Pãstorul Arhidiecezei 1

Crãciun, 2008
În capitolul doi al Evangheliei sale, Sfântul Luca ne dã aceastã ºtire: „în acelaºi þinut erau
unii pãstori care trãiau pe câmp ºi pãzeau turmele pe timpul nopþii. ªi le-a apãrut un înger al
Domnului ºi gloria Domnului i-a învãluit în luminã...”. Pãstorii sunt primii care apar ºi însufleþesc
paginile scrise de al treilea evanghelist. De altfel, pãstorii sunt deseori întâlniþi în lumea biblicã.
Regele David, înainte de a fi pus în fruntea poporului lui Dumnezeu, fusese pãstor ºi pãzea
oile chiar în vecinãtatea Betleemului. Abel, Moise, Amos au fost pãstori.
Dumnezeu însuºi este pãstorul poporului ºi se declarã ca atare. ªi noi cântãm astãzi ca ºi
strãmoºii noºtri spirituali: „Domnul e pãstorul meu, nu voi duce lipsã de nimic”. Dumnezeu va
fi mereu pãstor, chiar ºi atunci când cei chemaþi sã continue aceeaºi misiune se vor dovedi
nevrednici. „Îngerul le-a spus: Nu vã temeþi, cãci, iatã, vã vestesc o mare bucurie care va fi
pentru tot poporul: astãzi, în cetatea lui David vi s-a nãscut Mântuitorul care este Cristos
Domnul. Acesta este semnul: veþi gãsi un copil înfãºat ºi culcat în iesle”.
Pe vremea când s-a nãscut ºi a trãit Isus, pãstorii erau dispreþuiþi, pentru cã nu cunoºteau legea ºi nu o respectau, nu þineau practicile
religioase obiºnuite, nu mergeau la sinagogã în ziua sabatului, nu fãceau pelerinaje la templul din Ierusalim, nu sãrbãtoreau Paºtele ca
toþi ceilalþi. ªi totuºi, acest Dumnezeu, care se naºte pãstor, îi cheamã înaintea altora. ªi nu trebuie sã ne mirãm de aceasta. Cristos va fi
pãstorul care va merge în cãutarea oii pierdute. El va fi marele pãstor care îºi va jertfi viaþa pentru a conduce oile pe calea cea bunã; Isus
va muri ca pãstor care îºi dã viaþa pentru oile sale.
Pãstorii care ajung la peºtera din Betleem sunt vestitorii naºterii aceluia care va fi bunul pãstor, adevãratul pãstor. „Când îngerii
au plecat de la ei spre cer, pãstorii au spus unii cãtre alþii: Sã mergem pânã la Betleem ºi sã vedem acest Cuvânt care s-a fãcut ºi ce
ne-a fãcut cunoscut Domnul. Au plecat, deci, în grabã ºi i-au gãsit pe Maria, pe Iosif ºi copilul culcat în iesle. Dupã ce l-au vãzut, au
fãcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil” (Lc 2,15-18). Se pare cã Sfântul Luca dorea sã sublinieze generozitatea
pãstorilor: pentru ei turma era totul, era viaþa lor; ºi totuºi o lasã acolo ºi merg sã-l caute pe Fiul lui Dumnezeu. „Apoi pãstorii s-au
întors, preamãrindu-l ºi lãudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit ºi au vãzut, dupã cum le-a fost spus”. Pãstorii de la Betleem
sunt primii vestitori ai Evangheliei; ei transmit altora bucuria lor: ei au vãzut Copilul Dumnezeiesc. Visul Patriarhilor, al regilor ºi al
profeþilor, de a-l vedea pe Mesia, s-a împlinit în persoana pãstorilor sãraci, simpli ºi dispreþuiþi.
S-ar putea întâmpla ºi astãzi la fel ca atunci: cei care îmbracã veºmântul împlinirii tuturor datoriilor de credinþã sã nu-l vadã pe
Pruncul Isus, iar harul acestei vederi, harul acestei cunoaºteri sã-l aibã cei care vegheazã din cauza sãrãciei, a lipsurilor ºi a suferinþelor,
pãzind turma nevoilor, turma propriilor mizerii, dar având inima gata sã asculte glasul îngerilor, chemãrile cerului, precum spune profetul
Isaia: „ªi cei din întuneric, ºi cei din negurã, ºi ochii orbilor vor vedea; ºi cu veselie se vor bucura sãracii de dragul Domnului, iar cei fãrã
nãdejde între oameni se vor umple de bucurie” (Is 29, 18-19).
Rodul fiecãrui Crãciun ar trebui sã fie acesta: când îl primim pe Cristos aºa cum l-au primit pãstorii, n-ar mai trebui sã ne pierdem
zelul, fervoarea care izvorãsc din aceastã sãrbãtoare. Spunea Paul Claudel: „Când îl ai pe Cristos în inimã, ai un prieten care nu te mai
lasã sã dormi”. La Crãciun ar trebui sã fim învãluiþi de lumina prezenþei lui Cristos ºi, meditând Naºterea lui Isus descrisã de Sfântul Luca
în Evanghelia sa, având în faþã ºi figurile pãstorilor, sã-i întrebãm ºi noi, aºa cum citim în Liturgia Orelor, la antifona de la Laude: „Pe cine
aþi vãzut, pãstori? Spuneþi! Vestiþi-ne: cine s-a arãtat pe pãmânt?” Iar ei ne vor rãspunde cu glas de Evanghelie: „L-am vãzut pe prunc ºi
corurile de îngeri lãudându-l pe Domnul, Aleluia!”
Întorcându-se la turmele lor, la munca lor, la oboseala tuturor zilelor, pãstorii cântau preamãrindu-l ºi lãudându-l pe Dumnezeu. Se
schimbã ceva în tine ori de câte ori îl priveºti pe Dumnezeu, dar mai ales de Crãciun, când te uiþi la Isus Om ºi Dumnezeu cu ochii tãi
alãturi de ochii pãstorilor ºi ai tuturor oamenilor de bunãvoinþã. Aºa þi se mai schimbã sufletul, se transformã inima; ºi când, venind la
bisericã, la Sfânta Liturghie de Crãciun, crezi cã tu îl vizitezi pe Dumnezeu, el de fapt este deja în tine, mai înainte sosit ºi poposind în
ieslea inimii tale. Adorã-l ºi roagã-l împreunã cu mine, pãstorul acestei Arhidieceze, ca sã-i binecuvânteze pe toþi aceia care, în aceste
zile de sãrbãtoare, merg în spirit spre Betleem, spre Fiul Tatãlui veºnic, nãscut din Fecioara Maria. La aceastã adoraþie ºi rugãciune invit
toate comunitãþile parohiale ºi cãlugãreºti, ca sã-i mulþumim lui Dumnezeu cã ni l-a dat ca Mântuitor pe Cristos Domnul, cãruia sã-i fie
slavã în vecii vecilor.
Tuturor vã doresc Sãrbãtori Fericite ºi un An Nou cu sãnãtate ºi bucurie!

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

2 Vatican

Mesajul de Crãciun al Nunþiului Apostolic

Cu ocazia sãrbãtorii Sfântului Crãciun ºi a Anului Nou, doresc sã prezint tuturor cititorilor revistei
ACTUALITATEA CREªTINÃ cele mai cordiale ºi calde urãri de pace ºi bucurie în Domnul.
În data de 10 decembrie 2007 s-a împlinit un an de când Sfântul Pãrinte a avut bunãtatea de a mã
numi reprezentantul sãu în România. Acesta este un motiv pentru a-i mulþumi din suflet Domnului,
mai ales în aceastã perioadã a Crãciunului. Aceste luni pe care le-am trãit în mijlocul vostru, dragi
cititori ai revistei ACTUALITATEA CREªTINÃ, au fost pentru mine o îmbogãþire spiritualã ºi umanã. Am
putut constata vitalitatea Bisericii Catolice din România, fidelitatea sa faþã de Evanghelia lui Cristos,
iubirea sa faþã de Papa. Acesta este pentru mine un motiv de bucurie ºi de recunoºtinþã faþã de
Dumnezeu, Tatãl nostru Iubitor care, de Crãciun, îl oferã pe Fiul sãu, ca Prunc, pentru a ne mântui.
Mesajul de la grota din Betleem care iradiazã ºi în acest an asupra lumii întregi, este o invitaþie la
reflecþie ºi rugãciune, la a fi primitori ºi solidari, la speranþa ºi la încrederea în triumful binelui.
În liniºtea Nopþii Sfinte, Cuvântul Întrupat va face sã strãluceascã ºi asupra oamenilor din timpurile noastre lumina sa ºi va repeta eterna
veste care umple de speranþã ºi de bucurie interioarã pe toþi cei care îl primesc cu simplitate ºi bunãvoinþã.
În contemplarea unui astfel de eveniment extraordinar, doresc sã vã fac cunoscutã o singurã amintire. Mulþumesc Domnului pentru cã îmi
permite sã îl slujesc în România, unde am gãsit o Bisericã vie, plinã de entuziasm ºi de energie, în ciuda dificultãþilor, o Bisericã în cãutarea de
noi forme de mãrturie faþã de Isus Cristos ºi faþã de Evanghelie, pentru a rãspunde în mod adecvat provocãrilor momentului prezent. Aºa cum
am mai spus în diferite ocazii, memoria nespuselor suferinþe suportate de Biserica Catolicã din aceastã þarã sub regimul comunist nu face
decât sã creascã admiraþia mea faþã de Episcopi, preoþi, cãlugãriþe ºi cãlugãri, ºi mulþi laici, faþã de acest popor care crede în Isus Cristos ºi
iubeºte cu atâta pasiune pe Sfântul Pãrinte.
În apropierea Sfântului Crãciun, noi, catolicii din România, suntem mai conºtienþi cã suntem „colaboratorii lui Dumnezeu” prin lucrarea
Evangheliei (cf. 1Cor 3,9). Convinºi cã fãrã susþinerea Cuvântului Întrupat nu putem face nimic (cf. In 15,5) ne adresãm lui, încredinþaþi de
mijlocirea maternã a Mariei, umila slujitoare a Domnului, mereu gata sã ne aducã aminte cã „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinþã”
(Lc 1,37).
În încheiere, invoc asupra acestei nobile naþiuni ocrotirea Maicii Domnului. Fie ca Sfânta Fecioarã Maria sã vegheze asupra prezentului ºi
viitorului nostru. Ne încredinþãm mijlocirii ei, pentru ca prin rugãciunea sa sã ne susþinã credinþa, sã ne alimenteze speranþa ºi sã facã activã
caritatea noastrã.
Cu astfel de sentimente, vã transmit cele mai sincere urãri pentru sãrbãtoarea Crãciunului ºi a Anului Nou, ºi profit de aceastã ocazie
pentru a confirma sentimentele mele de recunoºtinþã ºi de iubire în Cristos.
Tuturor cititorilor revistei ACTUALITATEA CREªTINÃ le dãruiesc cu drag binecuvântarea mea.
+ FRANCISCO-JAVIER LOZANO
FRANCISCO-JAVIER LOZANO,, Nunþiu Apostolic

SANCTITÃÞII SALE BENEDICT AL XVI-LEA

VATICAN

Sfinte Pãrinte,
Împreunã cu întregul popor creºtin, rãspândit pe toatã faþa pãmântului, celebrând misterul
Cuvântului veºnic al Tatãlui, întrupat din Maria Fecioarã ºi nãscut în oraºul Betleem, atunci
când s-a împlinit timpul hotãrât de Cel Atotputernic, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti,
împreunã cu Episcopul sãu Auxiliar, cu clerul sãu, cu congregaþiile religioase de femei ºi de
bãrbaþi ºi cu întreaga turmã a credincioºilor încredinþaþi grijii sale pastorale, cu iubire sincerã,
facem cele mai bune urãri Urmaºului Sfântului Apostol Petru în conducerea Bisericii lui Cristos.
Prin rugãciuni zilnice, pline de fervoare, implorãm pentru preaiubitul nostru Sfânt Pãrinte
o sãnãtate cât mai bunã, asistenþã neîntreruptã a Sfântului Duh Mângâietorul, tãrie ºi
statornicie, pentru a-i întãri în credinþã pe fraþii ºi surorile lui Cristos în peregrinarea lor
pãmânteascã spre patria cereascã.
Cerem cu umilinþã Binecuvântarea Apostolicã pentru lumea sfâºiatã de atâtea dureri, de
sãrãcie, urã, terorism ºi rãzvrãtire, pentru poporul nostru pentru Patria noastrã, ºi pentru
Biserica noastrã localã.
Bucureºti, 19 decembrie 2008
IOAN ROBU
Arhiepiscop Mitropolit

Supliment de Crãciun
 Pelerin la Vatican 3

Doi brazi de Crãciun la Roma:

unul “petrin”, altul “paulin”
Pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului din acest an, nu doar piaþa Sfântul Petru este strãjuitã de tradiþionalul brad de Crãciun, ci ºi
piaþa Sfântul Paul. Romanii, dar ºi pelerinii veniþi din toatã Italia, ca ºi din întreaga lume, s-au obiºnuit sã vadã, în fiecare an, un imens
brad în faþa bazilicii Sfântul Petru, dar este pentru prima datã când îl vãd ºi la bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor. Doi brazi monu-
mentali în vecinãtatea a douã antice locaºuri de cult creºtine dedicate celor doi stâlpi ai Bisericii – Petru ºi Paul – fondatorii Bisericii Romei.

Drumurile Austriei au dus la Roma brazii de Crãciun Naºterii Mântuitorului, a fost adusã de cântecele ºi piesele
Bradul „paulin” a fost dãruit Romei de cãtre regiunea Kärnten, muzicale tradiþionale executate de coriºtii din Altenburg ºi de
un land din sudul Austriei, care a dorit sã marcheze astfel instrumentiºtii din Ziersdorf.
participarea sa la Anul Paulin. Are o înãlþime de 20 de metri, În centrul pieþei Sfântul Petru, tradiþionala iesle va fi
cântãreºte 8 tone ºi a fost inaugurat pe 29 noiembrie, în prezenþa inauguratã, ca de obicei, pe 24 decembrie. Anul acesta, scena
multor autoritãþi civile ºi religioase, printr-o ceremonie animatã naºterii lui Isus este aºezatã sub o structurã provizorie, acoperitã
de muzica unei fanfare ºi de cu simple scânduri de lemn, instalatã
cântecele unui cor, ambele în spatele reprezentãrii zidurilor cetãþii.
provenind din Kärnten. Ambientul este îmbogãþit de prezenþa
În discursurile pronunþate s-a unui turn de intrare, de o mare poartã
scos în evidenþã semnificaþia ca fundal pentru scena naºterii ºi de
darului. Pe de o parte, acest brad modeste locuinþe rustice care se ridicã
vrea sã fie un omagiu adus Sfântului în jurul zidurilor. Reprezentarea este
Paul la împlinirea a 2000 de ani de constituitã de o serie de personaje de
la naºterea sa. Pe de altã parte, dimensiuni statuare care, plasate
reprezintã un semn emblematic al într-un joc de perspective, îmbogãþesc
prieteniei dintre Kärnten ºi Roma ºi scena. O parte dintre statui provin
un simbol al dorinþei unei ºi mai chiar de la Ieslea (în italianã Presepio)
strânse colaborãri culturale, amenajatã în 1842 de Sfântul Vincenþiu
economice ºi turistice. Pallotti, în bazilica Sant’Andrea della
Sãrbãtoare inaugurãrii bradului Valle, din Roma.
din piaþa Sfântul Paul a continuat ºi
duminicã 30 noiembrie prin De Crãciun,
pelerinajul grupului de credincioºi de la un „pelerin la VVatican”
atican”
din Kärnten la mormântul Într-un oraº tumultuos precum
Apostolului Neamurilor ºi prin Roma, în care atmosfera Crãciunului se
participarea lor la o Sfântã Liturghie. traduce mai ales în goana obsesivã
dupã daruri de Crãciun ºi stresul
Bucuria venirii în lume ultimelor pregãtiri pentru aºa-numitul
a Pruncului, în jurul unei „Cenone di Natale”, cum numesc
iesle ºi a unui brad italienii cina festivã de Crãciun, un
Bradul din piaþa Sfântul Petru, plasat alãturi de impunãtoarea pelerin la Vatican poate gãsi liniºtea doar între zidurile bisericilor,
iesle a Naºterii Domnului, a sosit pe 6 decembrie. Provine tot acolo unde o luminã perpetuã îi dã de veste cã EL este acolo,
din Austria, mai exact din comuna Gütenstein, situatã în Austria aºteptând sã-ºi vinã în fire dupã atâta zãpãcealã de fiecare zi,
Inferioarã. Este un brad roºu, cu înãlþimea de 33 metri. sã-i vorbeascã ºi sã-l asculte. ªi acolo, în faþa luminii perpetue,
Inaugurarea a avut loc pe 13 decembrie, la ora localã 16.30, cu pelerinul la Vatican se lasã prins de nostalgia locurilor lui natale ºi
aprinderea luminilor de cãtre un copil al corului din Altenburg, tânjeºte dupã Crãciunul din þara lui, ºi-ºi aminteºte de ferestrele
în prezenþa cardinalului Giovanni Lajolo ºi a monseniorului cu flori de gheaþã, de mirosul de cozonac ºi de cântecele
Renato Boccardo, preºedintele ºi respectiv secretarul general al colindãtorilor ºi, gândindu-se la ai lui, le spune în gând, tuturor,
Guvernatoratului Vaticanului, a unor personalitãþi din Austria „Crãciun fericit, dragii mei de-acasã!”
Inferioarã ºi a unui numeros grup de pelerini. Dar mai mult decât
prezenþa personalitãþilor, multã bucurie, acea unicã bucurie a ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI
4 Universul familiei
Dragi familii,
în misterul Întrupãrii Fiului lui
Dumnezeu se manifestã iubirea
lui Dumnezeu pentru oameni.
Sfântul Ioan ne spune: „Atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea,
încât l-a dat pe Fiul sãu, unicul
nãscut, ca oricine crede în el sã
nu piarã, ci sã aibã viaþã
veºnicã” (In 3,16). Da, Cristos a
coborât din cer „pentru mântui-
rea noastrã”, dar ceea ce l-a
determinat sã facã aceasta a
fost iubirea, nimic altceva decât iubirea. Dumnezeu este iubire ºi
tot ceea ce face, face din iubire.
Din acest mare mister al lui Dumnezeu, care se face om ca ºi
noi pentru a oferi fiecãruia posibilitatea sã devinã asemeni Lui, aº
dori sã scot în evidenþã, mai presus de toate, un aspect, ºi anume:
Crãciunul este sãrbãtoarea familiei. Sã încercãm, deci, sã o
celebrãm împreunã, pãtrunºi de aceleaºi sentimente de credinþã
ºi de speranþã.
Este Familia Sfântã din Nazaret, cea pe care vrem sã o
contemplãm în aceste zile de sãrbãtoare, având convingerea cã
ea constituie un model actual pentru toate familiile creºtine.
Este adevãrat cã, în zilele noastre, familia traverseazã o
perioadã de crizã. Dar tocmai de aceea vã propun sã luaþi ca
model Familia din Nazaret, o familie în care se trãia iubirea,
dãruirea, slujirea.
Sfântul Paul (ºi sã nu uitãm cã este Anul Paulin, iar Papa Benedict
al XVI-lea, la deschiderea acestui an dedicat Sfântului Paul, spunea:
„Paul nu este pentru noi o figurã din trecut, pe care o amintim cu
veneraþie. El este ºi învãþãtorul nostru, apostolul ºi crainicul lui Isus
Cristos ºi pentru noi...”. Scriind colosenilor despre viaþa de familie, le
spune: „Ca niºte aleºi ai lui Dumnezeu, sfinþi ºi iubiþi, îmbrãcaþi-vã cu
dragoste, cu îndurare, cu bunãtate, cu umilinþã, cu blândeþe ºi
rãbdare... Însã, mai presus de toate, cu iubire, care este legãtura
desãvârºirii... Voi, bãrbaþilor, iubiþi pe soþiile voastre” (Col 3,12-21).
Iubirea, conform învãþãturii Sfântului Paul, trebuie sã
caracterizeze comportamentul creºtinilor, în mod particular în viaþa
de familie.
Nu este nevoie sã ne vorbeascã Evanghelia despre iubirea
din sânul Sfintei Familii; în schimb, despre iubirea care trebuie sã
existe în familiile noastre, da! O iubire care se exprimã într-o
înþelegere reciprocã, în a se suporta ºi a se ierta reciproc; o iubire
care se traduce în fapte. Iubirea, în familie, nu se poate închide în
ea însãºi, dar trebuie sã se deschidã ºi sã ajute acolo unde în
familie nu este înþelegere, nu este serviciu, nu este pâine, nu este
cine sã educe copiii. Familia ar trebui sã fie sensibilã la problemele
comunitãþii.
Familia idealã? Poate! Dar putem sã ne apropiem de ideal
încercând sã imitãm exemplul Sfintei Familii din Nazaret.
Vã doresc tuturor un Crãciun binecuvântat!
+ CORNEL DAMIAN
DAMIAN,, Episcop Auxiliar de Bucureºti
Timpul liturgic al Crãciunului
se întinde
de la Naºterea Mântuitorului
pânã la Botezul Domnului,
care marcheazã
ºi începutul vieþii publice a lui Isus.
Familia din Nazaret,
Isus, Maria ºi Iosif,
se aflã în inima acestui timp.
Un prunc, o mamã ºi un tatã,
învãluiþi de taina Întrupãrii,
vorbesc despre Dumnezeu,
despre paternitatea sa,
despre inima sa de mamã.
A fi copil
copil.. Existã o aviditate a copiilor. O vedem când sunt la
grãdiniþã, cu ocazia serbãrilor de Crãciun. Fiecare copil, dacã ar
putea, ar lua toate cadourile. Aºa a fãcut ºi copila Tereza, cea
care avea sã devinã Sfânta Tereza a pruncului Isus, pe când avea
cinci ani. De Crãciun, sora sa mai mare, Paulina, a hotãrât sã
dãruiascã surioarelor mai mici pãpuºile sale. Le-a adus într-un
coºuleþ, le-a pus în faþa lor ºi le-a spus „Alegeþi!”. Fãrã sã stea pe
gânduri Tereza a spus: „Eu aleg totul!”. Aºa sunt copiii, vor totul.
ªi Isus voia totul. La vârsta de doisprezece ani, asculta ºi învãþa
în templu, la Ierusalim. El, Cuvântul întrupat, era avid sã asculte
cuvântul învãþãtorilor legii. O sete care l-a fãcut sã rãmânã departe
de pãrinþi pentru câteva zile. Odatã regãsit, mama sa, Maria îi
spune: „Fiule, pentru ce ne-ai fãcut asta. Tatãl tãu ºi cu mine
te-am cãutat cu îngrijorare” (Lc 2,48).
„Tatãl tãu ºi cu mine” pare a fi un amãnunt neglijabil. Asta
doar la prima vedere. În realitate, Iosif ºi Maria sunt una, un unic
subiect. Mama lui Isus nu pune pe primul loc îngrijorarea sa, ci pe
cea a soþului ei, Iosif. Amãnuntul e de mare valoare. Unirea lor nu
e superficialã, ci e ca o nouã identitate. Un eu ºi un tu care sunt un
noi. Copilul Isus trãieºte, în sânul acestui noi de mamã ºi tatã, din
încrederea pe care Maria i-o acordã lui Iosif ºi din protecþia pe el
i-o acordã. Acestei griji – adaugã Sfântul Luca – Isus îi rãspunde
cu supunerea sa (Lc 2, 51).
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
„Redaþi-l pe Cristos Crãciunului!”
Reclame. Tot oraºul, televizorul, radioul, ziarele, mintea
noastrã, totul este invadat de reclame. Între toate aceste
reclame, un banner - în chip paradoxal, foarte discret, dar
insinuant -, pe faþada Bisericii Italiene din Bucureºti, în plin
Bulevard Magheru, în perioada Crãciunului. Printre atâta
consumism ºi promiscuitate, un îndemn care încãlzeºte inimile
ºi ne pune în prezenþa adevãrului esenþial din vieþile noastre
mãrunte, inundate de atâtea lucruri neimportante, care ne
ocupã (ºi ne consumã în chip inutil) existenþa: „Cristos s-a
Supliment de Crãciun

Un dar
de Crãciun
A fi tatã
tatã.. Iosif nu este tatã dupã trup, ci prin iubire. E mult mai
mult decât un tatã adoptiv. Îi poartã de grijã lui Isus înainte de a
se naºte, apoi îl hrãneºte, îl protejeazã, îl educã, îl îndrumã, îl
sprijinã. De aceea, este model pentru fiecare tatã.
Un tatã prin iubire este Jean Vanier. În cartea sa Misterul
paternitãþii foloseºte o imagine grãitoare: mâinile care þin pasãrea
rãnitã. Mâinile sunt deschise, dar nu prea mult, ca ea sã nu cadã.
Sunt închise, dar nu de tot, ca sã nu o sufoce. Sunt ca un cuib.
Susþin ºi þin pasãrea, îi dau cãldurã ºi siguranþã, ca într-o zi sã
aibã puterea de a zbura din nou. Aºa e tatãl, asemenea mâinilor,
care nu posedã, nu împiedicã, nu rãnesc, ci ajutã spre creºtere.
Jean Vanier e apostolul persoanelor cu handicap mental. Lor
le-a dedicat viaþa sa. În condiþia lor sãrmanã, el contemplã
fragilitatea pruncului Isus. În acest sens afirmã: „paternitatea lui
Iosif este unicã ºi aparte. Copilul încredinþat este Luminã din luminã,
Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat. Copiii care ne-au
fost încredinþaþi nu sunt luminã, dimpotrivã, în ei se vãdeºte mai
adesea întunericul, lumina rãmâne ascunsã. Totuºi, în ciuda
slãbiciunii ºi a dependenþei, prin încrederea lor înnãscutã ºi totalã,
se aseamãnã Pruncului încredinþat lui Iosif. Avem o responsabilitate
faþã de ei”.
Paternitatea e un dar minunat. Nu se confundã cu
paternalismul care impune ºi posedã. Tatãl e diferit de
○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○
nãscut. Veniþi sã-l adorãm”. Cristos e din nou în ieslea din
Betleem, neprimit, nevãzut, necrezut de nimeni. Discret precum
bannerul de pe faþada Italienei. Ieslea s-a mutat pe Magheru,
în forfota nebunã a oamenilor cuprinºi de febra cosmopolitului
shopping de ultim moment. ªi, în forfota asta, la fel cum nimeni
nu l-a vãzut acum 2000 de ani, nu-l vede nimeni nici acum...
Crãciunul nu înseamnã nici traficul infernal, nici cozile
nesfârºite de la hipermarket, nici alergãtura dupã cel mai cool
brad, nici petrecerile interminabile, nici promiscuitatea
„Crãciuniþelor” de la televizor... Crãciunul e exact opusul acestei
frenezii, e nevoia de a rãmâne în adoraþie, în liniºte desãvârºitã,
Universul familiei 5
supraveghetor. Cel din urmã vrea sã
menþinã ordinea externã. Tatãl, în schimb,
iubeºte cu o iubire unicã ºi personalã. Vrea
ca fiul sã creascã. De aceea, încurajeazã,
susþine, întãreºte, sfãtuieºte, iar dacã e
necesar, dojeneºte, dar niciodatã nu
descurajeazã.
A fi tatã înseamnã – pentru Jean
Vanier - a-l duce pe copil, chiar ºi pe cel
mai slab, chiar ºi pe cel cu handicap, la
maxima posibilitate de creºtere, asta
pânã în ziua în care sã-ºi poatã lua zborul,
sã poatã fi cât mai deplin el însuºi.
A fi mamã
mamã.. E una dintre cele mai sacre
ºi nobile misiuni. O aratã ºi faptul cã
Dumnezeu a voit o mamã pentru Fiul sãu.
Cuvântul latin mater derivã de la materia,
dar consideratã în sensul cel mai nobil cu
putinþã, anume concreteþe ºi realitate. Maternitatea înseamnã
primire, zãmislire, generare, dãruire, iubire, abandon, încredinþare.
Aceasta este „materia” pe care o mamã o pune la dispoziþie.
Dar sã þinem paternitatea ºi maternitatea împreunã. De obicei
condiþiei de a fi tatã îi este specificã forþa, iar celei de a fi mamã
încrederea. Sã nu uitãm cã bãrbatul, pentru a fi puternic, are nevoie
de încrederea femeii, iar femeia, pentru a fi încrezãtoare, are
nevoie de forþa bãrbatului. În realitate nu existã mai puþinã forþã
în abandon ºi încredinþare, decât forþa ca atare.
Câtã forþã întâlnim în Maica Tereza de Calcutta! Femeie
consacratã, dar mamã în sensul cel mai autentic ºi profund al
cuvântului. Cu ocazia primirii premiului Nobel, a afirmat: „Dacã
aflaþi cã vreo femeie nu vrea sã-ºi þinã copilul, convingeþi-o sã-mi
aducã acel copil. Îl voi iubi, vãzând în el semnul iubirii lui
Dumnezeu”. ªi, în plus, cum i-a iubit pe cei sãrmani ºi nãpãstuiþi...
dându-le bucuria de a fi mângâiaþi ºi recunoscuþi, iubiþi!
Ce fel de dar? Dragi pãrinþi, înainte de a vã gândi la ce daruri
sã oferiþi copiilor, la cum sã alergaþi de la un magazin la altul,
oferiþi-le ceva timp. Povestiþi-le Crãciunul. Vorbiþi-le. Învãþaþi-i un
colind. Priviþi-i în ochi. Cãutaþi sã fiþi una, aºa ca Iosif ºi Maria.
Darul cel mai mare este unitatea familiei voastre.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
înaintea ieslei... Americanii au o expresie
care traduce perfect aceastã necesitate de
eliminare a confuziilor: „Put Christ back in
Christmas” – „Redaþi-l pe Cristos
Crãciunului!”. Ce poate fi mai legitim, atâta
vreme cât al lui Cristos este Crãciunul,
sãrbãtoarea Întrupãrii Fiului lui
Dumnezeu? Iar roadele Întrupãrii, sunt ale
noastre, ale tuturor... ªi ele fac adevãrata
bucurie a Crãciunului.
CLAUDIA STAN
STAN
6 Universul Familiei

Catehezele
Anului Paulin
Centrul diecezan de pastoraþie a
familiilor, cu concursul familiilor
animatoare din Asociaþia Familiilor
Catolice “Vladimir Ghika” au continuat, ºi
în luna decembrie, misiunile dedicate
Anului Paulin în parohiile din Bucureºti.
Astfel, sâmbãtã, 6 decembrie, dupã
Sfânta Liturghie de searã de la ora 19:00,
familiile din parohia “Adormirea Maicii
Domnului” din Drumul Taberei au luat
parte, alãturi de pãstorul lor, preotul
Dominic Hârja, la obiºnuita lor întâlnire
lunarã pentru meditarea unui text din
Scrisorile Sfântului Paul. Cea de-a doua
temã propusã spre meditaþie – „Soþul ºi
soþia, Cristos ºi Biserica” (pe marginea
pericopei din Ef 5,21-29) – a fost animatã
de o familie din parohie, Mãdãlina ºi
Marius Haidemak. S-a pus accentul pe
demnitatea femeii, pe supunerea ei din
iubire faþã de soþ, pe respectul pe care soþii
creºtini sunt datori sã ºi-l poarte.
Participanþii la catehezã (circa 40 de
persoane) au fost antrenaþi în discuþie,
pentru a-ºi exprima pãrerea despre rolul
femeii în familie, ceea ce a ocazionat
formularea unor frumoase definiþii ale
femeii creºtine: inimã ºi înger pãzitor al
familiei, deopotrivã iubitã, soþie, sorã,
mamã (Cornelia Radu).
Duminicã, 7 decembrie, dupã ce am
participat împreunã cu întreaga
comunitate parohialã de la “Sfântul’
Anton de Padova” la Sfânta Liturghie de
la ora 10:30, celebratã de pãrintele paroh
Liviu Bãlãºcuþi, am împãrtãºit tuturor celor
prezenþi - în numãr foarte mare, peste 100
de persoane - bucuria apostolatului.
Ultima catehezã, pe tema lucrãrii în via
Domnului desfãºuratã de familia creºtinã
Priscila ºi Acvila alãturi de Apostolul
Neamurilor, a fost un prilej de mare
împãrtãºire spiritualã cu o comunitate pe
care nu avusesem fericirea sã o
cunoaºtem pânã acum ºi care este, fãrã
umbrã de îndoialã, acea turmã micã (Lc
12,32) , învrednicitã de a moºteni
împãrãþia, prin iubirea, caritatea ºi
unitatea de care dã dovadã. Dincolo de
participarea activã la catehezã ºi de
implicarea în problematica abordatã, fraþii
întru credinþã de la „Sfântul Anton”, alãturi
de pãrintele paroh, Liviu Bãlãºcuþi ºi de
pãrintele Petru Dâm, au manifestat o mare
disponibilitate de implicare în acþiunile
Asociaþiei, precum ºi o ospitalitate demnã
de urmaºii Sfântului Paul, astfel încât ne-
am simþit în mijlocul lor aºa cum trebuie
sã se fi simþit apostolii în mijlocul primelor
comunitãþi creºtine deschise primirii ºi
vestirii pe mai departe a Cuvântului lui
Dumnezeu (Claudia Stan ºi Iulian Oanþã).
Marþi, 9 decembrie, dupã Sfânta
Liturghie de la ora 18:00, parohia
„Preasfântul Mântuitor” (Biserica
Italianã) a gãzduit meditaþia pe marginea
îndemnului Sfântul Paul cãtre efeseni.
Întâlnirea a beneficiat de prezenþa a
aproximativ 40 de persoane, care au
exprimat mulþumiri ºi felicitãri pentru
iniþiativa catehezelor pauline. Aºa cum a
subliniat preotul paroh, Daniel Bulai,
meditaþia a oferit un prilej de împãrtãºire
a mãrturiilor de credinþã privind
importanþa sacramentului Cãsãtoriei ca
mijloc de sfinþire pentru soþi. Atât pasajul
paulin, cât ºi textul magisterial (un extras
din enciclica Humanae vitae a papei Paul
al VI-lea) au fost coroborate cu mãrturia
vie a vieþii de familie trãitã întru Domnul,
în care soþii primesc harul de a fi „laici
închinãtori care lucreazã cu sfinþenie” (cf.
Conciliului Vatican II), transformând
ascultarea într-o jertfã spiritualã luminatã
de iubire (Liliana Simion ºi Claudia Stan).
Cu menþiunea cã ultima catehezã
paulinã a anului 2008 va avea loc în
parohia „Sfânta Elena”
Elena”, duminicã, 21
decembrie, dupã Sfânta Liturghie de la ora
9:00, încheiem periplul nostru din acest an
prin parohiile bucureºtene cu propunerea
fermã de a ne lãsa cãlãuziþi în misiunea
noastrã, ºi în anul care urmeazã, de
profunda conºtiinþã apostolicã a Sfântului
Paul: Vai mie dacã nu vestesc evanghelia!
(1Cor 9,16).
A consemnat CLAUDIA STAN
STAN

Episcopul Cornel Damian în vizitã pastoralã la Constanþa

Duminicã, 30 noiembrie 2008, Preasfinþitul Cornel Damian, împreunã cu pãrintele secretar
Gabriel Popa, au fost prezenþi în mijlocul comunitãþii parohiei Sfântul Padre Pio din Constanþa.
Vizita episcopului auxiliar a avut în centrul atenþiei grija pentru pastoraþia familiilor. De aceea
la predicã, dupã ce ne-a introdus în ambientul Adventului, timp de aºteptare ºi de veghere,
Preasfinþitul Cornel ne-a prezentat prima temã din Itinerarul catehetic cu familiile în parohie:
Priscila ºi Acvila. La începuturi, Evanghelia era vestitã în familii. Multe familii, apropiate apostolilor,
devenind apoi prin prezenþa, sprijinul ºi mãrturia lor misionare. Episcopul i-a îndemnat pe cei
prezenþi sã aprofundeze învãþãturile evanghelice lui Isus, sã transmitã aceste învãþãturi ºi copiilor
lor, ºi sã aibã curajul sã dea mãrturie despre Cristos.
Pr
Pr.. PETRE BALINT

Supliment de Crãciun

Din alocuþiunile
Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Dumnezeu are timp pentru noi! (1 decembrie)
Începem astãzi, cu prima Duminicã din Advent, un nou an
liturgic. Acest fapt ne invitã sã reflectãm asupra dimensiunii
timpului, care exercitã mereu asupra noastrã un farmec deosebit.
Aº dori sã plec de la o constatare foarte concretã: toþi spunem cã
“nu avem timp”, întrucât ritmul vieþii cotidiene a devenit pentru toþi
frenetic. ªi în aceastã privinþã, Biserica are o “veste bunã” de purtat:
Dumnezeu ne dãruieºte timpul Sãu. Noi avem mereu puþin timp;
în special pentru Domnul nu ºtim sau, uneori, nu vrem sã-l gãsim.
Ei bine, Dumnezeu are timp pentru noi! Acesta este primul lucru
pe care începutul unui an liturgic ne face sã îl redescoperim cu
uimire mereu nouã. Da! Dumnezeu ne dãruieºte timpul Sãu,
deoarece a intrat în istorie cu cuvântul Sãu ºi cu lucrãrile Sale de
mântuire, pentru a o deschide spre eternitate, pentru a o face sã
devinã istorie de alianþã. În aceastã perspectivã, timpul este deja
în el însuºi un semn fundamental al iubirii lui Dumnezeu: un dar
pe care omul, la fel ca orice alt lucru, este în mãsurã sã-l valorizeze
sau, din contrã, sã-l iroseascã; sã-l primeascã în semnificaþia sa,
sau sã-l neglijeze cu superficialitate obtuzã.
Trei sunt apoi marii “pilaºtri” ai timpului, care marcheazã istoria
mântuirii: la început, creaþia; în centru, întruparea ºi, la sfârºit,
“parusia”, venirea finalã care cuprinde ºi judecata universalã.
Aceste trei momente însã nu trebuie înþelese în simplã succesiune
cronologicã. De fapt, creaþia este la originea a toate, dar este ºi
continuã ºi se realizeazã de-a lungul întregului arc al devenirii
cosmice, pânã la sfârºitul timpurilor. La fel ºi întruparea-
rãscumpãrare, dacã s-a petrecut într-un determinat moment
istoric, perioada trecerii lui Isus pe pãmânt, totuºi îºi extinde raza
de acþiune la tot timpul precedent ºi la tot cel care urmeazã. ªi la
rândul lor ultima venire ºi judecata finalã, care tocmai în Crucea
lui Cristos au avut o anticipare decisivã, îºi exercitã influenþa asupra
conduitei oamenilor din orice epocã.
Timpul liturgic al Adventului celebreazã venirea lui Dumnezeu,
în cele douã momente ale sale: mai întâi ne invitã sã retrezim
aºteptarea întoarcerii glorioase a lui Cristos; apoi, apropiindu-se
Crãciunul, ne cheamã sã primim Cuvântul fãcut om pentru
mântuirea noastrã. Dar Domnul vine continuu în viaþa noastrã.
Este cât se poate de oportun, prin urmare, apelul lui Isus, care în
aceastã duminicã ne este propus din nou cu tãrie: “Vegheaþi” (Mc
13,33.35.37). Este adresat ucenicilor, dar ºi nouã, tuturor, deoarece
fiecare, în ceasul pe care numai Domnul îl cunoaºte, va fi chemat
sã dea cont de propria existenþã.
A d a p t a r e d u p ã w w w. o e c u m e n e . r a d i o v a t i c a n a . o r g
Magisteriu 7
Maria Neprihãnitã este reflectarea Frumuseþii
care mântuieºte lumea (8 decembrie)
Misterul Neprihãnitei Zãmisliri a Mariei, pe care astãzi îl
celebrãm solemn, ne aminteºte douã adevãruri
fundamentale ale credinþei noastre: înainte de toate pãcatul
originar ºi apoi biruirea lui de cãtre harul lui Cristos, biruinþã
ce strãluceºte în mod sublim în Preasfânta Maria. Existenþa
a ceea ce Biserica numeºte “pãcat originar” este din nefericire
de o evidenþã covârºitoare, chiar numai dacã privim în jurul
nostru ºi înainte de toate înãuntrul nostru. Experienþa rãului
este de fapt atât de consistentã, încât se impune de la sine
ºi suscitã în noi întrebarea: de unde provine? Mai ales pentru
unul care crede, interogativul este încã ºi mai profund: dacã
Dumnezeu, care este Bunãtate absolutã, a creat totul, de
unde vine rãul?
Primele pagini ale Bibliei ( Gen 1-3) rãspund tocmai la
aceastã întrebare fundamentalã, care interpeleazã fiecare
generaþie, prin povestirea creaþiei ºi a cãderii în pãcat a
protopãrinþilor noºtri: Dumnezeu a creat totul pentru
existenþã, în special a creat fiinþa umanã dupã propriul sãu
chip; nu a creat moartea, dar aceasta a intrat în lume din
invidia diavolului (cf. Înþ 1,13-14; 2,23-24) care, rãzvrãtin-
du-se împotriva lui Dumnezeu, i-a atras în cursã ºi pe oameni,
ducându-i la rãzvrãtire. Este drama libertãþii, pe care
Dumnezeu o acceptã pânã la capãt din iubire, promiþând
însã cã va fi un fiu nãscut din femeie care va strivi capul
ºarpelui strãvechi ( Gen 3,15).
Deci, încã de la început, “sfatul etern”, cum ar spune
Dante, are un “termen fix” (Paradisul, XXXIII,3): Femeia
predestinatã sã devinã mamã a Rãscumpãrãtorului, mamã
a Aceluia care s-a umilit pânã la extrem pentru a ne conduce
din nou la demnitatea noastrã originarã. Aceastã Femeie, în
ochii lui Dumnezeu, are dintotdeauna un chip ºi un nume:
“plinã de har” ( Lc 1,28), cum a numit-o Îngerul vizitând-o la
Nazaret. Este noua Evã, mireasã a noului Adam, destinatã
sã fie mamã a tuturor celor rãscumpãraþi (...) Preaiubiþilor, în
Maria Neprihãnitã, noi contemplãm reflectarea Frumuseþii
care mântuieºte lumea: frumuseþea lui Dumnezeu care
strãluceºte pe chipul lui Cristos. În Maria, aceastã frumuseþe
este cu totul purã, liberã de orice trufie ºi prezumþie. Astfel,
Fecioara s-a arãtat Sfintei Bernadeta, acum 150 de ani, la
Lourdes, ºi astfel este veneratã în atâtea sanctuare.
8 Sfânta Familie

Familia din Nazaret, în care Isus a trãit alãturi de Fecioara

Maria ºi de dreptul Iosif, este prototipul oricãrei familii creºtine ºi
a fost întotdeauna consideratã de doctrina creºtinã un model
fundamental al familiei umane. Relaþiile de afecþiune, de dragoste,
de înþelegere pe care familiile umane sunt chemate sã le
Sfânta F
reînnoiascã continuu, sunt exprimate ºi trãite în Sfânta Familie.
Isus, Maria ºi Iosif - trei figuri care aduc în prim-plan sensul
cel mai adevãrat al familiei creºtine ºi modul în care putem sã
model pentru fa
trãim ca protagoniºti, fiecare dintre noi îndeplinindu-ºi propria
misiune.
Sãrbãtoarea Sfintei Familii se celebreazã în duminica dintre
Crãciun ºi Anul Nou sau, dacã în octava Crãciunului nu cade nici
o duminicã, sãrbãtoarea se celebreazã în ziua de 30 decembrie.
Aceastã sãrbãtoare a fost instituitã pentru a da un exemplu ºi un
impuls instituþiei familiei, piatra de temelie a vieþii sociale ºi creºtine,
având ca punct de referinþã cele trei personaje care o compun,
figuri cu adevãrat excepþionale, dar împãrtãºind caracteristicile
oricãrei fiinþe umane ºi cu problemele oricãrei familii. Sfânta Familie
a trebuit sã depãºeascã destule încercãri dureroase, a trecut prin
suferinþa ºi dificultãþile exilului ºi ale persecuþiilor, prin tristeþea
despãrþirii. În Sfânta Familie, ca în orice familie, au fost, cu
siguranþã, bucurii ºi dureri, începând de la naºtere, continuând
cu copilãria ºi pânã la maturitate.

Cãsãtoria este sfinþitã de Cristos

Dar imaginea familiei prezentate de Sfânta Scripturã nu
corespunde imaginii multor familii moderne, în care valorile sunt
inversate: copilul este considerat o povarã; unitatea cãsãtoriei
este vãzutã ca o piedicã în calea libertãþii; fericirea stã în libertatea
greºit înþeleasã, în bani cât mai mulþi, în distracþii epuizante.
Astãzi, cãsãtoria ºi familia trec printr-o puternicã crizã de
identitate, suferã numeroase schimbãri care rãstoarnã ierarhia
valorilor. Sunt mulþi cei care nu mai acceptã aºa-zisa familie
tradiþionalã creºtinã, ce obligã la fidelitate ºi la indisolubilitate
conjugalã, ºi preferã o familie care se supune evoluþiei legate de
transformãrile culturale ºi sociale. Numeroase cupluri cãsãtorite
se despart din diferite motive, unele dintre ele banale sau puerile. Familia creºtinã este leagãnul vieþii ºi al iubirii
Mulþi oameni cred cã viaþa de cuplu este o „afacere privatã”. Alþii Aici, copilul se bucurã de o atenþie deosebitã. Pãrinþii îl înconjoarã
depreciazã familia ºi o considerã irelevantã din punct de vedere cu dragoste, îi oferã cele necesare pentru creºterea sa fizicã ºi îi sãdesc
social. Tot mai mulþi tineri refuzã sã mai întemeieze o familie ºi se în suflet valorile umane ºi morale. Familia este locul natural unde se
mulþumesc cu uniunea liberã. Persoane de acelaºi sex coabiteazã realizeazã, în mod normal, procrearea ºi educarea fiilor, unde copiii
ºi emit pretenþia cã formeazã o familie. pot sã se nascã ºi sã creascã într-o atmosferã de seninãtate ºi sã
În realitate, familia este un fenomen universal, o micã dar primeascã o educaþie echilibratã.
esenþialã celulã a societãþii. Face parte din patrimoniul umanitãþii „Numai unitatea familialã, care este dar al lui Dumnezeu-Iubire,
ºi nu poate fi distrusã sau denaturatã cu alternative dintre cele poate sã transforme familia într-un leagãn al iubirii, casã primitoare
mai ciudate. pentru viaþã ºi ºcoalã a virtuþilor ºi a valorilor creºtine pentru fii” (Benedict
Cred cã nu exagerez dacã spun cã astãzi nu este uºor sã al XVI-lea).
întemeiezi ºi sã menþii o familie, mai ales dacã vrei sã trãieºti Familia conferã omului ajutor ºi siguranþa celui dintâi pas pe care
(viaþa de familie) într-o autenticã dimensiune creºtinã. îl face în viaþã ºi fãrã de care nu poate merge mai departe.
ªi totuºi, familia creºtinã, cea sfinþitã de Cristos prin prezenþa
sa la nunta din Cana ºi prin învãþãtura evanghelicã („Ceea ce Familia creºtinã este ºcoalã a pãcii
Dumnezeu a unit, omul sã nu despartã”), are o bogãþie, o valoare
ºi un rol de neînlocuit în creºterea ºi în devenirea oricãrei persoane Unde ar putea fiinþa umanã în formare sã înveþe mai bine valoarea
umane. pãcii, dacã nu în cuibul originar, care este familia? Vocabularul folosit

Supliment de Crãciun

Familie,
amilia creºtinã
în familie este unul al pãcii. În inflaþia de astãzi a limbajului, societatea
nu poate pierde legãtura cu acea gramaticã pe care fiecare copil o
învaþã din privirea ºi din gesturile mamei ºi ale tatãlui, încã înainte de
a o înþelege din cuvintele lor.
Familia creºtinã este celula societãþii
Familia este prima ºi cea mai importantã ºcoalã unde se deprinde
sociabilitatea. În familie se dobândesc virtuþile sociale care dau viaþã
societãþii ºi ajutã la dezvoltarea ei. Relaþiile între membrii familiei sunt
inspirate ºi cãlãuzite de legea gratuitãþii, caracterizatã prin primire
cordialã, întâlnire ºi dialog, disponibilitate dezinteresatã, slujire
generoasã, solidaritate sincerã ºi profundã. Deprinzând toate acestea
în familie, copiilor le va fi mai uºor sã le trãiascã ºi în societate.
Familia creºtinã este ºcoalã a rugãciunii
Rugãciunea familiei are caracteristicile sale ºi are un conþinut
original care este dat de însãºi viaþa de familie. Bucurii ºi dureri,
Sfânta Familie 9
speranþe ºi tristeþi, alegeri importante ºi decisive, despãrþiri
ºi întoarceri, moartea unor persoane dragi, toate acestea sunt
momente în care se simte intervenþia plinã de iubire a lui
Dumnezeu în istoria familiei.
Tot aºa, ele pot fi momente în care i se poate aduce
mulþumire lui Dumnezeu, în care poate fi implorat ajutorul
sãu, momente în care familia, plinã de speranþã, se poate
încredinþa Tatãlui ceresc.
Exemplul de rugãciune al pãrinþilor este elementul
fundamental al educaþiei copiilor la rugãciune, se imprimã
profund în inimile copiilor ºi lasã urme care nu se vor ºterge.
„Voi, mamelor, îi învãþaþi pe copiii voºtri rugãciunile
creºtine?... Exemplul vostru este, pentru copii, lecþie de viaþã,
act de cult de o deosebitã importanþã; aduceþi astfel pacea
în familia voastrã. Amintiþi-vã: voi construiþi astfel Biserica!”
(Papa Paul al VI-lea).
Încheierea cãsãtoriei
cere maturitate
Se poate întemeia o frumoasã familie creºtinã dacã se ia
decizia de a face acest pas cu maturitate, cu responsabilitate
ºi cu dorinþa de a-ºi asuma tot ce aduce o viaþã de familie.
Pentru a te cãsãtori nu este sufiecient sã fii îndrãgostit.
Nu este suficient ca cei doi tineri sã se priveascã în ochi; mai
important este ca ei sã priveascã amândoi în aceeaºi direcþie.
Este nevoie ca tinerii sã se aleagã cu maturitate ºi sã-ºi
asume, reciproc, responsabilitãþile.
Basmele cu domni ºi domniþe se încheie cu: „Au fãcut o
nuntã ca-n poveºti ºi au trãit fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi”.
Dar, în realitate, lucrurile stau un pic altfel: „S-au cãsãtorit ºi
au început sã-ºi dea seama cã în viaþã nu este totul roz”.
Sunt cupluri care nu ascund faptul cã au trecut prin
momente dificile, prin perioade de crizã, tocmai pentru cã,
dupã încheierea cãsãtoriei, ºi-au dat seama cã nu se cunosc
foarte bine ºi au observat cã visul se destramã.
Dar tocmai pentru cã au încercat sã se accepte zi de zi,
fiecare cu bunele ºi cu relele sale, pentru cã au trãit ºi ºi-au
asumat, în cel mai profund sens, „Da”-ul de la început, au
reuºit sã se maturizeze, s-au (re)descoperit pe ei înºiºi ºi
tovarãºul de viaþã ºi au gãsit calea spre împlinire, spre fericire.
Iubirea dintre soþi, viaþa de cuplu ºi de familie au o valoare
prea mare pentru cei care au ales aceastã stare de viaþã
pentru a fi sacrificate de momentele de dificultate.
Frumuseþea familiei meritã sã fie mãrturisitã în moduri
concrete, de aceea se cuvine sã construim familii creºtine
adevãrate, care sã fie focuri vii, puncte de referinþã pentru
toþi.
Familia creºtinã poate sã-ºi ia forþa pentru drumul vieþii
de fiecare zi privind cu încredere spre Sfânta Familie,
aceastã originarã „Bisericã domesticã”, prototip al familiilor
creºtine.
CRISTINA ªOICAN
10 Locuri sfinte

Cu douã mii de ani în urmã se spunea cã nu poate ieºi nimic bu

Dupã ce o tânãrã nazarineanã a acceptat sã facã voinþa lui Dum

Naza
Naz
locul unde a
Vechiul Nazaret prãpastiei de pe colina pe care era
Vizita la situl arheologic îi permite construitã cetatea lor, ca sã-l arunce de
pelerinului sã intuiascã ceva din Nazaretul acolo. Însã el, trecând prin mijlocul lor, a
de pe vremea lui Isus. Nazaretul era pe plecat de acolo» (Lc 4,16-30).
atunci un sãtuc, aflat pe o colinã, cu grote Înconjurat ºi ocrotit de coline,
mici, sãpate în stâncã. În interiorul acestora Nazaretul, odinioarã lipsit de semnificaþie,
erau cãmãruþe, pe mai multe niveluri, legate este astãzi cel mai mare oraº arab din
între ele prin scãriþe ºi galerii. În gospodãrii Israel (60% musulmani), cu circa 60.000
mai erau prese pentru ulei ºi vin, niºe pentru de locuitori ºi numeroase biserici catolice,
opaiþe, grajduri pentru animale, cisterne (cu ortodoxe ºi protestante ºi mãnãstiri, care
scãri) pentru apã, iar la exterior un cuptor mãrturisesc tradiþia locurilor sfinte. Astãzi,
mic pentru copt pâinea. În vârful dealului locul în care Isus a petrecut cea mai mare
era singura sursã de apã din zonã. În parte din viaþã ºi unde ºi-a început
centrul sãtucului se afla sinagoga, iar puþin activitatea sa publicã, constituie adesea
mai departe cimitirul. punctul de plecare al pelerinajelor în Þara
Deºi nu s-a nãscut la Nazaret, Isus era Sfântã.
numit de contemporanii sãi „nazarinea- Bazilica Bunei Vestiri
Vestiri
nul”, datoritã originilor sale: pãrinþii lui,
Bazilica Bunei Vestiri dominã cetatea
Maria ºi Iosif, erau de loc din Nazaret, ºi
prin prezenþa sa impunãtoare. Se aflã
tot la Nazaret s-au întors ºi s-au stabilit, la
în custodia pãrinþilor franciscani ºi este
întoarcerea din Egipt.
cea mai mare din Orientul Mijlociu.
Isus a locuit aici timp de treizeci de ani,
Structura modernã, consacratã în 1969,
ducând o viaþã obiºnuitã. Iosif, aºa cum ºtim
din Evanghelia dupã Matei (Mt 13,55) era
tâmplar, ºi probabil cã Isus îl ajuta,
deprinzând ºi el aceastã îndeletnicire. Tot
din Evanghelie ºtim cã Isus frecventa
sinagoga sâmbãta (Lc 4,16). Aici a învãþat
pe dinafarã textele sacre ale Vechiului
Testament ºi a deprins rugãciunea zilnicã.
Din aceastã sinagogã avea sã fie alungat
mai târziu, la începutul activitãþii lui în
Galileea, dupã cum ne relateazã
evanghelistul Luca: «A venit la Nazaret,
unde fusese crescut, ºi a intrat în sinagogã,
dupã obiceiul lui, în zi de sâmbãtã, ºi s-a
ridicat ca sã citeascã. (...) A început apoi
sã le vorbeascã: “Astãzi s-a împlinit
Scriptura aceasta pe care aþi ascultat-o cu
urechile voastre” (...) Toþi cei din sinagogã
s-au umplut de mânie. Sculându-se, l-au
scos afarã din cetate ºi l-au dus pe buza

Supliment de Crãciun

un din Nazaret.
mnezeu, devenind mama lui Mesia, totul s-a schimbat.
aret,
început totul
este construitã pe douã nivele ºi este
opera arhitectului italian Giovanni
Muzio.
Biserica inferioarã, pe lângã vestigiile
primelor biserici – bizantinã ºi a cruciaþilor
– cuprinde ºi grota, sub al cãrei altar stã
scris în limba latinã: “Verbum caro hic
factum est” (Cuvântul s-a întrupat aici). A
rãmas foarte puþin din ambientul de
odinioarã, dar specialiºtii sunt siguri cã aici
a fost casa Mariei. Zona grotei este uºor
întunecatã, ceea ce-i conferã o aurã de
mister.
Locul a devenit lãcaº de cult încã din
secolul al doilea: înscrisuri cu invocaþii
adresate Mariei ºi, mai târziu, mozaicuri
cu emblema lui Cristos atestã cã, încã de
la începuturi, în aceastã casã se adunau
primii iudei deveniþi creºtini.
Bazilica are 60 metri înãlþime ºi este
decoratã la exterior cu mozaicuri
multicolore, care reprezintã Sfânta Familie:
fiecare mozaic a fost oferit de o þarã
Anul
Locuri pastoral
sfinte 11
Sinagoga din Nazaret
diferitã, ºi reflectã stilul artistic caracteristic
þãrii respective.
Biserica Sfântul Iosif
Biserica Sfântul Iosif, aflatã în
apropierea Bazilicii Buneivestiri, este
construitã pe locul unde, conform tradiþiei,
s-a aflat atelierul de tâmplãrie al lui Iosif,
tatãl purtãtor de grijã al lui Isus. Alte surse
tradiþionale spun însã cã aici s-ar fi aflat
casa lui Iosif.
Lãcaºul de cult este în custodia
pãrinþilor franciscani ºi a fost construit în
1914, pe ruinele unor biserici mai vechi. În
cripta de la nivelul inferior al bisericii se Bazilica Bunei Vestiri
aflã un puþ antic, mozaicuri, grote ºi
cãmãruþe din vechiul Nazaret, care au
supravieþuit din primele secole ale
creºtinismului.Tradiþia spune cã în una
dintre aceste grote a fost atelierul de
tâmplãrie al lui Iosif.
Biserica este construitã în stil
neo-roman, pe fundaþiile vechii biserici a
cruciaþilor. În 1950, absida a fost decoratã
de un artist italian: pictura principalã
reprezintã Sfânta Familie, iar cealaltã pe
Iosif singur. Vitraliile relateazã istoria
locului.
În timpul pelerinajului pe care l-a fãcut Mozaic românesc
în Þara Sfântã, în ianuarie 1964, Papa Paul la Bazilica Bunei Vestiri
al VI-lea a spus despre acest
sãtuc: „Nazaret este ºcoala în care
începem sã înþelegem viaþa lui
Isus: ºcoala Evangheliei. Aici
învãþãm sã privim, sã ascultãm,
sã meditãm ºi sã pãtrundem
semnificaþia, atât de profundã ºi
de tainicã, a acestei manifestãri
simple, umile ºi minunate a Fiului
lui Dumnezeu”.
Biserica Sfântul Iosif
CRISTINA GRIGORE
12 Micul Prinþ

Îngerul
din brad
Era Ajunul Crãciunului. Zãpada cãdea cu fulgi mari, acoperind strãzile oraºului cu o pãturã
albã ºi moale. Domnul Andrei se întorcea acasã cu braþele încãrcate de cadouri. Când ajunse
la colþul strãzii, se ciocni de un bãieþel, iar cadourile se împrãºtiarã pe jos. “De ce nu eºti atent,
copile? Ia uite ce-ai fãcut!”, spuse domnul Andrei necãjit.
Copilul, îmbrãcat sãrãcãcios, privea în jur ca ºi cum ar fi cãutat ceva. Domnul Andrei,
vãzând cã bãieþelul nu spune nimic, se supãrã ºi mai tare: “Mai eºti ºi needucat! Ce faci?”
Copilul ridicã atunci privirea ºi, cu tristeþe în ochi, spuse: „Am pierdut spiritul Crãciunului ºi
acum îl caut”. Domnul Andrei, uimit, zise: „Sp... spiritul Crãciunului?... Cum adicã?”.
Bãieþelul îl întrebã mirat: „Cum? Nu ºtii ce e spiritul Crãciunului? Cei mari ºtiu întotdeauna
de toate…”.
Andrei rãspunse grãbit: „Bineînþeles cã ºtiu! Nu vezi câte cadouri am cumpãrat?”
Bãieþelul îl contrazise, dar Andrei insistã: „Am acasã bradul cel mai frumos din oraº,
împodobit cu sute ºi sute de luminiþe ºi podoabe preþioase”.
Copilul îl privi atunci cu tristeþe: „Am impresia cã ºi tu trebuie sã-l cauþi”.
Andrei, deranjat de cuvintele copilului, adunã de pe jos cadourile ºi plecã.

Nu se îndepãrtã decât câþiva paºi, când îl auzi pe bãieþel tuºind puternic. Se întoarse ºi-l
vãzu pe copil înfruntând cu greu vântul puternic ºi zãpada, ºi tremurând din cap pânã-n picioare. Lui Andrei i se fãcu milã de copil ºi se
întoarse din drum. Aºezã în zãpadã cadourile, îºi dãdu jos paltonul ºi-l înfãºurã în el pe copil, care abia mai stãtea în picioare. Îl luã apoi
în braþe, spunându-i: „Hai, vino. Te duc la mine acasã, unde e cald ºi bine”. Încercã sã ridice ºi cadourile, dar îºi dãdu seama cã nu putea
duce ºi copilul ºi pachetele, aºa cã renunþã la ele ºi le lãsã acolo în zãpadã.

Casa lui Andrei era chiar în capãtul strãzii, dar se vedea de departe, pentru cã era împodobitã
toatã cu beculeþe albe ºi colorate. Ajunse acasã frânt de obosealã ºi aºezã copilul pe divanul din
salon. Bãiatul zâmbi când vãzu bradul lui Andrei: era, într-adevãr, foarte frumos, dar parcã tot îi
lipsea ceva... Andrei pregãti apoi o ciocolatã caldã ºi prãjiturele pentru bãieþel ºi începu sã-i
povesteascã cum sãrbãtorea Crãciunul împreunã cu familia, pe vremea când era ºi el copil.
Vrãjit de farmecul povestirilor lui Andrei, bãieþelul adormi pe divan, ºi în cele din urmã adormi ºi
Andrei înfotoliu.

Dimineaþã, când Andrei se trezi în sunetul vesel al clopotelor care anunþau Naºterea Domnului,
vãzu cã bãieþelul nu mai era pe divan. Îl cãutã toatã casa, dar copilul dispãruse. Când se întoarse
în salon, observã cã pe o ramurã a bradului atârna un îngeraº cu un bilet pe care scria: „Dragã
Andrei, îþi mulþumesc pentru tot ce ai fãcut pentru mine. Ai regãsit spiritul Crãciunului. Îngerul tãu
pãzitor”. Andrei zîmbi. κi puse apoi paltonul pe umeri ºi merse la bisericã. Dupã Liturghie, invitã
la el o familie sãracã ºi cu mulþi copii, care locuia în apropiere: îi aºezã cu el la masã, iar înainte
de plecare, le dãrui copiilor toate podoabele preþioase din bradul sãu. Pãstrã doar îngeraºul, pe
care îl aºeazã în fiecare an în brad, ca sã nu mai piardã niciodatã Spiritul Crãciunului.

Prelucrare de CRISTINA GRIGORE

dupã o poveste italianã

Supliment de Crãciun

În loc de gândul meu pentru tine(ri),
Un pluguºor pentru anul care vine!
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Pluguºor
Aho, aho, tineri ºi fraþi,
Staþi puþin ºi nu plecaþi,
Lângã mine v-adunaþi
ªi cuvântul mi-ascultaþi:
E cuvânt rostit mai rar
Chiar de nu-i de la altar.
Vreau ca toþi sã îl asculte
Ca sã-nveþe cât mai multe.
Cãci în anu’ ce a trecut
Un mare volum a apãrut.
Gândiþi-vã toþi la o carte
Scrisã-n acest an cu fapte
Cu gândul ºi cu cuvântul,
Cu neglijenþa care e ca vântul!
În loc de titlu, cum s-ar cere,
Sau o bogatã introducere
Pun „o cruce” care s-ajute
Pe tot omul ca sã lupte.
ªi n-aº scrie nici prea multe...
Cu un lux de amãnunte...
Doar vreau simplu s-amintesc
Cã-n tot locul creºtinesc
Crucea pe care Isus a murit
Arãtându-ne cã mult ne-a iubit,
Nu trebuie nicicum uitatã
Ci meritã sã fie îmbrãþiºatã.
ªi cum „unii” o neglijeazã,
Tu, tânãr, creºtin de bazã,
Fii exemplu prin cinstire
Pentru-ntreaga omenire.
Lumea, cu „umbra” ce este-n ea,
Îþi ascunde, subtil, crucea!
Dar tu, în anul care vine
Ia aminte: þine-te de cruce bine,
Ca sã ai mereu putere,
Sã dai sens, chiar, la durere.
Acum, aº merege mai departe
Sã caut în imaginara-mi carte
Primul capitol ce face luminã
În sufletul fãrã o viaþã seninã.
ªi-am gãsit cuvinte-ngroºate
Scrise de unii..., pe furiº lãsate:
„Cu mascã ºi fãrã mascã” - de vrei
Ai tot subiectul, bogat, despre ei.
Citind în tãcere doar câteva rânduri
Rãmân uimit, pierdut în gânduri…
ªi cu privirea aruncatã în zare,
Imediat, mi-am pus o-ntrebare:
Unde-i frumuseþea din viaþã
Cu-atâþia artiºti cu masca pe faþã?
Atunci un rãspuns singuratic,
Ca ºi un sfat simplu ºi practic
S-a ivit ºi vreau sã spun tuturora
Cã acum, la sfârºit de an este ora:
Curaj, aruncã masca odatã,
Bucurã-te de viaþã binecuvântatã!
ªi-am rãsfoit în tainã, în carte,
Un nou capitol: „timp ºi libertate”.
Apoi, pentru a-nþelege mai bine
Am luat acest material cu mine,
La o-ntâlnire de duminicã seara
Ca tinerii sã-mi ridice povara.
Am discutat despre timpul lor...
ªi-am gãsit secretul cuvintelor:
Timpul este preþios ºi sfânt
Dar sunt mulþi ce-l pierd în vânt.
Nu-l preþuiesc ca pe un frate!
Zboarã lent ºi „pierd trenul” în toate.
Alþii preferã într-una sã se distreze
ªi-aºa, mâine n-au ce sã lucreze.
Unii chiar, mai ºmecheri, spun:
Las-o baltã…, eºti mai bun!
Noi suntem liberi, în putere
Sã ne trãim viaþa - ce plãcere!
Fãrã cuvinte, aproape-nmãrmurit
Am schiþat un gest: „nu-i de tocmit!”
Timpul ºi libertatea - daruri cereºti
Prin credinþã poþi sã le împãrtãºeºti.
Eu, preot smerit al lui Isus
Îþi spun: dacã vrei s-ajungi „mai sus”
La anu’ ai grijã de libertate
Trãieºte timpul cu responsabilitate.
Când nu ºtii unde sã mai mergi,
Cautã o bisericã,sã te reculegi!
Participã duminica la Liturghie
Fã-þi din asta lege pe vecie!
ªi-atunci când nu ºtii ce sã mai faci
Roagã-te, cu Cristos ca sã te-mpaci!
Sacramentele sã le frecventezi;
Comori în suflet ai sã pãstrezi!
În altã zi de dimineaþã,
Când totul e trezit la viaþã
Deschid splendoarea de carte
La un capitol, sã spun, mai aparte.
Purta ca titlu, scris în auriu
„Sufletul curat este frumos ºi viu!”
Fraze dupã fraze uºor citesc,
Sufletul simt cã mi-l îmbogãþesc.
Suflet tânãr 13
Admir cum prin viaþa ce trece
Sunt ºi mulþi cu sufletul ce-ntrece
Virtuoºii, sfinþi din calendare
Ridicaþi la cinste pe sfintele altare.
Cum adevãrul ºi dreptatea
Au ca rezultat bucuria, pacea.
Cum dragostea ºi armonia
Clãdesc cu cinste familia.
Cum blândeþea ºi smerenia
Alimenteazã tainic „vocaþia”.
Ce sã mai spun de viaþa ordonatã
A atâtor tineri ce este, parcã, uitatã.
Aº vrea ca-n anul în care pãºim
ªi voi… ºi alþii sã spunã: „voim,
Conºtiinþa omenirii sã fie marcatã
De Cristos, Omul nou ºi fãrã patã”.
În concluzie aº face o urare
Pentru anul care-apare:
Credinþa sã nu lipseascã,
Viaþa din ea sã se hrãneascã!
S-aveþi mereu un suflet bun
Alimentat, acum, de Crãciun.
Sã lãsaþi ca moºtenire
O credinþã tare, plinã de iubire.
Speranþa nicicând sã nu se stingã,
Iar “rãul” de voi sã nu se-atingã.
Virtutea sã vã stea mereu în faþã,
Cristos sã vã dea zilnic povaþã.
Sã fiþi sinceri ºi dispuºi,
Sã lucraþi „fãrã mãnuºi”,
S-aveþi fruntea zilnic seninã,
ªi ochii plini de luminã.
Inima transparentã, bunã
Sã vã fie-n veci cununã.
Iar Domnul cu a sa binecuvântare
Sã vã-ntãreascã-n lupta mare.
ªi acum cã aþi rãbdat,
Sã citiþi ce-am adunat,
În cartea scrisã de voi...
Chiar de-i lipsitã de foi.
Daþi ecou avântului,
Sã zboare prin unda vântului,
Toate gândurile apãsãtoare
Ce-au ieºit, acum, la soare.
ªi s-aud din zãri senine
Gânduri bune, numai bine!
De aceea „mult stimaþi”
Ia strigaþi ºi nu mai staþi
Sã se-audã-n depãrtare
Frumoasa noastrã urare:
La mulþi ani cu sãnãtate
Numai har ºi spor în toate!
14 Din viaþa Arhidiecezei

Mangalia: 10 ani sub ocrotirea sfântului Andrei

Sâmbãtã, 29 noiembrie, comunitatea din Mangalia a fost în mare
sãrbãtoare: a sãrbãtorit hramul bisericii, Sfântul Apostol Andrei, ºi împlinirea
a zece ani de la consacrarea acestui locaº de cult.
Momentul a fost marcat printr-o Sfântã Liturghie, a hramului, prezidatã
de PS Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureºti, împreunã cu pãrintele
Francisc ªerban (fost paroh al acestei comunitãþi ºi ctitor al acestei biserici),
pãrintele paroh Cristian Antici ºi alþi 14 preoþi care activeazã în Dobrogea ºi
în alte zone ale þãrii.
La predicã, PS Cornel Damian le-a vorbit celor prezenþi despre viaþa ºi
activitatea Sfântului Apostol Andrei, patronul bisericii ºi protectorul locuitorilor
parohiei, amintind de datoria pe care o avem fiecare dintre noi de a fi
mãrturisitori ai credinþei, dupã exemplul sfântului apostol.
Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Mangalia are o istorie deosebitã care începe cu obþinerea în anul 1992, dupã multe insistenþe,
audienþe ºi rugãminþi, a unui loc pentru construcþia bisericii, în fosta groapã de gunoi a oraºului. În anul 1993 s-a început construcþia
bisericii, care s-a încheiat în anul 1998. Biserica este construitã în stil modern, preluând elemente gotice. Are o lungime de 30 m, 14
m lãþime ºi înãlþimea turnului de 21 m.
Pr
Pr.. IOAN MÃRTINAª

Arhiepiscopul Ioan Robu, “Rãmâneþi fideli in credinþã ºi demnitate”. Aceasta a fost urarea
în mijlocul comunitãþii române din Roma Arhiepiscopului Ioan Robu, ca ºi intenþia de rugãciune, la Sfânta Liturghie
a hramului comunitãþii române din Roma, din ziua de 8 decembrie 2008,
sãrbãtoarea Neprihãnitei Zãmisliri.
La celebrarea de searã a participat ºi Episcopul auxiliar de Iaºi,
monseniorul Aurel Percã, care a þinut predica, precum ºi preoþii români
aflaþi în Roma ºi împrejurimi pentru studii sau pastoraþie. Nu au lipsit nici
autoritãþile ecleziastice - din partea Vicariatului de Roma - ºi civile, din
partea Ambasadelor României pe lângã statul Italian si pe lângã Sfântul
Scaun. Credincioºii, prezenþi în numãr mare, au animat liturgia cu cântece
ºi mici simboluri specifice tradiþiilor noastre.
Sãrbãtoarea a avut o semnificaþie mai largã, aºa cum a þinut sã explice
pãrintele paroh Isidor Iacovici. În urmã cu 24 de ani era consacrat episcop
Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, în urmã cu 9 ani Preasfinþitul Aurel, iar în urmã
cu 5 ani Preasfinþitul Cornel Damian. Pentru toþi a fost o bucurie deosebitã
sã trãim în comuniune aceastã zi de aniversare.
Am cântat ºi “La mulþi ani!” episcopilor, dar rugãciunea de cerere a mijlocirii Maicii Domnului Neprihãnit Zãmislitã a fost cea care
ne-a cãlãuzit inimile, pentru ca misiunea lor ºi colaborarea noastrã fidelã sã închege din ce în ce mai bine Biserica lui Cristos, Una,
Sfântã, Catolicã ºi Apostolicã.
Pr. FRANCISC UNGUREANU

Pãstorul îîntre
ntre tineri…
Dupã cum bine ºtiþi, dragi tineri, în data de 29 noiembrie a avut loc în catedrala “Sfântul
Iosif”, din Bucureºti, întâlnirea Înalt Preasfinþitului Ioan Robu cu tinerii Arhidiecezei de Bucureºti!
La aceastã întâlnire, Înalt Preasfinþitul ºi-a manifestat bucuria de a primi 300 de tineri ºi de
a putea intra în contact direct cu ei! În cadrul catehezei, Excelenþa sa a þinut sã precizeze cã
„nu existã spaþiu ºi timp fãrã Cristos!” De asemenea, vorbind despre importanþa rugãciunii, a
spus: „rugãciunea are puterea sã ne pãstreze curaþi ºi sã nu ieºim niciodatã din trupul lui
Cristos!”
La aceastã catehezã, tinerii au avut ocazia sã adreseze întrebãri legate de problemele
care-i frãmântã, unde au primit rãspunsurile mult aºteptate, fiecare dintre cei prezenþi putând
învãþa astfel din rãspunsurile ºi explicaþiile date de cãtre Preasfinþitul Ioan Robu.
ªi cum întâlnirea cu Înalt Preasfinþitul a avut loc în ajun de Advent, Pãstorul a vorbit tinerilor despre semnificaþia Adventului, afirmând cã
Adventul înseamnã “venire” ºi cã ar trebui sã veghem cu toþii! Sã fim pregãtiþi în inimile ºi în gândurile noastre ca astfel sã-l aºteptãm pe
Mântuitorul nostru sã vinã ca prunc, copil, om ca ºi noi! Am fost îndrumaþi ca în aceastã perioadã sã spunem “Vino, Doamne Isuse la noi!” ca
sã schimbi ce nu e frumos în noi ºi sã ne faci copii ai lui Dumnezeu!”.
Sã avem cu toþii în minte gândul de credinþã “Pentru mine a trãi este Cristos!”.
Supliment de Crãciun
 Biserica în lume 15
Familia, un bine pentru omenire
Primul Forum catolico-ortodox pe tema familiei s-a desfãºurat la Trento între 11 ºi 14 decembrie ºi a avut
ca temã Familia, un bine pentru omenire. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Conferinþelor Episcopale
Europene cu colaborarea Arhidiecezei din Trento.
ªapte experþi din bisericile ortodoxe din Europa, ºapte experþi catolici din Conferinþa Episcopalã europeanã
ºi trei din dicasteriile de la Vatican au discutat despre familie ºi despre problemele actuale cu care se confruntã
aceasta.
Dezbaterea a fost construitã în jurul aspectului teologic (familia în planul creaþiei), al celui juridic-cultural (au
fost confruntate definiþiile familiei din diverse legislaþii) ºi pe teme de actualitate. Printre acestea s-au aflat:
familia ºi cãsãtoria; familia ºi educaþia; relaþiile dintre generaþii; implicarea familiei în politicã, în economie ºi în
alte procese sociale; educaþia ºi formarea religioasã în familie ºi în ºcoalã.
Cardinalul Péter Erdõ, Primatul Ungariei ºi Preºedintele Consiliului Conferinþelor Episcopale Europene, considerã cã „schimbãrile istorice
ºi culturale din Europa ultimelor decenii sunt cele care impun urgent o mãrturie comunã a valorilor creºtine ºi care cer sã se lanseze o reflecþie
asupra oportunitãþii creãrii în Europa a unui Forum catolico-ortodox, pentru a putea aborda, împreunã, teme pastorale de interes comun”.

