TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. fara numar. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. dand senzatia de viata "fara numar. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. In sfarsit. cunoscatori ai tainelor ei. din vorba batraneasca si experienta. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. mari cat palma. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". altii. Toate lighioanele din "Imparatia apelor".A vanat foarte mult. in invazia de lumina. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. sau in pacla alburie a diminetilor. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. "Perceptia scriitorului este cosmica".]. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. puzderie. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste. in bataia ploii: Erau mii de crustacee. care evoluau cu instinctul primejdiei. Este miracolul firii acestui pamant romanesc. transfigurant. mos Ilie. in indeletnicirile lor. mos Calistru. aievea. lini aurii. iar intelepciunea. ies frenetic din strafunduri. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. lipitori si serpi-intreaga fauna. mos Nechita Puscasu. Blaga. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. credea Sadoveanu. altii mai marisori. jos. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". fiica malului primordial. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". multipla si fabuloasa. melci de apa.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet. in crepuscul. Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii. scoici deschise.n. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura.in fundul namolului. ori de gurile de balaur ale stiucilor. caras cu reflexe de argint vechi. lasa urme pe chip. Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. sub tremurul ploii caldute"[s. crapi batrani cu solzi ruginiti. "Umanizata". M. mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". cum in alta parte cele ale padurii. iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. altii mai mari. fara sfarsit. in opera lui Sadoveanu. izvorata din vesnicie". **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. pesti formati deplin. sa simta respiratia cerului."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. Neculai Cojocaru sau Caliniuc.Fel de fel de animale mari si mici . pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie. . Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. Pentru M. de colorile si genurile cele mai surprinzatoare.A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune. avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. ochene cu ochi cercuiti ros. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile.

Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. ce vorbesc de vulpi. şi scriitorul remarcă: omul.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei. mai mici .Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. Cititorul stă mereu sub vraja misterului. ce nu se dezvăluie unui neiniţiat. oamenii au plăcerea vorbei. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri. Ei cunosc drumurile prielnice. necunoscută. primitivă şi poetică a Deltei. Pescarii. Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine . o lume desprinsă parcă de realitate. care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi. simple născociri. . **************************************** Apărută în 1926. splendidă şi tulburătoare. El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică. pentru că "legile dispăruseră". dar în alt cadru. de peşti uriaşi. spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre. în acele meleaguri. şi primitivă. lupi. vânătorii.a vanat mult . ca şi lupul. de basm. mai mult de douăzeci.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. dihăniile jucau în lună de la stog la salcie.a descoperit multi oameni rai si buni . Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor. trăieşte pe socoteala lui.Este vorba chiar despre scriitor ''M. cazac de neam. duc o viaţă aspră. ca şi mistreţul. a povestirii. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta . iepuri. trăind într-o lume nouă. dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. de regulă bătrâni. simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui". autorul ne introduce într-o altă viaţă. gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime. într-o natură mirifică.fel si fel de animale mai mari. trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. unde cunoaşte libertatea deplină.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai. Mii de păsări şi de animale.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri . Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". de "minunile" acelei călătorii în Deltă. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. ca şi în Hanu-Ancuţei.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. misterioasă. şi lui moş Procor "i se face părul măciucă. sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. Şi aici. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm. în tinereţe. primejdioasă. viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt. inedită. bun vânător.

Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". fel de fel de soiuri de raţe. în care vânătorii.ca nişte demoni". vorbesc cu vieţuitoarele. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". . în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". prelung. întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. cât pumnul. se chemau haiduceşte. povestesc. natura este evocată cu ochii savantului. al elementelor. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit.. comunică o stare sufletească inconfundabilă. uimirea in faţa miracolului naturii. mişcarea perpetuă. ai pădurii. păsări de toate neamurile. ai bălţii. Este o carte preponderent lirică. graurii fluierau în guşă. mieunând prelung. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară. Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă. grăiesc mult. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar. ai stelelor. ce-au văzut". invazia peştilor sub "alicele" ploii. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. gârle mocirloase. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. In apele Jijiei. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale. mari ca cele de ogradă. dar şi liniştea. O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. ai stihiilor. raţă are măcăituri aspre. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. al vieţii primordiale. pe urmele unei civilizaţii străvechi. Omul aflat aici trăieşte clipa intens. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele. al cărei farmec îl percepe acut. sălcii. "Oamenii cunosc tainele firii. sălbatice.. fac sindrofii "ele între ele. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. care cunoaşte un număr important de specii. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi. peste epoci. albe. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. Scriitorul se întoarce în timp.. aproape de vărsarea în Prut. mititele. rosturile ei moştenite din vechime. pitulicea târâi. pulsaţia vieţii profunde. proprie lui Sadoveanu. pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă. o relaţie familiară. de melancolie. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului. trestii. Istorisirile introduse. Ei cunosc secretele naturii. toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. care cresc şi mor neistovit în luciu. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. Ratele schimbă între. care vin din amintiri. dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. un broscoi cârâi. huind ca o mare furtunoasă. ele cârcâituri şi fluierături moi. draperii de liane. Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. cârdul de raţe vâjâie prin văzduh.

înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie". a continuităţii şi a permanenţei noastre. în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului.famouswhy.ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh . Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii".In Munţii Călimanului. In raport cu măreţia naturii veşnice. între păduri mari şi răsunătoare. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului. Read more: http://articole. monumental şi inconfundabil. a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. Totul era nesigur şi iluzoriu... Prin evocarea lirică a peisajului românesc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful