TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". cunoscatori ai tainelor ei. pesti formati deplin. sau in pacla alburie a diminetilor. in bataia ploii: Erau mii de crustacee. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. mari cat palma.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet.Fel de fel de animale mari si mici . Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile. "Perceptia scriitorului este cosmica". iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. din vorba batraneasca si experienta.A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune. dand senzatia de viata "fara numar. Este miracolul firii acestui pamant romanesc. lini aurii. in indeletnicirile lor. puzderie.in fundul namolului. Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii. ori de gurile de balaur ale stiucilor. fara sfarsit. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". altii mai marisori. avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. multipla si fabuloasa. mos Calistru. iar intelepciunea. cum in alta parte cele ale padurii. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. fara numar. de colorile si genurile cele mai surprinzatoare. natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. sub tremurul ploii caldute"[s.A vanat foarte mult. mos Nechita Puscasu. altii. mos Ilie. Toate lighioanele din "Imparatia apelor". El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. M. in invazia de lumina. crapi batrani cu solzi ruginiti. Neculai Cojocaru sau Caliniuc. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. Pentru M. in opera lui Sadoveanu. jos. izvorata din vesnicie". Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. caras cu reflexe de argint vechi. lasa urme pe chip. credea Sadoveanu. fiica malului primordial. care evoluau cu instinctul primejdiei. ochene cu ochi cercuiti ros.]. transfigurant. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". . s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. In sfarsit. altii mai mari. mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". aievea. in crepuscul."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. scoici deschise. melci de apa. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. "Umanizata". Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. sa simta respiratia cerului. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. ies frenetic din strafunduri. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor".n. lipitori si serpi-intreaga fauna. **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. Blaga.

trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii. Cititorul stă mereu sub vraja misterului. necunoscută. primejdioasă. de peşti uriaşi.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine . Mii de păsări şi de animale. sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. trăieşte pe socoteala lui. dar în alt cadru. mai mici . Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. ca şi mistreţul. **************************************** Apărută în 1926.Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt. şi lui moş Procor "i se face părul măciucă. autorul ne introduce într-o altă viaţă. misterioasă. duc o viaţă aspră.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. trăind într-o lume nouă. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. şi scriitorul remarcă: omul. oamenii au plăcerea vorbei. mai mult de douăzeci. vânătorii. spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre. unde cunoaşte libertatea deplină. bun vânător. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta . dihăniile jucau în lună de la stog la salcie. . pentru că "legile dispăruseră".Este vorba chiar despre scriitor ''M.a descoperit multi oameni rai si buni . Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor. în acele meleaguri. ce nu se dezvăluie unui neiniţiat. El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc.a vanat mult . simple născociri. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. şi primitivă. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. cazac de neam. primitivă şi poetică a Deltei. simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui". care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri . în tinereţe. Şi aici. ca şi în Hanu-Ancuţei. iepuri. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. ce vorbesc de vulpi. Ei cunosc drumurile prielnice. o lume desprinsă parcă de realitate. Pescarii. de regulă bătrâni. ca şi lupul. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba. într-o natură mirifică. de basm. a povestirii. lupi.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. splendidă şi tulburătoare. inedită. de "minunile" acelei călătorii în Deltă.fel si fel de animale mai mari. gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală. Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului.

"Oamenii cunosc tainele firii. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi.. al elementelor. Scriitorul se întoarce în timp. păsări de toate neamurile. ai pădurii. al cărei farmec îl percepe acut.. O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". natura este evocată cu ochii savantului. Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă. o relaţie familiară. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele. rosturile ei moştenite din vechime. aproape de vărsarea în Prut. trestii. dar şi liniştea. gârle mocirloase. albe. un broscoi cârâi. invazia peştilor sub "alicele" ploii. se chemau haiduceşte. . pulsaţia vieţii profunde. Ratele schimbă între. graurii fluierau în guşă. In apele Jijiei. povestesc. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară.. Ei cunosc secretele naturii. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. draperii de liane. mari ca cele de ogradă. pitulicea târâi. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. sălbatice. de melancolie. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. Istorisirile introduse. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. grăiesc mult. peste epoci. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar. sălcii. ce-au văzut". dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. proprie lui Sadoveanu. al vieţii primordiale. toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. cât pumnul. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. ele cârcâituri şi fluierături moi. vorbesc cu vieţuitoarele. în care vânătorii. ai stihiilor. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. Este o carte preponderent lirică. prelung. mititele. ai stelelor. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale. mieunând prelung. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă. uimirea in faţa miracolului naturii. Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. ai bălţii. fac sindrofii "ele între ele. care cresc şi mor neistovit în luciu. cârdul de raţe vâjâie prin văzduh. fel de fel de soiuri de raţe. mişcarea perpetuă. care cunoaşte un număr important de specii. comunică o stare sufletească inconfundabilă. raţă are măcăituri aspre. pe urmele unei civilizaţii străvechi. întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. care vin din amintiri. huind ca o mare furtunoasă.ca nişte demoni". Omul aflat aici trăieşte clipa intens. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului.

Prin evocarea lirică a peisajului românesc... Read more: http://articole. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii".ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh . Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii.In Munţii Călimanului. înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie". în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului. Totul era nesigur şi iluzoriu.famouswhy. monumental şi inconfundabil. între păduri mari şi răsunătoare. a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. a continuităţii şi a permanenţei noastre. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului. In raport cu măreţia naturii veşnice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful