Sunteți pe pagina 1din 1

Gandirea scenica Personajele sunt golite de drama, pline de vid, cu zambet superficial, minimalizand orice problema si luand in deradere

orice trauma sau suferinta ar aparea in cursul existentei lor, ajungand sa refuleze in accese de violenta pura sau auto-mutilare, auto-brutalizare, alcoolism sau droguri pe care isi dau toata silinta sa le ascunda. Universul lor este marcat de incercarea disperata de a iesi din corporatismul manifestat la toate nivelurile existentei lor si exprimat in special in stilul vestimentar extrem de ordonat si aranjat dar care se inscrie pana la urma intr-un tipar la fel de periculos ca si uniformele regimurilor totalitare (in care toti oamenii pareau gri), numai ca aici simbol este costumul, sau rochia, cat mai elegant/a si scump la care se adauga, ca incercare de refulare si rupere a acestei uniformizari elemente de culori stridente, vadit neasortate, tipatoare, care de fiecare data ascund rani (fizice) autoprovocate. Se manifesta o evidenta lipsa a comunicarii, a capacitatii sau vointei de a se intelege unul pe celalalt. Virtualul este tot mai mult acceptat ca real si realul tot mai inlaturat, superficial, dedramatizat. Omul este un bun de consum, cu termen de expirare, apreciat doar ca valoare materiala. . Oamenii triesc n locuri prefabricate din punct de vedere estetic de o societate de mas hrzit uniformitii habitatului i stereotipiei obiectelor fabricate n serie, intregul univers scenic creend ambianta de reality-show care invoc o frumusee degradat a crei absen este reperat de spectatorii ce i constat batjocorirea.