TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. care evoluau cu instinctul primejdiei. pesti formati deplin.in fundul namolului.A vanat foarte mult. cunoscatori ai tainelor ei. In sfarsit. mos Nechita Puscasu. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. din vorba batraneasca si experienta. transfigurant. mos Ilie. fara sfarsit. mos Calistru. s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala.Fel de fel de animale mari si mici .I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet. altii mai mari. altii. fiica malului primordial. cum in alta parte cele ale padurii. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". credea Sadoveanu. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. sau in pacla alburie a diminetilor. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. jos. M. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile. ochene cu ochi cercuiti ros. iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. in crepuscul. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". puzderie. altii mai marisori. in indeletnicirile lor. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". lasa urme pe chip. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. sub tremurul ploii caldute"[s. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu.n. **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii. ori de gurile de balaur ale stiucilor. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". in bataia ploii: Erau mii de crustacee. Neculai Cojocaru sau Caliniuc. lini aurii. melci de apa."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. Este miracolul firii acestui pamant romanesc. natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. ies frenetic din strafunduri. sa simta respiratia cerului. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie. in opera lui Sadoveanu. pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. lipitori si serpi-intreaga fauna. "Umanizata".A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune. in invazia de lumina. izvorata din vesnicie". Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. mari cat palma. Pentru M. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura. aievea. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". caras cu reflexe de argint vechi. fara numar. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. . Blaga. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. scoici deschise. "Perceptia scriitorului este cosmica". crapi batrani cu solzi ruginiti. multipla si fabuloasa. Toate lighioanele din "Imparatia apelor". de colorile si genurile cele mai surprinzatoare. iar intelepciunea. multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste.]. dand senzatia de viata "fara numar.

duc o viaţă aspră. ca şi lupul. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. Ei cunosc drumurile prielnice. vânătorii.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine . dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. de basm. oamenii au plăcerea vorbei. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba. ca şi mistreţul. Cititorul stă mereu sub vraja misterului.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri . şi lui moş Procor "i se face părul măciucă. şi scriitorul remarcă: omul. inedită. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri.a descoperit multi oameni rai si buni . Mii de păsări şi de animale. splendidă şi tulburătoare. în acele meleaguri.Este vorba chiar despre scriitor ''M. bun vânător. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti.Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet. a povestirii. necunoscută. în tinereţe.a vanat mult . trăind într-o lume nouă. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică. misterioasă. mai mult de douăzeci. pentru că "legile dispăruseră". Pescarii. **************************************** Apărută în 1926. care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi. simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui". ce nu se dezvăluie unui neiniţiat. simple născociri. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. primitivă şi poetică a Deltei. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai. sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. ca şi în Hanu-Ancuţei. Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului. autorul ne introduce într-o altă viaţă. primejdioasă. iepuri. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii. viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt. dar în alt cadru. El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc. gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime. Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor. cazac de neam. trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". dihăniile jucau în lună de la stog la salcie. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. de "minunile" acelei călătorii în Deltă. într-o natură mirifică. spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre. . A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. o lume desprinsă parcă de realitate. şi primitivă. mai mici . trăieşte pe socoteala lui. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta . ce vorbesc de vulpi. de peşti uriaşi. Şi aici. Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". lupi.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei. de regulă bătrâni.fel si fel de animale mai mari. unde cunoaşte libertatea deplină.

graurii fluierau în guşă. al cărei farmec îl percepe acut. uimirea in faţa miracolului naturii. peste epoci. ele cârcâituri şi fluierături moi. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. fel de fel de soiuri de raţe. rosturile ei moştenite din vechime. sălcii. Este o carte preponderent lirică.. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. ai pădurii. invazia peştilor sub "alicele" ploii. în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". raţă are măcăituri aspre.. întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. grăiesc mult. o relaţie familiară. păsări de toate neamurile. huind ca o mare furtunoasă. cât pumnul. dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. vorbesc cu vieţuitoarele. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit. "Oamenii cunosc tainele firii. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". Ratele schimbă între. al vieţii primordiale. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. mari ca cele de ogradă. care cunoaşte un număr important de specii. Istorisirile introduse. pe urmele unei civilizaţii străvechi. pulsaţia vieţii profunde. ai bălţii. dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. mititele. în care vânătorii.ca nişte demoni". ce-au văzut". ai stihiilor. Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă. Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. ai stelelor. dar şi liniştea. de melancolie. trestii. mişcarea perpetuă. un broscoi cârâi. Ei cunosc secretele naturii. se chemau haiduceşte. povestesc. O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului. mieunând prelung. proprie lui Sadoveanu. albe. . cârdul de raţe vâjâie prin văzduh. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. fac sindrofii "ele între ele. care cresc şi mor neistovit în luciu. prelung. natura este evocată cu ochii savantului.. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". In apele Jijiei. Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. pitulicea târâi. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar. al elementelor. draperii de liane. Omul aflat aici trăieşte clipa intens. gârle mocirloase. sălbatice. aproape de vărsarea în Prut. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele. Scriitorul se întoarce în timp. comunică o stare sufletească inconfundabilă. care vin din amintiri.

famouswhy. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii". Read more: http://articole.In Munţii Călimanului.. Totul era nesigur şi iluzoriu. între păduri mari şi răsunătoare. monumental şi inconfundabil.ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh .. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului. în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului. Prin evocarea lirică a peisajului românesc. Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii. a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie". In raport cu măreţia naturii veşnice. a continuităţii şi a permanenţei noastre.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful