Sunteți pe pagina 1din 5

TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

in fundul namolului, jos. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut, s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. "Perceptia scriitorului este cosmica". Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj, aievea, transfigurant, in invazia de lumina, in crepuscul, sau in pacla alburie a diminetilor. "Umanizata", natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. Toate lighioanele din "Imparatia apelor", cum in alta parte cele ale padurii, ies frenetic din strafunduri, sa simta respiratia cerului, in bataia ploii: Erau mii de crustacee, de colorile si genurile cele mai surprinzatoare. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute; altii, avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta; altii mai marisori, puzderie, care evoluau cu instinctul primejdiei, fugand din umbra monstruoasa a costrasilor, ori de gurile de balaur ale stiucilor. In sfarsit, pesti formati deplin, mari cat palma, altii mai mari, ochene cu ochi cercuiti ros, lini aurii, caras cu reflexe de argint vechi, crapi batrani cu solzi ruginiti, scoici deschise, melci de apa, lipitori si serpi-intreaga fauna, fara numar, fiica malului primordial,"se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie, sub tremurul ploii caldute"[s.n.]. Este miracolul firii acestui pamant romanesc, in opera lui Sadoveanu, pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor, in indeletnicirile lor, lasa urme pe chip, pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile"; mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa"; Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura, cunoscatori ai tainelor ei, priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor, mos Ilie, mos Nechita Puscasu, mos Calistru, Neculai Cojocaru sau Caliniuc, cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura, iar intelepciunea, din vorba batraneasca si experienta. Pentru M. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile, multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste, incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"], iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte, dand senzatia de viata "fara numar, fara sfarsit, multipla si fabuloasa, izvorata din vesnicie". Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii, pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie, M. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. Blaga, care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate", credea Sadoveanu, cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet.A vanat foarte mult.Fel de fel de animale mari si mici .A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune.

Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta .Este vorba chiar despre scriitor ''M.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai,a vanat mult ,fel si fel de animale mai mari, mai mici .Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine .Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri ,a descoperit multi oameni rai si buni .Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. **************************************** Aprut n 1926, ara de dincolo de negur prezint lumea mirific, primitiv i poetic a Deltei. Pornit la drum spre iniiere n meteugul vntorii i ai pescuitului, autorul ne introduce ntr-o alt via, o lume desprins parc de realitate, misterioas, inedit, splendid i tulburtoare. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult, spre treptele vechi ale civilizaiei noastre. Toate i se par "izvorte din venicie", viaa urmndu-i cursul ei nentrerupt. Mii de psri i de animale, gngnii fr numr vieuiesc aici din vechime. Planul real al iniierii n meteugul vntorii i al pescuitului se mpletete cu cel de vis sau de basm, care iradiaz din povestirile pe care le deapn vntori sau pescari brboi, ce vorbesc de vulpi, lupi, iepuri, de peti uriai. Oamenii au patima istorisirii i scriitorul i ndeamn s-i dezlege sufletul i limba. Cititorul st mereu sub vraja misterului, a incertitudinii dac ntmplrile sunt aievea sau plsmuiri, simple nscociri. Chiar prietenul scriitorului nu-i mai aduce aminte de mo Procor i de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaa lor, de "minunile" acelei cltorii n Delt. Pescarii, vntorii, de regul btrni, tritori rmai credincioi ai acestor trmuri, sunt mari meteri n aceste ndeletniciri strvechi. Ei cunosc drumurile prielnice, ce nu se dezvluie unui neiniiat, dar mai ales stpnesc tainele firii cu vieuitoarele ei cu tot. Ei se confund cu peisajul n care triesc, duc o via aspr, primejdioas, ntr-o natur mirific, de basm, i primitiv. Bieaul ascult nvturile n "clipe de tain i de ucenicie", trind ntr-o lume nou, necunoscut, unde cunoate libertatea deplin, pentru c "legile dispruser". Ieit cu puca ntia oar n luncile Siretului, simte cum un fior necontenit "tremura n toat fiina lui". i aici, ca i n Hanu-Ancuei, dar n alt cadru, oamenii au plcerea vorbei, a povestirii. Mo Procor (dac va fi existat ntr-adevr) povestete o ntmplare trit demult, n tineree, cnd a fost oblojit i cusut cu piele crud i sngerat de la doi berbeci, i scriitorul remarc: omul, n acele meleaguri, triete pe socoteala lui, ca i mistreul, ca i lupul. El spune despre fapte petrecute n Plavia lui Caliniuc, cazac de neam, bun vntor, care tia s cheme lupii urlnd ntr-o oal. i aceast ntmplare are semnele fantasticului: apar lupii, mai mult de douzeci, i lui mo Procor "i se face prul mciuc; dihniile jucau n lun de la stog la salcie,

