P. 1
Tara de Dincolo de Negura Referat

Tara de Dincolo de Negura Referat

4.0

|Views: 15,492|Likes:
Published by Iacob Ioan-Adrian

More info:

Published by: Iacob Ioan-Adrian on Apr 16, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/04/2015

pdf

text

original

TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

In sfarsit. Este miracolul firii acestui pamant romanesc.n. transfigurant.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet. din vorba batraneasca si experienta. avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. lini aurii. altii. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. mos Calistru. multipla si fabuloasa. scoici deschise. cunoscatori ai tainelor ei.]. altii mai mari. puzderie. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. crapi batrani cu solzi ruginiti. aievea. Pentru M.in fundul namolului. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L.A vanat foarte mult. ori de gurile de balaur ale stiucilor. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. mari cat palma. **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. izvorata din vesnicie". ochene cu ochi cercuiti ros. . melci de apa. lipitori si serpi-intreaga fauna. fara numar. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". M. in crepuscul. Blaga. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. dand senzatia de viata "fara numar. jos. lasa urme pe chip. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. mos Ilie. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. iar intelepciunea. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". Toate lighioanele din "Imparatia apelor". sa simta respiratia cerului. Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. pesti formati deplin. "Perceptia scriitorului este cosmica". sub tremurul ploii caldute"[s. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. credea Sadoveanu. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii.A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune. mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste. natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. in bataia ploii: Erau mii de crustacee. pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie.Fel de fel de animale mari si mici . altii mai marisori. sau in pacla alburie a diminetilor."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. mos Nechita Puscasu. iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. ies frenetic din strafunduri. in indeletnicirile lor. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. care evoluau cu instinctul primejdiei. cum in alta parte cele ale padurii. in invazia de lumina. in opera lui Sadoveanu. caras cu reflexe de argint vechi. de colorile si genurile cele mai surprinzatoare. Neculai Cojocaru sau Caliniuc. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile. "Umanizata". fiica malului primordial. fara sfarsit. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura. s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor].

Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor. simple născociri. . misterioasă. A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm. şi primitivă. o lume desprinsă parcă de realitate. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. trăind într-o lume nouă.Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet. unde cunoaşte libertatea deplină. şi lui moş Procor "i se face părul măciucă. primejdioasă. Şi aici. dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. ce vorbesc de vulpi. spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. inedită. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii. dihăniile jucau în lună de la stog la salcie.fel si fel de animale mai mari. vânătorii. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. oamenii au plăcerea vorbei. care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi. El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine .Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai. iepuri. pentru că "legile dispăruseră".El a mers mult a colindat multe vai si dealuri .a descoperit multi oameni rai si buni . necunoscută. dar în alt cadru. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta .a vanat mult . trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. de basm. trăieşte pe socoteala lui. cazac de neam. de "minunile" acelei călătorii în Deltă. în tinereţe. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. ca şi în Hanu-Ancuţei. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri. Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt. şi scriitorul remarcă: omul. Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. bun vânător. Cititorul stă mereu sub vraja misterului. Ei cunosc drumurile prielnice. mai mult de douăzeci. lupi. în acele meleaguri. Pescarii. duc o viaţă aspră. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului. simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui". splendidă şi tulburătoare. autorul ne introduce într-o altă viaţă.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. a povestirii. primitivă şi poetică a Deltei. Mii de păsări şi de animale. sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. de peşti uriaşi. ca şi lupul. într-o natură mirifică. de regulă bătrâni. **************************************** Apărută în 1926. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". ca şi mistreţul. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. mai mici . gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba.Este vorba chiar despre scriitor ''M. ce nu se dezvăluie unui neiniţiat.

trestii. al elementelor. mieunând prelung. ai stihiilor. în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". aproape de vărsarea în Prut. albe. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. gârle mocirloase. păsări de toate neamurile. Ratele schimbă între. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. ai stelelor. "Oamenii cunosc tainele firii. în care vânătorii. ce-au văzut". Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă. . care vin din amintiri. graurii fluierau în guşă. de melancolie. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". In apele Jijiei. O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. mişcarea perpetuă. o relaţie familiară. dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. mari ca cele de ogradă. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. se chemau haiduceşte. care cresc şi mor neistovit în luciu. ai pădurii. vorbesc cu vieţuitoarele. huind ca o mare furtunoasă. fac sindrofii "ele între ele. mititele. Scriitorul se întoarce în timp. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului. Este o carte preponderent lirică. pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. cârdul de raţe vâjâie prin văzduh. pe urmele unei civilizaţii străvechi. toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. sălcii. draperii de liane. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele.ca nişte demoni". pulsaţia vieţii profunde. prelung. dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă. pitulicea târâi. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. Omul aflat aici trăieşte clipa intens. invazia peştilor sub "alicele" ploii. grăiesc mult. comunică o stare sufletească inconfundabilă. Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". Ei cunosc secretele naturii. al cărei farmec îl percepe acut. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. ele cârcâituri şi fluierături moi. dar şi liniştea. raţă are măcăituri aspre. întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. proprie lui Sadoveanu. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi. cât pumnul. intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale.. povestesc. ai bălţii.. uimirea in faţa miracolului naturii. care cunoaşte un număr important de specii. natura este evocată cu ochii savantului. rosturile ei moştenite din vechime. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. al vieţii primordiale. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. un broscoi cârâi. fel de fel de soiuri de raţe. Istorisirile introduse. sălbatice. peste epoci.. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară.

între păduri mari şi răsunătoare. în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului. a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii". a continuităţii şi a permanenţei noastre.. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului.In Munţii Călimanului. Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii. Totul era nesigur şi iluzoriu. monumental şi inconfundabil.famouswhy. înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie".ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh .. Read more: http://articole. Prin evocarea lirică a peisajului românesc. In raport cu măreţia naturii veşnice.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->