TARA DE DINCOLO DE NEGURA REFERAT

Referat "Tara de dincolo de negura" de Mihail Sadoveanu Natura prezenta esentiala in toate operele sadoveniene, romane istorice, povestiri romantice ori carti de intelepciune, constitue tema predominanta in carti precum "Valea frumoasei", "Imparatia apelor", "Vechime", "Tara de dincolo de negura". "Tara de dincolo de negura" desemneaza tinutul Deltei vazut sub dubla magie a unei naturi feerice si a amintirii: "Cum, prietene? Nu-ti mai aduci aminte de mos Procor? si de alte umbre ciudate, care au trecut prin viata noastra, dupa ce am intrat in baltile Dunarii, in Tara de dincolo de negura? Nu se poate sa fi uitat minunile acelei calatorii in Delta!". Totusi natura apare in carte si sub ipostazaei montana, cititorul fiind plimbat de la plaurii si grindurile Deltei la culmile Calimanului. Factorul comun il constitue pasiunea pentru vanat si pescuit ca modalitati de regrasiune, de reantoarcere la sufletul omului primitiv, aflat intr-o comuniune deplina si nefalsificata cu natura: "Asa inoindu-ma necontenit in elementele primare, voi ajunge pana la asfintitul meu. De atunci, de la malul Moldovei si al Siretului, fiinta mea intreaga se armoniza cu cerul, cu apele, cu toate peisagiile. Invatatura mea era ca lasam sa patrunda in mine taina tuturor acestor lucruri noi. Poposeam la un izvor, ma odihneam pe o brazda de fan, intra in mine puterea vietii nemuritoare; eram fericit si inconstient ca insasi creatia". [Despre acesta tara si despre vanat si pescuit]. Faptul ca pasiunea pentru vanat si pescuit l-a urmarit pe narator, alaturi de cea pentru povesti, inca din copilarie, se desprinde cu umor din proza autobiografica "Maica-mea era mare farmazoana", marcand totodata intalnirea cu un destin care avea sa-i domine autorului intreaga existenta. Un episod de vanatoare il face sa se dedubleze, despartindu-se de omul civilizat din el pentru a trai emotiile primare ale omului arhaic: "Imi pregatesc arma cu fierbinte incordare si cu-n singur sentiment stapanitor. Caci a ramas la mal, la tarmul lumii oamenilor, o parte din fiinta mea, -ceea ce ma face sa fiu omul de toate zilele al obstii s-al veacului. Si celalalt, omul cel drept si de demult, cufundat si stapanit sub intuneric, s-a eliberat si, pentru el pulseaza inima altfel si-mi zvacneste sangele-n ochi. Acest om nu traieste decat clipele de fata, cu-n singur scop. Si pentru asta asteapta salbatec si grav gastele care plutesc gagaind peste pana stuhului." [Gastele salbatice- adica numere incomensurabile] Viata se desfasoara in firescul ei, intr-o prefacere fara de sfarsit. In lunca Siretului, "totu-i nou si curat sub cerul ca toporasul. Malurile proaspete inca n-au fost calcate de piciarele oamenilor, nici de animalele lor imblanzite. Apele seamana cu cerul si in fundurile lor albesc nouri. Prin vazduh si pe unde au trecut numai paseri libere si straine, n-au lasat urme. Vulpile, bursucii si iepurii zavoiului le privesc cu ochii neclintiti si inteleg ca ele au adus primavara. Baltile noua ale dezgheturilor, brate vechi de Siret, colturile de lunca si dumbravile de plopi n-au pentru el[ pentru on,n.n.] nici un nume, caci acum le vede intaia oara. Si toate intr-adevar sant altele, cum n-au mai fost niciodata si cum nu vor mai fi in acest colt de pamant. E o priveliste unica, o clipa trecatoare" [Tara de dincolo de negura]. In Delta, "apele acestea nesfarsite care domneau pretutindeni, intr-un tinut intreg, alcatuiau o stapanire a necunoscutului si a tainei...De mii de ani, s-a plamadit aici ca intr-o infrigurare viata; si lupta s-a desfasurat pentru o raza de lumina si pentru un fir de hrana din seninul de sus pana

in fundul namolului. ochene cu ochi cercuiti ros. jos.Fel de fel de animale mari si mici .A vanat foarte mult. Sadoveanu natura traieste in multiplicitatea colosala a exemplarelor de flora si fauna. pentru care vadeste infinita sensibilitate si pe care le evoca in pagini cu suprema forta de expresie. "E bine sa te integrezi pesajului si sa te armonizezi in toate". ies frenetic din strafunduri. Este miracolul firii acestui pamant romanesc. scoici deschise. priceputi in leacuri ori cu magice puteri asupra animalelor: Mos Procor. avand forma si punctul enorm al ochiului in mica lor transparenta. In sfarsit. aievea. care vedea in marele prozator "insasi natura care se contempla pe sine si se talmaceste singura in termeni supremi de constiinta". lasa urme pe chip. sa simta respiratia cerului. . iar "miile de paseri si animale" care traiesc "o viata neanfranta" se incadreaza in vasta existenta ce cuprinde plante si insecte. "Umanizata". in crepuscul. fiica malului primordial. altii mai marisori. cunoscatori ai tainelor ei.]. mos Calistru. fara numar. altii. ori de gurile de balaur ale stiucilor. M. melci de apa. natura lui Sadoveanu este alcatuita dupa randuieli de mirare.I-a placut aceasta si s-a dedicat trup si suflet. izvorata din vesnicie". lini aurii. **************************** Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori din prima jumatate a secolului XX. cel care stie sa cheme lupii urland intr-o oala. Blaga. sau in pacla alburie a diminetilor. caras cu reflexe de argint vechi. Neculai Cojocaru sau Caliniuc. El a fost plecat cu tovarasii sai la vanatoare. Si nesfarsite siruri de vieti au cazut. Revelatia maretiei ce uimeste sufletul si dispune la contemplatie este senzoriala. din vorba batraneasca si experienta.A trecut prin multe aventuri bune sau mai putin bune."se framanta intr-o monstruoasa si inconstienta bucurie. pe care nici un scriitor nu l-a infatisat cu mai multa poezie. crapi batrani cu solzi ruginiti. Atent la cele mai subtile si mai variate aspecte ale naturii. care evoluau cu instinctul primejdiei. Personajele intalnite in peregrinarile cinegetice sant si ele asemenea oameni apropiati de natura. in bataia ploii: Erau mii de crustacee. In " Tara de dincolo de negura " se povesteste despre viata lui Mihail Sadoveanu. de colorile si genurile cele mai surprinzatoare.n. Realitatea si visul se contopesc ca intr-un miraj. pesti formati deplin. Sadoveanu indreptateste aprecierea lui L. credea Sadoveanu. Indemanarea lor se chastiga in contactul nemijlocit cu natura. Miracolul acesta se comunica in existenta oamenilor. fugand din umbra monstruoasa a costrasilor. mari cat palma. sub tremurul ploii caldute"[s. multimea pestilor din apele Deltei ia proportii inspaimantatoare "am vazut foind in balta atata peste. cum in alta parte cele ale padurii. Ilie Badisor-"ceva din taina si pacla muntilor". mos Nechita Puscasu. pentru ca oamenii sant parti constitutive ale naturii in care traiesc: muierile sant viclene "ca apa" si trecatoare "ca florile". "Perceptia scriitorului este cosmica". puzderie. iar intelepciunea. in invazia de lumina. Erau pesti care treceau in siraguri-gramadiri de linioare abia vazute. altii mai mari. dand senzatia de viata "fara numar. fara sfarsit. lipitori si serpi-intreaga fauna. in indeletnicirile lor. cel considerat de Vladimir Streinu "un vindicator al inimii omenesti de sentimentul efemeritatii ei". mos Barnea are ochii "rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa". s-au prefacut in tina si au hranit izvoarele vietilor noua" [Imparatia apelor]. Gastele salbatice vin in stoluri incomensurabile. in opera lui Sadoveanu. multipla si fabuloasa. Pentru M. incat intr-adevar am avut spaima si senzatia unei invazii"]. Toate lighioanele din "Imparatia apelor". transfigurant. mos Ilie.

''Tara de dincolo de negura'' este o poveste palpitanta . şi primitivă. trăieşte pe socoteala lui. duc o viaţă aspră. şi lui moş Procor "i se face părul măciucă. oamenii au plăcerea vorbei.a vanat mult . pentru că "legile dispăruseră". El spune despre fapte petrecute în Plavia lui Caliniuc. Cititorul stă mereu sub vraja misterului. Ţara de dincolo de negură prezintă lumea mirifică. **************************************** Apărută în 1926.Ia placut mult si sa dedicat vanatorii trup si suflet.fel si fel de animale mai mari. sunt mari meşteri în aceste îndeletniciri străvechi. Ei se confundă cu peisajul în care trăiesc. autorul ne introduce într-o altă viaţă. Pornit la drum spre iniţiere în meşteşugul vânătorii şi ai pescuitului. mai mici . ce vorbesc de vulpi. Oamenii au patima istorisirii şi scriitorul îi îndeamnă să-şi dezlege sufletul şi limba. inedită. Mii de păsări şi de animale.El impreuna cu tovarasii lui au trecut prin multe intamplari impreuna bune si rele dar au reusit sa treca peste ele cu bine . a povestirii. necunoscută.Este vorba chiar despre scriitor ''M. misterioasă. viaţa urmându-şi cursul ei neîntrerupt. Planul real al iniţierii în meşteşugul vânătorii şi al pescuitului se împleteşte cu cel de vis sau de basm. care iradiază din povestirile pe care le deapănă vânători sau pescari bărboşi. ce nu se dezvăluie unui neiniţiat. într-o natură mirifică. Chiar prietenul scriitorului nu-şi mai aduce aminte de moş Procor şi de alte "umbre ciudate" ceau trecut prin viaţa lor.Autorul a vizitat multe locuri si chiar Moldova unde a descoperit adevaratele ei frumuseti. dar mai ales stăpânesc tainele firii cu vieţuitoarele ei cu tot. iepuri. Şi această întâmplare are semnele fantasticului: apar lupii.Mihail Sadoveanu a vizitat multe locuri chiar si Moldova unde a vazut adevaratele frumusete ale ei. a incertitudinii dacă întâmplările sunt aievea sau plăsmuiri.El a mers mult a colindat multe vai si dealuri . . dar în alt cadru. în tinereţe.a descoperit multi oameni rai si buni . A colindat multe vai si dealuri si a cunoscut fel de fel de oameni. şi scriitorul remarcă: omul. de peşti uriaşi. bun vânător. de regulă bătrâni. Toate i se par "izvorâte din veşnicie". unde cunoaşte libertatea deplină.Sadoveanu'' care pleca la vanatoare cu tovarasii sai. trăind într-o lume nouă. Scriitorul simte mereu chemarea spre rosturile oamenilor de demult. în acele meleaguri. Şi aici. simte cum un fior necontenit "tremura în toată fiinţa lui". spre treptele vechi ale civilizaţiei noastre. vânătorii. Băieţaşul ascultă învăţăturile în "clipe de taină şi de ucenicie". splendidă şi tulburătoare. o lume desprinsă parcă de realitate. Ieşit cu puşca întâia oară în luncile Siretului. dihăniile jucau în lună de la stog la salcie. de basm. de "minunile" acelei călătorii în Deltă. Moş Procor (dacă va fi existat într-adevăr) povesteşte o întâmplare trăită demult. simple născociri. care ştia să cheme lupii urlând într-o oală. ca şi mistreţul. lupi. primitivă şi poetică a Deltei. trăitori rămaşi credincioşi ai acestor tărâmuri. Ei cunosc drumurile prielnice. mai mult de douăzeci. cazac de neam. când a fost oblojit şi cusut cu piele crudă şi sângerată de la doi berbeci. ca şi lupul.Spre incheiere autorul Mihail Sadoveanu este un bun vanator si un bun tovaras de calatorie. Pescarii. ca şi în Hanu-Ancuţei. gângănii fără număr vieţuiesc aici din vechime. Mihail Sadoveanu a fost un adevarat vanator. primejdioasă.

pulsaţia vieţii profunde. se chemau haiduceşte. . "Oamenii cunosc tainele firii. Ne aflăm într-un peisaj în care ideile de timp şi spaţiu se confundă.ca nişte demoni". al vieţii primordiale. de melancolie. Natura e umanizată: gâştele se veselesc că vine primăvara. Scriitorul e un pictor al luminii şi umbrelor. ai stelelor. raţă are măcăituri aspre. care cunoaşte un număr important de specii. acumularea păsărilor care se strivesc unele pe altele ca sardelele. dar mai ales glasul vântului şi al apelor au o mare varietate de nuanţe sonore. în care realul şi irealul se întrepătrund: farmecul acela părea al unei "iluzii". dar mai ales receptează o mare diversitate sonoră: "Fiţa (căţeaua) dădea glas ţah! ţah! subţire ca dintr-o muzicuţă. care cresc şi mor neistovit în luciu. Lumea reală se simte din ce în ce mai departe. mişcarea perpetuă. pitulicea târâi.. în care vânătorii. pe urmele unei civilizaţii străvechi. cu moţ în creştet şi cu aripi încrucişate pe coadă.. Ei cunosc secretele naturii. comunică o stare sufletească inconfundabilă. uimirea in faţa miracolului naturii. fel de fel de soiuri de raţe. sălbatice. dar şi liniştea. fac sindrofii "ele între ele. natura este evocată cu ochii savantului. Scriitorul simte frământarea şi prefacerea continuă a materiei. Este o carte preponderent lirică. ceasul neclintirii când "vâsla avea un şopot moale" în laturea luntrii. Paginile res-piră poezia depărtărilor şi a singurătăţilor. răţoiul cu huruit moale şi vibraţii rare". In apele Jijiei.. cârdul de raţe vâjâie prin văzduh. albe. povestesc. aproape de vărsarea în Prut. pescarii se dovedesc cunoscători temeinici ai semnelor naturii. care vin din amintiri. mititele. gârle mocirloase. huind ca o mare furtunoasă. Balta e surprinsă cu singurătatea şi farmecul ei inedit. exprimând mai ales senzaţiile ce i le dă natura. Sadoveanu e atent la schimbările peisajului. mari ca cele de ogradă. graurii fluierau în guşă. O lume neştiută uimeşte şi înfioară în bălţi: e miracolul vieţii înseşi în necontenita ei prefacere. al elementelor. plante mărunte grămădite ca o pâslă unele în altele. O strânsă osmoză între om si natură domneşte în aceste locuri singuratice. proprie lui Sadoveanu. draperii de liane. putreziciuni organice din care se nasc alte vieţi. cât pumnul. iar marmura bălţii "tresărea înfiorându-se până la trestii". trestii. al cărei farmec îl percepe acut. nagâţii se ridică din smârcuri şi fâlfâie rar. păsări de toate neamurile. ai bălţii. invazia peştilor sub "alicele" ploii. sălcii. ele cârcâituri şi fluierături moi. vorbesc cu vieţuitoarele. Eugen Lovinescu observa că literatura lui Sadoveanu e "cea mai înaltă expresie a instinctului de sălbăticie". Ratele schimbă între. un broscoi cârâi. Istorisirile introduse. întâlnim o natură luxuriantă: crini albi şi nuferi galbeni. ce-au văzut". ai pădurii. intimă şi profundă s-a statornicit din vremuri imemoriale. rosturile ei moştenite din vechime. Scriitorul se întoarce în timp. grăiesc mult. peste epoci. o relaţie familiară. Omul aflat aici trăieşte clipa intens. mieunând prelung. "dulce mâhnire" izvorâtă din înţelegerea trecerii timpului. a curgerii lui eterne în raport cu fiinţa trecătoare a omului. ai stihiilor. toate neamurile de raţe vin şi vieţuiesc în baltă. Mihail Sadoveanu este poetul naturii în stare primară. prelung.

ro/despre_opera_literara_tara_de_dincolo_de_negura_de_mihail_sad oveanu/#ixzz1hoaeCGJh . Prin evocarea lirică a peisajului românesc.. monumental şi inconfundabil. Sadoveanu are sentimentul singurătăţii celei mari în care era "un fulg al morţii". In raport cu măreţia naturii veşnice. Read more: http://articole.. Mihail Sadoveanu este un mare poet al naturii. înfiorarea şi mirajul peisajului: "Era ceva în afară de viaţă şi de Iunie". în zonele Retezatului şi ale Ceahlăului. a continuităţii şi a permanenţei noastre. Totul era nesigur şi iluzoriu.famouswhy. Sadoveanu trăieşte sentimentul sublimului.In Munţii Călimanului. a pulsaţiei pământului şi a marilor mişcări cosmice. între păduri mari şi răsunătoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful