Sunteți pe pagina 1din 32

Definirea i specificul senzaiilor Memoria senzorial Clasificarea senzaiilor Proprietatile senzatiilor Legile senzatiilor

Nevoia de adaptare a organismului, necesitatea acestuia de a face fa unor solicitri exterioare din ce in ce mai complexe au dus la aparitia unor forme de captare si prelucrare a informatiilor, la structurarea unor modalitati la influentele externe. Aa nct la un anumit moment al evolutiei a fost necesar aparitia unei noi capacitati care s permit organismului cutarea i depistarea stimulilor. Aceast nou capacitate este sensibilitatea. Senzaiile sunt procese psihice cognitive, elementare prin care se semnalizeaza nsuirile concrete ale obiectelor i fenomenelor n condiiile aciunii directe a stimulilor asupra analizatorilor (organele de sim).

MEMORIA SENZORIAL

Memoria senzorial se refer la persistena unei reprezentri senzoriale a unui obiect dup ce acesta nu mai acioneaz asupra receptorilor. Durata ei este de cteva sutimi de secunda. Este specific fiecrei modaliti senzoriale: memorie iconic pentru vaz, ecoic pentru auz, tactil, etc. .

Pn n secolul al XIX-lea, senzaiile au fost clasificate dup criterii morfologice, dup organele de sim, vorbindu-se de cinci categorii de senzaii, corespunztoare celor cinci organe de sim. Apoi se trece la criterii funcionale, adic de la funcia senzorial la cutarea organului care o ndeplinete. n ultimul secol, criteriile funcionaliste sau morfologice de clasificare a senzaiilor au fost nlocuite cu criterii situaionale, care presupun luarea n considerare a condiiilor i direciilor recepiei.

Fiziologul englez Charles Scott Sherrington (1861-1952) a impus criteriul condiiilor i direciilor recepiei.
El a realizat o clasificare a senzaiilor, lund ca punct de reper locul unde sunt plasai receptorii. Astfel, unii dintre ei sunt amplasai la suprafaa corpului ( exteroceptorii) , alii n interiorul organismului, n viscere (interoceptorii) , i receptori amplasai n muchi ( proprioceptorii) .

senzaiile exteroceptive (senzaiile vizuale, auditive, gustative,


olfactive, cutanate), senzaiile interoceptive sau organice (foame, sete, sexuale), senzaiile proprioceptive (kinestezice) si de echilibru

SENZAIILE

Exteroceptive

Interoceptive Proprioceptive

Vizuale

Auditive Olfactive Gustative Cutanate Organice KinesteziceEchilibru

Tactile

Termice

Algice

Senzaiile vizuale sunt rezultatul aciunilor undelor electromagnetice asupra analizatorilor vizuali. Ochiul uman s-a adaptat pentru recepionarea undelor din registrul 390-800 milimicroni. ntre aceste limite se afl toate lungimile de und corespunzatoare culorilor fundamentale ale spectrului luminii terestre. Undele stimuleaz ochiul omului, iar acesta vede obiectele colorate ntr-o nuan cromatic corespunztoare lungimilor de unda reflectate. Daca un obiect absoarbe toate undele luminoase, el este vazut ca fiind negru sau apropiat de negru. Daca le reflecta pe toate in egala masura este vazut ca fiind alb sau , iar daca le reflecta selectiv, este vazut ca avand una din cele sapte culori ale spectrului.
.

Proprieti de baz ale senzaiilor vizuale:


Tonul cromatic - diferentiaza culorile unele de altele si este dat de lungimea de unda corespunzatoare. -pentru rosu: 760 milimicroni -pentru verde: 500 milimicroni

Luminozitatea - exprima locul pe care il ocupa aceeasi culoare pe o scala in care cea mai luminoasa culoare este albul, iar cea mai putin luminoasa este negrul.
Saturaia - exprima puritatea culorii. Cele mai multe obiecte nu au culori pure. Ele reflecta o lungime de unda de baza, dar si alte lungimi.

Combinarea acestor trei nsusiri duce la un numr mare de nuane cromatice.Un om obisnuit reuseste sa diferentieze circa 500 de nuante cromatice, pe cand un pictor cateva mii. n viata si activitatea oamenilor, culorile au, in primul rand, un rol de semnalizare (semnalizeaza existenta unor obiecte, procese, reguli). Dar ele au si o incarcatura energetica dependenta de lungimea de unda care le corespunde si prin care influenteaza fiinta umana, activnd-o sau calmnd-o.

Senzatiile auditive sunt de 3 feluri:

verbale sesizarea sunetelor unei limbii muzicale sesizarea notelor musicale, a melodiilor zgomotele au atat efect pozitiv cat si negativ

Proprieti ale senzaiilor auditive:

oinaltimea (numarul de vibratii/sec);

ointensitatea (marimea oscilatiilor:

sunete puternice, medii, slabe); otimbrul (forma undei).

Stimulii sunt undele sonore care actioneaza asupra analizatorului auditiv. Senzatia subiectiva care apare atunci cand receptionam undele sonore poarta numele de sunet.

Urechea umana recepteaza numai undele sonore cu o frecventa

cuprinsa intre 16 si 20.000 vibratii pe secunda. Sub 16 vibratii pe secunda sunt infrasunete, iar peste 20.000 vibratii pe secunda sunt ultrasunete. Sunetele provin din vibratii ale aerului sau ale obiectelor. Fara aer (sau un alt mediu de transmitere), nu ar exista unde mecanice. Fara un organ de simt receptor nu ar exista sunete.

Senzaiile olfactive (mirosul) sunt provocate de particulele volatile care ptrund n fosele nazale odat cu aerul si se dizolv in mucoasa nazal. Mucoasa olfactiv ocup o suprafa de 2,5 cm2 n fiecare narin, inclusiv n treimea superioar a septului i cornetului superior .
Senzaii olfactive principale (prisma olfactiv Hening)
mirosuri de flori mirosuri de fructe mirosuri de putrefacie mirosuri de condimente mirosuri de prjire mirosuri de rin

Funciile sensibilitii olfactive


selecia hranei activitatea sexual i instinctual adaptarea la mediu, intervine n protecie i recunoaterea mediului mbogirea vieii psihice a individului, prin reacii afective pozitive sau negative stimuleaz activitatea secretorie i motorie reflex a tractului digestiv

Pragul de sensibilitate olfactiv este cantitatea minim de subst.

odorizant care produce o senzaie olfactivse msoar; cu olfactometrul.

Factorii de care depinde pragul de sensibilitate olfactiv:


tipul de substan, gradul de concentraie, de persoan lumina - stimuleaz olfacia temperatura:


optim 37- 38 C temp. determin sensibilitii olfactive (prin uscarea mucoasei olfactive)

umiditatea - n aerul uscat concentraia substanei trebuie s fie mai mare vrsta:
sensibilitatea olfactiv este n cretere ntre 6 i 25 de ani dup aceast vrst scade treptat

sexul - bieii au acuitate olfactiv mai sczut dect fetele ovulaia, graviditatea - cresc acuitatea olfactiv foamea - crete pragul de sensibilitate olfactiv saietatea - scade pragul de sensibilitate olfactiv stri patologice:
hiposmie, anosmie boli ale nasului, lezarea mucoasei olfactive hiperosmie graviditate, halucinaii olfact. n tumori, boli psihice

Gustul este unul dintre simurile chimice ce se bazeaz pe capacitatea limbii de a dizolva i de a recepta calitile chimice ale stimulilor.
sunt produse de papilele gustative de la nivelul limbii care dizolva si recepteaza calitatile chimice ale ale stimulilor. diferentiaza gusturile (gusturile principale dulce, acru, sarat si amar), calitatile chimice ale alimentelor, bauturilor, medicamentelor etc. ca si senzatiile olfactive, apara omul fata de substantele nocive si contribuie la instalarea sau mentinerea diferitelor stari afective.

Tipuri de gusturi:
Srat
-depolarizeaz celulele receptoare pentru gustul srat -perceput pe ntreaga suprafa a limbii -mecanism influx pasiv de Na+ prin canale apicale

Dulce

-depolarizeaz celulele receptoare pentru gustul dulce -se percepe cu vrful limbii -mecanism se leag de receptorii membranari cuplai cu proteina Gs

Acru
-depolarizeaz celulele receptoare pentru gustul acru -este perceput pe prile laterale ale limbii. -mecanism depolarizeaz celulele receptoare prin: -deschiderea canalelor de H+ -blocarea canalelor apicale de K+

Amar
-depolarizeaz celulele receptoare pentru gustul amar -este perceput de receptorii gustativi de la baza limbii -mecanism se leag de receptorii membranari cuplai cu proteina Gq

Factorii de care depind senzaiile gustative:


temperatur lumin suprafaa de aplicare durata aplicrii graviditate prezena senzaiei de foame modificri ale compoziiei sngelui factori de ordin psihofiziologic

Senzaiile cutanate fac parte din categoria senzaiilor exteroceptive sau extero-informative, furnizndu-ne informaii despre diferite nsusiri ale obiectelor si fenomenelor din lumea extern. Senzaiile cutanate se mpart in 3 categorii:

Tactile

Se produc prin simpla atingere sau prin presiune a unui stimul pe o anumit zon sau un punct al pielii.

-Excitantul lor este reprezentat de factura suprafeelor obiectelor cu care intrm n contact -Permit cunoaterea unor nsuiri ale obiectelor de genul : netezirea, asperitatea, duritatea, etc -mpreun cu senzaiile chinestezice contribuie la perceperea ntinderii si formei obiectelor. Activitatea manuala, inclusiv scrierea, fiind imposibil fara ele. -Proiecie cortical: lobul parietal, aria somatoestezica

Termice

Reflect si ne edific asupra diferenei dintre temperatura propriului corp ( constanta biologica) si temperatura mediului ambiant sau a obiectelor cu care venim in contact. -Permit cunoaterea propietilor calorice ale obiectelor -Se include in mecanismele de termoreglare -Stimulii la care rspund sunt dai de temperature diferit a corpurilor cu care pielea noastr vine n contact -Proiecie: lobul parietal -n anestezie senzaiile termice sunt primele care dispar si ultimele care reapar.
Receptorii specifici senzatiilor termice sunt: 1. Corpusculii lui Ruffini pentru cald 2. Corpusculii Krause pentru rece

Algice (de durere)

-proprii nu doar pielii ci si altor organe, ele semnalizeaz o

agresiune mecanic, termic, chimic, electric asupra tegumentului. Adaptarea la nivelul senzaiilor algice este foarte dificila si de lunga durata.

Fac parte din categoria senzatiilor proprioceptive Rol : -transmit informatii despre miscarile active; -informeaza despre rezultatele propriei activitati. Stimul : -semnale venite de la tendoane,articulatii,muschi. Receptori : -Corpusculi Pacini si Ruffini, organe lendinoase Golgi, fusuri neuromusculare , terminatii nervoase libere aflate in muschi, tendoane,ligament, suprafete articulate. Proiectie conicala - zona senzitivo-moierie a lobului frontal. Dimensiunile experientei senzoriale : - creeaza simtamantul schemei corporale si in genere a Eului. - asigura informatia de organizare si sanctionare,fara de care activitatea motorie nu ar fi posibila. Teorii : -teoria modelului postural (Head, Holmer) -teoria schemei senzorio-motorii asimilate (Piaget).

semnalizeaza schimbarea pozitiei corpului fata de trunchi si a corpului in intregime, cand se fac miscari de rotire si balansare. Ele au rol in: a) stabilirea centrului de greutate a corpului in conditiile in care se petrec schimbari ale pozitiei acestuia. b) mentinerea echilibrului vertical in timpul mersului si al directiei de deplasare c) redresarea starii de echilibru in situatiile in care se produc alunecari sau caderi

Lumina unei lumanari poate fi vazuta de la 45 de km

departare, intr-o noapte clara si dintr-o zona intunecata. Ticaitul unui ceas poate fi auzit de la 6-7 metri distanta, in conditii de liniste. Zaharul poate fi detectat chiar si atunci cand dizolvam o lingurita in 7 litri de apa. O picatura de parfum poate fi simtita pe tot cuprinsul suprafetei unui apartament spatios de trei camere. Omul poate mirosi doar 5% din cat poate mirosi un caine. Limba se obisnuieste cu gustul gumei de mestecat si dupa un timp acesta nu mai este perceput de creier.

Aceast proprietate a senzaiilor este legat de intensitatea stimulilor care le provoac. Nu exist ns o relaie simpl, termen cu termen, ntre atributele (calitatea) senzaiei i atributele stimulului. Dac ntre intensitatea unui sunet i intensitatea senzaiei auditive relaia este direct, nu acelai lucru s-ar spune despre relaia dintre intensitatea unui stimul termic i calitatea senzaiei produs de acesta care, tocmai n funcie de mrimea intensitii stimulului poate fi o senzaie obinuit termic sau una de durere. Intensitatea unei senzaii este ns reglat nu doar de intensitatea stimulului, ci i de amplitudinea influxului nervos.

b) Intensitatea senzaiei trebuie apreciat nu doar n funcie de fora fizic a stimulului, ci i de ali factori, cum ar fi: condiiile concrete n care are loc recepia (aceeai cantitate de excitant poate fi perceput ca lumin puternic n condiii de ntuneric i abia sesizat ntr-o camer luminoas); gradul de excitabilitate a sistemului nervos (o anumit valoare va avea aceeai cantitate de intensitate pentru un sistem nervos excitabil i cu totul alta pentru un sistem nervos slab sau inert); existena sau nonexistena unor dominante organice pentru stimulii respectivi (n stare de foame, chiar i cea mai mic stimulare alimentar este trit foarte intens de individ). c) Durata senzaiei Aceast proprietate se refer la ntinderea n timp a senzaiei. De obicei, senzaiile persist atta vreme ct acioneaz i stimulul. Sunt ns i cazuri cnd ele pot persista i dup ncetarea aciunii stimulului. n aceste condiii, apar aa-numitele imagini consecutive. d) Tonul afectiv al senzaiei Este caracteristica general a senzaiilor de a produce stri afective plcute sau neplcute, de apropiere sau de respingere a realitii pe care o reflectm. Tonalitatea afectiv a senzaiilor depinde de gradul de satisfacere sau nesatisfacere a trebuinelor.

Creterea sau scderea sensibilitii, concordant cu modificarea condiiilor de mediu, poart denumirea de adaptare senzorial. Adaptarea este un fenomen relaional, deoarece ia n considerare nivelul iniial al sensibilitii, pornete de la un nivel dat al acesteia, lund apoi valori diferite n funcie de intensitatea i durata stimulului. Ea depinde i de anumite particulariti morfofuncionale ale organelor de sim, ca i de locul i rolul acestora n procesul reflectrii informaionale. De obicei, la stimulii puternici sensibilitatea scade, iar la cei slabi, crete. Analizatorii au fost clasificai dup rapiditatea adaptrii n uor i greu adaptabili, primii fiind cei tactili, termici, olfactivi, vizuali, ceilali auditivi i algici. Pe fondul adaptrii se manifest fenomenul contrastului care const n accentuarea sensibilitii, creterea ei ca urmare a interveniei excitanilor de diferite intensiti, ce acioneaz succesiv sau simultan.

Presupune creterea sensibilitii unor poriuni ale unui analizator prin stimularea specific a altor segmente, nvecinate sau ndreptate, ale aceluiai analizator. De exemplu, excitarea poriunii periferice a retinei unui ochi duce la creterea sensibilitii poriunii centrale a celuilalt ochi. Sensibilizarea presupune i creterea sensibilitii unui analizator ca urmare a excitrii adecvate a altui analizator. Stimularea analizatorului auditiv cu sunete de o anumit frecven duce la creterea sensibilitii bastonaelor din retin.

d) Legea depresiei Presupune scderea sensibilitii prin intermediul acelorai mecanisme ca i la sensibilizare. e) Legea sinesteziei Se refer la unele efecte de intermodelare informaional, la apariia unei imagini ntr-o modalitate senzorial ca urmare a excitrii altei modaliti. De exemplu, stimulenii acustici produc efecte vizuale i invers (fenomenele de audiie colorat sau de vedere sonor). Toi ceilali stimuleni produc efecte kinestezice. Sinestezia st la baza talentului artistic. f) Legea semnificaiei sau forei de semnalizare a stimulului o contrazice pe cea a intensitii: stimulii slabi, dar foarte semnificativi sunt recepionai mai bine dect cei puternici, dar nesemnificativi.

g) Legea compensrii Insuficienta dezvoltare a unei modaliti senzoriale sau lipsa ei conduce la perfecionarea alteia att de mult, nct aceasta din urm preia pe seama ei funciile primei. La orbi i la surzi, se dezvolt sensibilitatea tactil, vibratorie, olfactiv.
h) Legea condiionrii social-istorice Dei senzaiile sunt comune pentru om i animale, la om ele sunt superioare deoarece suport influena factorilor socioistorici i socio-culturali. Acetia, adncesc, cizeleaz, perfecioneaz unele modaliti senzoriale; (vulturul vede de la distane foarte mari, dar omul distinge sute de nuane de griuri datorit perfecionrii profesionale); schimb ponderea acestora (evit ponderea senzaiilor vizuale obiective, n dauna celor olfactive); conduce la apariia unor modaliti senzoriale noi.