ca nite demoni". Ne aflm ntr-un peisaj n care ideile de timp i spaiu se confund; Lumea real se simte din ce n ce mai departe; Omul aflat aici triete clipa intens. Scriitorul se ntoarce n timp, pe urmele unei civilizaii strvechi, n care vntorii, pescarii se dovedesc cunosctori temeinici ai semnelor naturii, ai stihiilor, ai stelelor, ai pdurii, ai blii. Ei cunosc secretele naturii, rosturile ei motenite din vechime, peste epoci. Istorisirile introduse, care vin din amintiri, comunic o stare sufleteasc inconfundabil, proprie lui Sadoveanu, de melancolie, "dulce mhnire" izvort din nelegerea trecerii timpului, a curgerii lui eterne n raport cu fiina trectoare a omului. Paginile res-pir poezia deprtrilor i a singurtilor, uimirea in faa miracolului naturii. Este o carte preponderent liric. Mihail Sadoveanu este poetul naturii n stare primar, al elementelor, al vieii primordiale. Balta e surprins cu singurtatea i farmecul ei inedit; grle mocirloase, putreziciuni organice din care se nasc alte viei; psri de toate neamurile, fel de fel de soiuri de rae, mititele, ct pumnul, mari ca cele de ograd, albe, cu mo n cretet i cu aripi ncruciate pe coad, toate neamurile de rae vin i vieuiesc n balt; invazia petilor sub "alicele" ploii, acumularea psrilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele, huind ca o mare furtunoas; natura este evocat cu ochii savantului, care cunoate un numr important de specii. Scriitorul simte frmntarea i prefacerea continu a materiei, pulsaia vieii profunde, micarea perpetu, dar i linitea, ceasul neclintirii cnd "vsla avea un opot moale" n laturea luntrii, iar marmura blii "tresrea nfiorndu-se pn la trestii". Scriitorul e un pictor al luminii i umbrelor, dar mai ales recepteaz o mare diversitate sonor: "Fia (ceaua) ddea glas ah! ah! subire ca dintr-o muzicu, crdul de rae vjie prin vzduh, nagii se ridic din smrcuri i flfie rar, mieunnd prelung; graurii fluierau n gu, prelung, se chemau haiducete; un broscoi cri, pitulicea tri, dar mai ales glasul vntului i al apelor au o mare varietate de nuane sonore. Ratele schimb ntre, ele crcituri i fluierturi moi; ra are mcituri aspre, roiul cu huruit moale i vibraii rare". Natura e umanizat: gtele se veselesc c vine primvara, griesc mult, fac sindrofii "ele ntre ele, povestesc, ce-au vzut". Sadoveanu e atent la schimbrile peisajului, exprimnd mai ales senzaiile ce i le d natura, al crei farmec l percepe acut, n care realul i irealul se ntreptrund: farmecul acela prea al unei "iluzii". O lume netiut uimete i nfioar n bli: e miracolul vieii nsei n necontenita ei prefacere. In apele Jijiei, aproape de vrsarea n Prut, ntlnim o natur luxuriant: crini albi i nuferi galbeni, plante mrunte grmdite ca o psl unele n altele, care cresc i mor neistovit n luciu..., draperii de liane, slcii, trestii. O strns osmoz ntre om si natur domnete n aceste locuri singuratice, slbatice. "Oamenii cunosc tainele firii, vorbesc cu vieuitoarele, o relaie familiar, intim i profund s-a statornicit din vremuri imemoriale. Eugen Lovinescu observa c literatura lui Sadoveanu e "cea mai nalt expresie a instinctului de slbticie".

In Munii Climanului, n zonele Retezatului i ale Ceahlului, ntre pduri mari i rsuntoare, Sadoveanu triete sentimentul sublimului, nfiorarea i mirajul peisajului: "Era ceva n afar de via i de Iunie". In raport cu mreia naturii venice, Sadoveanu are sentimentul singurtii celei mari n care era "un fulg al morii"... Totul era nesigur i iluzoriu. Prin evocarea liric a peisajului romnesc, a continuitii i a permanenei noastre, a pulsaiei pmntului i a marilor micri cosmice, Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii, monumental i inconfundabil. Read more: http://articole.famouswhy.ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh