternativei care aduce cel mai mare profit, economistii au cautat sa elaboreze proceduri formale pe baza carora sa se poata calcula decizia optima. Principala asumptie a modelelor normative este cea a rationalitatii subiectului decident.

Se presupune ca in luarea deciziei, subiectul uman se comporta rational, cautand intotdeauna sa aleaga posibilitatea optima, adica acea optiune care ii asigura castigul maxim dintre toate variantele posibile. A doua asumptie a modelelor normative vizeaza omniscienta subiectului decident.Altfel spus, se presupune ca in luarea deciziei individul cunoaste toate posibilitatile si o selecteaza pe cea optima. Ex. Capital lichid- depunere in banca, sau lansarea unei afaceri.

Modelele construite pe baza acestor supozitii, arta mai degraba cum ar trebui sa se decida, nu cum se realizeaza decizia in mod real. Aceste modele prescriu, nu descriu, de aceea se numesc modele normative.Ca si regulile logicii, care nu descriu procesul de gandire real, ci il corecteaza prin raportare la norma, modelele normative au valoare corectiva in majoritatea situatiilor. Cele mai cunoscute modele normative calculeaza valoarea asteptata(expected value) sau utilitatea asteptata.

Valoarea asteptata

Valoarea asteptata(expected value) este beneficiul calculat de regula, in bani, pe care subiectul decident il are in vedere in conditiile selectiei unei variante. Valoarea ateptata are o expresie numerica si o caracteristica de obiectivitate, in sensul ca este independenta de perceptia subiectiva a indivizilor implicati in procesul deciziei.

Ex: un individ se hotareste sa-si utilizeze capitalul de care dispune pentru a face afaceri. Daca afacerea A are 42% sanse e a avea beneficiu de 1 milion si afacerea B 80% sanse de a castiga 500000. Care este varianta dezirabila? Se poate calcula valoarea asteptata dupa formula: VAi=Pi X Vi VAi= valoarea asteptata a alternativei Pi= probabilitatea de a obtine un benefciu daca se opteaza pentru alternativa i Vi= marimea eventuala a acestui beneficiu Ex. VA1= 0,42X1 mil= 420000 VA2=0,80X500000= 400000 Beneficiul asteptat este mai mare daca se lanseaza in afacerea A.

Varianta optima este asadar cea care are valoarea cea mai mare calculabila algoritmic. De cele mai multe ori, deciziile luate se bazeaza pe estimarea nu pe consemnarea unei probabilitati de castig. Valoarea asteptata posibilitatilor asupra carora poarta decizia noastra este un ghid orientativ util, indeosebi atunci cand marimea acestor valori este semnificativ diferita de la o posibilitate la alta.

Utilitatea asteptata

Modelul utilitatii asteptate(expected utility) cauta sa depaseasca restrictiile in care se cantoneaza calculul valorii asteptate, incercand sa formalizeze si decizia din domeniile de activitate in care castigul corelat unei optiuni nu are o expresie numerica, baneasca. Se porneste de la ideea ca exista o diferenta intre valoare si utilitate: valoarea este un dat obiectiv, utilitatea este perceptia subiectiva a unei valori.

Exemplu: in urma unui consult cardiologic, la subiect se depisteaza o deficienta severa in functionarea valvei mitrale. El este internat de urgenta si i se propune o interventie chirrgicala pe cord deschis constand in inlocuirea valvei sale naturale cu o valva artificiala.Pacientul se afla in fata uneia dintre cele mai dificile decizii din viata sa: sa se supuna sau nu operatiei respective. Sa notam cele doua posibilitati cu A1, respectiv A2. Decizia sa este marcata de incertitudinea reusitei-R sau nereusitei-N.

Daca se supune interventiei chirurgicale, atunci simptomatologia anterioara va disparea, va putea sa-si reia activitatea la locul de munca, va avea o speranta de viata mai ridicata. Exista si inconveniete ale interventiei respective. Inlocuirea valvei naturale cu o valva artificiala produce un zgomot permanent resimtit de pacient, adesea neplacut, care poate duce la tulburari postoperatorii,reclama un regim alimentar sever si o eventuala inlocuire periodica a valvei respective. Beneficiile si costurile interventiei chirurgicale constituie utilitatea variantei A1. Chiar daca opteaza pentru aceasta pacientul respectiv trebuie sa asigneze o anumia probabilitate de reusita, respectiv nereusita operatiei respective.

Pe de alta parte luand in calcul a doua varianta- A2- de a nu accepta interventia chirurgicala, individul recurge la aceeasi balanta a beneficiilor (ex. evitarea durerii sau riscului, implicat o atare operatie) si costurilor ( ex. Reducerea sperantei de viata, agravarea simptomatologiei). Si in acest caz va avea in vedere sansele de reusita/nereusita a interventiei chirurgicale. UAi= P(Ei) U(xi) E-evenimet, P(Ei)-probabilitatea unui eveniment I, xi- consecintele unei alternative I = 1.n, U (xi)-utilitatea unei alternative I In exemplu oferit mai sus eveimentele ce pot avea loc sunt ca interventia chirurgicala sa reuseasca(R ) sau sa nu reuseasca (N). Bolnavul va acorda probabilitati diferite acestor evenimente, in functie e increderea in echipa de chirurgi, informatiile pe care le are despre competenta lor profesionala, locul controlului. Rationalizarea deciziei consta in acest caz in eliminarea sau reducerea considerabila a acetor variabile individuale.

1. Scufundarae deciziei intrschema cognitiva

Intr-o serie de experimente A. Tvesky si D Kahnean(1974, 1981) au pus in evidenta importanta modului de formulare a alternativelor in procesul decizional sau asa numitul efect de framing(incadrare). Termenii diferiti in care sunt formulate alternativele activeaza scheme cognitive diferite. Alternativele sunt astfel scufundate in scheme cognitive diverse care modifica decizia.

Daca modul de exprimare a alternativelor care activeaza scheme cognitive diferite are vreo influenta asupra deciziei, atunci trebuie sa ne asteptam ca deciziilor celor doua grupuri sa fie diferite sau chiar contradictorii. Medin si Ross (1991), Mc Neil si colab (1982) au confirmat ca preferinta medicilor si pacientilor pentru un anumit tip de tratament variaza in functie de prezentarea sanselor de reusita (supravietuire) sau esec(moarte) asociate variantelor de tratamnt. Ex. Participarea oamenilor la jocuri de loterie se datoreaza prezentarii lor in termeni de castig, nu in termeni de pierdere.

2. Prototipicaitatea alternativelor

Prototipicalitatea nu vizeaza doar exemplarele unei categorii naturale, ci si ale unei clase de actiuni sau alternative. In cazul luarii unei decizii cu cat valoarea de prototipicalitate a unei alternative este mai mare deci cu cat este ea mai reprezentativa, cu atat probabilitatea care i se atribuie este mai mare.

Ex. Medin , Ross (1992) 1. Un om sub 55 ani a suferit un atac de cord 2. Un om a suferit un atac de cord 3. Un om fumator a suferit un atac de cod 4. Un om peste 55 ani a suferit un atac de cord Majoritatea subiectilor sustin autorii citati considera ca evenimnte 3 si 4 sunt mai probabile decat ev 2. O astfel de probabilitate este eronata, deoarece cum se stie din teoria elementara a probabiltatilor, conjunctia a doua proprietati are o probabilitate mai mica decat probabilitatea fiecareia dintre ele. Eroarea de estimare a probabilitatii acestor evenimente e generata de gradul diferit de reprezentativitate sau prototipicaliatate pe care il au in raport clasa indivizilor care au suferit un atac de cord. Prototipul nostru pentru aceasta categorie este un om de peste 55 ani si fumator. Generalizand din multimea de posibilitati disponibile, subiectul decident tinde sa asigneze o probabilitate mai mare variantei mai reprezentative.

3. Accesibilitatea alternativelor
Cunostintele de care dispune sistemul cognitiv nu sunt la fel de usor accesibile, unele pot fi reamintite mai usor, altele mult mai dificil. Accesibilitatea diferita e determinata de numerosi factori: restul e activare, nivelul netinputului congruenta contexului fizic si neuropsihic. O serie de cercetari(Kahneman 1983, Anderson 1985) au relevat tendinta constanta a subiectului uman de a acorda o probabilitate mai ridicata variantei sau evenimentului care este mai usor de reamintit. Ex. reamintirea unui cuvant care incepe cu litera r decat cele care contin aceasta litera in pozitia a treia.

4.Post-evaluarea alternatielor
Cunoasterea deciziei corecte distorsioneaza aprecierea dificultatii initiale a deciziei.Subiectii care pot stii decizia corecta nu pot sa faca abstractie de la acest lucru. Acelasi lucru se intampla in cazul in care dupa ce a decis incorect decidentul descopera care a fost deczia corecta. El tinde sa subevalueze dificultatea initiala a deciziei, cunoasterea deciziei corecte influentand modul de perceptie a deciziei initiale.

Rationalizarea
Individul isi rationalieaza decizia. Chiar daca in majoritatea situatiilor rationalizarea decidentului e limitata de resursele cognitive si de timp si/sau de factorii de distorsiune semnalati anterior, subiectul uman nu se comporta total rational sau aleatoriu. O data exprimata o preferinta, capata consistenta si credibilitate in ochii decidentului si ai celorlalti prin justificarea ei. Adesea acesta justificare nu releva motivele reale ale optiunii facute, ci este o rationalizare.

Montgomery (1983) propune chiar un model al deciziei bazat pe ideea ca decidentul se hotareste asupra acelei variante pentru care are suficiente argumente, incat sa inlature un eventual conflict cognitiv rezultat de respingerea celorlalte posibilitati disponibile.