Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITAEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE SPECIALIZAREA:MEDIUL GEOGRAFIC

GEOGRAFIA SOLURILOR

ANALIZA PEDOLOGICA A REGIUNII: CAMPIA BOIANULUI- SECTORUL CENTRAL AL PODISULUI GETIC

NUME:BAROANA MIC ADRIAN MARIAN MASTER, ANUL I

HARTA SOLURILOR
Fragmentul de harta cu repartitia solurilor ales de mine pentru a fi caracterizat este regiunea Campiei Boianului, dar si o parte a Podisului Getic, mai prcis jumatatea central sudica a acestuia.Astfel. in partea nordica a hartii, se poate observa, intr-o mare masura, prezenta solurilor de tipul brune podzolite, planisoluri, soluri podzolite argiloiluviale si soluri brune mezobazice. In partea centrala a fragmentului de harta ales de mine se poate observa ca aici gasim cu mare preponderenta soluri de tipul solurilor brune podzolite, regosoluri si soluri erodate, vertisoluri; in partea sudica a fragmentului de harta gasim soluri de tipul vertisoluri, soluri brun roscate, soluri balane(predominant vermice), cernoziomuri argilice argiloiluviale si regosoluri si soluri erodeta ece se gasesc pe alocuri. Pe acest fragment de harta se mai poate observa si prezenta altor tipuri de soluri ce se afla intro concentratie mai mica, ocupa suprafete mai mici te teren in cadrul regiunii si aici putem amintii solurile de tipul solurilor brune roscate podzolite , soluri brune argilice predominant mollice, soluri gleice, cernoziomuri levigate gleizate si in mica masura soluri cenusii. Dupa cum se poate observa putem constata ca aceste tipuri de soluri sunt specifice regiunii de campie si podis, nu exista extreme sau soluri ce pot fi inclusi in categoria de intrusi, sunt regiuni perfect normale din punctul de vedere al solurilor ce la alcatuiesc.Astfel, in cele ce urmeaza voi caracteriza aceste tipuri

de soluri in functie de compozitia lor, de culoarea lor, de p H lor s.a.

Incepand cu partea Nordica a fragmentului de harta putem incepe a enumera tipurile de soluri prezente aici, intr-o mica sau intr-o mare masura .Astfel, in partea Nordica intalnim:soluri brune podzolite, soluri brune mezobazice, regosoluri si soluri erodate, soluri podzolice argiloiluviale si soluri brune podzolite, soluri brune podzolite si planosoluri, planosoluri si soluri podzolice argiloiluviale.

SOLURILE BRUNE MEZOBAZICE(BM)

Solurile brune mezobazice erau definite in clasificarile anterioarare ca: soluri brune de padure sau soluri brune galbui montane.Ele sunt cuprinse in grupa Cambisolurilor si Faeoziomurilor.In sistemul roman de clasificare, solurile brune mezobazice sunt definite ca acele soluri care au orizont Bv in culori cu nuante predominante mai galbene de 5YR si crome mai mare sau egal cu 3,5 la materialul in stare umeda si un grad de saturatie in baze mai mare de 55 %. Aceste soluri se intalnesc in aproape toate unitatile de relief din zona de munte pana in campii, terase si lunci, pe terenuri predominant inclinate, in areale in care roca parentala este bogata in calciu si alte minerale cu character bazic.Clima se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 5-9 grade C si

precipitatii cuprinse intre 600 si 1000 mm.Evapotranspiratia potentiala este mai mica decat suma precipitatiilor. Vegetatia este reprezentata mai ales prin paduri de foioase, paduri de amestec de foioase cu rasinoase si pajisti.Procesele pedogenetice sunt dominate de alterarea materialului parental cu formarea de oxizi si hidroxizi de fier ce dau culoarea bruna sa galbuie, de asemenea are loc neoformarea de argila care precipita pe loc datorita elementelor bazice cu rol coagulant.In acelasi timp are loc levigarea sarurilor solubile si a carbonatilor, debazificarea slaba pana la moderata a complexului adbsortiv si acumularea de humus de tip mull, bogat in baze. Solurile brune mezobazice au un profil morfologic de tip AoBv-C.Orizontul Ao are grosimi de 15 30 cm sau mai mult, este de culoare bruna cenusie in stare umeda si prezinta structura grauntoasa subangulara.Orizontul Bv apare adesea la cca 50-60 cm, este de culoare bruna galbuie inchisa in stare umeda, iar structura este poliedrica slab dezvoltata.Orizontul C apare la 90100 cm, are culoare bruna galbuie, este masiv si prezinta adesea carbonati sub forma de vinisoare si concretiuni. Solurile brune mezobazice prezinta subtipurile: tipic, molic, vertic, rendzinic, pseudorendzinic, andic, litic, gleizat, pseudogleizat, salinizat si alcalizat.Folosinta solurilor brune mezobazice este foarte variata, de la culturi de camp la vii, pomi, pajisti si paduri.Deoarece mare parte din terenurile cu solurile brune mezobazice sunt situate pe versanti, ele sunt supuse proceselor denudationale, pentru care sunt necesare masuri de prevenire si combatere a acestor procese.

REGOSOLURILE

Regosolurile, in actualul sistem de clasificare, sunt definite ca soluri cu orizont A urmat de materialul parental provenit din roci neconsolidate mentinut aproape de suprafata prin eroziune geologica.Ele sunt raspandite pe latura dunareana a Dobrogei, in Subcarpatii de Curbura, in Podisul Getic, in Campia Transilvaniei, in Dealurile Vestice, in Podisul Tarnavelor si in Podisul Moldovei. Principalii factori pedogenetici care duc la formarea acestor soluri sunt roca afanata, neconsolidata si panta accentuata, ele aparand adesea pe versanti puternic inclinati, unde ritmul proceselor de denudare este mai intens sau egal cu cel al procesului de solificare.Datorita raspandirii largi, din Dobrogea pana in Dealuride de Vest, conditiile climatice sub care se formeaza regosolurile sunt foarte variate, de la temperaturi medii anuale de 10-11 grade C si precipitatii sub 400 mm anual, la temperaturi de 6-8 grade C si precipitatii de peste 1000 mm. Vegetatia sub care se gasesc aceste soluri este cea de pajiste sau padure.Procesele pedogenetice sunt influentate mai ales de roca si inclinarea versantului, care fac ca produsele de alterare sa fie indepartate in mod continuu prin eroziune geologica, astfel ca dezvoltarea profilului de sol este mult incetinita, roca parentala ramanand mereu aproape de suprafata .Procesul de humificare este in functie de vegetatie, clima si roca, orizontul A putand avea caractere de ocric, molic sau umbric. Profilul de sol al regosolurilor este slab dezvoltat, fiind de tip Ao-C.Orizontul A are o grosime de 10-40 cm, e slab conturat si urmat de roca parental, sunt soluri sarace in humus(1-2 %) si substante nutritive, sunt mai mult sau mai putin saturate in baze si au reactive ce poate varia de la puternic acida la neutra slab alcalina.Regosolurile cuprind mai multe subtipuri:umbric, rendzinic, pseudorendzinic, litic, salinizate, eutrice, districe, calcarice, molice, pelice si stagnice.

Regosolurile au in general o fertilitate scazuta, ele fiind folosite mai ales ca pajisti, in zonele cu clima favorabila sunt utilizate cu bune rezultate pentru cultura vitei de vie si a pomilor fructiferi.

PLANOSOLURILE

Aceste soluri fac parte din din tipurile: soluri brune podzolite, soluri podzolice argiloiluviale sau soluri pseudogleice podzolite.Planosolurile sunt definite ca soluri pseudogleizate care au orizont El sau Ea si orizont Bt si schimbare texturala brusca intre aceste orizonturi pe cel mult 7,5 cm. Planosolurile sunt larg raspandite in piemonturile din sudul si vestul tarii, in Subcarpatii Munteniei, pe terasele raurilor din depresiunea Brasov.Local s-au mai inatalnit in Podisul Transilvaniei, in Podisul Moldovei, in Delaurile Banatului, Depresiunea Hategului si in Campia Gavanu-Burdea. Conditiile climatic in care se formeaza aceste soluri sunt caracterizate prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 5,9 grade C si 10,8 grade C, precipitatiile atmosferice au valori de peste 500 mm anual, evapotranspiratia potentiala variaza intre 600 mm la Sf. Gheorghe si 708 mm la Alexandria. Planosolurile s-au format pe culmi plane de piemonturi sau dealuri subcarpatice sip e unele terase vechi.Depozitele de solificare sunt constituite din luturi argiloase care contin in alcatuirea lor mineralogica argila din grupa smectitelor, ceea ce le face sa devina impermeabile in perioadele de supraumezire.Vegetatia naturala este alcatuita din paduri de foioase , in multe areale padurea a fost inlocuita cu pasuni, fanete, vii, livezi sau culture agricole.

Procesele pedogenetice principale sunt cele de levigare a argilei, care conduc la inrautatirea insusirilor hidrofizice si accentuarea hidromorfiei.Conditiile climatice favorizeaza desfasurarea proceselor de feroliza, procese care duc la distructia partiala a mineralelor argiloase cu retea expandabila si transformarea argilei smectitice ramase in clorit. Orizontul Ao are o grosime de 7-15 cm, culoare bruna cenusie-bruna in stare umeda si in structura grauntoasa mica si medie, slab definita. Orizontul Ew are 15-30 cm grosime , este brun inchis-brun pal cel luvic, si brun cenusiu deschis cel albic la materialul in stare umeda si are structura grauntoasa subangulara.Orizontul Bt are o grosime de peste 100 cm, are culoare cenusie oliv, cu pete brune inchise la materialul in stare umeda, are structura poliedrica mare catre prismatica si prezinta pelicule de argila pe fetelor agregatelor structural. Planosolurile prezinta mai multe subtipuri si anume: tipic, molic, vertic, albic, gleizat si pseudogleic, planosolurile prezinta insusiri fizico-chimice si mineralogice nefavorabile dezvoltarii plantelor de cultura.Se impugn lucrari de drenaj superficial pentru eliminarea excesului de umiditate stagnant, de asemenea lucrari de scarificare pentru imbunatatirea permeabilitatii, amendare calcica pentru corectarea aciditatii, omogenizarea partii superioare a orizontului Bt cu orizonturile Ao si Ew, pentru imbunatatirea capacitatii de schimb cationic si fertilizare cu ingrasaminte organice si chimice. In partea centrala a fragmentului de harta de mai sus se poate observa prezenta in proportie mare a solurilor de tipul solurilor brune podzolite, regosolurilor si solurilor erodate si vertisolurilor.Daca primele 2 tipuri de soluri au fost prezentate mai sus, acum voi caracteriza tipul vertisoluri.

Vertisolurile

Vertisolurile sunt definite ca soluri cu orizont vertic la suprafata sau imediat sub orizontul arat si obligatoriu fetei de alunecare prezente cel putin intr-un suborizont situat intre 25100cm adancime. Areale importante cu vertisoluri se intalnesc in partea centrala si vestica a Campiei Romane, in Piemontul Getic si in Campia de Vest a tarii. Areale mai restranse se intalnesc in Campia Moldovei, Podisul Sucevei si Podisul Transilvaniei. Vertisolurile s-au format pe depozite argiloase, care din punct de vedere mineralogic sunt constituite predominant din minerale argiloase, smectitice de tip montmorilonit-beidelit. Ele se intalnesc pe un relief plan sau slab inclinat, in zona de campie, podis, deal si piedmont. Climatul este cel cu alternanta de sezoane umede si uscate, vegetatia este cea de pajiste sau d padure de foioase. Procesul pedogenetic principal este cel de vertisolaj, care poate aparea atunci cand materialul parental are cel putin 30% argila, constituita din minerale argiloase smectitice. El se desfasoara in conditii climatic cu alternanta de sezoane umede si uscate, procesul consta in faptul ca in perioada uscata a anului materialul argilos se contracta, apar crapaturi largi, frecvent de 35cm sip e adancime mare 80-100cm sau mai mult. Humificarea pe aceste soluri este moderata, procesul de vertisolaj ducand la o anumita uniformizare a distrutiei humusului pe profil. De asemenea, se constata o slaba diferentiere a orizonturilor, procesele de iluviere fiind slab exprimate. Vertisolurile au un profil de tip Ay-C sau Ay-By-C, orizontul Ay are o grosime de peste 50cm, este de culoare neagra si are o structura poliedrica angulara foarte mare cu fete de alunecare oblice. Orizontul C poate fi din acelasi material sau din materiale cu textura diferita si are culori cenusii, brune-galbui sau galbui, continutul de humus este redus 4%, capacitatea de schimb

cationic este mare. Vertisolurile au fost impartite la nivel de subtip in: tipice, cromice, gleizate, pseudogleizate, salinizate si alcalizate. Vertisolurile salinizate si cele alcalizate sunt cel mai adesea gleizate sau freatic umede. Ele se formeaza in conditiile in care apa freatica care afecteaza solul este mineralizat. Fertilitatea acestor soluri este scazuta, plantele suferind cand de exces, cand de deficit de umiditate, pe vertisoluri se dezvolta relativ bine, padurile de cer si garnita, pentru culturile agricole sunt necesare lucrari de afanare a solului si aplicare de gunoi de grajd care ajuta structurarea solului. Cele mai bune rezultate le dau culturile de paioase, floarea-soarelui si plante furajere, sunt contraindicate pentru culturile de legume, vita de vie si pomi fructiferi. In partea sudica a fragmentului de harta, alaturi, de dj prezentatele tipuri de soluri, cum ar fi: regosoluri si vertisoluri, aici se mai afla si tipurile brun-roscate, soluri balane si cernozomuri argilice argilo-iluviale.

Solurile brun-roscate

Solurile brun-roscate au fost pentru prima data descrise si denumite de Gheorghe Munteanu Murgoci in 1911, ele se intalnesc, o parte la grupa luvisolurilor iar cele care au orizont A molic la grupa faeoziomurilor, ele sunt definite ca avand orizont Bt cu nuante de 7,5YR, cu valori si crome mai mari de 3,5 la materialul in stare umeda. Solurile brun-roscate sunt larg raspandite in Campia Romana, incepand din dreptul Bucurestiului pana la Turnu Severin, cateva areale mai restranse se intalnesc si in Campia de

Vest, respective in Campia Vingai. Aceste soluri se gasesc intr-un climat cu temperatura medie anuala de 10,6-11,7 grade C Ssi precipatii medii anuale de 500-600mm. Evapotranspiratia potentiala este de peste 700mm, iar indicele de ariditate de Martone de 25-30, aceste soluri s-au format pe un relief predominant de campie, fragmentata de vai adanci, se intalnesc de asemenea in zone de piedmont si dealuri. Depozite de solificare sunt reprezentate loess-uri, depozite loessiode, luturi, argile si nisipuri de culoare bruna galbuie cu nuanta roscata, datorita prezentei unui continut mai ridicat de oxizi de Fe. Vegetatia naturala este constituita din paduri de cvercineie in amestec cu carpen, tei, ulm, artar, etc. Procesele pedogenetice principale sunt cele de alterare a mineralelor primare cu formare de oxizi, hidroxizi ferici si argila, aceste soluri au un profil de tip Ao-Bt-C sau Cca. Orizontul Ao are o grosime de 25-40cm, culoare bruna deschisa, structura grauntoasa . Orizontul Bt are o grosime de 100-130cm, culoare brunaroscata in stare umeda si structura prismatica. Orizontul C apare la 150-180cm, are culoare brunagalbuie in stare umeda si prezinta acumulari de CaCo3, sub forma de concretiuni. Solurile brunroscate sunt bine structurate si au insusiri fizice si hidrofizice relativ bune, continutul de humus este mai redus decat la cermiziomuri, humusul avand un procent mai ridicat de acizi fulvici. Aceste soluri se impart in mai multe subtipuri, si anume: tipice, molice, gleizate, pseudogleizate. Fertilitatea acestor soluri este inferioara cernoziomurilor, ele pot suferi de deficit de umiditate in anii secetosi, in anii ploiosi pot fi afectati de exces de umiditate, deci este nevoie de aplicarea de ingrasaminte chimice, lucrari simple pentru eliminarea excesului de umiditate si irigarea culturilor agricole cand este necesar.

Solurile balane

Solurile balane sunt definite ca soluri cu orizont A molic, cu crome mai mari ca 2 la material in stare umeda, orizont Ac avand cel putin in partea superioara valori si crome mai mici decat 3,5 la materialul Ia stare umeda. Aceste soluri se intalnesc in Dobrogea de a lungul Dunarii, pe litoralul marii si in E Campiei Romane, aceasta este zona cea mai arida a tarii, cu precipitatii de 350430mm anual, temperature de 10,7-11,30 C si o evapotranspiratie potentiala de peste 700mm anual. Aceste soluri s-au format pe un relief plan sau slab ondulat, pe loess sau depozite nisipoase, sau sub o vegetatie de stepa cu specii xerofile. Procesele pedogenetice sunt influentate de climatul arid, transformarea materiei minerale este slaba, din profil sunt indepartate sarurile usor solubile iar carbonatii sunt doar partial levigati. Activitatea faunei din sol, mai ales a ramelor, face ca humusul sa fie raspandit pe profil, in orizontul Ac sau chiar in prima parte a orizontului C, sub acest aspect majoritatea solurilor balane prezinta character vermic. Aceste soluri balane au un profil de tip Am-A/C-Cca, orizontul Am are o grosime de 30-40cm, e brun inchis si brun foarte inchis in stare umeda si are o structura glomerulara. Orizontul Ac are o grosime de 20cm, este de culoare bruna in stare umeda si este astructurat, orizontul C apare sub 50cm adancime, este brungalbui deschis in stare umeda si este nestructurat. Solurile balane prezinta 4 subtipuri principale: tipic, vermic, salinizat si alcalizat. Fertilitatea acestor soluri este moderata, iar pentru obtinerea de productii bune este absolut necesara irigarea culturilor si aplicarea de ingrasaminte, in cazul subtipurilor salinizate si alcalizate trebuie luate masuri specifice de

ameliorare, dintre care cele de drenaj a apelor freatice sunt absolut necesare.

Cernoziomurile argilo-iluviale

Cernoziomurile argilo-iluviale prezinta un orizont A molic cu crome mai mici sau egale cu 2 si un orizont Bt, avand cel putin in partea superioara culori cu valori si crome mai mici ca 3.5 la materialul in stare umeda si valori mai mici ca 5,5 la materialul in stare uscata. Aceste soluri sunt raspandite in partea centrala a Podisului Barladului si pe terasele Bistritei si Siretului de la S de Bacau, in Campia Romana, ele se intalnesc pe numeroase areale formand o banda la tranzitia catre solurile brune-roscate. Areale importante se intalnesc in Campia Transilvaniei, in Campia de Vest si pe terasele Muresului . Cernoziomurile argilo-iluviale s-au format sub un climat ceva mai umed, cu precipitatii in jur de 600mm anual, temperatura medie anuala de 8,5-9,50 C si o evapotranspiratie potentiala de cca 600mm anual, vegetatia naturala fiind cea de silvostepa. Relieful este predominant plan sau slab inclinat specific regiunilor de campie, podis si dealuri joase, depozitele de solificare au o alterare mai pronuntata a materialului parental. Cernoziomurile argilo-iluviale au un profil de tip Am-Bt-C; orizontul Am are o grosime de cca 40cm, culoare bruna cenusie foarte inchisa in stare umeda si o structura bine dezvoltata, orizontul Bt are grosimi de 30-50cm, culoare bruna inchisa in stare umeda, structura este prismatica cu pelicule de argila in interiorul structurilor; orizontul C apare cel mai adesea sub 100cm, are culoare bruna-galbuie in stare umeda.

Cernoziomurile argilo-iluviale prezinta mai multe subtipuri de soluri: tipic, vertic, pseudorendzinic, rendzinic, gleizat, pseudogleizat, salinizat si alcalizat; aceste soluri au o buna aprovizionare cu substabte nutritive, desi sunt mai bine apovizionate cu apa, datorita distributiei inegale a precipitatiilor in cursul perioadei de vegetatie, pe aceste soluri apare adesea necesitatea completarii deficitului de umiditate prin introducerea irigatiei.

