TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune. "Perceptia scriitorului este cosmica". ies frenetic din strafunduri. Toate lighioanele din "Imparatia apelor". Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile. izvorata din vesnicie". s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". fara sfarsit. avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. Este miracolul firii acestui pamant romanesc. in indeletnicirile lor. jos. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". de colorile si genurile cele mai surprinzatoare. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei".Fel de fel de animale mari si mici . puzderie. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura. altii. melci de apa. scoici deschise. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. Neculai Cojocaru sau Caliniuc. din vorba batraneasca si experienta. in crepuscul. sub tremurul ploii caldute"[s. cunoscatori ai tainelor ei. iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. mos Nechita Puscasu. cum in alta parte cele ale padurii. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. mos Calistru. ochene cu ochi cercuiti ros. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. care evoluau cu instinctul primejdiei. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie. .n. ori de gurile de balaur ale stiucilor. transfigurant. mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". lipitori si serpi-intreaga fauna. Blaga.A vanat foarte mult. mos Ilie. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. fara numar. Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. in opera lui Sadoveanu. fiica malului primordial. "Umanizata"."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. crapi batrani cu solzi ruginiti. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. sa simta respiratia cerului.]. multipla si fabuloasa. lini aurii. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". sau in pacla alburie a diminetilor. caras cu reflexe de argint vechi.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet. pesti formati deplin. mari cat palma. multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste. credea Sadoveanu. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. dand senzatia de viata "fara numar. **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. altii mai marisori. altii mai mari. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". in invazia de lumina. iar intelepciunea.in fundul namolului. Pentru M. in bataia ploii: Erau mii de crustacee. M. Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare. aievea. lasa urme pe chip. In sfarsit.

în tinereţe.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei.Este vorba chiar despre scriitor ''M. trăieşte pe socoteala lui. mai mici . misterioasă. o lume desprinsă parcă de realitate. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală. şi scriitorul remarcă: omul. trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. de basm. de regulă bătrâni. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc. mai mult de douăzeci. lupi.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. ce vorbesc de vulpi. primejdioasă. cazac de neam. inedită. ce nu se dezvăluie unui neiniţiat. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri. bun vânător. a povestirii. necunoscută. splendidă şi tulburătoare. care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi. **************************************** Apărută în 1926. Pescarii. ca şi lupul. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba. A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. trăind într-o lume nouă. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii. ''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta . Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului. . iepuri. Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor. şi primitivă. spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine . primitivă şi poetică a Deltei. în acele meleaguri. duc o viaţă aspră. dihăniile jucau în lună de la stog la salcie. ca şi în Hanu-Ancuţei. Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui".fel si fel de animale mai mari. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. şi lui moş Procor "i se face părul măciucă.Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet. dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm. pentru că "legile dispăruseră". Cititorul stă mereu sub vraja misterului. de "minunile" acelei călătorii în Deltă.a vanat mult . Mii de păsări şi de animale.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai. unde cunoaşte libertatea deplină. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. dar în alt cadru.a descoperit multi oameni rai si buni . Şi aici. simple născociri.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri . sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. vânătorii. de peşti uriaşi. oamenii au plăcerea vorbei. Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime. ca şi mistreţul. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. autorul ne introduce într-o altă viaţă.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". Ei cunosc drumurile prielnice. într-o natură mirifică. viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt.

care cunoaşte un număr important de specii. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar.. draperii de liane. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului. Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi. gârle mocirloase. ai bălţii. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. trestii. grăiesc mult. dar şi liniştea. Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă. Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". pitulicea târâi. ai pădurii. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit.. peste epoci. ai stihiilor. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. ce-au văzut". cât pumnul. Este o carte preponderent lirică. huind ca o mare furtunoasă. Scriitorul se întoarce în timp. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. Istorisirile introduse. vorbesc cu vieţuitoarele. natura este evocată cu ochii savantului. al cărei farmec îl percepe acut. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. sălbatice. fac sindrofii "ele între ele. ai stelelor. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. pulsaţia vieţii profunde. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". în care vânătorii. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. Ei cunosc secretele naturii. comunică o stare sufletească inconfundabilă. de melancolie. In apele Jijiei. mişcarea perpetuă. albe. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. invazia peştilor sub "alicele" ploii. Ratele schimbă între. mieunând prelung. aproape de vărsarea în Prut.. prelung. o relaţie familiară. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. . întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. Omul aflat aici trăieşte clipa intens. raţă are măcăituri aspre. mititele. intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale. uimirea in faţa miracolului naturii. sălcii. "Oamenii cunosc tainele firii. păsări de toate neamurile. mari ca cele de ogradă. un broscoi cârâi. fel de fel de soiuri de raţe. pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. graurii fluierau în guşă. pe urmele unei civilizaţii străvechi. povestesc. se chemau haiduceşte. care vin din amintiri. al elementelor. în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". cârdul de raţe vâjâie prin văzduh. al vieţii primordiale.ca nişte demoni". ele cârcâituri şi fluierături moi. proprie lui Sadoveanu. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. care cresc şi mor neistovit în luciu. rosturile ei moştenite din vechime.

a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie". în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului.. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii". In raport cu măreţia naturii veşnice.ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh . Read more: http://articole. monumental şi inconfundabil. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului..famouswhy. a continuităţii şi a permanenţei noastre. între păduri mari şi răsunătoare. Totul era nesigur şi iluzoriu. Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii. Prin evocarea lirică a peisajului românesc.In Munţii Călimanului.