Fiat justitia,pereat mundus!(Sa se faca dreptate,chiar de-ar fi sa piara lumea!

)
Aceasta afirmatie mi se pare corecta;principiul dupa care se ghideaza este unul perfect logic si rational intr-o societate normala,incoruptibila.Dreptatea,in opinia mea,este un element imperios in viata fiecaruia,fara existenta acesteia,omenirea nu ar deveni doar imorala,ci si ilogica,incorecta.Deasemenea,mai consider si ca lupta pentru dreptate este una din cele mai nobile cauze pentru care un anume poate lupta;infaptuirea justitiei aducand prin simpla ei existenta satisfactie si sentimentul ca s-a ajuns la un echilibru necesar.Dreptatea nu este decat o actiune,si o suma de evenimente normale,nimic si nimeni nu ar trebui sa impiedice aplicarea ei,indiferent de rang,clasa sociala,sau fapte.De aceea se spune si ca justitia este oarba.Putem spune ca nu este numai o conditie sine qua non a unei existente corecte,incadrata in limite normale din punct de vedere al drepturilor fiecaruia,ci chiar ca dreptatea este sfanta,pentru fiecare,si o entitate nedefinita,neincadrata,facuta doar sa respecte anumite criteria,care sa duca la implinirea unor sentinte corecte.Dupa parerea mea,dreptatea trebuie sa treaca peste orice,doar pentru a-si indeplini scopul stabilit in legi,fiind astfel de acord cu dictonul latin prezentat.Justitia nu este conditionata,iar daca pentru ca aceasta sa-si intre in drepturi,ar trebui indeplinite anumite fapte nu tocmai onorabile,dar care ar duce la demascarea adevarului si la sentinte(nu neaparat juridice,dreptatea mai poate capata si aspect social,in suficiente cazuri) potrivite pentru fiecare,consider ca nu ar fi un pret prea mare ce trebuie platit. Incercarile unora de a ajunge mai presus de dreptate,in ignorantele si atitudinile lor infatuate,demonstreaza inca o data,ca aceasta maxima este valabila oricand.Acestia desconsidera prin faptele lor justitia,conditia ei de element mai presus de orice,intarind astfel principiul maximei.In opinia mea,cred ca acest dicton putea fi imbunatatit intr-un mod mai coerent: Sa se faca justitie,chiar de ar fi sa piara toti nelegiuitii din lume,desi,fie in forma originala,fie in forma de mai sus,acesta poate aduce a radicalism nefondat.Respectarea si plecarea capului in fata justitiei(ce poate fi impersonata si prin sabia ce o tine intr-o mana) nu este decat o actiune naturala,instinctual,pe care ar trebui sa o urmam cu totii,iar simplul sentiment ca dreptatea prezinta individualism si variatii pentru fiecare este,dupa parerea mea,o sfidare si un sacrilegiu.

Boul si vitelul De Grigore Alexandrescu

Un bou ca toi boii, puin la simire, n zilele noastre de soart-ajutat, i dect toi fraii mai cu osebire, Dobndi-n ciread un post nsemnat. - Un bou n post mare? - Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntmpl n oricare loc: Dect mult minte, tiu c e mai bine S ai totdeauna un dram de noroc. Aa de-a vieii vesel schimbare, Cum i de mndrie boul stpnit, Se credea c este dect toi mai mare, C cu dnsul nimeni nu e potrivit. Vielul atuncea plin de bucurie, Auzind c unchiul s-a fcut boier, C are cli sum i livezi o mie: "M duc, zise-ndat, niel fn s-i cer." Fr-a pierde vreme, vielul pornete, Ajunge la unchiu, cearc a intra; Dar pe loc o slug vine i-l oprete: "Acum doarme, zice, nu-l pot supra." - "Acum doarme? ce fel! pentru-ntia dat Dup prnz s doarm! Obiceiul lui Era s nu az ziua niciodat; st somn nu prea-mi place, i o s i-o spui." - Ba s-i caui treaba, c mnnci trnteal; S-a schimbat boierul, nu e cum l tii;

Trebuie-nainte-i s mergi cu sfial, Priimit n cas dac vrei s fii." La o mojicie atta de mare Vielul rspunde c va atepta; Dar unchiu se scoal, pleac la plimbare, Pe lng el trece, fr-a se uita. Cu mhnire toate biatul le vede, ns socotete c unchiu-a orbit: Cci fr-ndoial nu putea crede Ca buna sa rud s-l fi ocolit. A doua zi iari prea de diminea, S-i gseasc vreme, la dnsul veni: O slug, ce-afar l vedea c-nghea, Ca s-i fac bine, de el pomeni. "Boierule, zise, ateapt afar Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu." - "Cine? a mea rud? mergi de-l d pe scar. N-am astfel de rude, i nici voi s-l tiu."

Corbul si vulpea de La Fontaine Cumtrul corb inea-n plisc o bucat De cacaval, furat. Cumtra vulpe, tras de miros, Vorbi cu el de sub copac, de jos: - Mria ta, i zise, s trieti ! C tare mndru i frumos mai eti. De-ai fi la ghiers cum te ari la pene, E lmurit, cu ochi i cu sprncene, Nu vreau s mint, dar nici nu vreau s neg, C eti minunea codrului ntreg. El, mgulit de-aceast cuvntare, Voi s dovedeasc ce-i n stare: Deschide pliscul, cacavalul cade. Vulpea i-l ia i-i ine, cum se cade, O alt cuvntare: Domnul meu O s te-nv acum ceva i eu. Linguitorii se nfrupt de la cei Ce casc gura ascultnd la ei. Lecia mea, vzui, nu te-a costat Dect un colcovan de ca furat.

Mgarul i stpnii si de Esop Un mgar avea drept stpn un agricultor. Munca la cmp i se pru grea, iar mncarea puin, aa c i ceru lui Zeus s i schimbe stpnul. Zeus i ndeplini ruga i mgarul ajunse la un cru. Poverile erau grele, drumurile lungi i mgarului i-a fost i mai greu. L-a rugat din nou pe Zeus s i schimbe stpnul. Zeus i-a spus c e ultima oar cnd i ndeplinete dorina. Mgarul a ajuns la un tbcar care l btea. Gemnd, mgarul se gndi c a ajuns i mai ru, la unul care i tbcete pielea i acum i i-o va tbci i dup ce va muri. Morala: Cine e nemulumit ntr-un loc, greu i va gsi mulumirea n altele.

Istoricul fabulei Fabula era deja practicat n Mesopotamia cu 2000 de ani naintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile colare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii ludroase, a cinelui nepriceput (Cinele fierarului, neputnd s rstoarne nicovala, a vrsat gleata cu ap.), de musca ncrezut (O musc care s-a aezat pe spatele unui elefant, l ntreb dac putea s-o duc n spate sau dac ar trebui s-i ia zborul). Multe din aceste texte arat o evident afinitate spre proverbe i au o construcie antitetic (Nu vorbeti despre ceea ce gseti; dar despre ce ai pierdut zici la toat lumea.). Totui, acestea nu au niciodat o moral explicit. Prima fabul cunoscut este Privighetoarea i eretele, pe care o povestete Hesiod, n jurul secolului VIII .Hr., n Munci i zile. Este vorba de o biat privighetoare prins n ghearele unui erete (sau oim) care, n plus, i face moral. Aceast fabul are rolul de a ne face s meditm asupra noiunii de dreptate, cu ajutorul unui raionament antitetic n care personajul principal exploateaz excesiv poziia de for. Fabula va lua amploare mai ales cu ajutorul lui Esop, care a trit n secolul VI .Hr. i care e considerat printele fabulei. n perioada clasicilor, Socrate nsui ar fi pus n versuri fabule de Esop, ct timp a fost nchis nainte de a muri. Ar fi explicat abordarea fabulelor astfel: Poetul trebuie s ia ca material miturile. [...] De aceea am ales miturile la ndemna mea, aceste fabule de Esop pe care le tiam pe de rost, i pe care le-am luat din ntmplare. Demetrios din Falera public prima antologie de fabule atestat istoric. Aceast antologie, pierdut, a dat natere la numeroase versiuni. Una din ele a fost pstrat sub forma unui ansamblu de manuscrise datnd probabil din secolul I, i numit Augustana. La aceast colecie se face de fapt referire cnd se menioneaz astzi fabulele lui Esop. Din Grecia, fabula ajunge la Roma. Horaiu propune o adaptare remarcabil a obolanului de ora i obolanul de cmp (Satire, II, 6), pe care unii critici o consider superioar versiunii lui Jean de La Fontaine. El va fi urmat de Fedru care va face din fabul un gen literar poetic. Fabula era la mod n lumea greco-roman. n secolul IV, poetul roman Avianus ne las patruzeci de fabule, din care majoritatea sunt adaptri din Fedru, dar multe nu sunt atestate n nici o alt parte i sunt foarte bine construite.