Solurile Cenusii

Solurile cenusii sunt incluse in grupa griziomurilor, ele sunt definite ca soluri cu orizont Am cu crome mai mici sau egale cu 2, orizont Ame si orizont B avand cel putin in partea superioara valori si crome mai mici de 3,5 la materialul in stare umeda.Solurile cenusii apar raspandite mai ales in partea de est a tarii, in Podisul Sucevei, Subcarpatii Moldovei, Campia Moldovei, Podisul Barladului si in Dobrogea de nord. Regimul climatic se caracterizeaza prin precipitatii de 500650 mm anual, cu un maxim in luna iunie.Temperaturile medii anuale sunt intre 7 si 9 grade C, iar evapotranspiratia potentiala de 630-670 mm anual depaseste precipitatiile in perioada de vegetatie.Regimul hidric este percolativ. Aceste soluri s-au format sub o vegetatie de silvostepa, pe un relief de podisuri vechi, fragmentate, pe piemonturi si terase in general bine drenate.Rocile de solificare sunt constituite din loessuri, depozite loessoide, luturi, nisipuri sau argile. Procesele pedogenetice constau intr-o bioacumulare intensa, care determina, totodata, o concentrare de elemente minerale in orizontul superior al soluluisi, in acelasi timp, migrarea coloizilor

cu dezvelirea particulelor grosiere de pelicula coloidala, aceste pocese duc la formarea orizonturilor Ame si Am ce caracterizeaza morfologia solurilor cenusii, aceste soluri au urmatoarea succesiune de orizonturi: Am-Ame Bt-C. Orizontul Am are o grosime de 20-30 cm, culoare cenusie foarte inchisa pana la bruna foarte inchisa in stare umeda si structura glomerulara.Orizontul Ame are o grosime de 10-25 cm, culoare cenusie inchisa in stare umeda si structura grauntoasa.Orizontul Bt are o grosime de 60-140 cm, culoare bruna oarte inchisa in stare umeda si structura prismatica iar orizontul C incepe sub 100 cm adancime, are culoare bruna galbuie in stare umeda. Solurile cenusii au un continut mediu de humus e 3-4 %, gradul de saturatie este mai ridicat in Am si mai scazut in Ame, aceste soluri prezinta un numar de 5 subtipuri: tipic, cambic, pseudorendzinic,gleizat si pseudogleizat. Solurile cenusii au o fertilitate buna, sunt in general bine aprovizionate cu apa, necesita totusi ingrasaminte natural si minerale.

Solurile gleice

Solurile gleice erau denumite ca soluri dernogleice, lacovisti cenusii, soluri gleice sarace in humus, aceste soluri apartin de grupa Gleisolurilor- cele mlastinoase si turboase, de grupa Cambisolurilor- cele tipice, umbrice, cambice, salinizate si alcalizate si de grupa Faeoziomurilor-cele molice. Solurile gleice sunt definite ca soluri care au orizont Gr in primii 125 cm si orizont AG sau BG care au culori cu valori si crome mai mari de 3,5., aceste soluri sunt formate pe depozite

fluviatile, lacustre, luturi, argile.Se intalnesc mai ales in arealele depresionare din lunci si campii, dar si in zona de deal si munte.Adesea le intalnim pe versanti, mai ales in arealele afectate de alunecari. Vegetatia este cea de pajiste hidrofila de calitate slaba, conditiile climatic sunt foarte variate, aceste soluri se intalnesc din zona cea mai arida a tarii pana la zona cea mai rece.Procesele pedogenetice care duc la formarea solurilor gleice sunt similar cu cele ale lacovistilor, mai ales in cazul proceselor de hodromorfism. Solurile gleice au un profil de tip Ao-Ago-Gr; orizontul Ao are o grosime de 20-30 cm, este de culoare cenusie inchisa in stare umeda si are o structura grauntoasa, orizontul de tranzitie Ago are o grosime de 30-50 cm, este brun oliv-brun cenusiu in stare umeda si o structura poliedrica iar orizontul Gr apare sub 60-80 cm, este de culoare cenusie cu pete oliv in stare umeda si este masiv. Solurile gleice au continut redus de humus(2-3 %),ele sunt impartite in subtipurile: tipic, molic, umbric, cambic, mlastinos, turbos, salinizat si alcalizat.Solurile gleice sunt folosite mai ales ca pasuni si fanete, ele au insusiri deficitare pentru cresterea plantelor de cultura, pentru a fi folosite in agricultura aceste soluri necesita sa fie drenate si fertilizate cu ingrasaminte organice si minerale.