Patriarhul ortodox rus a trecut la cele veºnice

Una din personalitãþile de prim rang ale lumii ecleziale ortodoxe, Patriarhul Moscovei ºi al întregii Rusii,
Alexei al II-lea, a decedat vineri, 5 decembrie, la vârsta de 79 de ani.
Ales patriarh la 7 iunie 1990, Alexei al II-lea a preluat conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse de la
predecesorul sãu Pimen I. A fost alãturi de Biserica sa într-o perioadã de transformãri radicale: cãderea
Zidului Berlinului, destrãmarea Uniunii Sovietice ºi înfiinþarea Comunitãþii Statelor Independente.
Vestea trecerii sale la cele veºnice a fost primitã cu regret ºi profundã tristeþe de Biserica Catolicã. Dând
asigurarea rugãciunilor sale pentru acest „slujitor neobosit”, Benedict al XVI-lea amintea, în telegrama de
condoleanþe, „angajarea comunã pe drumul înþelegerii reciproce ºi al colaborãrii între ortodocºi ºi catolici”,
în special „eforturile depuse de patriarhul defunct pentru renaºterea Bisericii, dupã asuprirea ideologicã
asprã, care a provocat martiriul atâtor mãrturisitori ai credinþei creºtine”. „Amintesc ºi lupta cea bunã în
apãrarea valorilor umane ºi evanghelice dusã în special pe continentul european, formulând auspicii
pentru ca efortul sãu sã producã roade de pace ºi de autentic progres uman, social ºi spiritual”, se mai
spune în telegrama Papei.
Sfântul Scaun a fost reprezentat, la funeraliile care au avut loc pe 9 decembrie, de o delegaþie din care au fãcut parte ºi Cardinalul Walter
Kasper, preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor, Cardinalul Roger Etchegaray, preºedinte emerit al Consiliului
Pontifical al Dreptãþii ºi Pãcii ºi al Consiliului pontifical “Cor Unum” ºi Arhiepiscopul Antonio Mennini, reprezentant al Sfântului Scaun în
Federaþia Rusã. Pe 6 decembrie, Sinodul permanent al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a ales pe Mitropolitul Kiril de Smolensk ºi Kaliningrad ca
locum tenens de Patriarh. Va fi pomenit în toate Bisericile din Patriarhia Rusã cu titlul Înaltpreasfinþitul Mitropolit Kiril de Smolensk ºi Kaliningrad,
locþiitor de Patriarh.
La Lourdes, dupã Jubileul de 150 de ani, începe anul dedicat Sfintei Bernadeta
În bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, cardinalul secretar de Stat Tarcisio Bertone a
celebrat în solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri o Sfântã Liturghie solemnã, alãturi de cardinalul
Bernard Francis Law, arhiparoh al bazilicii mariane pentru a marca încheierea, la Roma, a
Jubileului de 150 de ani de la apariþiile Sfintei Fecioare Maria la Lourdes. Între miile de credincioºi
se aflau ºi voluntarii asociaþiei Unitalsi împreunã cu mulþi bolnavi, reuniþi la Roma pentru aceastã
importantã aniversare marianã.
“Aº vrea sã spun celor care suferã, luptã sau sunt tentaþi sã întoarcã spatele vieþii: îndreptaþi-
vã spre Maria!”, a spus cardinalul Bertone, preluând îndemnul lui Benedict al XVI-lea din timpul
pelerinajului sãu la Lourdes, din luna septembrie. În aceeaºi zi, la sanctuarul marian de la
Lourdes, s-au încheiat manifestãrile Anului Jubiliar dedicat aniversãrii a 150 de ani de la apariþiile
Sfintei Fecioare. Nouã milioane de persoane au vizitat sanctuarul în anul jubiliar, proclamat la 8 decembrie 2007. Celebrãrile jubiliare au
inclus ºi un Itinerar al Jubileului, amenajat în mod special pentru aceastã aniversare, pe care au pãºit circa 1,5 milioane de credincioºi în drum
spre grota Massabielle.
„Ceea ce a impresionat, a afirmat episcopul de Tarbes ºi Lourdes, monseniorul Jacque Perrier, a fost reculegerea, rugãciunea ºi pacea,
calitatea tãcerii”. „A fost frumos sã vedem cã ºi Papa a parcurs acest Itinerar al Jubileului, prototipul devoþiunilor de pietate popularã”, a
adãugat monseniorul Perrier, referindu-se la pelerinajul lui Benedict al XVI-lea între 13-15 septembrie în Franþa.
Dupã încheierea Anului Jubiliar va începe un an dedicat sfintei Bernadeta. Cu aceastã ocazie, la 8 decembrie, s-a deschis un simpozion
dedicat tinerei sfinte pe tema „Bernadeta, de la Lourdes la Nevers”. Manifestãrile sunt o nouã ocazie de a reflecta asupra vieþii creºtine ºi a
parcursului spiritual propus credincioºilor în anul 2009.
16 Sfânta Scripturã

1
La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi
Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la
Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost create prin el ºi nimic din
ZIUA
DE
ce a fost creat nu a fost creat fãrã el. 4 În el era viaþa ºi viaþa
era lumina oamenilor. 5 Lumina lumineazã în întuneric ºi
întunericul n-a cuprins-o… 9 Cuvântul era adevãrata luminã
care lumineazã pe tot omul care vine în lume. 10 El era în
lume, ºi lumea a fost creatã prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
11
A venit la ai sãi ºi ai sãi nu l-au primit. 12 Dar tuturor celor
care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat putere
CRÃCIUN
sã devinã copii ai lui Dumnezeu, 13 copii nãscuþi nu din sânge,
nici din dorinþã trupeascã, nici din voinþã omeneascã, dar
nãscuþi din Dumnezeu. 14 ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit
între noi, ºi noi am vãzut slava lui, slava unicului-nãscut din
Tatãl, plin de har ºi de adevãr... 16 Noi toþi am primit din
plinãtatea lui har peste har. 17 Cãci prin Moise ni s-a dat Legea,
iar harul ºi adevãrul au venit prin Isus Cristos. 18 Pe Dumnezeu
nimeni nu l-a vãzut vreodatã, dar unicul sãu Fiu, care este
spre sânul Tatãlui, el l-a fãcut cunoscut.

Sãrbãtoarea Crãciunului a acumulat o tradiþie deosebit de

bogatã prin recitirea constantã a pasajelor evangheliilor Sfinþilor
Matei ºi Luca ºi mai ales a pasajului Lc 2,1-20 care se citeºte în
noaptea preasfântã. Cãlãtoria Mariei însoþitã de soþul ei, Iosif,
cãtre Betleemul strãmoºilor, împlinirea pentru Maria a timpului
sã nascã, naºterea Pruncului anunþat de îngerul Gabriel,
înfãºarea ºi culcarea lui într-o iesle, vizita pãstorilor trimiºi ºi ei la
Betleem ca sã vadã Semnul împlinirii aºteptãrilor de veacuri, au
inspirat nu doar confecþionarea Ieslelor din biserici sau din casele noastre sau compunerea icoanelor, a colindelor ori a scenetelor care
ne încãlzesc inima în timpul sãrbãtorilor de Crãciun, ci ºi reflecþii profunde, care s-au tradus în atitudini noi de viaþã vizavi de semenii
noºtri.
ªi totuºi, textul evanghelic care se citeºte în biserici, în ziua de Crãciun, ne introduce în misterul Întrupãrii Fiului lui Dumnezeu, mister
care ne absoarbe într-însul, ne lumineazã (cel puþin atâta cât mintea noastrã poate sã priceapã) ºi ne transformã. Într-adevãr, prologul
evangheliei Sfântului Ioan ne reveleazã adevãrata identitate a Pruncului nãscut la Betleem. El este Cuvântul care era la Dumnezeu ºi care
era Dumnezeu, Cel prin care toate lucrurile au fost create, Cel care era viaþa ºi Lumina oamenilor. Acest Cuvânt s-a fãcut trup în Isus
Cristos ºi a locuit între noi, iar noi, doar prin El, l-am cunoscut pe Dumnezeu mai ales drept Tatã.
Însã aceastã revelaþie nu ar fi grãitoare pentru noi dacã nu am ºti cã celor care l-au primit pe Fiul, adicã celor care cred în numele Lui
le-a dat puterea sã devinã copii ai lui Dumnezeu. În acest adevãr se aflã toatã forþa ºi toatã relevanþa venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu.
Credinþa în Isus este cea care îi dã omului viaþa (adevãrata viaþã), o identitate ºi un destin (asupra acestor teme evanghelia a patra va
reveni de mai multe ori: 3,15; 6,40.47; 20,31). Prin urmare, a crede înseamnã a ne pune încrederea în Tatãl, înseamnã a ºti, în orice situaþie
a vieþii, cã Dumnezeu este binevoitor, înseamnã a nu ne îndoi de Dumnezeu, a nu pune la îndoialã iubirea lui faþã de noi ºi faþã de lume.
Aºadar, a crede înseamnã a privi lumea cu ochii lui Dumnezeu.
Pr
Pr.. TTARCIZIU
ARCIZIU ªERBAN

Colinde, colinde…!
Iatã vin colindãtorii… Florile dalbe… Cu siguranþã recunoaºteþi primul
vers! Dacã doriþi sã colindaþi în Casa Domnului, sunteþi invitaþi împreunã
cu grupul parohial de tineri în data de 20 decembrie al anului curent la
Concertul de Colinde ce va avea loc la parohia “Sfânta Fecioarã Maria,
Regina Sfântului Rozariu”, din Popeºti Leordeni, începând cu ora 14:00!
Vã aºteptãm cu mare drag, astfel sã vestim prin cântãrile noastre,
Naºterea Pruncuºorului Isus!

Supliment de Crãciun